|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 90 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Jurnal: Mihai Rogobete, Revansa paraforei. La moartea lui Mihai Buracu Scris la Thursday, March 10 @ 21:22:54 CET de catre asymetria |
Amuțitoare, terifianța denotațiilor deverbalizează, dacă nu ocultează memoria și discernământul, amenințând creatic sensibilitatea. Sub-umanul este sub-verbal, sub-grafic. Tăblițele de săpun de la Itset-Ip, (Ed.Limes,2008), sunt ultimele lespezi ale treptelor involuției în care Mihai Buracu vede doborâtă umanitatea. Nici umilirea tânărului carturar, nici terfelirea educației reprezentate, nici pălmuirea credinței întruchipate nu sunt aplicate de o brută sau alta, ci, auto-distructiv, de o lume aceleiași lumi. Opinia este sugrumată de suspiciune, dialogul de turnătorie, scrierea de pâră și auto-denunț. Revanșa paraforei Echivocul comentariilor literare autohtone asupra cărților scrise de la para-revoluție încoace, sub forma depoziției, mărturiei sau actului de acuzare a ororilor paradigmei totalitare întreține, prin absența dimensiunii critice adecvate, condescendentă, îngăduința confuza, dacă nu chiar disprețuitoare a acestor stanjenitori autori datorită "anecdoticii" neliterare reproșate - lipsei de stil a celor deplânse. Predestinat amneziei, coșmarul nu poate fi nici măcar rezumat, și nu din pricina dificultății,ci din considerație pentru chinul îndurat. Numai poveștile pot fi repovestite; cele trăite merită să fie regândite. Amuțitoare,terifianța denotațiilor deverbalizează, dacă nu ocultează memoria și discernământul, amenințând creatic sensibilitatea. Sub-umanul este sub-verbal, sub-grafic. Tăblițele de săpun de la Itset-Ip, (Ed.Limes,2008), sunt ultimele lespezi ale treptelor involuției în care Mihai Buracu vede doborâtă umanitatea. Nici umilirea tânărului carturar, nici terfelirea educației reprezentate, nici pălmuirea credinței întruchipate nu sunt aplicate de o brută sau alta, ci, auto-distructiv, de o lume aceleiași lumi. Opinia este sugrumată de suspiciune, dialogul de turnătorie, scrierea de pâră și auto-denunț. Lumea de-scrisă scapără stinsă în lumina neagră a tăciunilor iadului. Textul temerarei descinderi spre "infernul" dantesc - universul concentraționar absolut - își lua avântul elevatei expresii academice, lăsându-se peste talazurile retoricii amfiteatrului, îmbăindu-se în volgata cetății, plonjând în barbarismele suburbanității și debușeelor, până la a icni și horcăi onomatopeic în auzul graiurilor fără cuvinte ale descompunerii hoitului feudal și-n urletul prunc-inchiziției. Pavăză irlandezului fără biserică, școală și limbă, James Joyce întâmpină și izbește engleza, o sfârtecă și o spulberă, producând cea mai năucitoare literatură prin umorul, căldura și originalitatea neîncrâncenată a mesajului tolerant revelat de la Shakespeare încoace. Prin anii '70, Ivan Denisovici declanșa planetar incendiul disidenței cu auto-combustia sa lirică. Prin binele răului dureros al actului scrierii, omul se... disociază de etica sălbăticiunii dualiste. Ascensiunile umanizării, fie pe Ararat, fie pe Sinai, smulg semnele scrierii din tăblițele pustii ale neființei. Scribului Mihai Buracu, paradoxul scrisului i s-a dezvăluit în tăblițele de săpun de la Pitești. Văduvită supra-sistemic de o minimă știre asupra teoriei mentalităților - refuzată filozofic - critica stilistic-filologică ignora diegeza paradigmică, literaritatea compoziției. Lectorul specializat al toposului unde orice condei literaturizează dar nu literarizează a rămas la, (nici Aristotel n-a zis, nici Auerbach - nu mă privește!), la naivitatea teoriilor tezismului transfigurator, arta scrierii nedepășind-o alexandrinist pe cea a cuvântului, încât textul în care "frunza" foșnește trece drept literar. Nespațială, accepția pan-sintagmatică fixează diacronia liniară a procesului semiozei, consacră percepția uni-dimensională a pre-compoziției liniare, rudimentare. Dimensional, trei lumi distincte sunt evocate în cartea dlui. Mihai Buracu: cea de dinainte de Pitești, Itset-Ip-ul, și Piteștiul după Pitești. Cvadri-dimensional-valorică, paradigma de dinainte de Pitești se desfășoară în spiritualitatea creștina a geometriei binelui, adevărului, frumosului și credinței, (încrederii, prieteniei, dragostei). Bidimensionale, manicheic-duale, atât paradigma lumii exterioare Itșet-Ip-ului cât și a celei ulterioare, după Pitești, pre-valorice și deci a-sistemice provin prin destrămarea axiologica a celei de dinainte în clivajul câmpurilor compozite, al entelehiilor bine-rău, adevăr-miciună, frumos-urât, amic-inamic. Dacă prima paradigmă conferă o hyper-arhitectură cvadri-dimensională semiozei, cea de a doua smulge contraforții celei de a patra dimensiuni, ridică punțile tri-dimensionalității, permițând numai construcții mentale plate, proiecții manicheice - umbrele alegorice ale temniței platoniciene. Prăvălirea paradigmică se săvârșește în Itșet-Ip. Descompunerea entelehiilor înseși reduce spiritualitatea la urât, rău, fals și ură. Exiști nu dacă-ți sluțești, înrăiești, minți și urăști semenii, ci pe tine însuți. Răul însuși nu se mai identifică prin contrariul său entelehic - binele, ci, tautologic, prin sine, prin mai-rău. Trebuie să te bucuri nu când ți se spune că minți, ci când ești socotit cel mai mincinos; trebuie să-ți auto-denunți culpe cainice, trebuie sa te înfurii dacă cel pe care l-ai lovit n-a căzut. Atomizată, sub-filiformă, in-stincția este în plină implozie. înseși asemănările și contrariile au devenit de neconceput, conflictele tale cu lumea s-au stins, celălalt încetează să existe pentru că nu mai exiști. Tăcerea devenind dialogul cu moartea, scrii și vorbești pentru că nu mai există cuvinte. Scrijelind auto-denunțuri, Mihai Buracu dibuia pe tablițele de săpun primele semne, litere și cuvinte dincolo de Dumnezeul știut. Pipăia năucitorul mesaj care l-a salvat: "Paradigmele nu se exclud; abia articularea lor compoziționala edifică omul și lumea". Trei paradigme ale tot atâtor lumi activează prin jocul juxtapunerii trans-metaforice, "figura de compoziție" inaugurată de Mihai Buracu. Trans-metaforic, pentru că autorul transfigurează operatorul metaforic însuși în impactul nu a două incompatibilități verbale, ci, paradigmic, forțând metafora paradigmică, parafora. Nici compromisul, nici concilierea, nici o dialectica și nici o metafizică nu pot suspenda mai bine aporia; doar asumarea necondiționată a pluri-paradigmității, ca alcătuire necesară triumfului vieții. Dubla partiție, (singular-plural, articulat-nearticulat, cardinal-ordinal), conviețuiește cu tripla, (masculin-feminin-neutru, trecut-prezent-viitor) și cu cvinta, (nomin.-genet.-dat.-acuz.-vocativ), după cum în fiecare trăiește ființa ațipită pre-religioasă uni-dimensională, pândește cea dual-manicheică, veghează raționalist terțiul exclus, și visează, cvadruplu, umanismul creștin: realitatea are constituția istoriei integrale. Nefireasca articulare paradigmică gravată în tablele cărții, (umanism creștin - antiumanism - maniheism), verticalizează contorsionata columnă a tăblițelor de săpun, altarul de hotar al îngenunchierii și înălțării ființei. Intuită și împlinită, diegeza sistemică impune insolita lectură nu printre rânduri ci peste paradigme. Nu formele propriu zise determină specificul și identitatea unei construcții, ci stereo-temporalitatea, istoria compoziției sale. Cum despre atomi nu se poate preciza dacă au sau nu o culoare, nici despre compozițiile pluri-paradigmice dacă sunt urâte sau frumoase, dacă plac sau nu plac. Nici bune nici rele, nici adevarate nici false, decât numai dacă sunt sau nu susținute. Captive unei paradigme sau alteia, judecata de gust și cea de valoare n-au cum să cuprindă supra-sistemul în care se integrează sistemul căruia-i sunt subordonate. Grafie a mentalității, compoziția fixează starea de spirit, icoana spirituală a colectivității și aura individuală a sufletului omenesc. Rețeta trans-sistemului paradigmic, (stratigrafic articulat), formulează fatalitatea istorică. Numai perspectiva compozițională poate decripta și aprofunda operatorii paraforici de susținere ai sugestiei inter-paradigmice: "Cinică, sângeroasă, favorizantă sau alintătoare, istoria nu se judecă; ea este însăși vatra judecății, suntem ceea ce a fost ea". Nu departe de perfecțiunea mijloacelor și procedeelor meta-literaturii, Mihai Buracu este unul dintre cei care o susțin. Potențându-și istoric destinul, viziunea individuală în cea colectivă, Mihai Buracu își dovedește moralitatea maturității, sugerând lectorului, în acelaș registru, că, dacă politica propriu zisă gestionează disponibilitățile economice, demografice, tehnologice, militare, etc., cea culturală - activitatea straturilor paradigmatice, armonia și stabilitatea actualității spirituale: atâtea procente de ancestralism, atâtea de patriarhalism, atâtea de modernitate și atât post-modernism, dar zero la sută confruntare, revanșe barbară. Insatisfacția cititorului avizat pare justificată: volumul dlui. Mihai Buracu este construit - în definitiv - nu din trei, ci din patru părți, discreția ultimei tăieturi înnobilându-i viziunea. Lirica autorului nu experimentează prozodic, nu post-modernizează, nu deconstruiește, nu lacanizează. Lamento-ul poetic trans-liricizează (re)sentimentul natural în sentiment cultural, în atitudine. Nu intelectualul s-a vrut strivit, ci imaginația libertății, talentul intelectului. Căci, cu cât e mai performantă cunoașterea paradigmei, cu atât strânsoarea sistemului ei e mai tare. Complexitatea echivocității doctrinei comuniste a pus în mâinile multor inteligențe casmaua și lopata auto-înhumării. (Din interior, contestatarii slujesc cel mai abitir sistemul tocmai pentru că n-o pot face decât cu armele sale.) Autismul sistemic deturnează actemul, însuși impulsul creatic eliberator, spre iluzia expansiunii, prin nuanțarea, diversificarea și intensificarea instrumentelor captivității. Esteții supraliciteaza sugestivitatea detaliului verbal, plasticitatea expresiei, culoarea locala, etc., abordarea compozițională expunându-i riscului de a devoala alteritatea (politică) vizionară - construcția identificând primejdios, prin politica permisă de organizare, interdicția celor nepermise. Ipocrizia manicheică a metodicii "pro și contra" devine cult artistic al comparației, metaforei, alegoriei și parabolei. Creind iluzia judecății exhaustive, (inclusiv... a terțiului ne-exclus), fie pro fie contra, argumentul cultivă, consolidează și zăvorăște și mai bine sistemul. Arta metaforică a realismului (politic) socialist a încarcerat subliminal intelectul. Cartea dlui. Mihai Buracu apare în plin impas critic. Sesizată în nenumărate ocazii, criza e mărturisită fără a fi asumată. Dar ,solutionată? Nefiindu-i satisfăcută așteptarea, cititorul - pentru care, isbândită nu-n piatra ci-n lemn, și arhitectura pagodei stă pe temeliile artei - cititorul trăitor în diversitatea compoziției sociale refuză unilateralitatea sistemică a abordării sintagmatic-stilistice. Sensibilitatea sa cere nu numai artă,ci si critică de compoziție. Mihai Buracu nu depozitează compozit niște poeme peste textul prozei. Juxtapunerea trans-metaforică a celor două paradigme - parafora de compoziție - pune-n stare de revelație textul unei posibile istorii a incompatibilităților, o noimă incontiguității. Cel de al patrulea braț al cărții aparține simbolic umanismului creștin, lirismului divin în care, salvator a crezut autorul. Caci, paradoxal, omul gandeste abia când se roagă să poată accepta și ceea ce nu înțelege. Mihai Rogobete Nota: Mihai Buracu. Tăblițele de săpun de la Itset-Ip . Revista Asymetria este onorată pentru privilegiul de a fi publicat textul integral al acestei cutremurătoare cărți. Ne luăm acum rămas bun de autorul ei. |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |