Who's Online
Exista in mod curent, 59 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Mori de hârtie: Magda URSACHE Tema cu variatiuni gramaticale (I)
Scris la Saturday, March 26 @ 21:38:18 CET de catre asymetria |
De cînd George (Pruteanu) nu mai vine, biata limbă ce-o vorbim a rămas
fără watchdog credincios. Acuzat de neaoșism, obscurantism,
izolaționism din cauza luptei sale contra updatării, ca să zic așa, prin
xenisme, după unii limitat ori chiar subdezvoltat, eseistul nu mai
poate răspunde, de pe unde o fi fiind, la scatoalca postumă dată de
Adrian Cioroianu. Nici nu le mai propune, parlamentarilor tratament cu
ANTIGAFIN în doze mari, pentru a-și vindeca suferința: (i)regular
romanian.
Magda URSACHE
Temă cu variațiuni gramaticale (I)
„Visez la o lume în care oamenii ar fi gata să moară pentru o virgulă”. Cioran
De cînd George (Pruteanu) nu mai vine, biata limbă ce-o vorbim a rămas
fără watchdog credincios. Acuzat de neaoșism, obscurantism,
izolaționism din cauza luptei sale contra updatării, ca să zic așa, prin
xenisme, după unii limitat ori chiar subdezvoltat, eseistul nu mai
poate răspunde, de pe unde o fi fiind, la scatoalca postumă dată de
Adrian Cioroianu. Nici nu le mai propune, parlamentarilor tratament cu
ANTIGAFIN în doze mari, pentru a-și vindeca suferința: (i)regular
romanian. Eminescu numea doi oameni din Parlamentul țării care vorbeau corect românește, construiau o frază bună: Maiorescu și Kogălniceanu. După ce au trecut dincolo și Pruteanu, și Păunescu, greu să mai numeri de la doi în sus. Doar parlamentara-model Roberta Anastase, care l-ar fi făcut invidios și pe Pristanda, cel cu numărătoarea (steagurilor), să mai reușească. Are capacitatea paranormală de a vedea în sală 158 de inși în loc de 81, cînd se votează o lege organică. Se face prea puțin contra surselor de poluare a limbii, chiar dacă Rodica Zafiu numește „păcatele limbii”, iar Ion Coja încearcă îndreptarul îndreptarului ortografic, ortoepic și de punctuație. Lingvistul Theodor Cristea pare resemnat privind modul de a greși generalizator. Creșterea limbii românești (vezi termenul economic: creștere zero) e, în fapt, descreștere; harta limbii se tot micșorează. Numai că o română restrînsă restrînge și creierul, e știut. Incorectitutdinea rostirii pare a fi norma, de vreme ce exprimarea corectă începe a stîrni zîmbete ironice. N-a fost poreclit Pruteanu Moș Virgulă, ca, pe timpuri, Caragiale? Și am auzit-o pe o fătucă teleastă dojenind: „Vorbești ca în presa scrisă”. Culturală, pesemne. Gramerienii ridică din umeri la barbarisme ca locație, a accesoriza (vorbă de modist/ă); mai ales acel tehnic pentru de fapt demonstrează stupiditatea românglezei: „Tehnic, Iri și Moni erau despărțiți”, știruiesc tabloidele. La noi, de dimineață pînă tîrziu, în noapte, se desvorțează, cum ar zice Nenea Iancu. Iar Tanța și Costel, personajele lui Ion Băieșu, erau culmi de bun simț și de gramaticalitate față de cuplul pomenit. Pe timpuri antedecembriste, driblau limba numai comentatorii sportivi; acuma, a ajuns sport de masă: toți faultează gramatica. în curtea școlii se vorbește răstit, ca pe stadion, la fel pe culoare universitare. Televiziunea e un fel de catedră de Strică-Limbă. Sulul de hîrtie igienică adus în studio de Victor Rebengiuc în acel Decembrie este emblematic pentru canale, dar în alt fel. La zaparea cea de toate zilele, dai peste formulări deficitare cu duiumul. „Niuzurile” (ca și cum n-am avea cuvîntul știri) au impus pluralul unic doișpe, fie ele persoane cu conturi în Elveția ori clădiri cu bulină roșie. A rămas de neuitat sintagma doișpe măicuțe de la Tanacu, la concurență cu doișpe vaci, înecate la inundații. Tot generalizate în exces sunt și diminutivele mămici, tătici și graviduțe. De la cutremurul din Japonia încoace, tot auzim despre vápori în loc de vapóri. Dar cîte accente nu-s schimbate, ca uimitorul prevéderi? Influență maghiară? Atunci o să vorbim ca Frundo György, în limbo romano. La Meteo, suntem avertizați că „în Transilvania și la munte vor ninge”. „Cum stau lucrurile ne spun corespondentul nostru Teodora”, se aude pe TVR1. Protestatarii adunați la ultimul miting sunt numiți protestanți (nu catolici, mozaici ori unitarieni). Pare că exprimarea corectă dăunează sănătății realizatorului TV, dar și... ratingului. Puncte de rating acumulează mitocănia. Teoria lui Oreste, obsedat de pararealitate, e că telespectatorul ar simți un strașnic disconfort cînd se vorbește prea corect; așadar, hai să greșim ca nu-l inoportunăm. Producătorii de divertisment ieftin produc agramatisme ca viespea venin. Cînd ies din vocabularul lor minimal (ce s-ar face alde Negru fără vocabulele cool, mișto, nașpa, marfă), uzitează o limbă de gașcă, săracă și decolorată, blondă rău. Stai prea mult pe astfel de emisiuni, îți „cauzează” la intelect. Așa că urmează sfatul lui Cristi Brancu: „Nu te risca!” Româna maidaneză prosperă, în toate variantele ei: pantelimoneza bahmu („Să se bucure poporul român că n-am pus-o pe Bahmuțeanca pe listă la electorale”, ne liniștește Prigoană.), zăvorana, ramoneza („sunt ofertată”, zice, din buzele-i expandate, don’șoara Gabor); surioara Oana Roman umple ecranul unei Conferințe de presă, aruncînd gazetarilor: „eu sunt cineva care ei nu vor fi niciodată”. într-o română la fel de precară se exprimă Sandra Pralong, care vrea să-și schimbe... paradigma: „mi-am zis mie însumi”. Și exemple de anerie TV pot da cu duiumul, le colecționez: Radu Moraru folosește șoseată, altul – o mașină de sport, altcineva admiră priveliște din zgîrie-noruri. De scris, scriem cum ne taie capul. Avem două ortografii, dar uzăm incorect de ambele, dacă sunt se scrie sânt. Preferăm YES lui DA, ortografiat pe burtierele canalelor: Iiieeesss! De remarcat și invazia X-ului, doar trăim în secolul icsicsunu, sex cu trei x, trupa Sexxy, cu doi x și etîcî, așa cum zice o ziaristă. Nu mai spunem vai! ci oau, scris wau, ca-n Disneyland. Prestația lingvistică a politicienilor a făcut să apară un dialect bezmetic: politicheza (se poate scrie și cu litere din oi, ca Flutur pe dealul Bucovinei). Subdialectele sunt tovlimba iliescă, emiliana anacolută, mi(ș)tocănia băsescă. Turcana lentă a înlocuit ciorbea lentă, stolojana, pronunțată cu fentă de maxilar, a cîștigat teren față de diaconeasca veche. Toți cad, rînd pe rînd, în penibil lingvistic: Vasile Blaga cu permisuri, bi-ministresa Udrea cu stupuri. „Cele mai majore greșeli” (superlativ becalic) le comite Becali. Cît despre improprietatea termenilor, ferească sfîntu’: fostul rector de la Iași, Dumitru Oprea, era convins că inapetit e tot aia cu inapetență. Roman îi demasca pe țărăniști și pe liberali, Videanu targhetează, Andreea Vas „sumarizează pe scurt”. Și-mi amintesc de zisa bătrînului Lascăr Catargi, întemeietorul Partidului Conservator, cel care s-a opus și regelui („Aiasta nu se poate, majestate!”), sfătuindu-i pe oratori, la Cameră: „Mai bine hodiniți-vă decît să vorbiți ce vorbiți”. Fata lu’ tata Zeus e un antimodel lingvistic, deși în top rămîne Vanghelie. Și-i urez cu năduf lui Ion Iliescu, autorele: Citi-te-ar Vanghelie, nea Nelu! Regele Cioabă îi taie pe toți (chiar și pe Ceaușescu împușcatul cu avengura lui de pomină), invocînd termenul perogativ. Politicheza, atenție, e molipsitoare. Emil Hurezeanu a și luat eba (sau ebola?) dacă slobozește un regresuri, în timp ce Tatulici optează pentru forma cable. Poetul Mircea Dinescu inovează un plural, vorbind despre problema plecaturilor. Chiar lui Gabriel Liiceanu îi scapă „de ce vă protestați?”, corectat prompt de Andrei Pleșu. Cum vorbitorii rafinați nu prea au ce căuta pe micile ecrane, fiind, oricum, în minoritate față de „fundulețe pe gemulețe”, m-am bucurat să-i urmăresc pe G. Liiceanu-A. Pleșu dialogînd despre martirajul limbii (titlul lui Andrei Pleșu) pe TVR1, 16 martie a.c., la fel ca pe vremea cînd Pruteanu ne îndemna să vorbim românește limba română. Fără importuri de cuvinte, mai inutile ca salata din Italia și perele din Africa. Pleșu-Liiceanu au urmat, parcă, învățămintele lui George, excedați de accentele greșite, de lipsa diacriticelor, de acel și „pudic” strecurîndu-se unde nu i-i locul. „Ca și guvern”, spune Boc; „candidez ca și independentă” vrea agramata fătucă EBA; „ca și miniștrii care au plecat”, se rostește vedeta politică Udrea; „eu ca și Gușă”, zice însuși Gușă: „Am crescut ca și artistă”, ne încredințează o hartistă din Inimă de țigan. „Ca și ambasadoare și ca și româncă”, ar fi spus apud Internet, Simona Miculescu, diplomata noastră la Națiunile Unite. Acest ca și este ca și asimilat, cum se vede treaba. O hipercorectitudine de prost gust ar fi, după Liiceanu, evitarea cacofoniei, cu atît mai mult (îl secondează Pleșu) cu cît există cacofonii acceptate ca biserica catolică, Ion Luca Caragiale, la care se adaugă Rodica Culcer; mai sunt și ființe cacofonice ca (îmi asum cacofonia) Anca Constantinescu – PDL. E țopism, crede filosoful beletrist să pui și între ca cultură ori ca caracter. O fi, dar sună oribil. Aș zice că poți evita. Și-i de preferat calofilia cacolaliei. Placu-vă cînd Tabără se laudă că are încă căi de redresat prețul pîinii? Ori cînd nelipsita invitată, doamna Tatoiu, ne sparie, apelînd la counter factual conditions: „Dacă cade acordu’ cu Fondu’”? Cuvintele potrivite sunt „bune de mîncat”, hrană sănătoasă, cu excepția cremei politicienilor, pe care Dumitru Ungureanu o găsește, în Alambicotheca sa, „ cam grunjoasă, fieroasă, greu comestibilă” pentru cine n-are stomac tare. Și dacă tot e nutritivă limba (observație cu care intru în acord), i-aș propune lui Andrei Pleșu o dietă: fără dă și pă, a se slăbi cu dîn și cu dupe. Asta ca să se mai tempereze sălăjana (de la cartierul Leontin Sălăjan): „M-a luat dă ochi, așia, muntenizează Mircea Badea, căruia îi place să spună în direct și-n reluare: „lasă-l în sînge pe dobitoc” ori se adresează frust unui telespectator cu „Bă puță mică”. Toți contribuie (iată și consensul iliesc!) la pauperizarea limbii române: și teleastul, și magnatul și mafiotul, și parlamentarul, și guvernantul. Cîrcotașii află de la „cetățiani și cetățiane”, spre a le spune ca I.L. Caragiale, destule „chiftele” și „dude”, pe care le amendează. Tre’ia s-a generalizat datorită lui CTP. Trebuiește e marca Băsescu; „proiecte care trebuiesc”, accentuează Vasile Blaga. „Fiecare au”, zice o moderatoare de la Antena 3; „Fiecare se vor prezenta la vot” e îndemn de politician. Olguța Vasilescu se riscă tautologic: „Cum au spus și antevorbitorii mei înainte”. Un guvernant ne lămurește „în ceea ce privesc subvențiile”; un ins politic se căznește să pronunțe vocabula fantasmagoric; altul dă-n gard pronunțînd Kierkegaard, cum se scrie. Culturalizatoarea Raluca Turcan îi vrea „excluși afară” pe cei ce mișcă-n frontul pedelist. Vrei să fii politician? Rezolvă-ți problema cu acuzativul cu prepoziție, pentru Dumnezeu! Nu spune ceilanți, nici ar făcea. Să fi devenit bucureștenii prea puțin pretențioși în privința limbii române dacă l-au ales pe Vanghelie? Și dacă tot a fost votat, de ce n-o fi fost numit ministrul Gramaticii. Cum conjugă el în limba română, mai rar cineva, deși, la declinare, e întrecut de mezina președintelui. Ca să nu mai pomenim perle lexicale ca „sume infirme de la buget”, și aici întrecut de Elena mică: în gînd cu ordonanțele lui Boc, slobozește, de la tribuna Parlamentului European, vocabula coordonanță. Cum o fi fost tradusă?
Magda Ursache
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|