|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 72 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Restituiri: Flori BALANESCU. 'REPATRIEREA CETATENILOR SOVIETICI' Scris la Tuesday, June 07 @ 09:52:14 CEST de catre asymetria |
Potrivit Statutului Curții Internaționale de la Haga, unul din principiile esențiale de care trebuia să se țină seama era cel al autodeterminării naționalității, adică dreptul de opțiune rezervat individului care trece de la statul cesionat la statul cesionar, drept de care basarabenii și bucovinenii nu au beneficiat. Chiar dacă locuitorii aparținând unui teritoriu cesionat primeau automat și în mod colectiv cetățenia statului cesionar (URSS), aceasta nu era valabilă în afara exercitării dreptului de opțiune. Cetățenia devine efectivă, de drept, numai ca efect al acordării dreptului de opțiune. Cuvinte cheie: BASARABENI, COMISIA ALIATĂ (SOVIETICĂ) DE CONTROL, GULAG, REPRESIUNE „REPATRIEREA CETĂȚENILOR SOVIETICI” Este o sintagmă sovietică, aplicată în România după semnarea Convenției de Armistițiu la 12 septembrie 1944. Decretul Prezidiului Consiliului Superior al URSS din 8 martie 1941 stabilea cine este considerat cetățean sovietic. Deveniți cetățeni români în 1918, prin voința liber exprimată în virtutea principiului autodeterminării naționalității, locuitorii Basarabiei și Bucovinei de Nord au fost asimilați după 28 iunie 1940, în mod colectiv, cetățeniei sovietice. în absența unei convenții bipartite care să reglementeze o situație de acest gen, trebuia să se recurgă la normele Dreptului Internațional. Potrivit Statutului Curții Internaționale de la Haga, unul din principiile esențiale de care trebuia să se țină seama era cel al autodeterminării naționalității, adică dreptul de opțiune rezervat individului care trece de la statul cesionat la statul cesionar, drept de care basarabenii și bucovinenii nu au beneficiat. Chiar dacă locuitorii aparținând unui teritoriu cesionat primeau automat și în mod colectiv cetățenia statului cesionar (URSS), aceasta nu era valabilă în afara exercitării dreptului de opțiune. Cetățenia devine efectivă, de drept, numai ca efect al acordării dreptului de opțiune. Decretul din 1941 a stat la baza art. 5 al Convenției de Armistițiu, care obliga statul român la „repatrierea cetățenilor sovietici” în URSS. Românii basarabeni și bucovineni care părăsiseră teritoriile cedate de România în iunie 1940, precum și aceia care nu se aflau în teritoriile cedate în momentul anexării, au fost vânați. în mod firesc, și nu în condiții de forță, indivizii respectivi nu intrau sub incidența legilor statului în cauză, iar statutul lor nu mai putea fi pus în discuție de evenimente politice ulterioare. Până la 16 martie 1944 (din Basarabia) și până la 24 mai 1944 (din Bucovina) se refugiaseră, de teama sovieticilor, 82 580 de basarabeni și 32 958 de bucovineni, aflați în evidența planului de evacuare. Au mai fost alte zeci de mii care au plecat pe cont propriu. Art. 5 al Convenției de Armistițiu prevedea pentru România obligativitatea de a înapoia „în țara lor” pe toți prizonierii de război sovietici și aliați, precum și pe „toți cetățenii internați și pe cei duși cu sila în România”. în absența unei înțelegeri prealabile româno-sovietice în privința stabilirii cetățeniei acelora care plecaseră din Basarabia și Bucovina de Nord, Comisia Aliată (Sovietică) de Control a impus identificarea și trecerea tuturor acestora pe liste. Comunicatul MAI din octombrie 1944, după ce făcea cunoscute prevederile art. 5 al Convenției, îi îndruma „pe cetățenii sovietici și aliați” să se înscrie „de urgență”, după cum urmează : cei aflați pe teritoriul rural – la preturi ; cei aflați pe teritoriul urban – la chestura sau la poliția orașului respectiv ; în București, înscrierea se făcea în strada Theodor Aman 12, zilnic între orele 9-12. Termenul limită pentru înscriere era 10 octombrie 1944 (ulterior, a fost prelungit până la 20 octombrie). „Calitatea de cetățean, internat, mutat cu sila sau refugiat” urma să fie stabilită prin acte personale, iar în lipsa acestora pe bază de investigații făcute de autoritățile locale, „pentru a se constata că petiționarii în adevăr au calitatea notorie de internați, aduși cu sila sau refugiați”. La 23 octombrie 1944 a plecat spre URSS primul grup de 600 de persoane, din Gara de Nord. Un comunicat al postului de Radio Moscova din 29 ianuarie 1945 anunța că până la acea dată numărul „cetățenilor sovietici repatriați” în URSS, „evacuați forțat din România”, a fost de 58 882 de oameni. Generalul Golikov declara în noiembrie 1944 : „persoane ostile statului sovietic se forțează ca prin înșelăciuni, provocări etc., să învenineze conștiința cetățenilor noștri, forțându-i să creadă într-o îngrozitoare și monstruoasă calomnie, adică aceea că patria sovietică i-ar fi uitat, că s-ar fi depărtat de la ei și nu-i mai consideră ca cetățenii ei. Aceste persoane intimidează pe concetățenii noștri, asigurându-i că în caz de întoarcere a lor în patrie, ei vor fi obiectu [l] unor represiuni… țara sovietică a păstrat amintirea [lor] și se îngrijește de cetățenii săi care au căzut în robia germană. Ei vor fi primiți ca fii ai patriei…”. Până la 3 decembrie 1944 plecase deja al șaptelea grup de 600 de „cetățeni sovietici”, iar la 17 decembrie un grup de 595 de „copii originari din teritoriile sovietice [Transnistria], vremelnic contropite de hoardele fasciste”. Conform datelor Serviciului Special pentru Repatriații Aliați, la 20 octombrie 1944 erau înscriși pentru București 1 556 „cetățeni sovietici”, iar pentru provincie – 1 347. Pentru alocația de întreținere și indemnizațiile de echipament statul român a plătit celor înscriși pentru repatriere (în București) suma de 46 milioane lei. Alocațiile au încetat începând cu data de 21 octombrie 1944, fiind înlocuite cu 3 mese pe zi la cantine special înființate : în Pasajul Imobiliar, Cantina Victoria, Cantina Splaiul Independenței, Cantina Buzești. Asistența medicală era asigurată în căminele de copii din școala Pia Brătianu (fete) și Căminul de Ucenici Obor (băieți). Restul persoanelor au fost cazate în hotelurile Palace, Paris, Milano, Kiriazi, Universal, Modern, Dacia, Bratu, Lyon, New York, Lux. Pentru igiena corporală aveau la dispoziție, în mod gratuit, băile și deparazitoarele Vâlcov, Zerlendi, Basarab, Azilul de Noapte. Considerându-se cetățeni români, mulți basarabeni și bucovineni au făcut declarații de naționalitate română la primăriile localităților în care se aflau. Prin aceasta sperau să poată rămâne în România, fără a mai intra sub incidența art. 5. Dar la 14 iunie 1946 se mai punea încă problema „sabotării” executării Convenției de Armistițiu. MAI transmitea Ordinul circular nr. 156 861, urmare a cererii Comisiei Aliate de Control (Adresa nr. A 791/ 29 mai 1946), în care se cereau „informații despre toate cauzele aflate în curs de cercetare sau judecată în legătură cu persoanele care sabotează executarea Convenției de Armistițiu și să se întocmească un tablou care să cuprindă următoarele rubrici : 1. Numele și prenumele persoanei implicate ; 2. Numele tatălui ; 3. Naționalitatea ; 4. Ocupația ; 5. De ce partid politic aparține ; 6. Situația socială ; 7. O expunere scurtă a felului infracțiunii ; 8. Când a început cercetarea ; 9. Unde se găsește dosarul ; 10. Unde se găsește în prezent infractorul”. La 6 noiembrie 1946, alt Ordin circular (Nr. 422 12 A) interzicea eliberarea certificatelor de naționalitate română „pentru a nu se mai crea confuzii între naționalitate și cetățenie”, decizie argumentată prin aceea că „este interzis a se stabili originea etnică”. Problema „cetățenilor sovietici” era încă discutată în 1948, după încheierea Tratatului de Pace, cu o strategie ușor schimbată. Ordinul circular din 7 aprilie 1948 prevedea pentru „foștii” locuitori ai Basarabiei și Bucovinei de Nord, veniți în România între 1941-1945, „doritori a se repatria, că li se acordă fără nici o dificultate dreptul de înapoiere la locul natal în contul Guvernului Sovietic…”. Este evident caracterul duplicitar al MAI : „Se va explica acestor locuitori că repatrierea lor se face numai pe baza dorinței lor liber consimțite/exprimate/. Nici un fel de constrângeri nu se vor face pentru repatrierea lor, de asemenea nu se vor face nici un fel de greutăți acelor persoane care ar dori să se bucure de dreptul lor de repatriere… Reprezentanții Serviciului de Repatrieri vor avea convorbirea numai cu locuitorii ce doresc a se repatria benevol în Uniunea Sovietică, cărora le vor da explicații în legătură cu formalitățile de repatriere. Acești reprezentanți nu vor efectua nici un fel de constrângeri pentru a determina repatrierea”. Speriați de „binefacerile” regimului comunist, nedorind să se întoarcă în URSS, mulți dintre ei au reușit să își falsifice actele pentru a putea rămâne în România. Ana Gavrilă (soția luptătorului anticomunist Ion Gavrilă-Ogoranu) își amintește cum zeci de studenți bucovineni și basarabeni din zona Sibiului le-au cerut ajutorul ei și primului soț (Petru Săbăduș, mort în detenție ca urmare a torturilor la care l-a supus directorul penitenciarului Gherla – Petre Goiciu). Pe unul dintre ei, Dan Dumitrescu, l-au ajutat toată iarna, până când a reușit să-și facă rost de acte false cu ajutorul unui alt student, bucovinean, care se numea Havrilescu. Eufimie Goma, ajutat de fiul său minor, a reușit să confecționeze astfel de acte pentru familia sa, dar și pentru mulți alți basarabeni refugiați în România. O parte a celor rămași au ajuns, în cele din urmă, în închisorile politice românești. După 10 februarie 1947, situația basarabenilor și bucovinenilor „repatriați” cu forța din România în URSS, printr-un Armistițiu care încălca norme de drept internațional, a devenit legală, fiind „legitimată” în favoarea părții sovietice, prin semnarea Tratatului de Pace de către Națiunile Unite și România. Majoritatea românilor basarabeni și bucovineni „repatriați” cu forța în Uniunea Sovietică după octombrie 1944, acuzați de trădare, au fost trimiși în GULAG, pentru a participa la „reconstrucția patriei socialismului”. Bibliografie : ANIC, fond MAI, Direcția Administrației de Stat, dos. nr. 27/1941, nr. 80/1945, f. 1, f. 11, nr. 89/1945, f. 5, nr. 2/1948, f. 23 ; ibidem, Inspectoratul General Adm. – Reg. IV Buc., dos. nr. 173/1945, f. 50, f. 60, f. 141, nr. 202/1946, f. 196, nr. 216/1946, f. 29, nr. 201, vol. 1/1945-1946, f. 239, f. 243 ; 23 August 1944. Documente. 1944-1945, vol. III-IV, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1985 ; Lidia Brânceanu, Adina Berciu-Drăghicescu, Basarabenii și Bucovinenii. între drept internațional și dictat. Documente. 1944-1945, Casa de Editură și Presă Șansa, București, 1995 ; Gh. Buzatu, România cu și fără Antonescu, Ed. Moldova, Iași, 1991 ; Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României. Percepții anglo-americane. 1944-1947, Ed. Iconica, București, 1993 ; Constituția din 1923 în dezbaterea contemporanilor, Ed. Humanitas, București, 1990 ; Gheorghe Gheorghe, Tratatele internaționale ale României, 1939-1965, vol. III, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1983 ; Paul Goma, Arta refugii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991 ; Marin Radu Mocanu (coord.), România – Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial. Documente, vol. I, Arhivele Statului, București, 1994 ; „Moldova”, an II, nr. 3 (8)/iunie 1991 ; Ioan Scurtu (coord.), România. Viața politică în documente. 1945, Arhivele Statului din România, București, 1994 ; Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, Complot împotriva României. 1939-1947, Ed. Academiei de înalte Studii Militare, București, 1994 ; „Universul”, 9 septembrie 1944, 4 octombrie 1944, 23 octombrie 1944, 3 noiembrie 1944, 13 noiembrie 1944, 20 noiembrie 1944, 7 decembrie 1944, 20 decembrie1944. FLORI BĂLĂNESCU Voce din Enciclopedia represiunii comuniste din România, 1945-1989, volum în lucru la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului. |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |