Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Recommend_Us
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 48 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Legislatie: Ioan Rosca. Catre presedintele Curtii Supreme de Justitie
    Scris la Thursday, January 13 @ 22:46:13 CET de catre asymetria
    Lecturi critice Aceleași teze putrede, aceleași lozinci aplicate mecanic despre prescriere, aceeași aplecare bizară a procurorilor spre apărarea vinovaților (în defavoarea victimelor), aceeași pretenție că prelungirea decenală a anchetelor dincolo de termene nu constituie nici temei de întrerupere a unei prescrierii forțate delictual, nici de penalizare a responsabililor. Orice este bun pentru a-ți servi stăpînii plătitori de salarii și pensii speciale, de la escamotarea faptelor și neglijarea probelor pînă la interpretarea arbitrară a legii sau măsluirea ei.

    Ioan Roșca


    Către președintele Curții Supreme de Justiție

    Plîngere,

    Subsemnatul, Ioan Roșca, cercetător interdisciplinar, […], vă solicit să rezolvați următoarele patru capete de cerere, pe care le consider patru trepte către dreptate.
    I.  Dosarul 35/P/2006 - genocidul comunist și acoperirea lui după 1989
    Solicit (în baza art. 278 cpp) desființarea rezoluției 9 971/4 335/II/2010 din 3.12.2010, comunicată mie la 13.12.2010, prin care procurorul Marius Iacob, șeful secției de urmărire penală și criminalistică de pe lîngă Parchetul de pe lîngă înalta Curte de Casație și Justiție a răspuns la plîngerea depusă de mine la 10.11.2010 față de decizia de NUP dată de procurorul Iuliu Molcuț la 29.09.2010 și comunicată mie la 22 oct. 2010, în dosarul 35/P/2006 (devenit 1 304/P/2008)- ordonanțe prin care se lichidează o anchetă tergiversată două decenii privind crimele comunismului. Cercetarea lor a fost solicitată deseori după 1990 (inclusiv de mine, în octombrie 1990, în urma desoperirii de la Dealul Mărului - vezi dosarul 430/P/1990, integrat în 35/P/2006) și închisă cu NUP-uri abuzive, cum ar fi cel pronunțat la 08.10.1993 de procurorul Aurel Cute în dosarul 430/P/1990, pe motiv că faptele ar fi fost prescrise în acel moment. O "soluție" de care am aflat de-abia în cadrul cercetării redeschise de mine la 31 iulie 2006, printr-o plîngere în care aminteam largul evantai de aspecte de drept și de fapt care reclamă : a. Deblocarea cercetarii genocidului comunist și b. Pedepsirea celor care au împiedicat această cercetare după 1989).
    Am depus plîngerea în calitate de fost deținut al lagărului comunist și de justitiar agresat grav la 16 decembrie 1990 pentru că militam pentru condamnarea vinovaților. Sînt un cetățean-victimă al unei țări cu instituții îndelungat parazitate de rețele uzurpatoare, care constata nocivitatea infracțiunilor împotriva justiției comise pentru acoperirea crimelor comunismului și care pretinde reabilitarea statului și dreptului. în acest sens, denunț ca infracționale argumentele prin care procurori ca Molcuț, Iacob și Cute acoperă genocidul comunist. Acționez și ca mandatat al domnului Cicerone Ionițoiu (decan al denuțării crimelor comunismului, care a depus multe probe în acest dosar) și ca purtător de cuvînt al Comitetului de Reprezentare a Victimelor Comunismului, care a invitat la parchet sute de co-reclamanți (victime supraviețuitoare, oameni în vîrstă, care nu pot continua zbaterea judiciară, dar care ar trebui să profite solidar de decizia instanței).
    Solicit și desființarea oricăror rezoluții separate privind alte părți descompuse din plîngerea mea unitară și indivizibilă din 31.07.2006, emise de diverse secții ale parchetului, dar necomunicate încă mie, cum pare a fi ordonanța DIICOT din 24.11.2008 - la care se face referire în ordonanța Molcuț.
    Considerind că uriașul material probator aflat în spațiul public este întărit suficient de elementele depuse de noi în dosar, solicit, conform art 278-8c cpc, reținerea cauzei spre judecare după desființarea ordonanței (rezoluțiilor conexe). Nu trebuie redată acestei procuraturi ocazia de a recidiva, făcîndu-se că nu reușește să afle încă două decenii ce știe toată lumea. Despre faptele monstruoase denunțate de mine în plîngerea din 31.07.06 (ca și despre NUP-urile care le-au ascuns) s-a scris și se va scrie istorie masiv. E inutil să le re-expun în această plîngere și sper să nu trebuiască prezentate exhaustiv unui complet plasat înafara realității românești. Mărturiile acumulate de procurori în dosarul 35/P/06, așa cum instanța poate constata, erau de altfel suficiente pentru a nu permite negarea faptelor.
    Rămîn considerațiile "de drept", care constituie în acest dosar fapte anti-justițiare.
    Contest (denunț) "logica juridică" care pretinde prescrierea crimelor comise înainte de 1989 : nerecunoașterea imprescriptibilității, întreruperilor și suspendărilor care se impun. Criminalilor care au cotropit mașina legală li se admite deculpabilizarea proactivă - premeditată încît să evite pedepsirea… retroactivă. Prescrierea e invocată împotriva temeiurilor dreptului. Se recunoaște -tardiv- forța majoră, pînă în 1989 (cînd ar fi început să curgă termenele de prescriere), dar, pentru a deculpabiliza pe cei care au paralizat justiția de atunci, se pretinde că victimele comunismului nu s-ar fi plîns pînă în 2006. Se ascund astfel (pe lîngă obligația de auto-sesizare), nenumăratele procese stinse în instanțe sau în anchete rezolvate cu NUP-uri nejustificate. în plîngererile depuse la parchet, aminteam că și eu am inițiat o astfel de cercetare (dosarul 430/P/1990 - adăugat de generalul Dan Voinea dosarului 35/P/06, ca exemplu de NUP ilegal). Nu întîmplător rezoluția domnului Iacob nu face nici o referire la acest lucru, suficient chiar și singur pentru a distruge tezele prescrierii. Nenumăratele blocări similare sînt, nu numai temei de întrerupere, dar și de supendare, pentru forță majoră - dovedind că nu s-a putut încă face dreptate în acest gen de dosar. Că e vorba doar de pretexte pentru impunitate rezultă și din faptul că, acolo unde se iese din zona de acțiune a prescrierilor forțate, continuitatea activității criminale a regimului comunist e negată sec, împotriva tuturor evidențelor. Deci noi am fost liberi după 1964, iar minerii din Valea Jiului, muncitorii din Brașov, demonstranții din Timișoara, sau "bandiții", ca Goma, Parsachiv, Tacu, Bugan, Iuga, Caraza, Vatamaniuc, etc. - au avut halucinații.
    Cît despre capătul b. al plîngerii, îndreptat către conducătoriii post-decembriști ai României, ne-protejabili de vreo prescripție, rezoluția Molcuț nu pomenește decît că secția sa a fost investită și cu această problemă la 31.07.2008, în urma declinării de comptență operată de procurorul Levanovici dinspre secția militară a parchetului (manevră sabotoare contra căreia am protestat la 16 sept 2008, primind explicații inconsistente, pentru că ancheta nu se afla în punctul în care s-ar fi știut că oficialii statului comunist responsabili pentru exterminări ar fi devenit sau nu civili prin pensionare - fapt de altfel irelevant). Dar, cum ordonanța Molcuț-Iacob nu îndrăznește să nege sistemul crimelor reclamate ci susține doar că el trebuia penalizat în perioada 1990-2005, nu rezultă imparabil vinovația celor responsabili că asta nu s-a întîmplat ? Nu trebuiau domnii Molcuț și Iacob să alerteze acum Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), în acest caz grav de infracțiune împotriva statului, așa cum a făcut-o la 24.11.2008 Secția de Urmărire Penală și Criminalistică (SUPC) ?.
    Pentru a înțelege rolul metodic-diversionist al acestor declinări în cascadă, a revela mecanismul lor anti-justițiar, trebuie studiată și răs-declinarea fragmentară, nejustificată, prin ordonanța din 20.01.2009, (despre care am aflat că există doar din ordonanta Molcuț și care nu mi-a fost adusă la cunoștință nici pînă azi) a infracțiunilor conexe celor comise împotriva statului, reținute de DIICOT (trădare, atentat împotriva colectivității, subminarea puterii de stat, diversiune, sabotaj, subminarea economiei naționale). Prescriind fără jenă și fără loialitate juridică crimele anti-statale majore (fără a avea argumente pentru scoaterea din funcție a supendărilor și întreruperilor care se impun, într-o cauză în care nu vedem de ce ar fi putut fi pedepsiți uzurpatorii rămași la putere după 1990 mai ușor decît protejații lor, care au deținut-o pînă în 1989), "experții" DIICOT au smuls din rădăcinile cauzale crimele conexe, declinate înapoi spre SUPC, căreia îi rămînea doar să scape de celălalt ax major al dosarului - genocidul.
    Un exemplu de diversiune este și disjungerea unei alte părți către secția DNA, pentru a cerceta separat (!!) dimensiunea corupției în crimele continuate în post-comunism, o segmentare soldată previzibil cu decizia din 26.11.2010, dată de Oana Camelia Dragomir și adusă mie la cunoștință pe 3 dec. 2010. Acest "NUP derivat" constată că "nu este descrisă fapta care formează obiectul plângerii, nu sunt indicați făptuitorii și nici mijloacele de probă"- ca și cum victimele comuniștilor ar putea deține, privind trădărea țării, alte dovezi decît manifestarea ei crasă. Nici biata doamnă Dragomir, aruncată în acest carusel, nu are cum demasca aranjamentele oculte prin care s-a pus la cale distrugerea României și protejarea (îmbogățirea) autorilor ei, într-o țară în care arhivele regimului "răsturnat" au fost încuiate cu strășnicie securistă, înainte de a fi "clasificate" americănește. Cum ar putea cerceta DNA cine și ce a cîștigat din subjugarea românilor, după ce operația a fost prescrisă de celelalte secții, cu escamotarea faptului că judecarea a fost împiedicată metodic de sistemul judiciar părtaș ? Asupra căror îmbogățiți infracționali ai tranziției s-au putut face cercetări, pentru a se vedea dacă înavuțirea lor nu se datorează activității ciminale denunțate în plingerile noastre, dacă DNA a primit de la SUPC o speță cu criminali albiți de atîta cercetare eșuată, după ce DIICOT nu a găsit responsabili pentru acest eșec ? Rezoluția doamnei Dragomir e atît de colaterală, încît nu ar mai merita contestată separat, ci desființată ca sub-decizie ilegitimă a parchetului.
    Ar trebui stabilit și cine răspunde de plasarea secțiilor parchetului în poziții absurde. Cum a putut o secție să prescrie crimele comunismului, ca urmare a inactivității organelor legale după 1989, după ce o alta a decis că nimeni nu e vinovat de tergiversarea cercetării crimelor pînă la data cînd s-a putut forța prescrierea lor. Aberația pregnantă a acestei concluzii relevă viciozitatea tehncii folosite în sînul justiției, împotriva ei. Trebuie lămurită amploarea cangrenei. Va considera și Tribunalul Suprem că procuratura poate invoca nefunționarea ei prelungită, ca temei valid de prescriere ? Sau judecătorii, reținînd întregul dosar spre judecare, vor profita de ocazia de a arăta că au schimbat macazul prezumțiilor cu care operau înainte de 1989, folosindu-și "luminile și înțelepciunile" pentru a penaliza ceea ce justiția cucerită de comunism a făcut poporului român. Solicit instanței să apere bazele statului de drept, combătînd jocul protejării uzurpatorilor legii prin declinări, fragmentări și disjungeri, desființînd ordonanțele implicate și judecînd unitar dosarul pe fond, fără a-l mai trimite înapoi celor ce l-au măcelărit. Nu pot ști cîți procurori-terminatori au fost folosiți. Dacă va fi necesar, voi cere să mi se comunice și rezoluțiile care nu mi-au fost aduse la cunoștință, pentru a le contesta și separat și a depune răspunsurile primite alături de această plîngere.
    II. Dosarul 75/P/1997- reprimarea acțiunilor întru înfăptuirea dreptății
    In conexiune indisolubilă cu punctul precedent, mă plîng și de modul similar în care a fost tratat, la același parchet de pe lîngă înalta Curte, celălalt dosar deschis de mine, prin plîngerea din 26 apr 2005, pentru cercetarea : (c) reprimării manifestațiilor din Piatra Neamț de solidaritate justițiară cu protestul din Piața Universitatii, îndeosebi a evenimentelor din 1-5 mai 1990. Speță adăugată de generalul Dan Voinea dosarului 75/P/1997, în care nu am primit nici o decizie, deși mi-am părăsit domiciliul și serviciul din Canada de cîțiva ani, pentru a sprijini intens cercetarile. Menționez că am deschis dosarul 35/P/2006 și pentru a oferi o perspectivă justă (un cadru corect) anchetei din dosarul 75/P/97. Cauza neputînd fi redusă la venirea la București a unor mineri (sau alți "oameni ai muncii negîndite") înfierbîntați de instigarea mediatică privind rebeliunea "golanilor" din București. Ci constînd în organizarea, în întreaga țară, de către liderii FSN care și-au înșelat, plătit sau șantajat suținătorii, a represiunii împotriva tuturor celor care cereau judecarea responsabililor pentru crimele comunismului și îndepărtarea de la putere a protectorilor lor. Stabilind miza înfruntării din 1990, modul în care au fost protejate interesele criminale, apar imediat : și cauzele reale ale scurgerii timpului de prescriere în dosarul 35/P/06 și temeiurile inculpării faptelor reclamate în dosarul 75/P/1997. Uriașa infracțiune împotriva justiției, începută prin deturnarea revoluției din 1989, și acoperită amăgitor cu pseudo-alegerile din 1990, s-a soldat cu îmbogățirea vechilor călăi - deci reprezintă continuarea unei crime fără egal, care a aruncat societatea românescă în patologie.
    In memoriile din 6 august 2010 și 10.11.2010 am solicitat vești despre cercetările făcute în acest dosar, dar nu am primit nici un raspuns (poate voi primi unul la ultima mea cerere din 11.12.2010, pe care să-l pot adăuga acestei plîngeri). Am motive să presupun că rezoluțiile DIICOT din 10.03.2009 și SUPC din 17.06.2009 (care au închis dosarul 266/D/P/2008 -urmașul lui 75/P/1997- după un joc de declinări similar celui expus mai sus) pe care le-am gasit pe internet acopera (sub tacere) sub-dosarul "Piatra Neamț- mai 1990". Ordonanțele amintite și textele explicative expuse pe site-ul instituției nu fac nici o referire la linia de cercetare semnificativă, deschisă și sprijinită de mine. (d) Cer deci desființarea deciziilor legate de 75/P/1997 în ansamblu, pentru că neglijarea voluminosului dosar Piatra Neamț relevă superficialitatea crasă a pretinsei cercetări, sau reaua credință cu care a fost făcută. Reprimarea manifestațiilor pro-justiție din toată țara de către regimul FSN (a se vedea și evenimentele din Iași, Constanța, Ploiești, Craiova, Brașov, Sibiu, Săpînța) e un element cheie pentru ca ancheta să nu se cantoneze la sub-fenomenul "mineriadă". Neglijarea/ascunderea dosarului meu pare făcută pentru a acoperi declarațiile dezinformante ale procurorului general, că generalul Dan Voinea ar fi extins abuziv obiectul anchetei, deși nu ar fi avut plîngeri în acest sens.
    în favoarea acestei explicații a misterioasei "evaporări" a muncii mele de cercetare civică stau și tehnicile argumentative dolosive, folosite în deciziile prin care P75/1997 a fost lichidat. Aceeași orbire privind unitatea în spațiu și timp a macro-infracțiunilor continuate. Aceleași teze putrede, aceleași lozinci aplicate mecanic despre prescriere, aceeași aplecare bizară a procurorilor spre apărarea vinovaților (în defavoarea victimelor), aceeași pretenție că prelungirea decenală a anchetelor dincolo de termene nu constituie nici temei de întrerupere a unei prescrierii forțate delictual, nici de penalizare a responsabililor. Orice este bun pentru a-ți servi stăpînii plătitori de salarii și pensii speciale, de la escamotarea faptelor și neglijarea probelor pînă la interpretarea arbitrară a legii sau măsluirea ei. Dau numai două exemple. Se afirmă ritos în rezoluția din 17.06.2009 că "se constată că răspunderea penală pentru săvârșirea acestei fapte, chiar și în ipoteza în care ar putea fi încadrată în dispozițiile art. 361 Cod penal (favorizarea privind infracțiunile contra păcii și omenirii) s-a prescris încă din iunie 1998, conform art. 121 alin.1, art. 122 alin.1 lit. c Cod penal." Ori, ce spune în realitate codul penal ? La art 361, care face parte din titlul XI dedicat crimelor împotriva păcii și omenirii " Tăinuirea și favorizarea privitoare la infracțiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani" iar la art 121 " Prescripția înlătură răspunderea penală. Prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunilor contra păcii și omenirii." Deci ce cade sub art 361 nu se prescrie, fapt pe care tovarășii procurori îl răstălmăcesc în văzul lumii. Ce să ne mai mirăm de piruetele la care ei se pretează pentru a învinge art 357 care incriminează faptul de a distruge în întregime sau în parte "o colectivitate sau un grup național, etnic, rasial sau religios" prin " a) uciderea membrilor colectivității sau grupului ; b) vătămarea gravă a integrității fizice sau mintale a membrilor colectivității sau grupului ; c) supunerea colectivității ori grupului la condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugere fizică". Incercînd să justifice aberația că nu mai e vorba de genocid, dacă nu se ucid toți oamenii din cartierul Nord ci doar din doi în doi, în tot orașul (sau sînt aleși din țară, pentru că se numesc Ion, sînt blonzi înalți, au mult pămînt sau cad la sorți), propagandiștii procuraturii introduc (născocesc) dogme semantice adaptate scopurilor. " Colectivitatea, în accepțiunea infracțiunii de genocid, are înțelesul de populație individualizată geografic, social și istoric (o existență de sine stătătoare a unui stat, localități sau a unui oraș)." în accepțiunea cui uciderea românilor cinstiți nu e crimă împotriva umanității ?
    Nu insist asupra acestui dosar, pînă nu primesc explicații privind destinul lui.
    Cum evenimentele din Piatra Neamț (din 3 mai 1990 și 16 mai 1990) pe care se centrează cele două dosare sînt natural conexate (ca episoade ale aceleași înfruntări justițiare) doresc ca, după desființarea rezoluțiilor din 10.03.2009, 17.06.2009 și a eventualelor rezoluții conexe neaduse mie la cunoștință (sau după lămurirea situației sub-dosarului Piatra Neamț) să fie reținută spre judecare unitară împreună cu punctul I și cauza represiunilor suferite de mine în 1990, pentru că am susținut idei, inițiative și forțe favorabile judecării crimelor comunismului. Pot îmbogăți vastul material probator depus de mine în dosarul 75/P/1997 cu noi elemente/probe pertinente (documente, mărturii, anchete, interogatorii, etc.).
    III. Constatarea a două decenii de sabotare a luptei mele pentru justiție
    Cele două decizii contestate mai sus nu sînt decît episoade ale unei îndelungate bătălii duse și de mine, pentru emanciparea justiției și însănătoșirea statului de drept, uzurpat de o rețea criminală de interese, care s-a îmbogățit capturînd poporul român, tîlhărindu-l sistematic și sistemic, de-a lungul drumului capitalism- comunism- capitalism. Procurorii Molcuț și Iacob nu au acționat de capul lor și nu ar trebui transformați în acari Paun. Cred că rezolvarea adecvată a capetelor precedente impune (d) judecarea infracțiunii continuate împotriva justiției căreia i-am fost victimă din 1990 pînă în 2010, de care răspunde statul român comitent, în unitatea sa juridică și temporală, pe care-l putem considera reprezentat în acest caz prin procurorul general sau prin ministrul de justiție.
    Dar statul român a fost deturnat la rîndul său de persoane și clici care au acționat uzurpator, drept pretinși/impuși prepuși ai săi, producîndu-i pagube mult mai mari decît cele suferite de mine. Din evidente motive de operaționalitate (celeritate) nu chem în judecată acum responsabilii vizați de plîngerea mea inițială (începînd cu Ion Iliescu și Petre Roman, continuînd cu ceilalți, președinți, primi miniștri, miniștrii ai justiției și internelor, procurori generali, parlamentari, etc. - care au deturnat nociv România în acești 20 de ani). Este răspunderea actualilor reprezentanți ai statului, dacă nu se consideră solidari cu structurile criminale denuntațe de mine, să introducă în cauză vinovații individuali sau să se îndrepte în regres către prepușii infracțional responsabili, pentru faptele cărora va plăti eventual pagube statul. Dacă nu o vor face, poate voi adăga și reclamați individuali.
    Pierderile mele morale, materiale și existențiale vor fi putea fi estimate după judecarea punctelor precedente. Evaluarea pagubelor și a despăgubirilor ce mi se cuvin s-ar putea și disjunge/amîna- pentru un proces ulterior. Ea va depinde de concluziile procesului (pe care-l solicit aici) de (e) constatare (confirmare sau infirmare) a următoarelor afirmații particulare pe care le pot dovedi și care sintetizează situația/plîngerea mea :

    1. La 22 decembrie 1989, eram un expert pluridisciplinar valoros, antrenat într-o cariera profesională fecundă (vezi rezultatele deosebite obținute în matematică, electronică, informatică)
    2. Dupa 22 decembrie, m-am dedicat judecării crimelor comuniștilor (vezi săpăturile de la Dealul Mărului, care au deschis dosarul 430/P/1990 și Apelul pentru procesul comunismlui) și îndepărtarea complicilor de la putere (acțiuni ca fondator al Asociatiei Dialog Piatra Neamt, Alianței Civice Neamț și FDR/CDR Neamț). Am fost hărțuit de agenții FSN și agresat pînă la limita linșajului (vezi evenimentele de la Piatra Neamț din 3 mai și 16 decembrie) pentru că ceream înfaptuirea justiției- numită de FSN "vînătoare de vrăjitoare"
    3. Pentru a mă împotrivi farsei antijustițiare și deturnării instituțiilor, mi-am întrerupt cariera normală și m-am auto-exilat politic în Canada în 1992 (vezi declarația de la congresul AFDPR din 1991). Am plătit tributul exilării (acceptînd munci sub potential, făcînd studii suplimentare, etc) ajungînd de-abia după anul 1999 într-o pozitie profesională mai fireasca (arhitect conceptual de sisteme informaționale la un institut de cercetari)
    4. Am continuat să militez publicistic pentru reabilitarea justiției (articole pe internet, memoriul depus la Casa Albă în 1995, etc.) pînă cînd, cu ocazia protestelor legate de vizita lui Ion Iliescu și Răzvan Teodorescu la Montreal, în septembrie 2004, am constatat neobrăzarea celor care ne-au tratat de "retardați", pentru că nu le prescriam și civic crimele, ceea ce m-a determinat să reiau demersurile pentru înfăptuirea dreptății, întrerupîndu-mi din nou cariera.
    5. Am depus plîngerea din 26.04.2005, conexată mineriadei (dosar 75/P/1997- vezi capătul II). După care am sprijinit intens cîțiva ani ancheta, căutînd piste și martori, adăugînd probe privind instigarea criminală la care s-a pretat conducerea FSN în 1990, prin canale mediatice și securiste. La 2 mai 2007 am prezentat procurorului general o analiză privind evoluția anchetelor greșit orientate și total subdimensionate. La 21 dec 2007 am depus rechizitoriul- sinteză a cercetărilor mele, semnalînd că aștept invitația pentru a consolida dosarul cu noi probe. Dar nu am mai primit nici un semn de viață.
    6. In 2004 am lansat siturile http://www.procesulcomunismului.com si http://www.piatauniversitatii.com pe care am difuzat probe privind crimele comunismului și ale tranziției. O muncă uriașă, pentru care nu am cîștigat niciodată ceva. In mai 2005 am făcut, prin aceste situri, un apel la acțiune, în urma căruia s-a constituit Comitetul pentru Reprezentarea Victimelor Comunismului, care m-a desemnat ca reprezentant. In numele CRVC, am lansat la 31 iulie 2006 dosarul 35/P (vezi capatul I), alături de alți reclamanți (Cicerone Ionițoiu, Grigore Caraza, Jijie, etc.). La dosar s-au adăugat sute de plîngeri individuale sau alcătuite de IICC. S-a produs apoi declinarea spre secția civilă, la care am protestat. După care nu am mai primit vești, pînă cînd am depus memoriul din 6.08.2010 în urma caruia s-a dat decizia din 29.09.2010, pe care am contestat-o la 10.11.2010 și care a fost confirmată la 3.12. 2010
    7. în concluzie, de-a lungul a două decenii, am făcut eforturi consistente și costisitoare pentru reabilitarea justiției în România, tratate cu indiferență, intimidare sau agresare. Sînt victima deturnării continuate a instituțiilor statului român, tratamentul aplicat mie de către parchetul de pe lîngă Inalta Curte de Casație și Justiție fiind doar ultima verigă din lanț.
    IV. Constatarea legimității luptei pentru pedepsirea uzurpatorilor statului
    Judecarea cazului meu particular depinde critic de explicitarea unor prezumții generale, care nu trebuie lăsate în umbră, permițînd uzurpatorilor statului și justiției să lucreze împotriva temeiurilor dreptului.
    Dupa 1989 "oamenii legii" pretind a reprezenta spiritul unei societăți eliberate de comunism, a apăra interesele victimelor regimului totalitar. Dar nu protejarea criminalilor comuniști în curs de patronare a fost mandatul de fond primit după 22 decembrie de procurori, judecători, juriști și parlamentari. Cei care au făcut acest joc au demonstrat că trebuiau epurati, pentru interese contrare reabilitării justiției. Infracțiunea lor continuată nu se poate acoperi cu formalisme. Admițînd/recunoscînd explicit toate acestea, instanța va putea aprecia că traseul meu, constatat la punctul III (în care se încadrează și capetele I și II) este istoria abuzurilor unui sistem cotropit de infractori, împotriva unui luptător pentru justiție reală.
    Dacă însă nu se admite criminalitatea comunismului și nici că regimul instalat la 22 decembrie s-a pretins anticomunist, atunci faptele puterii în tranziție (inclusiv cele constatate la III) își pierd gravitatea și eforturile mele- legitimitatea. Ar rămîne atunci de judecat doar modul în care am fost tratat- ca petent- de reprezentanții statului, în mod specific de procurorii din dosarele cărora le cer desființarea rezoluțiilor. Iar dacă se admite nocivitatea comunismului dar nu și că vinovații trebuiau pedepsiți, nu putem deduce decît că schimbarea din 22 decembrie a fost o diversiune, făcută cu complicitatea justiției, o farsă a cărei victimă sînt.
    Avînd în vedere importanța acestor clarificări pentru analiza dosarelor depuse la (închise de) procuratură dar și pentru orientarea jurisprudenței în cauze similare, solicit instanței să constate (infirme sau confirme) următoarele aserțiuni generale (potențiale prezumții) :

    1. (Regimul comunist a fost criminal și ilegitim)
    1.1 Regimul instalat după 23 august 1944 nu a fost expresia voinței libere a poporului român pentru o organizare comunistă ci a reprezentat interesele -nocive- ale unei puteri străine- de ocupație.
    1.2 Regimul a supus pînă în 1989 populația : hărțuielii, explotării nemiloase, represiunii genocidare, dezinformării și degenerării, transformînd țara într-un lagăr de muncă, exterminare și alienare
    1.3 Instituțiile statului au fost uzurpate de membrii clicii "comuniste". Legislația elaborată de slugile lor a fost criminală și ilegitimă. Justiția a fost deturnată și făcută părtașă
    2. (După 1990, trebuiau pedepsite crimele regimului comunist)
    2.1 Schimbarea din 1990 s-a făcut în numele eliberării de sub comunism. Pe această bază a fost judecat Ceaușescu și apropiații săi, cîștigate alegerile, administrată țara. Oamenii legii, dacă își scuză prin conformism vechea activitate, trebuiau să se conformeze și valorilor anticomuniste care formau baza noului sistem de drept.
    2.2 Comunismul a căzut cu legislația lui criminală cu tot. S-a creat un gol formal, în care justiția de tranziție trebuia să opereze corector, în baza dreptului natural și a formulelor puse la punct în regimuri de drept - și nu invocînd legi care trebuiau condamnate.
    2.3 Ansamblul crimelor regimului alcătuiește un tot unitar indivizibil, în spațiu, sens și timp. Pentru operaționalitate, faptele pot fi cercetate și judecate pe tronsoane. Dar segmentarea tratamentului nu înseamnă că micilor infracțiuni componente li se aplică automat termenele scurte de prescriere. Trebuie ținut cont și de de unitatea temporală, de continuitatea fenomenelor. Dacă, după 1989, nu se constată doar tăinuirea crimelor și favorizarea vinovaților ci și sprijinirea valorificării (acaparării) prăzii acumulată de stat de la victime- este vorba de complicitate, într-o infracțiune continuată împotriva umanității trăitoare în România.
    2.4 In timpul comunismului nu se puteau judeca crimele regimului. Pînă la 22 decembrie e suspendată prescripția (conform art 128 c. p)- așa cum au admis deja public miniștrii justiției. Plîngerile pertinente respinse de instanțe constituie temei de întrerupere a prescripției, conform art 123 CP. Dar și în cazul NUP-urilor procuraturii, plîngerea făcută de reclamanți ar fi dus la un act comunicat învinuitului sau inculpatului, dacă aceasta ar fi fost pus sub acuzare. Procurorilor complici nu li poate recunoaște dreptul de a paraliza justiția pînă la depășirea termenilor de prescriere. Iar dacă faptul se consideră consumat, trebuie pedepsiți cei ce au l-au provocat. In plus, dacă e dovedit blocajul justițiar, înseamnă că nici după 1990 penalizarea acestor crime nu a fost posibilă, deci se prelungește suspendarea prescrierii.
    2.5 Nu există temeiuri respecabile pentru a eluda imprescriptibilitatea genocidului comunist. Statul român post-comunist nu era obligat democratic la susținerea omului-călău, dimpotrivă, trebuia să-și arate noua orientare, în direcția respectării drepturilor omului-victimă. Vinovații nu pot fi exonerați, în numele "principiului" non-retroactivității aplicat dolosiv, pentru că au introdus chiar ei în legi prevederi favorabile (auto-amnistiante) sau au amînat semnarea tratatului internațional privind imprescriptibilitatea- căci s-ar premia astfel juridic infracțiuni împotriva justiției
    3. (Regimul "de tranziție" a lucrat în folosul criminalilor comuniști).
    3.1 Au fost stinse cu justificări formale procesele deschise de victime, înăbușite anchetele penale- din interese transparente. După ce s-a motivat închiderea dosarelor cu prescrierea pănă în 1989 (coroborată cu respingerea imprescriptibilității), s-a afirmat că faptele s-au prescris după 2005, prin absența învinuirilor, pe care reclamanții nu le-au putut obține. In mod sistematic, procurorii au prelungit anchetele pînă la (pentru) trecerea termenului de prescriptie.
    3.2 Nu au fost anulate și condamnate toate legile vicioase ale sistemului demontat, nici date toate legile necesare corectării situației de drept. Arhivele au fost încuiate pentru ca strîngerea probelor să fie îngreunată. Nu au fost scoase din poziții de conducere persoanele care făcuseră lucruri grave sau dovedeau complicitate cu vechii criminali. Nu s-a permis nici măcar cunoașterea la timp a faptelor lor de către electorat.
    3.4 Au fost hăituiți activiștii pentru reabilitarea justiției, cu mijloace extreme în 1990, siliți să renunțe la "utopia" civică, să părăsească țara, să se sinucidă (Nemes, Chesaru, Gravrilescu, etc.) sau să coabiteze cu rețelele care gestionează mafiot putreziciunea post-comunistă
    3.5 A fost dezinformată continuu populația prin media aservită și rețeaua informatorilor conspirați, distrusă educația, formîndu-se noi generații care să tolereze/susțină/amplifice bolile societății și ale legalității
    3.6 A fost diminuată și amînată pînă la decesul victimelor reparația morală și materială pentru abuzurile justițiare din timpul comunismului. Este expresiv detestabilă anularea Legii 221/2009 care a creat- tardiv- un cadru reparației, de către Curtea Constituțională (prin decizia 1 358 din 21.10.2010).
    In ce privește mijloacele de probă pentru această parte generală, voi proceda în functie de evoluția procesului, în speranța că recursul la luminile, cultura și conștiința judectorului, coroborat cu documentele (publice, difuzate de mine sau depuse la dosar) va fi suficient. Pe lîngă cercetarea arhivelor încuiate și periate, s-ar mai putea recurge și la mărturii interogatorii pertinente, pînă cînd tergiversarea nu va ucide toți supraviețuitorii catastrofei judiciare.

    Observații finale
    Am evitat implicarea altor reclamanți sau reclamați- pentru operaționalitate. Imi rezerv dreptul de a-i adăuga pe parcursul procesului.
    Instanța ar trebui să asigure (conform obligațiilor asumate de România și încorporate în Constituție) dreptul meu la judecare echitabilă, într-un proces în care partea reclamată este sistemul judiciar care stabilește sarcinile, evaluările, promovările, penalizările și remunerațiile judecătorilor. E o provocare/ocazie pentru constituirea/reconstituirea statului de drept. Dacă nu va fi folosită reparator, o voi folosi eu pentru analiza patologiei sociale a societății românești, dirijată spre CEDO și mai ales spre cărțile de istorie a (ne) dreptului.

    Ioan Roșca,
    22 decembrie 2010

    Chestionarul articolului:

    [ Rezultate | Chestionar ]

    Voturi 1


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.69 Seconds