Dan Culcer. Antisemitismul imaginar - instrument de boicotare a analizei radical
Data: Sunday, August 15 @ 18:31:42 CEST
Topic: Distribuitor de afise



După apariția în Asymetria a Scrisorii deschise către Sorin Ilieșiu, semnată de Ioan Roșca, pe diverse bloguri sensul textului a fost deturnat, în baza clasicei acuze de antisemitism, pentru ca în fine acuzația să fie preluată de Ovidiu Șimonca, pe nemestecate, în Observatorul cultural, servindu-i acestuia pretextul de a-l ataca pe Vladimir Tismăneanu, din unghiul apărătorilor lui Marius Oprea și al opozanților lui Traian Băsescu.
Se eludează sensul scrisorii și se interzice chiar o discuție pe teme manevrelor dilatorii ale lui Sorin Ilieșiu et comp.

Într-o povestire, Soljenițin evocă soarta și comportamentul câinilor de pază dresați, după desființarea lagărelor din Gulag. O manifestație de 1 Mai, probabil, organizată înr-un orășel, adună cetățenii în coloană. Câinii, rămași fără stăpâni, dar bine dresați, în căutare de hrană și de noi stăpâni, vin din stepă, unde rătăceau lihniți, și se înșiruie de cele două părți ale coloanei de manifestanți mânați de entuziasmul fricii, reluînd rolul de paznici pentru care fuseseră educați. Iar cînd oamenii din coloană, după trecerea triumfală prin fața tribunei, vor să se ducă spre casele lor sau să bea ceva la botul calului, câinii se dau la ei, îi mușcă de pulpe și le interzic să iasă din coloană. Asta va fi fiind metafora corectitudinii politice pe care o slujesc cîinii de pază reciclați.



Antisemitismul imaginar - instrument de boicotare a analizei radicale

Avea oare nevoie Domnul Șimonca de un pretext, adică de publicarea articolului lui Ioan Roșca în Asymetria, articol preluat de altfel de pe situl autorului, http://piatauniversitatii.com pentru a se delimita de așa-zisul antisemitism al autorului, că să aibă mai  multă libertate în a-l critica pe Vladimir Tismăneanu?
Pare să fie o lovitură de biliard destul de reușită. Precizez, în treacăt, că Asymetria este o revistă ce apare din anul 2000, nu un blog. Dar asta e un aspect secundar.
O Aya, activistă pe bloguri, a diseminat (off topic) pe diverse canale afirmația și, chipurile, analiza, articolului lui Ioan Roșca, creînd impresia, tipic propagandistică, prin repetarea minciunii, a insinuării, că este vorba de un atac «antisemit» contra «evreului Tismăneanu». Nici vorbă. Dar în România nu se merge la sursă decât rareori.

Aproape toată lumea știe că Vladimir Tismăneanu este evreu. Ei, și?! Nu de asta îl lăudăm, vor zice unii, deși nu e sigur că e așa, nu de asta îl criticăm, vor zice alții, deși nu e sigur că este așa.
Pentru mine, și într-un caz, și în celălalt, confuzia de criterii este jenantă, chiar dacă nu e vizibilă, declarată. Delimitările lui Ovidiu Șimonca îmi dovedesc că pentru a avea dreptul de a critica un ins, care este întîmplător evreu, ai nevoie să strigi că nu de asta o faci, ca să nu te trezești cu toroipanul peste ceafă, de la paznicii Castelului.

Și totuși apartenența la un clan, la o comunitate, la o familie, la un grup, la un curent, la un partid, la o familie chiar, nu sunt fără semnificație. Sociologii o știu, au demonstrat-o. Chestiunea este că atunci cînd se fac legături de acest gen, efectul lor asupra comportamentului social  trebuie demonstrat cu argumente serioase și nu prin insinuări. Deși, dată fiind partea umbroasă a societății umane, societate care nu este, din fericire, transparentă,  legăturile clanice sau de altă natură nu se văd totdeauna. Deci, demonstrația e dificilă.
De pildă prețuirea reciprocă, exprimată public, dintre doi bărbați, frumoși sau nu, poate fi taxată ca o înclinație homosexuală, de către suspicioși. în felul acesta argumentul intelectual, al stimei pentru valoare va fi imediat întinat, pentru homofobi, de pildă.
Culmea ar fi ca cineva să explice solidaritatea evidentă dintre Mircea Mihăieș și Vladimir Tismăneanu în vreun astfel de fel, în loc să ne limităm la ipoteza mult mai plauzibilă a prieteniei bazate pe prețuirea reciprocă sau pe interesele comune.
Cum se încearcă acum demonetizarea analizelor și opiniilor lui Ioan Roșca? Prin acuza combinată de antisemitism și o ipotetică obstinație anti-tismăneanu, ceea ce, dintr-o singură manevră exclude orice discuție privind eventualele critici întemeiate ale lui Ioan Roșca sau ale altora, inclusiv cele ale lui Ovidiu Șimonca, la adresa prestației publice sociale a expertului în anticomunism. Deși există destule aspecte criticabile ún activitatea acestuia.
De pildă, se vede clar că expertiză lui V.T.  are limitele ei doctrinare, calul de bătaie al expertului nu este comunismul generic ci mai ales ceaușismul, adică național-comunismul. O comparație între vocabularul analitic folosit la noi, de unii sau de alții dintre experți, —căci sunt mai mulți totuși—, pentru abordarea critică a celor două etape ale sistemului social postbelic din România, ar merita să fie făcută, pentru a valorifica subtextul ideologic generator.
În cazul textului polemic al lui Ioan Roșca, (care poate fi citit aici, Scrisoare deschisă către Sorin Ilieșiu, pentru cei ce nu înghit pe nemestecate, metoda este acuza de antisemitism, —de închis gura și de derutat strînsura — combinată cu eludarea restului contribuțiilor sale la cercetarea temei. Prin evitarea citării, a analizei pe text, se dorește îngroparea demersurilor tenace și radicale ale lui Ioan Roșca, sub lespedea grea a tăcerii sau ignoranței.
În Observatorul cultural, acțiunea e reluată printr-o altă lovitură  a cozii de biliard, (așa se zice, sau coadă de topor e mai corect!? ), și de data asta sub pana jucătoarei Aya, care spune, fără nici cea mai mică intenție de a demonstra, că  Ioan Roșca ar fi un « (personaj foarte discutabil ca „orientare” intelectuală și competență analitică) ».
De ce ar fi așa ? nu se știe!
¿Se va duce cineva la cele două situri realizate de Ioan Roșca, își va aminti cineva că acest cercetător a adunat mii de documente, vărsate la dosarele gestionate pînă nu demult de procurorul Dan Voinea, care ar fi putut și pot încă, înainte de a fi distruse din neglijență sau rea intenție, prin vreun ordin de sus, să servească la deschiderea unui real proces al comunismului, dar și al Tranziției?
Corelarea asta deranjează, probabil sau mai ales, fiindcă Ioan Roșca cere insistent și public, din 2005 încoace, să se lege cele două acțiuni și să se considere toate NUP-urile emise pînă acum ca fiind ilegale deoarece termenele de judecată nu puteau curge liber în condițiile corupției din justiție și a controlului politic asupra justiței practicat la noi din 1990 încoace.
În cadrul activității sale de la IICCMER, Vladmir Tismăneanu anunță, în martie 2010,  ceea ce alții, de la Ioan Varlam la Ioan Roșca cer cu voce tare demult. IICCMER anunță un program de viitor: citez dintr-un rezumat al  (Agenției HotNews) :
« IICCMER va continua in baza HG-ului care ii reglementeaza activitatea sa investigheze abuzurile impotriva drepturilor omului comise in intervalul regimului comunist 1945-1989 si perioada imediat urmatoare (Revolutie si mineriade). Reafirmam ca obiectivul nostru esential este acela de a identifica datele relevante in vederea constituirii cadrului legal necesar pedepsirii celor vinovati in conformitate cu legislatia romana si internationala. Institutul sprijina integrarea in legislatia autohtona a tuturor conventiilor si acordurilor internationale relevante in domeniu.
Totodata, IICCMER militeaza pentru incorporarea in legislatia româneasca a tuturor documentelor care prevad declararea ca imprescriptibile a crimelor comise in timpul regimului comunist. De asemenea, IICCMER va promova proiecte legislative in directia extinderii posibilitatilor de investigare obiectiva si nonpartizana a evenimentelor tragice si abuzurilor din epoca comunista si perioada imediat urmatoare (Revolutie si mineriade). Mai mult, IICCMER va asigura informarea prompta a opiniei publice referitor la efectele acestor actiuni. Vedem conlucrarea dintre IICCMER si societatea civila drept indispensabila.
IICCMER ramane fidel unei viziuni ce pune accentul pe  dezvoltarea unei culturi  a democratiei si libertatii, omagiind memoria victimelor si analizand mecanismul de functionare al regimului totalitar, instalat dupa 6 martie 1945. Nu este asadar vorba nicicum de o restrangere a vreunei activitati a IICCMER.  Dimpotriva, pe langa continuarea consecventa a activitatilor actuale, s-a deschis posibilitatea analizei evenimentelor din decembrie 1989 si ale anului 1990. Cum se stie, aceasta investigatie este o cerinta insistenta, urgenta si legitima a numeroase organizatii ale societatii civile.»
Nimic nu îl împiedica pe V. Tismăneanu să dea curs nu doar vocației sale analitice și teoretice ci și voinței sale de justiție cu mult înainte de a deveni ceva șef la acest Institut comasat. Se poate căuta în textele la care avem acces de aici, din Franța, dacă o astfel de acțiune sau dorință de acțiune poate fi identificată înainte. Dacă da, cu atît mai bine.

Deși cunoașteau activitatea lui Ioan Roșca, ambii, expertul și autorul de apeluri, se fac că o ingoră. Se va striga, imediat, că Ioan Roșca îi atacă pe acești angelici militanți, doar fiindcă nu l-au luat în seamă, iar Aya a și dat tonul declarându-l imediat «personaj foarte discutabil ca „orientare” intelectuala si competență analitica». Fiindcă, de bună seama, competența analitică a noului vînător de «antisemiți» ar fi undeva stabilită. La Poartă ? Nu am încă dovada.
Dacă orientarea și activitatea publică, înscrisă și coerentă, a ui Ioan Roșca sunt discutabile, atunci de ce nu le discutăm în realitatea lor complexă, de ce se iau fragmente și se construiește un portret pe baza căruia s-ar dori să fie și trebuie să fie discreditat?
Dacă argumentele lui Ioan Roșca privind activitatea lui Sorin Ilieșiu nu sunt valabile, se pot găsi contraargumente. Nu devieri de la subiect, de genul celor practicate activ și statornic de Aya sau de Ăia.
Textele sunt accesibile. Domnul Șimonca se teme să le discute, sub pretextul că nu vrea să contribuie la difuzarea unor «antisemitisme». Dar pot să-l asigur pe Ovidiu Șimonca, sau pe alți oameni de bine,  că nu e vorba de Protocoalele înțelepților Sionului ci de studii cît se poate de onorabile. După lectura lor o să putem discuta.
Ioan Roșca are multe rațiuni ca să se îndoiască și să se delimiteze de sensul acțiunilor combinative ale lui Sorin Ileșiu, acesta fiind subiectul articolului din Asymetria (nu Tismăneanu, cum lasă să se creadă Aya sau Ovidiu Șimonca, în Cine seamănă vînt culege furtună, Observatorul cultural, nr. 537, 2010).
Și delimitarea se operează clar : «Ca si alti rezistenți, declarați "radicali", am fost eliminat, de către armata de trepăduși civici care și-au câștigat viața din simularea combaterii nelegiurii comise în România. Nu numai că nu regret că am fost exclus din aceasta sectă, dar mi-a rămas ca singură bucurie/mândrie faptul că nu am aparținut ei, că nu am câștigat nici un singur leu, nici un singur contract, nici un singur post, nici o singură bursuliță - cultivînd anticomunismul. Falșii contestatari au fost tolerați de regim numai pentru că au lătrat fără să muște, așa că le deplâng "succesele" materiale si de imagine.»

într-o povestire, Soljenițin evocă soarta și comportamentul câinilor de pază dresați, după desființarea lagărelor din Gulag. O manifestație de 1 Mai, probabil, organizată înr-un orășel, adună cetățenii în coloană. Câinii, rămași fără stăpâni, dar bine dresați, în căutare de hrană și de noi stăpâni, vin din stepă, unde rătăceau lihniți, și se înșiruie de cele două părți ale coloanei de manifestanți mânați de entuziasmul fricii, reluînd rolul de paznici pentru care fuseseră educați. Iar cînd oamenii din coloană, după trecerea triumfală prin fața tribunei, vor să se ducă spre casele lor sau să bea ceva la botul calului, câinii se dau la ei, îi mușcă de pulpe și le interzic să iasă din coloană. Asta va fi fiind metafora corectitudinii politice pe care o slujesc cîinii de pază reciclați.

Dan Culcer





Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=974