Isabela Vasiliu-Scraba. Batjocorirea Martirilor Neamului în proiectul Aiud
Data: Wednesday, August 19 @ 18:51:02 CEST
Topic: Distribuitor de afise


O mânăstire sau o construcție anexă la un nou Muzeu? Aceasta este chestiunea care are nevoie de un răspuns tranșant pentru a evita batjocorirea martirilor și inadecvarea spațiilor simbolice ?


Isabela Vasiliu-Scraba
Batjocorirea Martirilor Neamului în proiectul Mânastirii din Aiud ca anexă a promovării studierii Holocaustului și a Gulagului

Motto: “Cei ce zac în închisori/ sînt bandiți și trădători./ Moarte lor! Moarte lor!” (zbierătură oficială la manifestațiile din anii cinzeci, v. rev. Memoria, nr.6, 1992, p.33)  
    După Michael Shafir un obstacol în calea reconcilierii [dintre victimele comunismului și urmașii torționarilor sau, cine știe, dintre victime și nomenklatura ca unealtă a ocupantului din umbră al României ciuntite] l-ar reprezenta “competiția post-comunistă Holocaust vs. Gulag”. Spre a nu fi negat Holocaustul din România, acesta trebuie să fie asociat Gulagului (M. Shafir, Ed. Polirom, 2002). Temerea lui Caius Dobrescu este legată de non-comunicarea dintre imaginea occidentală a Holocaustului și imaginea est-europeană a Gulagului (rev. Observatorul Cultural, Nr. 243/2004), în vreme ce Mihai Chioveanu consideră că “Holocaust versus Gulag” ar fi o “competiție a martirologiei”. Pentru Andrei Oișteanu (/Oigenstein), “studierea împreună a celor două mari genociduri” (Holocaustul și Gulagul comunist) ajută la “înțelegerea lumii în care trăim azi”. Muzeul și Centru de Studii Martiriologice  din incinta Mânăstirii de la Aiud (cf. proiectului semnat de arh. N. Tulban) ar muta capitala Holocaustului de la Sighetul Marmației la Aiud, întrucât “ceea ce părea cvasi-interzis pare a fi acum cvasi-obligatoriu” (Andrei Oișteanu).
Nepotul ideologului Leonte Răutu (/Oigenstein) nu vede “nici o rațiune ca ororile din anii treizeci și patruzeci să fie studiate la concurență sau în locul celor din anii cincizeci-șaizeci” (Andrei Oișteanu/Oigenstein, în Cuvântul, nr. 8/2006). Menționăm că, după istoria necontrafăcută de slugile spionajului sovietic din RPR, persecutarea și întemnițarea legionarilor a cuprins anii treizeci și patruzeci, astfel că au existat deținuți politici care au făcut pușcărie neîntreruptă din anii patruzeci până în 1964.
Dacă Râpa Robilor este “cel mai sfânt loc din România” (păr.Justin Pârvu) de ce Aiudul - unde a fost asasinat filozoful Mircea Vulcănescu și mulți alții ale căror trupuri au fost aruncate la grămadă - să nu devină locul mult vizitat prin care să se propage minciuni anti-românești? De exemplu minciuna din SUA de la Muzeul Memorial al Holocaustului, unde pe seama românilor (victime la Ip, la Trăsnea, etc., ale purificărilor etnice practicate de administrația maghiară a teritoriului românesc inclus în statul ungar) au fost puși cei 150ooo de deportați la Auschwitz (apud. Andrei Oișteanu) în mai –iunie 1944 din Transilvania de Nord, oferită în 1940 de Hitler ungurilor prin Dictatul de la Viena.
Iată descrierea proiectului așa-zisei Mânăstirii de la Aiud semnată de arh. drd. N.Tulban pe 2 august și postată pe 16 august pe blogul ziaristului Victor Roncea: Vizitatorii care-și lasă mașinile în parcarea din zona Muzeului și a Centrului de Studii Martiriologice, după vizitarea Muzeului, trec printr-un culoar unde sînt expuse oseminte fără semne de sfințenie (ne-tămăduitoare, etc.) pentru a ajunge la Biserică și pot coborî sub altar unde se află sfintele moaște. Centrul de Studii Martiriologice urmează să aibe o Bibliotecă și o sală de lectură izolată fonic de zona Muzeului, o sală de prelucrări audio-video pentru cercetătorii locali sau veniti din alte părti, o sală de proiecții și conferințe locale și internaționale. Legat de Centrul de Studii Martiriologice va exista un corp de locuit (cu câteva camere pentru cercetătorii ce vor rămâne acolo pentru o anumită perioadă) și cu acces direct printr-un culoar la zona Centrului de Studii, prevăzut cu o sală specială de mese în corp comun cu Trapeza monastică și bucătăria.
Proiectul arhitectului drd. Tulban se numește “al Mânăstirii de la Aiud” întrucît are prevăzută și o zonă monastică cu o biserică “martyrion” (de genul bisericii San Vitale din Ravenna), câteva chilii, un aghiasmatar, un paraclis de iarnă și o bibliotecă a mânăstirii.
Pe 5 august s-a înmânat IPS Bartolomeu Anania un Apel pentru construirea unei MÂNĂSTIRI la Râpa Robilor din Aiud  semnat de foști deținuți politici. S-a ajuns la această formă de protest deoarece sfințirea locului de construcție la Aiud s-a făcut fără invitarea par. Justin Părvu. Intr-un interviu publicat în “Ziua” pe 14 mai 2009 părintele Justin Pârvu se întreba pe bună dreptate: “se face mânăstire acolo, sau se face altceva?” . Din descrierea Proiectului avându-i drept autori pe arh. N. Tulban și prof. drd. Marian Maricaru se pare că s-ar face…mai ales…altceva!
După argumentarea lui Răzvan Codrescu, dacă orice mânăstire românească are și un muzeu, de ce să nu fie si la Mânăstirea de la Aiud un muzeu…[“cvasi-obligatoriu”, al Gulagului și al Holocaustului] ?
In Apelul foștilor deținuți politici către IPS Bartolomeu Anania se specifică limpede că alte constructii [adică Muzeul Memorial și Centrul de Martirologie] să se ridice oriunde în altă parte, nu împreună cu Mânăstirea de la Aiud: “martirilor puteți să le închinați MEMORIALE în orice colțișor de țară” (Apel către IPS Bartolomeu Anania). La Râpa Robilor din Aiud părintele Justin Pârvu dorește “să fie o mânăstire, și nu altceva, care să aibe cel puțin zece viețuitori…E strigător la cer să-i dea cineva altă nuanță sau coloratură decât numai pentru ceea ce a fost menit”(Ziua, 14 mai, 2009).
Această doleanță a păr. Justin Pârvu comună cu cea a foștilor deținuți politici care au semnat Apelul înmânat pe 5 august IPS Bartolomeu Anania cerând o Mânăstire la Râpa Robilor a fost escamotată de Centrul de rezistență anti-comunistă  (veghea@veghea.ro) odată cu prezentarea Apelului (v. blogul lui Victor Roncea). Pur si simplu s-a virat către un alt subiect: Fraza care începe cu “alte proiecte” părăsește intenția de a clarifica ceva în legătură cu “alte proiecte”, terminându-se în coadă de pește, pe ideea de “cinstire a morților”: “cu privire la alte proiecte [un proiect ar fi “să fie mânăstire”, ALTE PROIECTE ar fi construcțiile descrise pe 2 august de arh. N. Tulban cuprinzând un Centru Martiriologic cu Muzeu și legături subterane către biserica mânăstirii] care se doresc a se construi pe acel loc [de la Aiud, la Râpa Robilor], aveți buna cuviință și lăsați-ne morții în cinstirea noastră”.
Din felul ciudat în care Centrul de rezistență anticomunistă (veghea@veghea.ro) prezintă vrerea “să fie mânăstire și nu altceva” (păr. Justin Pârvu) se vădește intenția de deformare a adevărului despre dorința foștilor deținuti politici ca la Aiud la Râpa Robilor să fie înălțată o mănăstire, iar alte construcții să fie ridicate oriunde în alte locuri din țară. Pe 5 august părintele Justin Pârvu îi spunea monahiei Fotini că “este inadmisibil să se gândească cineva că la Aiud e vorba despre un Centru cultural, despre Centru de cercetări martiriologice, de cercetări istorice șamd. Aici este vorba despre fondarea unei biserici creștine ortodoxe care să ne adâncească comuniunea cu martirii trecutului nostru…Am avut sentimentul că nu se vrea cu nici un chip implicarea celor care s-au jertfit și au mărturisit acolo…Să inventeze ei istoria…Noua dictatură este instalată deja…” (păr. Justin Pârvu în rev. Atitudini, nr.7/2009).

    Hidra cripto-comunistă contra Vetrei Monahale de la Râpa Robilor

  Dintr-un interviu luat de R. Udriște părintelui Papacioc (fost deținut politic la închisoarea din Aiud) aflăm că Osuarul de la Aiud s-a făcut în pofida unor serioase opoziții. “Cu foarte mare greutate” s-ar fi ridicat și corpul de chilii al celor care și-ar dori acolo o biserică adevărată pentru vatra Mânăstirii care să-i cinstească pe martirii închisorilor comuniste. Nu numai pe cei de la Aiud, și pe martirii nenumăratelor alte locuri de tortură după gratii în care devotații spionajului sovietic au omorât în chinuri cca. două sute de mii de români din cei aprox. două milioane de întemnițati pe diferite termene în două decenii (v. Harta gulagului comunist, Chene-Bourg, Elvetia). Cei care luptă pentru cinstirea Râpei Robilor drept “cel mai sfânt loc din România” (Păr. Justin Pârvu) consideră proiectul construirii unei Mânăstiri (modeste) în stil curat românesc de stringentă actualitate. Intr-o întregistrare video de la Aiud o maicuță amintea timid de o amînare de șase ani a construcției bisericii. Ceea ce a fost imediat sancționat prin reproșul că nu stă la mânăstire [și vine la Aiud să încurce lucrătura oficială].
În cele ce urmează vom arăta câteva din tertipurile hidrei cripto-comuniste pentru împiedicarea și deturnarea cinstirii celor 200000 (douăsutedemii) de martiri ai temnițelor comuniste printr-o vatră monahală la Râpa Robilor. 1. Fie se exagerează considerându-se improvizația dedesubtul Monumentului ce figurează  o cruce orizontală (și nu verticală!) drept biserică în toată regula, fie se pune în rând cu o biserică parohială viitoarea Biserică a Mânăstirii Sfinților Neamului, unică prin situarea ei pe “cel mai sfânt loc al României post-comuniste”.
2. Se încearcă desființarea vieții monahale de la Râpa Robilor prin falsa “europenizare” a “obiectivului”. Modesta (și fireasca) inițiativă de a se construi o biserică trece în planul al II-lea (al III-lea, al IV-lea etc). În prim plan este împins cu surle și tobe proiectul impunător (costisitor si de dubioasă utilitate) al unui “Centru de martirologie”.
3. Lăsând de-o parte falsa închipuire că martiriul sfinților ar putea vreodată fi studiat “științific”, fapt neluat în considerare de fețele bisericești implicate în susținerea acestei diversiuni, se pare că la ora actuală nu se lucrează decât spre edificarea unei asemenea  “opere” cu multe și nebănuite fațete posibil a fi folosite împotriva românilor, mai ales dacă se expune în vitrina Centrului de martiriologie minciuna de la Muzeul Holocaustului din SUA prin care au fost trecuți în contul românilor evreii martirizati de administrația maghiară a părții de Ardeal oferită de Hitler statului ungar prin Diktatul de la Viena.
4. Ghidați după șablonul globalizării prin combaterea “provincialismului”, cripto-comuniștii preferă oricăror proiecte ancorate în realități exclusiv românești construirea unor obiective de așa-zis “interes general” (Muzeu si Centru de studii martiriologice la Râpa Robilor din Aiud).
5. Cei douăzeci de ani de post-comunism n-ar fi încă destui pentru trecerea în rândul sfinților a “sutelor și miilor” (păr. Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților) de schingiuiți pentru că erau “preoți sau credincioși”. Cum vedem, numărul celor care “au murit în temnițele comunismului, care au fost prigoniți, închiși, bătuți, ținuți în frig și foame” (păr. Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților) ar fi fost, vezi Doamne, de “sute și mii”. De mult se știe că hidra cripto-comunistă iubește minciuna statistică. În ce privește numărul victimelor de după gratii, preferă numerele cât mai mici, mai micuțe. La Colocviul Noica de la Alexandria, Ana Blandiana vorbea pe 25 iunie 2009 de “fișele” celor 93000 de întemnițați care ar reprezenta cam o cincime din deținuții politici. Aceeași poetă l-ar fi invitat în 2006 la Memorialul de la Sighet pe Andrei Oisteanu (nepotul lui Leonte Răutu/Oigenstein) la Scoala de vară (10-17 iulie) să idioțească tinerii cursanți cu incoerențele sale pe tema minciunii anti-romanești de la Muzeul Holocaustului din Washington (v. Andrei Oișteanu/Oigenstein în Cuvântul, Nr.8/2006).
6. După opinia păr. Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, “canonizându-i pe martiri ar trebui să-i arătăm cu degetul pe călăii lor”, iar biserica nu condamnă pe nimeni, căci de la toți păcătoșii speră îndreptare.
7. Centrul de martirologie ar înlesni depășirea opreliștei care a împiedicat să fie sanctificați sfinții închisorilor, pentru că aici și numai aici s-ar “dezvălui și cine au fost călăii” (Claudiu Târziu). Acel secret care a încetat de mult să fie secret fiind știut de toată lumea, ar urma să fie etalat în vitrinele centrului european, care, uite, trece vara, și încă n-a-nceput să fie construit (Claudiu Târziu). De construirea unei Biserici pentru Sfânta Mânăstire de la Aiud, fostul redactor la Radio Europa Liberă  nu suflă o vorbă! În schimb ține să noteze că “deja la Aiud există un schit iar ca biserică e folosit chiar Monumentul”. Radio Europa liberă l-a “lansat” și pe Michael Shafir care într-o carte scoasă în 2002 de Editura Polirom propaga ideea că, spre a nu fi negat Holocaustul în România, acesta trebuie să fie asociat Gulagului (sic!).

Isabela Vasiliu-Scraba





Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=804