Aurelia Satcau. Triviala pedagogie a globalismului
Data: Friday, June 02 @ 16:17:41 CEST
Topic: Sociologie


Analiticului ‘De ce?', nimeni nu vrea, în aceasta clipa a istoriei, sa-i raspunda.

Descrierea asa-numitului ‘eveniment’ (istoric) se face nu in parametrii motivatiei, ci in aceia, adesea patetici, afectiv-triviali, ai urii, controversei, si ai tuturor acelor nuante care vor sa mascheze adevarata ‘natura a lucrurilor’. Evenimentul – conflictul! – fie el 9/11, Holocaustul (cel nazist, dar si cel, in cazul Romaniei, rezultat din masacrele din Basarabia si Bucovina), sau chiar congestionata, recrudescenta polemica sistemico-etnico-larg culturala, existenta in permanenta in presa romaneasca de dupa ’90', 'evenimentul’ ajunge pina la noi numai un palid crochiu, desfigurat de infinitele linii de forta care sînt interesele de tot felul si care, in crasa auto-reflexivitate, se feresc sa faca altceva decit sa se defineasca pe sine (in parametrii superlativi, desigur), lasind in ceata acel ‘De ce’ inquisitiv care, odata ancorat analitic, ameninta cu definirea insasi a motivatiei sale celei mai adinci; si aceasta nu place, caci este chiar amenintarea cu reabilitarea celei devenite astazi atit de promiscua, in istorie, ‘clasa’…dar despre asta mai tirziu. Iata ca nu ‘Cum?’, cit ‘De ce?’ ar trebui sa fie miza oricarei negocieri. Iar pentru aceasta, o buna ‘pedagogie’ ne este inca datoare. O anume ‘hermeneutica’ (instanta a ‘interpretarii’) tinde sa induca un ‘semn cultural’ gata sa corupa propria noastra constiinta; mai simplu spus, ‘construim’, imaginam ‘o’ realitate – aceea care ‘trebuie’! – in marginea a varii practici nu doar etico-morale, dar strict legate de pedagogii mincinoase si manipulative.
Cine’ ne invata, ‘ce’ ne invata, ‘cum’ ne invata, si, mai ales, ‘de ce’ ne invata ceea ce ne invata, iata intrebarea.
De la academicii cu emfaza si cu acel stiff upper lip (un soi de buza de sus imobila, spinzurata in actul vorbirii spre a da protocol si o selecta decenta a ‘neparticiparii’ si detasarii regale), si pina la invatatorii de ciclu primar, natura pedagogiei prestate e, cel mai adesea, lacunara si primejdioasa, caci ea nu reflecta decit propria ‘stare’ a dascalului, prins in actul ‘livrarii’ unei ‘marfi’ ce trebuie consumata si subtil regurgitata, diseminata, la rindul sau, într-un lant al coruptelor circulatii de valori, pe care , vai, atit de multi le confundam cu ceea ce nu sînt.
Am crezut intotdeauna, de 16 ani incoace cel putin, ca o tara ca Romania, cu cit se cufunda mai adinc in confuzie, condamnata la maniheistul ‘albul’ e ‘alb’ si ‘negrul’ e ‘negru’, cu atit mai mult isi va dovedi incoruptibila intuitie ca, de fapt, ‘albul’ chiar este ‘alb’ si ‘negrul’ este chiar ‘negru’, iar expunerea la confuzie nu are decit 'sansa' disparitiei totale sau…renasterea; o renastere de Phoenix, de Pluto a carui ‘ardere de tot’, paradoxal, va lansa, deodata, tisnirea in sus, cu violenta, a flacarii celei mai vii.
Romania – si nu numai, dar trebuie ceva ‘stagiu’ in suferinta, confuzie, si iar suferinta pentru aceasta, o combinatie letala care nu a incercat multe popoare, si nu, nimic nu este aici partinic, nationalist sau limitativ – reprezinta una din acele pepiniere si intersectii unde istoria a incrucisat ‘atitea’, încît pedagogia e si ea o cursa sisifica, iar esecul unei ‘bune’ pedagogii ramine nu doar efectul abilelor, sistematicelor manipulari in constiinta, dar si expresia unei configuratii arhetipale aproape, in sensul in care, in timp ce arhetipurile sînt containere specific-umane care isi asteapta ‘substanta’, ei bine, istoria a generat, in cazul Romaniei, o lava fierbinte, pirjolitoare, dar in al carei foc, toate cele incalzite, fertile, vor fecunda inca odata.
Dar sa configuram, pe scurt, noua pedagogie a globalismului, incercind sa traduca ambitiile si nevoile acestui nomad aventurier, si peri-patetic agent provocateur, acel globe-trotter responsabil pentru macdonaldizarea noastra nu numai in ‘gastronomic’ dar si in ‘ideologic’ – un soi de ‘pedagogie universalista’ si ‘universalism pedagogic’ care vrea sa descrie o omenire a acelorasi, repetate, istorii, tragedii, configuratii si delinieri de ‘viitoruri’ ale omogenizarii; o pedagogie a ‘povestii’, a ‘fabulei’, a descriptivismului si a trivialismului, a ‘picanteriei’ si a qui-pro-quo-urilor de bal mascat. Nivelele afectiv, sentimental, experiential si particularist fiind cu toatele un rezultat al relatiior de clasa ce nu pot fi nici confundate si nici re-tribuite, nici atribuite si nici distribuite aleatoriu sau cu un scop anume, sînt, in cadrele falsei, ludicei pedagogii a globalismului, simptome ale unei istorii imbricate într-o realitate ‘spontana’ (sic) si care in loc sa unifice istoria din fiecare, monadizeaza, ineaca subiectul într-un particularism care-i va bloca accesul la unitatea de constiinta, adica la unitatea a ceea ce face sursa comuna a suferintei.
Desigur ratiuni clar (!) economice functioneaza aici, cu o miza care este foarte serios pusa, într-un joc pe viata si pe moarte (resursele sînt totdeauna generatoare de asemenea culmi ale flagrantei, caci resursele sînt baza insasi, obliterate cum ar vrea unii sa ramina, ascunse in spatele diverselor aparente de ‘estetic’, formal si ‘bon-vivant’ universalist). Mimetismul - in predarea istoriei Romaniei, spre exemplu - fata de alte, asemanatoare, pedagogii cu grad general-uman, universalist si, deci, nivelator, nu face altceva decit sa intretina abolirea oricarei sanse la interogatie, la pura, genuina, sanatoasa interogatie asupra acelui de ce motivational, care face din istoria unui popor – fie ea si aparent manihesitica – o ‘anume’ istorie si nu alta, caci realitatea este ca a venit vremea sa reabilitam Realitatea, iar nu acel ludic ‘real mai real decit realul insusi’!
(va urma)

Aurelia Satcau
Melbourne, iunie 2006

Traim o epoca a anacronismului. Si o eclipsa a analizei multi-cauzale? Singurul instrument care poate fi folosit pentru a iesi din aceasta criza metaistorica este analiza multicauzala, evocare contextelor si subtextelor, fara de care textele - Istoriile sunt texte- devin de neînteles. Acesta ar fi subtextul eseului propus de colaboratoarea noastra din Australia.
Dan Culcer



Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=96