Trăiesc de zeci de ani în America, luna aceasta împlinesc 90 de ani și pentru mine nu mai doresc nimic. Mă frământă însa soarta țării în care m-am născut și pentru care m-am zbătut toată viața… Am revenit prima oară la București în 1990 după o absență de 22 de ani. Lucram la Vocea Americii și eram la curent cu ce se întâmplă. Credeam în libertate, democrație și adevăr, și în calitate de geograf speram în reunificarea Basarabiei cu țara. M-a cutremurat ceea ce am regăsit acasă în 1990, dar am continuat să sper. Când m-am înapoiat la Washington le-am spus colegilor că norocul României era că se prăbușiseră și țările din jurul ei; altfel riscam să fim șterși de pe harta Europei. 

*** 

Au trecut anii, am ajuns în 2026 și constat că după 36 de ani de zbucium și agonie, țara a fost aruncată din nou în criză. Ce aș mai spune acum este ceva asemănător celor afirmate în 1990. De data aceasta, norocul nostru este că se prăbușește și Europa și cumva toată lumea. Cum și de ce s-a ajuns aici? Spun sincer că pe mine mă interesează România, dar la ora actuală soarta întregii lumi este interdependentă, complexă și imprevizibilă. România de azi este prinsă într-un clește: e sugrumata din exterior de forțe malefice și e abuzată din interior de urmașii comuniștilor. Împreună, aceste forțe au răpus conștiința națională și procesul de refacere a conștiinței necesită zeci de ani de efort și noi sacrificii. Mai are România aceste rezerve umane și putere de luptă? Răspunsul ar trebui să fie: Da, le are, dar cei care ne sugrumă se vor opune drăcește ca nu cumva să ne trezim din somn și să ne revendicăm drepturile. 

*** 

Lumea de azi se zbate într-o încleștare quasi-apocaliptică și puțini lideri mai au curajul să înfrunte realitatea sumbră la care s-a ajuns. America se menține cu greu ca putere supremă și viitorul nu pare deloc roz. China își urmează calm cursul ascendent și se pare că nimic nu o poate opri din acest proces de afirmare internaționala. Rusia se zbate nervoasă și nesigură, dar reușește să-și mențină echilibrul și poziția dominantă între Europa și Asia. Europa de vest și-a pierdut însă și echilibrul și influența globală pe care a avut-o în ultimele două secole. Rămâne Israelul, care manipulează lumea din culise, controlează America, și îl împinge pe Trump la război. Și aici lucrurile se complică. 

În Orientul Mijlociu se confruntă toate puterile importante ale lumii și se pare că nici una dintre ele nu se poate retrage din conflict. Dacă America cedează, s-a terminat cu supremația. Dacă Moscova dă înapoi, Rusia riscă a doua dezmembrare teritorială într-o singură generație. Dacă China nu intervine să apere Iranul, pierde șansa istorică de a se impune la nivel global. Și dacă Israelul pierde războiul, riscă să dispară de pe harta lumii. Liderii belicoși israelieni sunt însă de neclintit; au găsit ‘soluția finală’: amenință cu bombe nucleare! În ultima vreme, președintele Trump a înțeles că Israelul îl folosește și a început să se distanțeze de Netaniahu. 

Opinia publică din Statele Unite a înțeles și ea jocul riscant al Israelului și poziția periculoasă în care a fost împinsă America. De altfel, într-un pod cast din ultimele zile (25 iunie) cunoscutul jurnalist Tucker Carlson a explicat modul în care Israelul l-a pus pe Trump într-o poziție imposibilă în acest război cu Iranul. “Dacă se retrage din actuala încleștare, a susținut Carlson, rezultatul pare o înfrângere; și de fapt, este o înfrângere!” Și să nu uităm că se apropie alegerile de la mijlocul mandatului și popularitatea președintelui Trump este în declin. Pe de altă parte, Tucker Carlson, este unul dintre liderii de opinie care crede că omenirea este controlată de forțe malefice. Unde se va ajunge și unde se află țara noastră? 

*** 

În conjunctura actuală, România este prinsă direct în vechiul conflict militar dintre Est și Vest și indirect în noua competiție, deocamdată economică, dintre Nord și Sud. Situația este cu atât mai gravă cu cât țara e divizată social, se zbate sub un munte de datorii, economia riscă să ajungă la faliment, iar liderii se pierd în dezbateri și consultari. 

Ce se mai poate face acum în ceasul al 12-lea? Se poate face ceea ce nu s-a făcut în toți anii de după zisa revoluție din 89; acea mare schimbare inspirată de oculta internațională și manipulată de fosta securitate. Piaza rea a întregii metamorfoze de după 1989 a fost Ion Iliescu și indivizii fără onoare, fără competențe și idealuri naționale, pe care i-a propulsat la conducere. *** Ultima aberație a clasei politice românești a fost anularea alegerilor din noiembrie 2024. 

Iata ce afirma Sheridan Hanson, analistă britanică, despre acele alegeri și despre starea democrației noastre: In România, democrația pare să funcționeze după alte reguli. La nouă zile după vot, opinia a nouă judecători a încălcat vocea celor 9 milioane de conaționali, iar rezultatul alegerilor a fost anulat... Anularea unor alegeri într-o democrație tânără este riscantă. A face acest lucru fără explicații, singura justificare fiind declarațiile serviciilor de securitate și deciza unor judecători nealeși, este autocrație... Apărătorii democrației în România și în alte țări, fie că sunt jurnaliști, judecători sau demonstranți, ar trebui să-și amintească faptul că o democrație este democrație doar dacă i se permite să-i deranjeze pe cei care pretind că o apără...” (Postat în limba engleză de commentcentral.co.uk. 24 June 2026). 

Această analiză survine într-un moment critic deoarece România se află într-o situație extrem de gravă. Unii demonstranți cer „turul doi înapoi,” aluzie la candidatul Călin Georgescu. Deși controversat, Georgescu este un nume bine cunoscut în țară și chiar în lume. Numele său este temut de noua clasă politică nu neapărat pentru ceea ce este, ci pentru că provine dinafara sistemului mafiot de la putere. Un asemenea lider ar răsturna sistemul și ar pune în lumină toate ilegalitățile pe care guvernanții le comit din 1989 încoace. 

*** 

Dacă starea de încordare care domină în prezent continuă, se va ajunge la tulburări sociale, revolte de strada, și posibil haos. Singurele instituții în care românii încă mai au încredere sunt Biserica și Armata. De altfel, armata, instituție recrutată și formata din popor, ar fi trebuit să preia puterea în 1989. Din păcate numeroși generali fuseseră formați la Moscova în spirit comunist. Armata a preluat puterea in Polonia, dar generalii polonezi erau patrioți. Alta ar fi fost soarta țării azi dacă generalii români cu dragoste de țară ar fi preluat puterea în decembrie 89. La rândul ei, biserica lui Iisus, și în special Biserica Ortodoxă, deoarece majoritatea noastră suntem ortodocși, reprezintă sufletul și speranța națiunii.Credința în dreptate, în neamul românesc, și în Dumnezeu sunt marea noastră speranță. Să punem umărul împreună și să ne salvăm țara, onoarea și neamul...