|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 99 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Jurnal: Dan Culcer. Muschetari sau boschetari? Scris la Thursday, November 11 @ 16:55:15 CET de catre asymetria |
Mi-am imaginat în adolescență muschetarii (pe cei trei, dar nu doar pe ei) ca pe niște spadasini abili și hotărâți în serviciul regelui, dar și, mai ales, ca un fel de haiduci care îi apărau pe cei slabi, săraci și năpăstuiți de abuzurile celor bogați, puternici și nerușinați. Această idee mi-am făcut-o și despre intelectuali. Nu credeam că, după căderea și asasinarea lui Nicolae Ceaușescu, cumpărarea spadasinilor ar fi ușoară, că aș mai putea vedea creșterea unor noi echipe de aplaudaci, în serviciul președintelui, regelui sau prințișorilor de toată mâna, ieșiți uneori chiar de sub pulpana Partidului și a Securității, sau a agenturilor de influență și propagandă, cu aplomb intrați în slujba cleptocrației, folosindu-și toată inteligența adaptativă pe care asemenea cariere o implică. Dar carierele cu volute și schimbări la față ale unora ca Nicolae Manolescu, Mircea Mihăieș, Eugen Uricaru, Vladimir Tismăneanu, Michael Saphir, Artur Silvestri, Wiliam Totok, Adrian Cioroianu, Mihai Dinu Gheorghiu, Laszlo Alexandru, Andrei Pleșu, Emil Hurezeanu etc. pe linia tradiției slugilor la mai mulți stăpâni, merită să fie cercetate și puse în vitrina de curiozități a epocii de după Zaveră. De aceea am admirație pentru cei care, precum Ioan Roșca, au tenacitatea tragică de a dori să ducă până la capăt bătăliile ce par pierdute. După mine, aceștia vor fi câștigătorii. Ei vor fi considerați muschetarii adevărului. Iar cameleonii de genul celor mai sus pomeniți vor termina prin a fi integrați în categoria boschetarilor, idiotizați de drogul conformismului, al oportunismului, cu respirația otrăvită și creierul adormit de toxicitatea aurolacului unei bunăstări pentru care au fost în stare să se vândă celor care dau mai mult și să nu mai vadă nici culoarea sângerie a banului pe care îl încasează, nici să simtă mirosul de hazna a lumii din care fac parte, snobi ai Restaurației, slugi ai hoților, apărători ai criminalilor, coriști ai «multiculturalismului», ai globalismului, ai liberalismului de import, cel care a terminat transformarea României într-un maidan cu gunoaie și fier vechi, cozi de topor, apărători ai unor interese străine, condeieri năimiți ai imbecililor vulgari și spătoși, cu cefe de neo-activiști și zâmbre încremenite ca niște măști. Dan Culcer M-am mai adresat, în primul rând prin mesaje difuzate în interior, nu o fac deci prima oară, celor peste 180 de abonați ai unui grup de discuții pe care l-am înființat acum un deceniu. De data asta ies la marea liberă. Pun o problemă de societate și nu doar o chestiuen care privește un grup, o minoritate. (dan culcer) Dragi abonați, membri ai Grupului de discuții « Societatea de mâine », Sunt obligat să va provoc public pentru a obtine o reactie. O fac in calitate de moderator, de initiator și "proprietar" al grupului "Societatea de mâine". Dar si in calitate de cetatean, de individ implicat in lumea asta din care nu putem evada decît morti. Presupun ca v-ati inscris in acest grup pentru a cauta solutii si a formula proiecte impreuna cu noi toti. Deci ca să ne punem competentele si inteligenta la contributie, pentru a critica ceea ce exista si pentru a inventa solutii pentru ceea ce am dori să fie. Daca nu este asa, nu vad ce cautam impreuna. Sau așteptăm, ca in povestea cu posmagii ca aceștia să ne fie oferiti gata "muieți"? Pentru mine nu există ceva mai teribil decît să văd că trăim intr-o lume despre care avem, când stăm la taclale, multe de spus, dar pentru care nu vrem sau nu putem face nimic în momentul în care opiniile ar trebui transformate in acte. Am sperat ca noi, cei care s-au inscris in acest grup avem macar opinii. Daca nu le avem, sau ne peste mâna să le expunem, nu vad ce facem impreuna. Societatea de mâine este un grup de dezbateri. Revista Asymetria poate gazdui articolele si opiniile dvs., daca doriti să le faceti publice. Ele vor fi citite si comentate de participantii la grup, daca dorit să fie difuzate doar in interiorul grupului. Unii dintre cei inscrisi au o activitate publicistică. De pilda, Radu Portocala. Ea poate fi deasemenea subiectul unor discuții. Nu-mi vine să cred ca înscrierea ar fi doar un act de spectator. Că, adică, am dori să vedem ce se zice si face, fără să dorim să influențăm, să construim ceea ce, in ultima instanta, ar fi chiar viata noastra. Daca nu o facem, nu avem nici un drept să ne plingem ca niste neputinciosi ca altii (oameni politici, functionari, politai, negustori) decid pentru noi si ca suntem niste marionete manipulate, fara dreptul la gind si la fapta. Alegerile rare sau dese, nu sunt decit prilejuri de asculta promisiuni, dar se pare ca nu facem eforul de a formula acele intrebari care trebuiesc puse celor care ne vor reprezenta, inainte ca si dupa alegeri. Democratia, despre care se vorbește, nu are cum să se exerseze doar tot la un "cincinal", tot la doi sau patru ani. Si apoi, de când cu televiziunea devenită unealtă electorală, votul se orienteaza mai degraba în functie de chipul candidatului si nu in functie de mintea si puterile si cinstea acestuia. Dosarele de securitate ale oameneilor politici actuali rămîn, cu cîteva exceptii, niste cutii negre la care au acces doar "specialistii" SRI uneori presa si asta doar dupa ce s-a prăbusit avionul. Atunci însa e prea tîrziu. Inerția contra căreia lupta poetul Nicolae Labiș să ne, să vă fi răzbit chiar pe toți? Cu amărăciune, al dv Dan Culcer Ioan ROȘCA Ultima solutie ? Am scris atit de mult si eu, ca si atitia altii, despre degenerarea Romaniei, fara a o combate, incit meritam apostrofările pentru smiorcăiala, vorbărie și eschibiționism, etc. Nu mă voi apara contra unor reprosuri cu care sânt de acord. Dar daca "oamenii de acțiune" ne semnaleaza eșuarea si ne provoacă la concretizare, să le intoarcem si noi serviciul, denuntându-le debusolarea și provocându-i la luciditate. Cei ce-si imagineaza că lupta oarbă cu patologia socială e mai fertila decât critica ei strict teoretică - se leagănă intr-o iluzie (se aruncă intr-o capcană) simetrică celei a ințelegerii sterile. Efectele sociale ale perplexitătii intelectuale nu sânt mai putin tragice decit risipirea energiilor contestatare, in acțiuni fara semnificatie. Activiștii care se agită fără direcție și meditativii care nu se implică - formează cuplul de inamici ideal pentru uzurpatorii puterii. Ca să iesim din "alternativa" isterie - pasivitate, trebuie să vedem realitatea limpede și in profunzime. 1.Tabăra "adevărului" trebuie să se supună unui duș de adevăr, observind fresca acestor 20 de ani de infrângeri, structura labirintului de infundături, fiziologia cortegiului de iluzii. Ca să evit diluarea pledoariilor lungi, nu voi mai explica, nu voi mai argumenta (am facut-o in alte texte si o voi mai face) - ci voi face un bilanț "comemorativ". Iata ce ar fi trebuit/ar fi fost bine să se intimple†dar nu s-a intimplat : - Diversiunile ucigase din 1989 si 1990 trebuiau pedepsite. Anchetele aminate 20 de ani au fost trase pe linie moarta. - Revolutia trebuia finalizata. A fost invinsa de Contrarevolutia camuflata. - Criminalii securicomunisti trebuiau condamnati. Au fost transformati - prin "tranzitie" - in oligarhie. - Economia trebuia restructurata si modernizata. A fost facuta praf - in numele "decomunizarii", care nu s-a atins de stapini. - Proprietatea comuna a fostilor prizonieri trebuia aparata si distribuita echitabil/fast. A fost acaparata de nomenclatura. - Trebuiau reparate pagubele existentiale, morale si materiale ale victimelor. Acestea au fost umilite si jefuite ireparabil. - Rezistentii trebuiau omagiati prin fapte. Au fost inmormintati de vii intr-o istorie dubioasa. - Sustinatorii sistemului opresiv trebuiau penalizati. Au primit pensii uriase. - Arhivele trebuiau folosite in probarea crimelor. Au fost incuiate, dezorganizate si distruse. - "Ingineriile" retelei parazite trebuiau demascate. Au fost protejate, in numele secretelor clasificate si personale. - Justitia trebuia curatita de injustitie. A ramas la cheremul fostilor judecatori, procurori, avocati. - Fosta nomenclatura trebuia smulsa de la putere. A fost legitimata prin inselaciune electorala. - Opozitia trebuia să dea jos uzurpatorii. A fost satelizata de ei. - Politica "partidului unic" trebuia schimbata cu democratia reala. A fost inlocuita cu farsa politica a rotativei FSN1-FSN2. - Informatorii trebuiau deconspirati si eliberati. Au fost folositi mai departe ca provocatori si agenti de influenta. - Ilegalitatile nenumarate trebuiau dezvaluite si condamnate. Au tesut o plasa uriasa de santaj reciproc. - Romania trebuia emancipata de "protectoratul" sovietic. A fost transformata in neocolonie internationala. - Agricultura si viata la tara trebuiau insanatosite. Au fost distruse pentru a se putea face acaparari si speculatii ilicite. - Fostii cooperatori trebuiau rasplatiti pentru munca de sclav. Au fost "pensionati" - cu citeva piini pe luna. - Competenta si probitatea trebuiau să inlocuiasca antiselectia. S-au ridicat deasupra toate gunoaile fara scrupule. - Coerenta natiunii trebuia refacuta. Romanii au fost impinsi la exilare in masa, lucrind ca sclavi ieftini prin intreaga lume. - Boala si mortalitatea de mizerie trebuiau reduse. S-a distrus si ce era bun in sistemul medical si de protectie sociala. - Invatamintul si cercetarea aveau cale libera. Au fost distruse metodic, fara nici un fel de scuza. - Media (televiziunea, etc.) trebuia eliberata de propagandisti jalnici. A fost acaparata de manipulatori profesionisti. - Constiintele trebuiau emancipate. Au fost degradate de nevoia de a se descurca, adaptindu-se la amoralitatea generalizata - Realitatea trebuia inteleasa de toti prizonierii lagarului comunist. Majoritatea lor a ramas in capcana falsificarilor. - Venise vremea increderii in bine, adevar, dreptate. Astfel de valori au fost compromise cu desavirsire. - etc. (lista poate continua pina produce turbare) 2. Dar nici tabara "sperantei " nu sta mai bine, daca priveste viitorul visat (sperat, asteptat, propovaduit) prin prisma sanselor conditiei umane actuale, de a naste schimbarea dorita. Investigarea istorica, memoria nazuintelor emancipatoare compromise in trecut- transforma necrutator alternativele in "utopii". Analizind raportul dintre ce ar trebui/ar fi bine†si ce stim ca se poate, ajungem la concluzii descurajante : - Ar trebui să fie luminata populatia, să fie cistigat razboiul pentru sens. Dar adversarul detine armele mediatice si pirghiile de formare a omului nou prin "scoala vietii". - să fie anulate privatizarile ilegitime si ilicite. Dar prada a fost risipita, dosita, albita, scoasa din tara, investita, transformata in capital pe care se bazeaza "dezvoltarea economica a tarii". - să fie pedepsita distrugerea economiei si avutiei nationale. Dar din fierul vechi in care a fost transformata industria - pentru a putea fi cumparata la solduri - nu mai poti reface un sistem productiv. - să se curete partidele de veleitari, fatarnici, cupizi si vinduti. Dar tocmai egoismul, lipsa de scrupule, setea de catarare, spiritul de banda, prada disponibila pentru cumparea complicitatilor - dau forta taberei adverse. - să fie cercetate ilegalitatile, pedepsite abuzurile, confiscate averile ilicite. Dar din ce strat poate proveni acum armata de justitiari implicabili in asta ? - să fie inlocuiti nevrednicii, escrocii si raufacatorii din pozitiile de conducere si decizie, epurat aparatul de stat. Care fiind institutiile decontaminate care ar putea sustine un astfel de proces ? - să creasca solidaritatea justitiara. Dar romanii au dovedit consecvent incapacitatea de asociere dezinteresata, de aceeasi proportii cu forta lor de adaptare (prin compromisuri) la orice conditii de viata. - să fie rasturnata capusa de la putere, pentru ca populatia parazitata să poata trai mai bine. Dar transformati in vietuitoare domesticite, infometate, obtuze, lase si dezorietate - majoritatea romanilor se tem de infruntari si de "instabilitate". - să se primeasca sprijinul Europei. Dar cei care conduc Europa nu au nici un interes in eliberarea noastra, temindu-se de nesupunere, sau fiind partenerii jefuitorilor nostri, sau protejind unditele investitiilor in care si-au pus momeala. - să se faca reforma (politica) reala, insanatosire non-violenta, nu chirurgie distrugatoare. Dar cum s-ar putea aduna masa critica necesara schimbarii directiei evolutiei societatii, daca toate pirghiile utilizabile sint in miinile celor ce vor să o evite ? - să se provoace o revolutie adevarata, care să nu mai poata fi deturnata, ca revolta '89-'90. Dar cite incercari de revolutie reusesc si, dintre ele, care nu s-au terminat cu tradarea idealurilor pentru care s-a platit marele pret, cu reluarea uzurparii ? - să se organizeze o miscare de rezistenta, care să opuna un front organizat benzii infractionale. Mai putem insa crede ca statul perfectionat nu ofera uzurpatorilor sai controlul total al societatii, facind posibila deturnarea oricarui izvor de revolta ? - să angajeze ciini pentru a apara oceanul pacifist al oilor impotriva lupilor ce nu se caiesc, raminind lipsiti de mila, caracter, sportivitate. Numai ca lupii moderni stiu să cumpere ciinii, sa-i infiltreze cu lupi, să le stirneasca vechi reflexe. - etc. (lista poate continua pina produce disperare) Multi dintre cei care au renuntat la lupta si ne recomanda să ne supunem, au trecut prin focul acestor observatii. Intra in joc medicatia pentru suportarea infringerii. Intoarcerea spre natura, cultivarea ZEN-ului, trairea micilor bucurii, apolistismul intelept, acceptarea raului mai mic, armistitiul prezentat ca salvare, revenirea la cariera personala, metafizica nihilista, invocarea iertarii crestine, etc. Dar justificarea profunda a resemnarii este convingerea ca nu se poate face nimic. Exista insa o fisura in acest rationament nemarturist (sau refulat). O voi expune pentru a provoca o ruptura (trezire) si nu pentru a propovadui anarhismul, in forma extrema a razboiului individual. Dar cei care folosesc termenii "pragmatism", "relativitate" si "utopie"- ca forma perfida de descurajare a vointei de schimbare spre o conditie umana nedomesticita - merita contrati. să le aratam scepticilor corozivi ca sistemul ar putea fi rasturnat si societatea indreptata in alta directie, in ciuda tuturor impedimentelor enumerate mai sus. 3.Sint convins ca scenariul schitat mai jos ar prinde daunatorii parazitari ai societatii romanesti pe picior gresit, ca i-ar lasa fara aparare. Aplicat suficient timp, tratamentul imaginat i-ar obliga pe "baietii destepti" să ia gheara de pe putere, să elibereze institutiile, să deblocheze justitia, să incerce compromisuri, sa-si schimbe atitudinea fata de semenii lor. Deci exista "utopii" realizabile â€. chiar daca nu sint dorite (de dorit). Ceea ce nu inseamna ca ar mai dormi linistit ciocoii, daca s-ar raspindi (dupa modelul virusiilor medicali, mediatici sau informatici) o reteta de "piramida justitiara" ca : - Nu se folosesc tehnicile reformiste (ridicari de partide), revolutionare (ridicari de mase), complotiste (lovituri de stat) sau teroriste (organizatii secrete) - care si-au dovedit ineficienta in fata masinariei represive a unui stat ocupat de paraziti. - Se promoveaza apararea directa a cetatii de catre cetatenii actionind individual, benevol si autonom, ca niste anticorpi, impotriva microbilor care au cotropit institutiile ce ar trebui să apere sanatatea sociala. - Fiecare justitiar actioneaza ca procuror, judecator si executor, auto-incorporindu- se in razboiul de eliberare, pe care nu-l poate declara puterea (acaparata de inamic) si nici o grupare de opozitie (controlabila prin metode oficiale si subterane). - Fiecare celula anticorp hotareste singura cind si cum să loveasca o celula parazitara- de a carei nocivitate nu are indoiala si care nu poate fi combatuta legal. Evita confesiunile, neinformindu- si de intentii familia sau prietenii cei mai apropiati. - Fluxul eliberator foloseste un manifest neschimbat. O singura pagina, care invita la lupta si enunta regulile, precizind modul prin care o actiune individula se inscrie in curent. Raspindirea mesajului fix nu poate fi evitata, sau aspru pedepsita. - Daca represiunea sau nedreptatea cresc, manifestul cere intensificarea reactiei. Daca fiziologia politica se amelioreaza - se cere diminuarea corectiei. Daca situatia devine acceptabila, se recomanda oprirea ostilitatilor civice. Raminind de veghe. - Un kamikaze civic considera ca pierderea morala, jertfa proprie, victima colaterala sau riscul erorii trebuie asumate pentru a stavili cancerul care e pe cale de a distruge iremediabil conditia umana, pentru a combate eficace raul institutionalizat. - Un combatant justitiar evita razbunarea personala dar lichideaza - inainte de a fi prins- cit mai multi dusmani ai societatii - asa cum fac cei medaliati in razboaiele duse in slujba puterii ; el nu are pe cine si ce trada - in clipa capturarii. - Febra justitiara se raspindeste fara nici un fel de organizare, de asociere, de program, de declaratii, de preveniri - pe baza manifestului incitator si a efectelor produse de actiunile precedente. - etc. (lista poate continua pina produce scandalizare) Sa recapitulam aceasta incursiune telegrafica. Ne-am zbatut să fie mai bine, de doua decenii, fara nici un alt efect decit infundarea tot mai adinca in nisipul miscator al Tranzitiei Criminale. Cautind strategii care să poata redresa situatia, printre formulele deja folosite, constatam ca s-a ajuns intr-un punct mort, puterea uzurpata stiind intre timp cum se anihileze formele perimate de rezistenta. Neputind accepta resemnarea unei infringeri desavirsite, disparitia sperantei si batjocora taxarii ca "utopic", justitiarul ireductibil poate trece la solutii violente - ajungindu-se la o libertate insingerată. sau la catastrofa finala. Intr-o astfel de intersectie, eu ma simt obligat să caut o alta cale. Nu singur, ci alaturi de cei care considera, ca si mine, ca specia noastra a ajuns intr-o infundatura profunda, pe toate nivelele fiintarii (de la practica, la teorie si metateorie) si ca are nevoie de o izbucnire colectiva de creativitate (sociala, politica, intelectuala) - pentru a gasi o iesire. Dacă - va revolta propozitiile din paragraful 1 - va nemultumesc propozitiile din paragraful 2 - va repugna solutia din paragraful 3 †atunci ati ramas singur cu intrebarea ce trebuie infruntata, macar o data la 20 de ani : "Care este ultima solutie ?" Ioan Rosca, 16 decembrie 2009 Ultimatumul soluțiilor ultime]* Poate că solutiile ultime dau mereu ton de ultimatum solutionărilor- gust amar si iar amar ultimativ. într-adevăr însă : speranța nu este o solutie ultimă- cu atât mai mult cu cât ar fi efectiv trăită : minut cu minut ci nu ca o propulsare în amânare a vieții. Iar eu nu am speranțe si în ultimii 20 de ani mi-e inima cât puricele când mă gândesc la politică. înainte de '89 - mă întrebam cum să produc spectacole totale pentru a readuce suris pe chipul concetătenilor… si nu mă gândeam la politică. De mirare că rămăsese loc să mă gândesc la a inventa spectacole. Politica nu era ceva real pentru mine pe atunci. Si nici acum nu este politica un ce mai real decât asa cum a fost trasată acum 20 de ani si nimeni nu stie, nimeni nu pricepe, toti umbând îmbroboditi pe drum sau chirciti de teama fricii de-a rosti vreun adevăr cum ar fi descifrarea diagnosticului maniac sau militar-strategic al imperiului sovietic manifestat prin invadarea bătrânului continent intr-o forma sau alta din 20 în 20 de ani ; manie sustinută mereu tot de de către cei care au mai sustinut blocarea estului european si-n alte decenii considerând-o ca pe o sursă de câstig sigur prin deteriorarea noastră, si-a celorlalti. Eu n-am nici o sperantă de respiro nici pentru viitorii 20 de ani deoarece în ultimii 20 de ani erodarea si deteriorarea au devenit legea lumii : o lege dominantă, deoarece nicăieri nu-i bine, poate doar în unele uzine din China pentru câtva timp răsunând cântece de bunăstare si lux reciproc, în tot restul lumii doar erodare si deteriorare peste tot. Cred în Dumnezeu, cred si în procesul Său regenerator ; EL va renaste negresit chiar dacă în ultimii din 20 în 20 de ani îl bulucesc barbarii impingându-l înafara sistemului solar acutal… El se va regenera ; însă anii Domnului sunt necunoscuti !… de renascut renaste-va sigur… dar cine stie când ? peste câte milenii ? De câte ori câti alti 20 de ani or mai fi necesari până când invadatorii sovietici et comp. înșiși ar ajunge la ideea realității însănătoșitoare conform căreia e categoric mai profitabil să-și civilizeze propriile spații teritoriale decât să demoleze prin distrugătoare, perfide, barbare invazii, civilizatiile deja existente. Câți alti 20 de ani de diplomație în politică or mai fi necesari până când ar deveni posibil a rosti măcar o idee coerentă, cât de cât cronologică a evenimentelor impuse ? în 1989 se implineau 20 de ani de la invazia din 1969… Un fel de tic nostalgic ? in cautarea unei poetici livresti care să fie semn de carte pentru cei morti iar cei vii să creadă că încă citesc ? că încă se mai scrie ? că încă există sperantă : toti pentru unul, unul pentru toți- peste alți 20 de ani, mușchetari… ? Maria UCA * Titlul redacției Nota: Ioan ROȘCA Ultima solutie ? Am scris atit de mult si eu, ca si atitia altii, despre degenerarea Romaniei, fara a o combate, incit meritam apostrofările pentru smiorcăiala, vorbărie și eschibiționism, etc. Nu mă voi apara contra unor reprosuri cu care sânt de acord. Dar daca "oamenii de acțiune" ne semnaleaza eșuarea si ne provoacă la concretizare, să le intoarcem si noi serviciul, denuntându-le debusolarea și provocându-i la luciditate. Cei ce-si imagineaza că lupta oarbă cu patologia socială e mai fertila decât critica ei strict teoretică - se leagănă intr-o iluzie (se aruncă intr-o capcană) simetrică celei a ințelegerii sterile. Efectele sociale ale perplexitătii intelectuale nu sânt mai putin tragice decit risipirea energiilor contestatare, in acțiuni fara semnificatie. Activiștii care se agită fără direcție și meditativii care nu se implică - formează cuplul de inamici ideal pentru uzurpatorii puterii. Ultima soluție. Manifest |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |