Știrea aducerii în țară a bibliotecii (inclusiv colecții
de documente, publicatii, inregistrari pe bandă magnetică) a Monicăi
Lovinescu și a lui Virgil Ierunca ar trebui să mă bucure. Am avut ocazia
să văd și să pipăi această bibliotecă. Este, cred, ceea ce
și-ar fi dorit cei doi: așa cum, în viață fiind, au fost de utilitate
publică, și după trecerea lor în eternitate, bunurile lor
spirituale să fie la fel. Dar, de ce la Oradea? Nu exista Casa
Lovinescu la București? Nu întreb ce se va întîmpla efectiv și
cu casa “Monicilor” de la Paris… Dar, e corect ca în casa de
pe Bulevardul Regina Elisabeta sa fie gzduită o fundație (nu
are importanță natura ei), iar fondul Monica Lovinescu-Virgil
Ierunca să fie depozitat la Oradea, într-o bibliotecă de stat! E
ca și cum i-ai condamna pe cei doi la un al doilea exil. De data
aceasta, interior. Adică, într-o arhivă mult prea îndepărtată!
Vasile Gogea