Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie

viorelacodreanu scrie "Publicam acest tabel cronologic trimis de un colaborator, Viorela Codreanu, sub rezerva unei confirmari a rolului colaboratoarei noastre în redactarea lui. Data fiind utilitatea tabelului pentru cititorii nostri scolari, publicarea ni s-a parut totusi oportuna.

TABEL CRONOLOGIC
1894 – 9/22 aprilie. Se naşte, la spitalul Filantropia din Bucureşti, Camil Petrescu, fiu al Anei Keller Petrescu şi al soţului acesteia (funcţionar sau ofiţer, după alte versiuni), care nu apare niciodată în viaţa sau biografia scriitorului. Este încredinţat, încă din maternitate, unei doici din mahalaua Oborului (care va creşte şi alţii copii fără părinţi), cel va îngriji, îndeosebi, până la vârsta liceală. Nuşi va cunoaşte părinţii, mai ales că soţul doicii sale, Tudor Popescu, îi va înmâna abia în 1944, când scriitorul împlineşte 50 de ani, câteva scrisori primite de doică de la mama lui în vara anului 1894, dată după care nu sa mai ştiut nimic despre aceasta.
24 aprilie/7 mai. Este botezat la Biserica Oboru Nou din Bucureşti.
1894–1905 – Copilăria şi şcoala primară în Cartierul Obor.
1906–1913 – Cu sprijinul inspectorului de poliţie Episcopescu (în casa căruia doica Maria era angajată cu ziua la curăţenie şi venea însoţită de Camil), devine bursier la Liceul „Sf.Sava“ (1906–1909), apoi la „secţia reală“ a Liceului „Gh. Lazăr“. Aici va înfiinţa un cenaclu literar, intitulat Cercul nostru.
1912 – 3 noiembrie. Este premiat (premiul II = 15 lei) la un concurs pentru elevi, iniţiat de revista Flacăra (director Constantin Banu) pentru răspunsurile la întrebările: 1) care este idealul vostru?; 2) care este scriitorul român în viaţă pe carel preferaţi şi pentru ce?
1913 – 30 aprilie. Primul său articol apare în Rampa („Teatrul Comedia“), condusă de Al.Davila şi N. D. Cocea. 15 iunie. Absolvă Liceul „Gh. Lazăr“.
11 noiembrie–iulie 1916. Urmează cursurile Facultăţii de Filosofie şi Litere din Bucureşti, avândui ca profesori, printre alţii, pe C. RădulescuMotru, P.P. Negulescu, I. RădulescuPogoneanu.
1914 – 13 ianuarie–23 februarie. Publică trei articole în Facla (director: N.D. Cocea) sub pseudonimul Raul D.
iunie. I sa conferit, pe bază de examen, bursa de studii Hillel, care înceta la 23 martie 1919.
vara. Împreună cu un grup de studenţi şi cântăreţi români, luptă pentru înfiinţarea Operei Române, al cărei program la întocmit, el însuşi, la acea dată. Izbânda lor se va materializa cu premiera spectacolului Tosca de Puccini la 14 noiembrie. 1915 – 7 iunie. Începe să colaboreze la Cronica (directori: Tudor Arghezi şi Gala Galaction), semnând: R., Radical, K.Mill, până în iunie 1916.
1915–1916 – Paralel cu Facultatea, înscris ca plutonier TR în regimentul 6 Mihai Viteazu, absolvă }coala de Ofiţeri cu gradul de sublocotenent.
1916 – 22 aprilie. Publică versuri în Capitala (director: Ion Th. Florescu).
mai. Scrie prima variantă la piesa Jocul ielelor.
1 august. Este concentrat, apoi pe 16 august mobilizat în regimentul 22 infanterie ca sublocotenent, cu care va participa la luptele de pe linia Predeal–Braşov. Rănit, în septembrie, la Târgovişte. Reîntors pe front cu regimentul 41D (divizia specială de rezistenţă) la Răcoasa, apoi între 16 martie–24 iulie 1917 cu regimentul 16 infanterie – Suceava, luptă la Caşin şi Oituz. Începe să scrie versuri din Ciclul morţii, după cum mărturiseşte „deasupra Caşinului, la Cota Ungureanu, sub un umbrar chiar în faţa adăpostului care comunica cu tranşeul.
1917 – 24 iulie. Cade prizonier în mâna nemţilor după lupta decimatoare de la Cota 789 – Dealul Ungureanu şi ajunge în lagărul de la Sopronyek (Ungaria).
1 august – conform ordinului de zi nr. 560 al Registrului Regimentului 16 infanterie, figurează pe lista ofiţerilor morţi în luptele de la sfârşitul lunii iulie.
1918 – 10 aprilie. Eliberat din prizonierat, are mari dificultăţi pentru anularea actului de deces.
29 iulie. Colaborează cu regularitate (probabil, chiar ca angajat) la revista Scena (director A. de Herz), până la 11 noiembrie 1918, semnând R.
Jocul ielelor intră în repetiţie la Teatrul Regina Maria al companiei Bulandra–Manolescu, dar nu se ajunge la premieră decât în 1965. „Refuzând să modific, la cererea autoritară a doamnei Bulandra, unele replici (trei, patru), după ce scrisesem atâtea versiuni, am preferat să retrag piesa cu vreo zece zile înainte de premieră [...ş Am trimis o scrisoare dârză şi dezolată direcţiei şi am plecat la Timişoara“.
1919 – 1 ianuarie–1 mai. Profesor suplinitor la catedra de limba română la Liceul „Gh.Lazăr“. În aceeaşi perioadă, scrie Act veneţian (prima variantă întrun act).
16/29 martie. Îşi ia licenţa în filosofie în faţa unei comisii formate din C.RădulescuMotru, P.P.Negulescu şi I.RădulescuPogoneanu cu lucrările: "Figurile şi logistica – valoarea şi funcţiunea lor " (subiect de Logică) şi "O indicare sumară a originilor filosofiei lui Kant" (subiect din Istoria şi enciclopedia filosofiei), ambele notate cu bilă albă, ca şi examenele orale, acordânduise titlul Magna cum laudae.
16 mai. Redactorşef la Banatul, care devine Banatul românesc, ziar din Lugoj, apoi din Timişoara (director: Avram Imbroane), până la 19 mai 1920 când demisionează, nefiind de acord cu politica dusă de directorul publicaţiei. Tot în mai 1919, este profesor de limba română la un liceu cu profil real.
7 iunie. Publică versuri (Melopee, Alchimie, Stanţe) în Sburătorul, apoi în 11, 12 şi 18 iulie, apare în foileton în Banatul românesc (nr. 38, 39, 41) proza O recunoaştere ofensivă, ce va constitui, mai târziu, materia capitolului „Post înaintat la Cohalm“ din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
1920 – 22 ianuarie–19 iunie. Editează la Timişoara revista Limba română („ridendo castigat... gramatica“ era intenţia directorului), „foaie pentru limbă, artă şi literatură“ din care au apărut 13 numere, întâi bisăptămânal, apoi săptămânal, rărite până la dispariţie din lipsă de mijloace materiale. 16 mai–17 aprilie 1921. Înfiinţează şi conduce, la Timişoara, ziarul ţara, „organ popular independent“, de fapt, singurul ziar politic pe care la condus. A apărut în două serii (16 mai–15 iunie 1920 şi 2 decembrie 1920–17 aprilie 1921) pentru că, nefiind susţinut de nici un partid, a întâmpinat mari dificultăţi materiale.
1921 – 1 noiembrie – este primit în Societatea Scriitorilor Români.
1922 – 4 ianuarie. În Sburătorul literar încep să apară versurile din ciclul Luminiş pentru Kicsikem (nr.19, 20, 21 din 1922).
8 ianuarie. Îi apare primul articol politic din Revista Vremii (directori: G. Gafencu şi S. }erbănescu) unde va semna şi rubrici de „revista revistelor“, „note şi comentarii“, articole culturale şi altele dea lungul anilor 1922, 1923, 1924, în calitate de redactor. Aici porneşte una dintre primele sale mari polemici (cu revista Viaţa românească).
12 mai. Are loc la Teatrul Naţional din Bucureşti (director: Al.Mavrodi) premiera piesei Suflete tari. În regia lui Paul Gusty, au fost în distribuţie: Maria Filotti, Gh. Ciprian, R. Bulfinsky, Ion Sârbu, N. Săvulescu, C. Orendy, Ion Tâlvan, Ecaterina }ahighian, Tantzi Bogdan, C. Duţulescu ş.a. Spectacolul a fost reluat în stagiunile 1922–1923 şi 1923–1924.
3 iunie. Colaborează (sporadic) la Contimporanul (director: Ion Vinea), până în 1923, cu articole; primul apărut sa intitulat Vrem savem faliţii noştri (anul I, nr. 1). În octombrie 1926, publică versuri (Parabolă completă).
iunie. Primeşte „Premiul Teatrului Naţional“ (instituit de Al. Mavrodi).
1923 – Îi apare volumul Versuri. Ideea. Ciclul morţii la Editura „Cultura Naţională“.
septembrie–decembrie. ţine prelegeri teoretice despre teatru la „Cursul de artă dramatică“ al actorului Al.Mihalescu. vara. Scrie piesa Mioara.
15 decembrie. Începe activitatea consecventă (o întrerupe doar când editează reviste proprii) de cronicar dramatic al cotidianului economic Argus, pe care o continuă până în 1937.
1924 – ianuarie. Are loc, la Teatrul Naţional din Iaşi, premiera absolută a piesei Act veneţian (varianta întrun act) cu Aurel Ghiţescu în Pietro Gralla şi Sorana ţopa în Alta.
5 ianuarie–15 martie. Editează şi conduce "Săptămâna muncii intelectuale şi artistice " ce îşi propunea stabilirea caracteristicilor muncitorului intelectual, delimitarea creaţiei acestuia, precum şi organizarea muncitorilor intelectuali întro confederaţie. Sediul: modesta cameră de hotel a scriitorului în str. Regală nr. 4. Au apărut 11 numere a 4 sau 6 pagini. Directorul ei o caracteriza peste ani: „O foaie cu înfăţişare şi aspect orgolios“. Va încerca în repetate rânduri reluarea revistei.
12 iulie. Începe colaborarea, aproape număr de număr, la seria a doua a revistei Cuvântul liber (director: Eugen Filotti), până la dispariţia acesteia (ianuarie 1926).
1924–1925 – Lucrează la piesa Danton, ce va avea premiera la 17 ani de la moartea autorului (30 decembrie 1974).
1925–1927 – 19 decembrie 1925–23 decembrie 1926. Editează şi conduce Cetatea literară, din care au apărut 12 numere format tabloid (ultimul dublu, conţinând Falsul tratat pentru uzul autorilor dramatici). Printre colaboratori sau numărat: Tudor Arghezi, Ion Barbu, Hortensia PapadatBengescu, Liviu Rebreanu ş.a. Directorul revistei publică „Scrisorile doamnei T.“, care vor deveni capitol în Patul lui Procust sub titlul În loc de ora ceaiului. Cititorii revistei, printre care şi Eugen Lovinescu, salută apariţia unei noi scriitoare (!). Tot în Cetatea literară, C.P. îşi publică din poeziile ce vor fi incluse în volumul Transcendentalia, apărut în 1931.
1926 – ianuarie. Începe să scrie comedia Mitică Popescu, pe care o termină în luna august.
8 noiembrie. Are loc, la Teatrul Naţional din Bucureşti, premiera piesei Mioara, premieră pe care autorul nu reuşeşte so amâne (considerând imperios necesare câteva repetiţii corectoare), în regia lui Soare Z. Soare, cu George Vraca şi Tantzi Bogdan în rolurile principale. Spectacolul declanşează cel mai puternic, conjugat şi de lungă durată atac de presă din acei ani, orchestrat de Pamfil }eicaru („fascist cu obrazul negru şi bale gălbui“ după opinia lui C.P.), atac şi campanie ce vor fi reluate şi în deceniile următoare. Dramaturgul răspunde doar pentru cei 100 de cititori ai Cetăţii literare prin Fals tratat pentru uzul autorilor dramatici, dar peste 20 de ani va măsura efectul campaniei: „A izbutit să facă din mine un autor dramatic ridicul pentru aproape 15 ani...“.
25 noiembrie. Îşi asumă conducerea Universului literar până la data de 13 februarie 1929 când îi este primită demisia. El concepe revista ca pe o suită de numere omagiale închinate personalităţilor întro Galerie a sufletului românesc începută în 25 decem¬brie 1927 şi cuprinzând nume ca: Nicolae Titulescu, George Enescu, G. ţiţeica, Gh. Marinescu, Alecsandri, Coşbuc, Eliade Rădulescu, Brâncuşi, N. Paulian, Elvira Popescu, C. I. Nottara ş.a.
1928 – 4 ianuarie. Deschide rubrica zilnică intitulată Tăbliţe în Universul, pe care o ţine până în 30 iulie 1930. 8 ianuarie. Se declanşează o nouă campanie de presă împotriva lui C. P., de această dată susţinută de Cezar Petrescu. 21 martie. Are loc premiera piesei Mitică Popescu la compania „BulfinskyFotino“ (în sala Teatrului Mic din Piaţa Palatului). În rolul principal: Mişu Fotino, alături de Gh. Chamel, Tantzi CutavaBarozzi, Silvia Dumitrescu, Nelly Sterian ş.a. 3–9 septembrie – prima călătorie la Constantinopol şi publică primele impesii în Vitrina literară.
1929 – 9 mai. Începe colaborarea la pagina literară a revistei Vremea (director: Vladimir Al. Donescu), continuândo şi în deceniul următor, sporadic.
24 noiembrie. Porneşte rubrica zilnică Între oglinzi paralele la cotidianul Omul liber (director: Ion Th. Florescu), în care mai publică şi cronici teatrale, literare, gastronomice, alături de editoriale şi articole politice şi în cursul anului 1930 până în luna noiembrie.
noiembrie. Apare traducerea italiană, semnată de Silvestri Giorgi, a piesei Suflete tari sub titlul La pazzia di Andrei Pietraru („La nuova Italia“ Editrice, Venezia–Perugia). Prefaţa este semnată de Claudiu Isopescu.
Devine membru în PEN–Clubul Român.
1930 – 16 februarie, ora 21,30 – Prima transmisie radio cu un text dramatic al autorului: Suflete tari. Regia: Ion }ahighian. În distribuţie: George Calboreanu (Matei Boiu), Maria Filotti (Ioana Boiu), Gheorghe Ciprian (Andrei Pietraru), Al. Critico, Pop Marţian, Ecaterina Niţulescu, T. Orendi ş.a.
martie–octombrie. Scrie romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, la care va adăuga zeci de pagini, chiar în ultimele corecturi.
30 septembrie. Este declarat, în sfârşit, la 12 ani de la încheierea conflagraţiei mondiale, „invalid de război definitiv“ şi i se dau toate drepturile ce decurg din Legea I.O.V.R.
8 noiembrie. Apare, în 2 volume, romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, la Editura „Cultura Naţională“. Au scris despre carte: Camil Baltazar (Tiparniţa literară), }erban Cioculescu (Adevărul), Perpessicius (Cuvântul), Andrei Tudor (Facla), Eugen Lovinescu (Fapta şi România literară), Pompiliu Constantinescu (Vremea), Lucian Boz (Rampa), Al. Băduţă (Gândirea), Mihail Sebastian (Cuvântul), Al.TzigaraSamurcaş (Convorbiri literare), Emil Iulian (Rampa) ş.a.
1930–1931 – În stagiunea respectivă este pusă în scenă la Teatrul Naţional din Chişinău, în regia lui Mitu G. Dimitriu, piesa Suflete tari, cu Dimitrie Hagiac şi Tantzi Brătăşanu în rolurile principale.
1931 – 9 ianuarie. Are loc la Teatrul Naţional din Bucureşti premiera piesei Act veneţian (varianta întrun act), alături de Cruciada copiilor de Blaga. Pusă în scenă de Ion }ahighian, ia avut ca interpreţi pe Dida SolomonCalimachi, A. PopMarţian şi Al.Critico.
martie. Apare piesa Danton în „Biblioteca teatrului românesc contimporan“ la Editura „Vremea“.
Apare volumul Transcendentalia – şapte poeme, la Editura „Cultura Naţională“.
1932 – 20 februarie. Colaborează la nr. 1 al României literare (director: Liviu Rebreanu) cu articole, dar, mai ales, publică în nr. 9, 11, 12, 14, 17, 18/1932, aproape integral, textul viitorului volum polemic "Eugen Lovinescu subt zodia seninătăţii imperturbabile", scris în lunile anterioare. În revistă vor apărea şi două revelatoare interviuri luate scriitorului de Camil Baltazar (anul I, nr. 22 din 16 iulie) şi Eugen Jebeleanu (anul II, nr. 51 din 4 februarie 1933). 10 aprilie. Începe să scrie, număr de număr, la ziarul ţara noastră articole politice, culturale şi sportive (acestea din urmă semnate N. Grămătic), până în 21 iunie, momentul declanşării campaniei electorale a lui Octavian Goga, conducătorul, de fapt, al publicaţiei.
17 iunie. Este numit în Consiliul de Adminitraţie al Teatrului Naţional din Cernăuţi ca reprezentat al Societăţii Autorilor Dramatici din România (S.A.D.R.).
Scrie scenariul de film Divorţul doamnei Dudu.
Scrie romanul Patul lui Procust, sporit cu zeci de pagini la fiecare corectură, dar început, după mărturia autorului, în 1926. Scriitorul susţinea că are nevoie de şapte corecturi pentru: 1) adăugarea episoadelor menite să fixeze caracterele; 2) adăugarea momentelor de interpretare psihologică; 3) introducerea elementelor care caraterizează atmosfera; 4) urmărirea tranziţiilor; 5) lucrul asupra frazelor şi nuanţelor plus două corecturi normale. Scriitorul îl considera „un roman substanţial, în sensul unei reconstituiri prin recunoaştere“.
17–23 august. A doua călătorie la Constantinopol.
1933 – februarie. Apare romanul Patul lui Procust, la Editura „NaţionalaCiornei“ în două volume. Au scris despre carte: }erban Cioculescu (Adevărul), Al. Robot (Rampa), Petru Comarnescu (România literară), Mihail Sebastian (Cuvântul şi România literară), Petre Pandrea (Stânga), C.Panaitescu, Camil Baltazar şi V. Cristian (Facla), Adrian Maniu (Universul), Liviu Rebreanu şi Octavian }uluţiu (România literară), Perpessicius (Cuvântul), Pompiliu Constantinescu (Vremea), Emil Gulian (Azi) ş.a.
1933–1936. Studiază fenomenologia „cu monoideismul unui student la politehnică“.
martie. Publică, în Viaţa românească (anul XXV, nr.3), articolul Românii e deştepţi, titlu pe care ulterior a vrut săl dea unui eseu (anunţat ades în presă, în anii următori), dar din care nu sau păstrat decât câteva pagini răzleţe, ca şi din romanul Atomul, la care lucra în aceeaşi perioadă.
martie. I se tipăreşte la Editura „Cartea Românească“ volumul RapidConstantinopolBioram, subintitulat „Simplu itinerar pentru uzul bucureştenilor“ şi care la reeditare se va numi Taina cipreşilor.
12 aprilie. Începe colaborarea la Munca literară (şi artistică) – directori: N. N. }erbănescu şi Ioan Georgescu, revistă în care îi vom întâlni numele şi în viitorii doi ani.
mai. Apare volumul Eugen Lovinescu – subt zodia seninătăţii imperturbabile în „Caietele Cetăţii literare“.
27 mai – 3 iunie. Editează şi conduce Football naţional (seria I), ce ar fi trebuit să apară bisăptămânal, dupăamiaza. Semnează: Grămătic. Nu sau păstrat în biblioteci decât două numere.
decembrie. Apare ediţia a IIa a romanului Patul lui Procust, de această dată întrun singur volum, dar sporită cu 30 de pagini (tot la Editura „Naţionala Ciornei“).
1934 – ianuarie. Începe să lucreze la Revista Fundaţiilor Regale. Începe colaborarea la revista mutilaţilor de război, Drept şi datorie, cu articole legate de profilul acesteia.
4 februarie. Este primit în Sindicatul ziariştilor profesionişti din Bucureşti.
20 martie. Începe colaborarea regulată cu coditianul Gazeta, publicând editoriale şi articole sub nume propriu şi cronici sportive, semnate N. Grămătic, timp de aproape 2 ani.
iunie.
decembrie. Este numit în Consiliul de direcţie al Teatrului Naţional, în al cărui Comitet de lectură era deja din 11 octombrie.
1934–1936. Studiază şi scrie pentru lucrarea de doctorat, în paralel cu cercetarea filosofică.
1935 – iulie. Apare, în Editura „Adevărul“, volumul intitulat Nuvele inedite, în care, alături de Sadoveanu, Rebreanu, Mircea Eliade, Hortensia PapadatBengescu, Sebastian ş.a., C.P. publică nuvela O seară cu masă bună şi iubire (apărută în 1930 în Vremea, dar datată de autor 19 decembrie 1919).
1 mai. Publică în Editura „Cultura Naţională“, volumul de eseuri şi articole Teze şi antiteze, cuprinzând texte publicate în Revista Vremii, Adevărul, Viaţa literară, Omul liber, RFR, Universul literar, Gazeta ş.a., dar cu adnotări la zi (1936), deoarece unele dintre ele datau încă din 1922.
6 iunie. Adunarea generală a „Oficiului de studii legislative“ (preşedinte: P. P. Negulescu) îl alege membru activ. septembrie. Devine vicepreşedinte al „Societăţii Autorilor Dramatici Români“ (S.A.D.R.), preşedinte fiind Caton Theodorian. La dispariţia acestuia, în 1939, devine pentru câteva luni preşedinte.
1937 – 9 aprilie. Îşi dă doctoratul, în faţa comisiei formată din P.P.Negulescu, I. RădulescuPogoneanu, D. Caracostea şi condusă de C. RădulescuMotru, cu lucrarea Modalitatea estetică a teatrului, ce constituia un capitol din proiectata lucrare (nerealizată decât parţial) Quidditatea reprezentaţiei dramatice. În Modalitatea estetică este folosită direct metoda de cercetare substanţială, care porneşte de la postulatul „spaţialităţii timpului în regiunea psihosocială“ şi din el decurgând ideea conform căreia „cea mai mare parte şi cea esenţială dintre motivele structurale ale trecutului se regăsesc în structurile actuale“. Doctoratul este luat cu menţiunea magna cum laudae.
10 septembrie. Comitetul de lectură al Teatrului Naţional din Bucureşti decide înscrierea piesei Suflete tari în repertoriul permanent al Naţionalului.
23 septembrie. Are loc, la Teatrul Naţional din Cluj, premiera spectacolului Suflete tari, în regia lui Ion Tâlvan, care îşi asumă şi rolul lui Andrei Pietraru. Din distribuţie mai fac parte: Magda Tâlvan (Ioana Boiu), Nicolae Dimitriu, Nae Voicu, Violeta Boitoş, Maria Munteanu ş.a.
octombrie. Este declanşată o nouă campanie împotriva scriitorului, cap de şir fiind revista Credinţa, în care Petru Manoliu şi alţii îl numesc „dl. Cămilă, isteric ca un purice şi inteligent ca un nasture“, „individualitate minusculă, conducătoare de microbi“ şi se întreabă: „inconştient sau paranoic?“. Alte reviste vor prelua ştafeta şi campania continuă un an.
14 octombrie. Editează şi conduce revista Football, seria a doua, sub numele N. Grămătic, până la 27 noiembrie 1937, scrisă aproape în întregime de directorul ei. Apar doar 7 numere din această „revistă săptămânală pentru deprinderea jocului curat în sport, artă, literatură, viaţă socială“.
decembrie. Are loc premiera spectacolului cu Suflete tari la Teatrul Naţional din Bucureşti, pus în scenă de autor împreună cu Soare Z. Soare. În rolurile principale: Marietta Anca, Ion Manolescu, Constantin Mitru, Dina Mihalcea, Mircea Balaban, Florin Scărlătescu ş.a.
Apare lucrarea de doctorat Modalitatea estetică a teatrului – principalele concepte despre reprezentaţia dramatică şi critica lor, la Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II“. A fost continuată, în timp, de autor, cu Modalitatea artistică a teatrului care, neterminată, a apărut în 1983 în volumul Comentarii şi delimitări în teatru, pg. 204–320 (la Editura „Eminescu“), alături de alte contribuţii teoretice ale autorului în domeniul teatrului.
1938 – Scrie scenariul de film }tefan cel Mare.
27 iunie – 1 iulie. Participă la Congresul internaţional al scriitorilor dramatici de la Stockholm.
octombrie. Apare în Istoria filosofiei moderne, coordonată de N.Bagdasar, vol. III, studiul Husserl – o introducere în filosofia fenomenologică, editat apoi, în broşură separată, de Societatea română de filosofie.
Scrie scenariul de film O fată întro iarnă.
Traduce piesa Dona Diana de Moreto după versiunea germană a lui Karl August West.
decembrie–ianuarie 1939. Încearcă să fondeze societatea cinematografică „Carpatiafilm“, împreună cu Petre Forfotă (C.P. – director artistic), societate ce urma să se asocieze cu „Globusfilm“ din Budapesta. (Proiect nerealizat).
1939 – 11 februarie. Este numit director al Teatrului Naţional din Bucureşti, ocazie cu care încearcă o restructurare fundamentală de concepţie. Sunt primele manifestări publice ale opiniilor sale despre regie, exprimate întro serie de „directive artistice pentru directorii de scenă“, „instrucţiuni tehnice pentru studiul şi organizarea scenică a lucrărilor dramatice“ ş.a. Înfiinţează în cadrul teatrului o şcoală de regie experimentală pentru care dă de asemenea „directive artistice şi tehnice“. Conduce instituţia după o „schimbare de program“ ce se referă la repertoriu, şcoala de regie, educaţia publicului şi gospodăria teatrului. Acţiunile sale sunt primite în teatru şi presă fie cu încredere şi admiraţie, fie cu sarcasm şi în bătaie de joc. Este înlăturat de la direcţie în decembrie 1939.
27 mai. I se acordă „Premiul Naţional pentru literatură dramatică românească“, ca o „încununare a întregii opere dramatice“. Din comisia de premiere făceau parte: Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Mihail Sorbul, G. Murnu ş.a.
decembrie 1939–februarie 1942. Începe redactarea lucrării sale filosofice Doctrina substanţei, din a cărei primă variantă (scrisă în 6 luni) a depus o copie dactilografiată la Vatican – prilej de amuzament, decenii întregi, pentru contemporanii săi. După îndelungi studii de matematici superioare, la 21 decembrie 1941 reia lucrarea sub titlul Substanţa descrisă din nou în vederea calculului matematic (versiune din care sa păstrat doar o mică parte). La varianta iniţială adaugă materie dea lungul anilor, fără a definitiva lucrarea şi fără a apuca să publice din ea. Din toate aceste manuscrise sa putut aşeza în coerenţă un text care a apărut la Editura }tiinţifică şi Enciclopedică în 1988 sub titlul "Doctrina substanţei". Participă la întrunirile şi conferinţele grupului „Stiinţă şi cunoaştere“, înfiinţat şi condus de profesorul Anton Dumitriu şi colaborează la Caiete de filosofie, revista grupului din care făceau parte matematicieni şi filosofi, precum Simion Stoilov, Grigore Moisil, Al.Marinescu ş.a. În Caiete găsim una dintre formulările cele mai caracteristice pentru atitudinea şi concepţia lui C. P.: „... noi ştim că indiferent de vicisitudinile istorice, care devin întro oarecare măsură inoperante, românismul este chemat la o afirmaţie de cultură dominantă... O scriem în această zi de 20 martie 1944, noi care, atunci când neam gândit la esenţa însăşi a românismului, nam avut niciodată complexe de inferioritate, şi nui un motiv să le avem în aceste zile“.
1942 – 29 ianuarie. Comitetul Sindicatului Ziariştilor din Bucureşti, după 25 de ani de exercitare a profesiunii de gazetar, îl radiază din Registrul membrilor.
23 septembrie. Se constituie ca persoană juridică Asociaţia „Prietenii operei lui Camil Petrescu“ pe care C. P. a refuzato, de care conaţionalii au râs, dar care a izbutit cel puţin reeditarea Ultimei nopţi... în Editura „Contemporanul“. Asociaţia era condusă de cei mai buni prieteni ai scriitorului: dr. Vasile Trifu, av. Aurelian Bentoiu şi arh. Ion Ionescu.
1943 – 1 ianuarie. Apare nuvela Moartea pescăruşului în Revista Fundaţiilor Regale (anul X, nr.1).
ianuarie – traduce textul lui Edouard Bourdet Hyménée, care, sub titlul Taina nunţii, va fi pus în scenă imediat, la Teatrul Naţional, de regizorul Soare Z. Soare, cu Eliza Petrăchescu, Migry Avram Nicolau, Al.Critico în rolurile principale.
9 aprilie. Sub directoratul lui Liviu Rebreanu, are loc premiera piesei Mioara cu subtitlul Toată lumea e sinceră la 20 de ani, în regia autorului. În distribuţie: Maria Botta, Stroe Atanasiu, Maria Voluntaru, Cella Dima, Tantzi Soviani, Costache Antoniu, M.E.Balaban, N. Moţoc, Mariana Popescu, Nelly Dordea ş.a. Scenografia: Traian Cornescu. Înainte de ridicarea cortinei, Tudor Arghezi a vorbit despre autor şi piesă. Deşi se juca sub bombardamentele aeriene, întrerupânduse ades, spectacolul a făcut o lungă serie. Cu ocazia premierei, se dezlănţuie o nouă campanie de denigrare, prelungită până în anul următor. Între numele active din campanie se numără Mircea }tefănescu, Dan Botta, Toma Vlădescu, Dragoş Protopoescu şi, nu în ultimul rând, N. Carandino. Întrebarea rezumativă a campaniei era: „Imbecil sau nulitate?“. De această dată, în apărarea scriitorului au sărit Tudor Arghezi (întrerupând şi colaborarea cu gazetele respective), Liviu Rebreanu, Ion Vinea, Tudor Vianu, Perpessicius ş.a.
15 mai. ţine o conferinţă la Ateneul Român, sub titlul "Procesul de creaţie al operelor proprii", document esenţial din seria mărturiilor, publicată, după stenogramă, în 1972, în revista Manuscriptum (anul III, nr. 2).
mai–septembrie. Scrie, la îndemnul lui Rebreanu, piesa Iată femeia pe care o iubesc.
1944 – 28 februarie. Are loc premiera piesei Iată femeia pe care o iubesc, în regia autorului, având în distribuţie pe Elvira Godeanu, Al. Alexandrescu, Nicolae Bălţăţeanu, Niki Atanasiu, Marietta Sadova, Florin Scărlătescu ş.a. Spectacolul a făcut un mare succes de public, dar în urma bombardamentului din 4 aprilie, activitatea Teatrului Naţional din Bucureşti sa întrerupt, iar în bombardamentul german din 23 august decorurile au fost distruse, o dată cu clădirea teatrului.
23 august. Este bombardat imobilul în care locuieşte pe strada Câmpineanu nr. 38 şi C. P. devine „sinistrat“.
octombrie. Reîntors la Revista Fundaţiilor Regale, încearcă o regenerare a acestei publicaţii, după cum remarcă unii dintre contemporanii săi.
17 noiembrie. Începe colaborarea la bisăptămânalul Fapta (direc¬tor: Mircea Damian) şi continuă cu regularitate până în 9decembrie, sporadic în anul următor, pentru a deveni, din nou, regulată între ianuarie şi decembrie 1947.
1945 – 12 februarie–iunie 1946. Înfiinţează şi conduce un Seminar de regie experimentală (în localul ziarului Universul) de la care sau păstrat o serie de note, seminar destinat regizorilor şi actorilor, dar la care era permis şi auditoriul. 1945–1946 – Întregeşte la trei acte piesa Act veneţian, dar „a căutat să respecte scrupulos, asemeni datelor unui sonet, actul scris în 1919, acum devenit actul II“ şi fără să sporească numărul personajelor. Reface Jocul ielelor, o variantă în succesiune de tablouri.
23 noiembrie. Este admisă de către Comitetul de lectură al Teatrului Naţional reprezentarea piesei Mitică Popescu, citită de autor în şedinţă. Votează pentru: Tudor Vianu, Al. Rosetti, Basil Munteanu, Al. Kiriţescu. Se abţine: N. Carandino. octombrie. Deschide în Lumea rubrica Zădărnicia scrisului pe care o va relua în Fapta în aprilie 1947.
14 decembrie. Are loc, în regie proprie, premiera cu piesa Mitică Popescu la Teatrul Naţional, cu Niki Atanasiu, Angela Teodorescu, Maria Botta, Al.Ghibericon în rolurile principale. A fost ceea ce se numeşte un triumf în teatru, rămânând pe afiş ani de zile, fapt foarte rar la acea dată, când erau 10–15 premiere anual.
1946 – 1 ianuarie. Deschide în revista Lumea (director: George Călinescu) o rubrică intitulată Cascada prejudecăţilor, primul articol fiind „Despre realism“.
Invitat, încă din 1945, să publice la „Fundaţia Regală pentru literatură şi artă“ o ediţie completă de Teatru, prelucrează vechea sa traducere după Dona Diana, introducând scene şi tablouri noi, intensificând datele conflictului până la asumarea textului. Redactează din nou Jocul ielelor, când textul era sub tipar (cules şi paginat). Scrie piesa Profesor doctor Omu „din materialul adunat cu 20 de ani înainte în jurul Casei Snagov“. Apar primele 2 volume din ediţia definitivă de Teatru, cel deal treilea având la sfârşit date importante despre laboratorul de creaţie.
1947 – 9 ianuarie. Începe, cu Cuvânt către un tânăr confrate, colaborarea la Contemporanul (serie nouă din 15 septembrie 1946), revistă în care scrie cu o oarecare regularitate până în 1957, când apare ultima polemică din cariera sa, de această dată cu Simion Alterescu, cel din urmă articol fiind intitulat Scrisul nul angajează (nr. 546/22 martie 1957).
ianuarie. Scrie „Addenda“ la Falsul tratat pentru uzul autorilor dramatici.
4 aprilie. Se căsătoreşte cu actriţa Eugenia Marian, avândui ca martori pe Al.Rosetti şi Maria Botta. 21 iunie. I se naşte primul fiu, CamilAurelian.
17 noiembrie. Începe colaborarea la Fapta (director: Mircea Damian) cu articolul „Intelectuali, spre stânga“, întâi cu rubrică zilnică, apoi sporadic.
1948 – ianuarie–octombrie. Studiază frenetic documente istorice şi scrie piesa Bălcescu, pe care o citeşte la Teatrul Naţional din Bucureşti, în faţa directorului Zaharia Stancu şi a actorilor în 20–21 octombrie 1948, după care încep repetiţiile (ades întrerupte) sub conducerea autorului.
Devine membru al Academiei R.P.R.
25 octombrie–17 martie 1949. Repetă piesa Bălcescu în calitate de regizor, la 17 martie conducerea repetiţiilor fiind preluată de Sică Alexandrescu.
1949 – 15 aprilie. Premiera piesei Bălcescu, cu Mihai Popescu în rolul titular (o mare creaţie după părerea unanimă a publicului şi a criticilor). În distribuţie: Tantzi Cocea, Titus Lapteş, Ion Finteşteanu, Valeriu Valentineanu, Eugenia Marian, Al. Critico, Marcel Anghelescu, Gh. Ciprian, Al. Giugaru ş.a.
Primeşte pentru piesa Bălcesu, apărută şi în volum, „Premiul de Stat pentru dramaturgie“.
mai. Este evacuat, împreună cu familia sa, din apartamentul 57 al imobilului din Calea Victoriei 63–69 de portărei, „la stăruinţa reclamantei Societatea Anonimă Minieră MICA, devenită după naţionalizare Centrala Auroargintiferă şi a Metalelor Neferoase“. Se mută în strada Brezoianu la numărul 52.
1950 – 6 mai. I se naşte al doilea fiu, OctavianEugeniu.
iunie. Apare volumul de nuvele Turnul de fildeş, la Editura pentru Literatură şi Artă, cuprinzând: Turnul de fildeş, Moartea pescăruşului şi Mănuşile.
octombrie. Începe documentarea pentru romanul de mari proporţii "Un om între oameni". În biblioteca sa au rămas mii de fişe legate de această documentare. Pierdute, majoritatea, câte mai există se află la Muzeul Literaturii Române şi la Biblioteca Academiei (Secţia manuscrise).
1952 – ianuarie. Începe redactarea romanului "Un om între oameni", din care se publică fragmente în Viaţa românească în cursul anu- lui 1953.
1953 – 6 ianuarie. La Teatrul Naţional din Cluj, Bălcescu, regia: Marius Oniceanu; decoruri: Mircea Matcaboji; costume; Eliza Urcan. Cu: Mihail Lapteş Dorna (Bălcescu), Constantin Anatol (Arăpilă), Mircea Başta (Damian Tabacul), Gheorghe Busuioc, Maria Comşa, Gheorghe Cosma, Maria Cupcea, Viorica Dumitriu, Octav Enigărescu, George Ferra, Aurelian Gheorghe, Cristea Hristea, }tefan Moisescu, Cornel Sava, Valeriu Ilie Suchi, Ion Tâlvan.
1954 – ianuarie. Apare volumul I din Un om între oameni.
martie. ţine o comunicare la Institutul de matematică al Academiei R.P.R., intitulată Despre o matematică angajată şi o geometrie condiţională, care este o întoarcere, după ani, la studiul matematicii început în anii ’40.
22 aprilie. Este sărbătorit şi decorat cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani.
1954–1955. Scrie vol. II la Un om între oameni.
Scrie scenariul cinematografic Bălcescu, ale cărui variante au fost în număr de 10, de la a treia încolo intervenind cu texte proprii o serie de alţi autori.
1955 – 29 mai. ţine o conferinţă despre prietenul şi discipolul său Mihail Sebastian, la 10 ani de la dispariţia acestuia. iunie. Apare vol. II din romanul Un om între oameni şi, cu sumele încasate de la cele două volume, îşi cumpără o casă în Bucureşti pe Aleea Gaillac nr. 3, acum Aleea Camil Petrescu.
Vara. Elaborează Note despre teoria studiului matematicii prezentate de pe poziţia unui teoretician al ştiinţei, în genere. Toamna. ţine o comunicare la Academia Română despre Matematica axiologică.
noiembrie. ţine o cuvântare la „Conferinţa cadrelor artistice şi de conducere din teatrele dramatice“, din care sau păstrat doar câteva notaţii revelatoare pentru nemulţumirea dramaturgului faţă de starea instituţiilor teatrale şi repertoriul lor. 1955–1956. Lucrează la vol. III (neterminat însă) din romanul Un om între oameni, care apare postum.
Scrie piesa Caragiale în vremea lui, din care apar fragmente în revista Viaţa românească, în 1957.
Scrie poemul eroicomic pentru copii Papuciada sau povestea despre armata viteazului Papuc, dar, deşi avea contract cu Editura Tineretului, cartea e respinsă, deoarece „personajul negativ“ era Urs şi sa considerat că trimiterea este la U.R.S.S. Apar fragmente doar în Viaţa românească în acelaşi an, iar volumul sa publicat postum.
martie. Cu ocazia reeditării romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, autorul scrie o lungă prefaţă autobiografică, intitulată Cuvânt după un sfert de veac.
1 aprilie–1 mai 1957. Înfiinţează şi conduce, în calitate de preşedinte al colegiului de redacţie, revista Teatrul, în care publică importante articole de teorie teatrală. Primul articol: „Obiectivitate-obiectivism“.
octombrie. Apare volumul Nuvele în Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (ESPLA), cuprinzând titlurile: Cei care plătesc cu viaţa, Mănuşile, Moartea pescăruşului, Turnul de fildeş, Un episod, nuvele la care autorul face completări faţă de ediţiile anterioare.
1957 – martie. Apare un volum de Versuri, ultimul îngrijit de scriitor, volum antologic, însoţit de o postfaţă a autorului şi o prefaţă de Georgeta Horodincă (ESPLA). Spre sfârşitul anului, apare şi traducerea în limba franceză a romanului Un om între oameni (la Editions en langues étrangères – Bucureşti), efectuată de Aurel George Boişteanu, singura traducere la care autorul a putut urmări o parte din text.
marţi, 13 mai, orele 23,20’. Se stinge din viaţă la Bucureşti.
După dispariţia scriitorului, apar nenumărate ediţii de inedite şi reeditări, dar cea mai importantă rămâne seria Opere, 6 volume, îngrijite de Al. Rosetti şi Liviu Călin (Editura Minerva), întreruptă şi ea de dispariţia celor doi.

"

Asymetria si Dan Culcer va recomanda

Enciclopedia României

Blogul ideologic. Titus Filipaș

Ioan Roșca
Contrarevoluția din România. O cercetare

Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

Revista Verso

Geovisite

Revista NordLitera

Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
Etimologii. Resurse lingvistice

Azi

Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

Societatea de maine

Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine? S'inscrire a Societatea de maine Intrati in Societatea de maine Exercitiu colectiv de imaginatie sociala


Inscriere : fr.groups.yahoo.com Se dedica profesorului Mircea Zaciu

Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul priveşte pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga

Sondaje

Identificare

Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com

«Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
Page Generation: 0.46 Seconds