Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 81 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Istorie recenta: Ioan Rosca. Scrisoare deschisa catre Doina Cornea
    Scris la Friday, September 24 @ 00:06:47 CEST de catre asymetria
    Memoria  înainte de 1989 am avut atitudini foarte diferite, chiar dacă nutream aceleași simpatii și năzuințe. Dumneavoastră ați făcut la un moment dat saltul de la nemulțumire la curaj, de la acceptare la rezistență și sacrificiu. în timp ce eu am rămas pănă la capăt (22 decembrie) în tagma anticomuniștilor lași, împotmoliți în revoltă sterilă/abstractă, autojustificați cu evaziuni intelectuale și nonconformism ieftin. Poate de aceea am avut o rușine mai mare de depășit/spășit după 22 decembrie, o demnitate mai bolnavă de recuperat, o mai mare sete de implicare curățitoare, postură explicată mai bine la ( http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/biograf.asp.htm).

    Scrisoare deschisă către Doina Cornea
        Stimată doamnă,
        Au trecut douăzeci de ani de cînd încercările noastre de a stimula schimbarea reală a regimului din România au interferat. E un moment potrivit pentru a privi înapoi cu nostalgie, mînie, mîndrie, regret sau lehamite - în funcție de cum vedem fiecare fenomenul și modul în care am participat. Nu e cazul să compromitem ocazia unui bilanț lucid cu festivisme comemorative. Ne-am amăgit suficient cu iluzii (speranțe), ne-am protejat uneori motivarea prin eludarea crudei realități. Am pierdut. Cei ce vor veni ar trebui să poată înțelege de ce. Nu numai urmărind acțiunile contrarevoluționare ale restaurației fesenicomuniste. Un război se decide în funcție de prestația ambelor părți. Vă propun să privim împreună și greșelile taberei noastre, mergînd pe firul acțiunilor care ne-au adus în contact.
        înainte de 1989 am avut atitudini foarte diferite, chiar dacă nutream aceleași simpatii și năzuințe. Dumneavoastră ați făcut la un moment dat saltul de la nemulțumire la curaj, de la acceptare la rezistență și sacrificiu. în timp ce eu am rămas pănă la capăt (22 decembrie) în tagma anticomuniștilor lași, împotmoliți în revoltă sterilă/abstractă, autojustificați cu evaziuni intelectuale și nonconformism ieftin. Poate de aceea am avut o rușine mai mare de depășit/spășit după 22 decembrie, o demnitate mai bolnavă de recuperat, o mai mare sete de implicare curățitoare, postură explicată mai bine la ( http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/biograf.asp.htm). Poate de aceea dvs. v-ați simțit liberă mai repede decît mine (erați deja, eu nu) și ați fost ușor de manipulat de liderii FSN, comițînd pe 26 decembrie eroarea gravă de a condamna pe cei ce voiau să iasă în stradă, pentru a combate "emanația" echipei Iliescu. în timp ce eu, după ce mi-am dat demisia din FSN Neamț, la 22 decembrie 1989, denunțînd farsa alierii revoluționarilor cu securitatea, sosisem la București pentru a instiga intelectualii la rezistență față de deturnarea FSN. Nu avem încă motive să mă simt liber.
        Timp de o lună, am fost destul de singur ca provocator anti-FSN, dar după transformarea Frontului în partid stat (capitalizînd electoral o revoltă pe care nu o condusese, luînd măsuri de restaurație, monopolizînd administrația și CPUN-ul, împiedicînd lustrația , intimidînd și satelizînd opoziția democratică și manipulînd populația) tot mai mulți intelectuali s-au trezit din beția decembristă și au început să critice Contrarevoluția FSN. Puțini însă au făcut pasul către o rezistență coerentă și activă - ca dvs. - după ce v-ați retras din CFSN. Am admirat luările dvs. de poziție, care amestecau într-un mod aparte blîndețea, bunătatea, toleranța - cu adevărul, combativitatea, fermitatea. V-am urmărit la mitinguri și în presă, pledînd pentru o formulă de reformă emancipatoare: umanism/ corectitudine/ solidaritate/ demnitate/ intransigență morală. Probabil că dvs. nu mi-ați sesizat pe atunci intervențiile, care aveau o altă orientare: instigarea la rezistență barbătească, la optimizarea strategiei de înfruntare frontală a celor rămași la putere. Perspectivele diferite ne-au condus la atitudini diferite față de "alegeri": eu denunțîndu-le de pe 4 Mai 1990, ( http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_7.asp.htm ) pentru că nu respectau lustrația (punctul 8) și se bazau pe intimidare, sabotare și înșlăciune, dvs. tratîndu-le ca pe un fapt împlinit - rău (nociv) dar din păcate, legitim.
        Avusesem totuși bucuria să sesizez rezonațe importante între noi, cu ocazia congresului ANPT de la Timișoara (28-29 aprilie 1990) cînd dvs. (alături de alții, cum ar fi Nica Leon) ați fost printre cei mai fermi susținători ai liniei anticomuniste nete și printre puținii semnatari ai contestării lui Ion Iliescu în baza punctului 8, propuse de mine și redactate împreună cu domnul Cerveni (Vă remintesc că liderii Societății Timișoara, adepții liniei "temperate", au propus atunci o altă contestare, pentru greșeli comise de Iliescu după 22 decembrie, care nu menționa punctul 8 -nu folosea semnăturile strînse din țară-, un compromis care a primit zece mii de semnături în Piața Operei și a fost apoi depus la comisia electorală centrală). Mi-am dat seama atunci că dvs. nu faceți parte din gruparea "civică" focalizată la GDS, pentru că promovați calea justă a susținerii partidelor de opoziție și nu ideea nocivă a concurării lor pe "liste de independenți" (înainte de a mă retrage din "alegeri", denunțîndu-le, eu îndemnasem membrii asociatiei Dialog Piatra Neamt să candideze, chiar ca independenți, pe listele partidelor democratice, pentru a le sprijini lupta inegală cu Frontul).
        Așadar, aveam tot mai multe semne că dvs. reprezentați "dizidența" anticomunistă reală, transformată firesc în rezistență anti-fesenistă. De aceea, după 13-15 iunie, auzind că vă întoarceți de la Innsbruck (unde ați pus punctul pe i în Consiliul Europei, atrăgîndu-vă ura cumplită a fesenicomuniștilor) v-am așteptat la aeroport. Voiam să vă atrag atenția asupra unei erori, pe care ați comis-o în evaluarea evenimentelor de la București. Ați reproșat puterii FSN-iste că a apelat la forțele paramilitare minerești, în loc să rezolve criza cu ajutorul forțelor de ordine. Era - după parerea mea - o gafă fatală (și azi consider răspîndirea ei ca un factor important în înfrîngerea noastră). Cum să admiți FSN-ului lui Iliescu și Roman (ajuns la putere impotriva punctului 8, prin inșelăciune și teroare electorală), legitimitate în zdrobirea revoluționarilor din decembrie - care-l contestau justificat -, folosind instrumentele represive ne-epurate ale regimului comunist? Ca să vă explic consecințele nefaste ale acestei concedări de legitimitate (printre altele, expunerea la represalii "legale" a unor contestatari ca mine) v-am întîmpinat la aeroport. Reacția dvs. în fața intervenției intempestive a unui om practic necunoscut m-a surprins și convins că sînteți de o iremediabilă candoare. Ați venit de la aeroport cu mine ( acasă la mama mea) pentru a continua pînă în noapte această discuție.
        Am făcut împreună sinteza situației dezastruoase. Ne-am pus de acord privind necesitatea purificării, radicalizării și unificării opoziției anticomuniste. Au urmat mai multe întîlniri, la care au participat și alții care ne împărtășeau obiectivele, dedicate căutării căilor de a forța coagularea unei forțe de opoziție coerente. M-ați convins să renunț la plecare (după ce mi-ați mijlocit contactul cu consulatul francez, unde am încercat să obțin azil politic - ca recunoștere a ilegitimității regimului). Am participat împreună la mese rotunde pe tema unificării opoziției - politice și civice (de exemplu la GDS, cu domnii Coposu și apoi Cîmpeanu).
        Devenea evident că, în ciuda loviturii date de Contrarevoluție, care transformase opoziția "constructivă" (colaboraționistă) într-un alibi democratic al puterii represive, în afară de Corneliu Coposu, liderii partidelor de la București (înțesate de incompetenți, veleitari și agenți ai puterii) nu vor să se unească, iar intelectualii se feresc în continuare… de politică. împreună am copt planul de bătaie care avea să forțeze ieșirea din impas: să provocăm unirea opoziției de jos în sus, întîi la nivelul fiecărui județ (unde deosebirile doctrinare nu existau, ci doar vanități depășite de nevoia de unitate), urcînd apoi spre centru. Astfel s-a născut inițiativa Forumului Democratic Antitotalitar, dezvoltare coordonată de la Cluj. Mi-am făcut și eu datoria, fondînd Alianța Opoziției din Neamț la 30 august 1990 (redenumită apoi FDA Neamț, pentru a se integra în mișcarea generală). După care, am condus FDA Neamț în cîteva acțiuni expresive (cum ar fi cercetările de la Dealul Mărului), demonstrînd valoarea ideii de federare anticomunistă.
        Și a venit momentul recoltei. Pe 24-25 octombrie 1990, forumurile apărute în toată țara au fost chemate la Cluj la un prim congres. Puțini știu cît vi se datorează pentru această acțiune, care ar fi putut deschide drumul spre eliberare. Cîte demersuri ați făcut pentru ca liderii partidelor de la București să accepte faptul împlinit: baza se unise (și totuși, domnul Cîmpeanu, principala coadă de topor a opoziției din 1990, a sabotat congresul). Cîte scrisori ați trimis către intelectualii pe care îi considerați camarazi dedicați răsturnării restaurației. Dar ei nu au venit (cu excepția cîtorva, care s-au adugat FDAR-urilor județene ca "personalități") . Se ocupau cu moșitul "Alianței civice", o nouă reacție întîrziată (după prăbușirea rezistenței civile la 13 iunie) și inadecvată (în contratimp păgubos cu coagularea rezistenței politice).
        M-ați găzduit la dvs. acasă în timpul primului congres FDAR, ceea ce mi-a permis să observ efortul pe care l-ați făcut la Cluj pentru a depăși apolitismul "personalităților" și dezbinarea partidelor. Am încercat și eu să contribui la succesul congresului, luînd cuvîntul în plen și luptînd (cu reprezenanții UDMR- de exemplu) pentru a impune integrarea punctului 8 în platforma FDAR. Am participat la întîlnirea din ultima seară (avînd ocazia să-l cunosc pe Călin Nemeș, care era extrem de lucid și critic). Am asistat amuzat și la încercarea domnului Constantin Cojocaru de a vă explica principiile privatizării propuse de el (care au trezit interesul participanților , dar nu și liderilor partidelor). Și la miezul nopții de 25/26 , stîrnit de dezamăgirea dvs. față de absența intelectualilor, m-am hotărît brusc să plec la Timișoara, unde avea loc "Conferința Internațională privind Democrația și Drepturile Omului".
        Vroiam să văd ce fac "personalitățile" care monopolizau propaganda civică , în momentul în care la Cluj se încerca consolidarea reacției față de uzurparea de putere reușită de FSN. Am fost servit. Poate că în alte împrejurări aș fi gustat pledoariile docte pentru drepturile omului sau dizertațiile savante despre democrație, dar în contextul acelui moment, reuniunea de la Timișoara mi s-au părut o evaziune sfidătoare. Am încercat să intervin în secțiuni (alături de alți "piețari" - de la GID - sau de vorbitori ca Ștețca) pentru a provoca întoarcerea conferinței către cruda realitate a rămînerii securicomuniștilor la cîrma țării. în ultima zi, profitînd de emoția stîrnită de cazul Doru Braia, am determinat participanții să adauge în comunicatul final solidarizarea cu dvs., care vă aflați în acel moment într-o periculoasă izolare.
        Cu ocazia conferinței, au înaintat, în culise, demersurile pentru constituirea Alianței Civice. Pe mine nu m-a prevenit nimeni de asta, nu m-a invitat nimeni la discuții (m-a întrebat Ticu Dumitrescu mai tîrziu dacă să mă adauge la lista membrilor fondatori). Deși pe toți cei care voiau acum să facă o rețea civică națională, îi instigasem fără succes în acest sens, din ianuarie 1990…Poate că ajunseseră deja la concluzia că sînt un provocator (răspîndită spre membrii din Neamț de la centrul AC). Sau nu le plăcuse modul în care l-am contrat pe Vasile Popovici, care susținea că securiștii reversibili își vor face procese de conștiiță dacă nu-i antagonizăm (pe 27 octombrie, într-o emisiune dedicată conferinței transmisă la BBC). Sau nu corespundeam standardelor de apolitism pe care le-am sesizat și în dialogul pe care l-am avut atunci cu domnul Emil Constantinescu.
        Fapt este că am plecat de la Timișoara cu un gust amar și oarecum prevenit de orientarea pasivă politic pe care o imprimau civismului fruntașii formați la școala GDS-ului. încît pe 15 noiembrie, nu m-am mirat că liderii AC fug nu numai de partide, dar și de revoluția reclamată de stradă (inclusiv de susținătorii dezamăgiți ai Frontului, aruncați în mizerie de terapia lui Roman). Ceea ce m-a făcut, să-mi leg speranțele de avansul pistei FDAR. Am constituit totuși Alianța Civică din Neamț, conducînd-o în paralel și pe același drum cu FDAR Neamț, pentru a evita divergența acțiunilor de opoziție. Nu era loc în urbea mea, dominată de adversar, de civism apolitic versus politică necivică.
        Am venit la Cluj la al 2-lea congres FDAR (pe 8-9 decembrie) cu speranța că vom face pasul următor: declanșarea rezistenței politice unitare față de uzurpare. Am luptat acolo pentru adoptarea unei plaforme coerente și fără echivoc: contestarea "alegerilor", denunțarea înșelăciunii prin care FSN și-a atras susținătorii pentru a-i trăda și jefui, retragerea opoziției din mascarada parlamentară. A avut loc o ciocnire puternică între delegații județeni și liderii PNT-CD veniți de la București - care ne-au cerut să ne domolim programul, și să nu-i invităm afară din parlament, unde creau aparențele democrației. Era clar că ideea Forumurilor scosese la iveală raportul anormal dintre "centru" și baza partidelor "istorice". E mai ușor să controlezi (cumperi, infiltrezi) cîțiva lideri de la vîrful unei formațiuni de "opoziție" decît să confiști (deturnezi) masa membrilor. Absența democrației interne în partide a ieșit frapant în evidență: comunicatul FDAR, expresie a voinței membrilor din țară, care cerea retregerea din parlament a Cațavencilor anticomuniști… nu a fost luat în considerație. Liderii de la București au trecut la contraatac, văzînd că pierd controlul asupra trupelor conduse spre nicăieri, alcătuind CDR. Puțini au sesizat manevra. FDAR s-a stins, rămînîndu-ne satisfacția că am forțat unirea partidelor de opoziție la vîrf, numai ca să evite unirea lor de la bază (și radicalizarea aferentă).
        Dvs. ați înțeles toate acestea cel mai bine și totuși ați tăcut atunci, pentru "a nu slăbi opoziția". Mai credeți azi că rufele se spală bine în familie civică? în ce mă privește, mă simțeam tot mai revoltat și neputincios, văzînd cum se alege praful din fiecare încercare nedusă la capăt. M-am întors către cealaltă problemă, a implicării în lupta politică a intelectualilor. Toți participanții din Piatra Neamț la adunarea de stabilire a unei platforme pentru congresul de înființare a Alianței Civice, au votat următoarele puncte: 1. Retragerea opoziției democratice din parlamentul marionetă 2. Demisia guvernului Roman și a lui Iliescu, distrugători ai Pieței Universității și ai economiei românești 3. Organizarea de alegeri corecte, cu respectarea punctului 8, de un guvern de tehnicieni respectabili, susținut eventual de Alianța Civică.
        După ce am citit/propus în plen această platformă (pe 14 decembrie), domnul Octavian Paler a deplîns pătrunderea de provocatori în congres, România Liberă s-a delimitat de astfel de poziții iresposabile, participanții veniți ca la cenaclu au preferat calea civismului apolitic, conducerea aleasă din aceeași protipendadă a decis să evite mitingurile de pe 16 decembrie, iar delegația AC s-a întîlnit cu Iliescu ca să-l asigure de intențiile cultural-constructive ale AC…. Timișoara revoltată a rămas din nou singură în protest. Clujul a rămas fără sucursalele județene ale partidelor, recapturate de liderii CDR. Iau eu, lapidat încă o dată la Piatra Neamț de haitele asmuțite de FSN , pe 16 decembrie 1990 (cu ocazia manifestărilor de comemorare a victimelor comunismului), am regretat că nu m-am exilat în iunie, intrînd într-o a doua grevă a foamei, pe care am oprit-o pe 22 decembrie - cînd am declarat că nu mă recunosc supus al statului condus de Ion Iliescu.
        Au urmat doi ani penibili, în care a trebuit să conduc/sprijin AC și CDR Neamț, în ciuda faptului că intrasem în grevă civică și depusesem dosar pentru emigrare în Canada. Nu urmărisem evenimentelul din 7-8 septembrie 1990 de la Brașov, cînd Mircea Sevaciuc a organizat întîlnirea rezistenței anticomuniste, încercînd să umple prăpastia care se căscase între intelectuali și muncitori. Nu am știut că Marian Munteanu și Miron Cozma și-au dat mîna, declarîndu-se dispuși la colaborare, în aplauzele patetice ale marilor Civici (Ana Blandiana, etc.). Nici că mai multe sindicate hotărîseră să răstoarne impostorii care distrugeau țara, minerii fiind împinși la înaintare. Și nici că activiști ca Silviu Popescu asmuțiseră minerii și ceruseră conducerii AC să se solidarizeze cu acțiunea lor.
        Cu toate acestea, înțelegînd reacția oamenilor simpli, trădați de FSN, în clipa în care Roman (la 19 iunie 1990) declanșase distrugerea economiei, am sperat ca minerii să reușească să ne scape de puterea criminală, revanșîndu-se parțial pentru ce au făcut în 1990. Ruptura din 14 iunie se putea cicatriza atunci. Știu bine că mulți dintre protestatarii din 1990 s-au alăturat minerilor în septembrie 1991, încasînd gaze, lovituri și gloanțe pentru a da jos același guvern pe care-l contestaseră bărbătește și pe 13 iunie 1990. Nu am recunoscut "alegerile" restauratoare din 20 Mai niciodată, încît să înțeleg ce vor să spună opozanții de catifea prin "respectarea legalității". De aceea m-am văzut silit să mă delimitez de poziția conducerii AC printr-un comunicat grăitor ( http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/intervdr5sept.asp.htm ). Spre bucuria mea, dvs. ați adoptat aproape aceeași poziție, fiind singura care ați legitimat acțiunea minerilor, într-o intervenție curajoasă, la televiziune. Eram din nou împreună. Doar că ulterior mi-ați spus că vă pare rău de acea ieșire, ca de o eroare….
        Erori ați făcut multe ulterior, dar atunci cred că am avut amîndoi dreptate, ca și pe parcursul anului 1990. Dupa care, ne-am depărtat, încît nu știu pe ce drum ați ajuns să comiteți intervenții ca: suținerea regelui Mihai (în pofida evidentei sale nevolnicii colaboraționiste), suținerea în alegeri a unor partide manifest putrede, îndemnul public la votarea lui Ion Iliescu - ca să nu iasă Vadim, suținerea echipei Gioană - Antonescu și a pactului odios de la Timișoara -ca să nu iasă Băsescu. Etc. Nu mai păreați capabilă să observați la timp o făcătură, să evitați capcanele, să depășiți farsa răului mai mic. încît am ajuns să am dubii privind discernămîntul dvs. politic, care umbresc admirația pentru pozițiile superbe pe care le-ați avut. Mă întreb dacă motorul dezinvolturii dvs. curajoase nu a fost naivitatea… Și sper din tot sufletul să-mi redați încrederea în luciditatea dvs., explicîndu-vă traseul, deschis și convingător.
        Nu v-am întîlnit din seara în care v-am vizitat pentru a discuta despre sinuciderea lui Călin Nemeș. Era deci normal să mai pierdem din rezonanța care ne-a apropiat în 1990. Dar reacția dvs. la invitația mea de a mă sprijini în demersurile coordonate prin site-urile www.procesulcomunismului.com și www.piatauniversitatii.com (trimisă de la Montreal, printr-o colegă cercetător din Cluj) m-a surprins și mîhnit. Nu m-am așteptat să refuzați colaborarea cu mine, să nu semnați nici măcar Apelul pentru înființarea Comitetului pentru reprezentarea victimelor comunismului ( http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/comitet_victimele_comunismului.htm ), să nu vă adăugați celor care au depus plîngeri la procuratură în dosarul P35/2006 ( http://www.procesulcomunismului.com/plingere_parchet.htm ) . Cel mai tare m-au șocat rezervele dvs. față de buna mea credință (probabil ați aflat și dv., din rețeaua răspîndacilor civici, că sînt un arivist ambițios, un "carierist" vanitos… care nu a prins nici un oscior de 20 de ani) și îndemnul transmis mie de a mă așeza în spatele Anei Blandiana (față de care mi-am explicat de curînd poziția ( http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2010&month=9.htm )
        Dacă nu înțelegeți de ce nu mă pot sincroniza cu blandienii care au compromis lupta pentru eliberarea României, dupa tot ce s-a întîmplat în acești ani, atunci mă lăsați și mai singur. Dar mai sper într-o neînțelegere. Pe care ar elimina-o cel mai bine, nu un răspuns dat mie, despre mine - ci o explicație dată tuturor, despre dvs. Ce s-a întîmplat în sufletul luptătoarei Doina Cornea în acești 20 de ani? A fost sau nu învins (stins) de realitatea românească?
        Cine și cum ne-a adus în acest punct?

    Ioan Roșca, 22 septembrie 2010

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.87 Seconds