Maria Spatariu. Reportajul ideologic, sintagma sau realitate?
Data: Wednesday, July 07 @ 12:18:51 CEST
Topic: Lecturi critice



„Mai este nevoie să-ți vorbesc de care este un pur reportaj ideologic?”, întreba retoric Felix Aderca în ancheta despre reportaj inițiată de Geo Bogza, în 1934. Sintagma, folosită în cultura română doar cu privire la Mărturia unei generații atrage, cu siguranță, atenția și dă naștere unor întrebări: Există reportaj ideologic? Și dacă da, care sunt caracteristicile lui? În ceea ce privește definirea reportajului ideologic de către teoreticieni ai speciei, trebuie spus că încercările sunt mai degrabă rare, sintagma fiind menționată de Gabriel Dimisianu și de Cristian Florin Popescu, în Dicționarul explicativ de jurnalism, relații publice și publicitate.




„Mai este nevoie să-ți vorbesc de care este un pur reportaj ideologic?”, întreba retoric Felix Aderca în ancheta despre reportaj inițiată de Geo Bogza, în 1934. Sintagma, folosită în cultura română doar cu privire la Mărturia unei generații atrage, cu siguranță, atenția și dă naștere unor întrebări: Există reportaj ideologic? Și dacă da, care sunt caracteristicile lui? În ceea ce privește definirea reportajului ideologic de către teoreticieni ai speciei, trebuie spus că încercările sunt mai degrabă rare, sintagma fiind menționată de Gabriel Dimisianu și de Cristian Florin Popescu, în Dicționarul explicativ de jurnalism, relații publice și publicitate. Concluzia autorului Dicționarului pare să se îndrepte spre negarea existenței aceste subspecii: „Termen folosit de Felix Aderca (1891-1962), referindu-se la propriul său volum Mărturia unei generații (1929)– întâiul volum de interviuri cu tinerii scriitori ai epocii în literatura română. Probabil că tinerețea interlocutorilor săi (parțial sinonimă cu prezentul, cu actualitatea) l-au făcut pe autor să folosească termenul de reportaj. De cealaltă parte însă, subiectele abordate (procesul creației, ideologia estetică, l-au îndreptățit să folosească pe lângă reportaj, acest termen care ne trimite la dezbaterea în jurul unui corpus ideatic-filozofic, pe scurt, la jurnalismul de opinie” . De sintagma reportaj ideologic se detașează și Valeriu Râpeanu, care subliniază că prin volumul în discuție „Aderca a fost cel care a impus literaturii noastre un nou gen și anume acela al interviului” .
Ce l-a determinat totuși pe Felix Aderca să utilizeze această sintagmă? Răspunsul trebuie căutat chiar în interviul acordat lui Geo Bogza. Referindu-se la romanul său Al doilea amant al doamnei Chaterley ca la un „reportaj de literatură aparent ideologică” , autorul vorbește despre crearea de personaje care să trăiască într-un anumit mediu fizic și social. Este ceea ce a reușit, în general, să realizeze Felix Aderca prin Mărturia unei generații. Fiecare dintre cele 29 de personaje ale sale, scriitori și critici ai literaturii române, beneficiază de crearea unui cadru în interiorul căruia este realizat interviul. Este adevărat însă că de cele mai multe ori, cadrul este axat pe contribuțiile literare ale celui intervievat, deci nu prezintă interes pentru dezvoltarea reportajului. Există însă și excepții, când autorul conturează succinte portrete ale interlocutorilor sau când pare să fie tributar tehnicii povestirii în ramă. Așa sunt, de pildă, interviurile cu Octavian Goga, Camil Petrescu și Mihail Sadoveanu. În cazul primului dintre ele, răspunzător de tehnica povestirii în ramă este chiar intervievatul:
„Și mai era oare cineva, în afară de Caragiale, care să priceapă tragicul creierului său?... Îi ieșise înainte un precupeț cu coșurile pline de portocale. Precupețul cunoștea pe Caragiale.
- Ia o portocală, nene Iancule.
- Nu iau, mă...
- Ia, zău, să-mi faci safteaua.
Caragiale ia o portocală și o desface: era stricată.”
În cazul interviurilor realizate cu Camil Petrescu și Mihail Sadoveanu, autorul devine el însuși personaj al scrierii sale. Astfel, după schițarea portretelor de rigoare, începe să se deruleze filmul avându-l în centru (și) pe Felix Aderca. Îl vedem singur în camera lui Camil Petrescu, răsfoind cărți sau ronțăind pesmeți, sau îl privim cum îl contemplă uimit pe Sadoveanu și suntem părtași la trăirile lui:
„O cameră mică, numai cu cărți. În rafturi zăresc opera completă a lui Sadoveanu.
Pe d. M. Sadoveanu îl văzusem de atâtea ori în poze, încât n-am avut putința să mi-l închipui altfel și nici să-i aduc la cunoștință: Cum, nu porți ochelari? Sau: te credeam cu o pușcă în mână. Spre deosebire de alți scriitori pe care ți-i ticluiești după scris, din nevoia, se pare, absolută a fotografiei, d. Sadoveanu e așa cum e. Neavând curajul să-i mărturisesc această banalitate, i-am spus altceva. Și d-l Sadoveanu a răspuns cu o povestire:
- A, da!... Dumneata ești în tot cazul norocos. Eu cunosc un mare bărbat de carte care....”
Probabil astfel de elemente, ce îmbracă interviurile din Mărturia unei generații l-au determinat pe Felix Aderca să utilizeze sintagma reportaj ideologic.

Note

Geo Bogza, cu D. F. Aderca de vorbă despre reportaj, în „Vremea”, 21 aprilie, 1934, p. 8
Cristian Florin Popescu, Dicționar explicativ de jurnalism, relații publice și publicitate, București, Editura Tritonic, 2002, p. 333
Valeriu Râpeanu, Omul contrastelor: Felix Aderca, în Felix Aderca, Mărturia unei generații, București, Editura pentru Literatură, 1967, p. X
Geo Bogza, cu D. F. Aderca de vorbă despre reportaj, în „Vremea”, 21 aprilie, 1934, p. 8
Felix Aderca, Mărturia unei generații, Cu o prefață de Valeriu Râpeanu București, Editura pentru Literatură, 1967 p. 102
ibidem, p. 220






Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=956