Dan Culcer. Dona Alba. Tineretea unei informatoare
Data: Saturday, January 10 @ 17:18:41 CET
Topic: Jurnalul unui vulcanolog



Incep să redactez o NIP (notă informativă publică) despre poeta Mara alias Maria Nicoară, din Târgu Mureș. Juna Mara dovedește nu doar un precoce talent poetic, o precoce și explozivă sexualitate ci și o certă înclinație pentru turnătorie. CNSAS mi-a trimis la finele lui 2008 o atestare privind identitatea informatoarei cu nume conspirativ DONA ALBA, stabilită în persoana numitei NICOARĂ Maria, născută la 3 decembrie 1948 în Cozma, județul Mureș, fiica lui Vasile și Eugenia.
Am cunoscut-o în cadrul cenaclului Liviu Rebreanu al Casei de cultură a sindicatelor din Târgu Mureș, probabil prin 1965, oricum după 1963, cenaclu pe care îl frecventam amândoi. Ea era încă elevă de liceu.
Primele note informative datează din 1972 și se află în dosarul meu de urmărire informativă (DUI) din arhivele Securității, paginile selectate și tolerate de ofițerii supervizori, vărsate după epurare la CNSAS.
Cum Mara Nicoară a plecat la București pentru studii superioare, este probabil că asta explică lipsa altor note, la o dată mai târzie, în dosarul meu. Dar tânăra poet frecventa Casa de creație de la Mogoșoia, publica în Luceafărul și Săptămâna culturală a Capitalei, trimitea poeme pe linie dar și altele chiar și la Vatra, era studenta lui Al. Piru, critic care a scris despre volumele ei, e citată de Mircea Micu într-un interviu ca frecventatoare asiduă a acestui scriiitoricesc traftir.

"Ionuț Crivăț: V-aș ruga să pomeniți câteva nume mai cunoscute, mai celebre, ca să zic așa.

Mircea Micu: Dacă i-aș enumera pe toți ar fi o listă prea lungă. ~ncerc să comprim pe cât pot, și îi voi pomeni aleatoriu: Gherase Dendrino, Cella Serghi, Teodor Mazilu, Horia Lovinescu, Marioara Voiculescu, Nica Petre, Mara Nicoară, Ion Băieșu, Frida Papadache, Marin Preda, {tefania Velisar, Teodoreanu, Fănuș Neagu, Sânziana Pop, Mircea Dinescu, Florin Pucă, Ana Blandiana, Gheorghe Pituț, Nichita Stănescu, Nicolae Breban, Cezar Ivănescu, Alexandru Ivasiuc, Cezar Grigoriu, Romul Munteanu, Lucia Demetrius, Lucian Grigorescu, Ioana Postelnicu, și alții pe care i-am avut alături de-a lungul anilor."
Așa că, în măsura în care cei mai sus pomeniți au avut dosare de urmărire informativă sau au tolerat în preajma lor trupeșa poetesă despre care scriem, opera acestei informatoare poate fi depistată și completată parcurgând și aceste surse documentare.
în ce mă privește, voi încerca un portret al informatoarei la tinerețe. Voi reveni.

Extras din Dosarul de urmărire informativă DUI "DINU" (Dan Culcer).


KC
2 ex
RM 00792-366
100-10.5271 MI-0015
24.01.1972

Marți, 23.I.1972 a avut loc la sindicat ședința cenaclului literar „Liviu Rebreanu". A citit Dan Culcer niște traduceri.
Prima înfățișa manifestările bolnăvicioase ale unui sadic. Acesta creștea broaște de tot felul numai pentru plăcerea de a le omorî apoi într-un mod cît mai rafinat. Totul era descris cît mai scîrbos. Apoi sadicul vrea să omoare un copil dar înebunește.
A doua traducere înfățișa ultimele gînduri ale unui poet condamnat la spînzurătoare pentru că, politicienii zilei, foarte proști, i-au interpretat niște cuvinte despre ceața care acoperea orașul, ca o aluzie politică.
Poetul se tot gîndește în celula sa ce să spună poporului cînd va fi spînzurat. Ar vrea să-i spună să se răscoale, dar poporul este prea strîns în chingile disciplinei ca să îndrăznească să facă ceva. „Zgomotul cruzimilor întunecă soarele".
E în general un fel de poem de revoltă împotriva stăpînirii nedrepte, citit cu multă satisfacție de Culcer.
(De altfel, acest poem a fost comentat mai tîrziu la cofetărie, cînd …(profesor) a spus că acest poem te învață ce este curajul literar).
A treia traducere era foarte pornografică, despre un negru care ejacula pe fața unei negrese, despre o negresă care ….totul spus foarte pe șleau.
După cenaclul (la care au participat: Dan Culcer, ………., Sorin Miavoe..(poet)

100/M.I/10.5.27/0015
20.01.1973

Luni 15 ian.1973 am fost acasă la Dan Culcer, continuind o discuție începută la redacție despre cum trebuie să fie poezia și ce conținut trebuie să aibă. El mi-a spus că poezia trebuie să fie socială, că sunt atîtea nedreptăți despre care trebuie să se scrie. Regimul comunist este apăsător, pe de altă parte, pot oricînd să vină rușii, așa că despre aceasta trebuie scris. I-am spus că nu am chef să fac închisoare. Mi-a răspuns că există o stare generală de lașitate, lumea a fost strunită cu disciplina de fier a regimului. „Dar pînă cînd crezi că oamenii o să reziste ? a spus.
La el acasă mi-a citit niște poezii pe care „nu le publică", nu le țin minte pe de rost, vorbeam despre toate calamitățile abătute asupra lumii, bomba atomică, foamea, regimul care îi „amețește pe muncitori cu urale" etc, etc.*)
Mi-a spus că așa trebuie să scriu și eu ! că aceasta este adevărata poezie.
[Mara Nicoară]
Ss descifrabil. 20.I.1973

Informația a fost preconizată în urma sarcinilor date. I s-a indicat să stabilească ce astfel de lucrări mai are, conținutul lor, dacă instigă și alte persoane să facă astfel de scrieri. Ce îl determină să aibă astfel de atitudini. Se vor lua măsuri de efectuarea unei percheziții secrete.
ss. Mr.Moldoveanu I.

102-MI-10.T.27-0015
15.06.1972
Sursă probabilă

Nota:
în 13.VI.1972, aceleași persoane, la Vațman [un restaurant grădină pe șoseaua spre Sighișora], pe la orele 16.30, Dan Culcer povestește cum a luat un interviu unui mare diplomat, de la ONU, șef al unei centrale de informații, cu sediul în București.
Spunea că tipul a fost foarte bine „instruit" cînd a venit la noi în țară, că nu răspunde direct la întrebări.
L-a întrebat pe diplomat cum vede viitorul, întrebare la care trebuia să decidă (capitalism sau comunism), dar tipul l-a luat cu povești și n-a răspuns. Culcer a spus că-i dă mîna mîna tipului s-o ducă bine, nu ca noi, pentru că are cîteva piramide, e foarte bogat.
Ceilalți au spus că diplomații străini cunosc directivele Partidului mai bine ca noi, deoarece nu vor să fie persoane non grata, deci cîntă în strună partidului. S-a discutat iar despre lipsa de libertate.
Ss descifrabil. 15.VI.1972
[Mara Nicoară]

Se urmarește în continuare afirmațiile lui Dan Culcer. Să stabilească cu ce diplomat a venit în contact, în ce împrejurări și natură relațiilor.
Mr. ss indescifr.

102-MI-10.527-0036
15.06.1972
sursă probabilă

Notă
In 13.VI.1972, după șezătoarea literară, la Sovata, am fost la „Cazinou" între orele 21-1.30. Acolo erau de față: de la „Vatra" (str. Sfatului nr.1 Tg.Mureș)
Coco Pogăceanu, Dan Culcer, Mihai Sin, I.Peianov, V.Mereuță (nu cunosc adresa), iar de la revista „Ateneu" din Bacău (adresa se poate găsi cumpărînd revista „Ateneu" și citind subsolul ultimei pagini, Bălăiță, Mihai Sabin, Ovidiu Genaru.
Coco Pogăceanu [n. DC. Ziarist cu un frate ofițer de securitate, la Filaj Mureș] a spus următoarele două bancuri care au „rămas în legendă", în sensul că toți erau încîntați de ele și le repetau.

1.
Profesoara întrebată ce este comunismul:
- Spune tu !
- Comunismul este societatea cea mai înaintată după socialism, etc, etc,
- Spune tu (către altul)
- Comunismul este un căcat
- Cum așa!?
- Față de socialism.


Notă



Societatea cea mai frumoasă etc …
Bulă și el :
- spun ei, tovarășa !
- spune !
- comunismul este un căcat
- cum, Bulă, ce vorbești așa ?
- un căcat față de socialism !

2.
Un țăran se duce la C.C. și spune:
- Aș vrea să pun și eu o întrebare, că la noi în sat tot am stat de vorbă dar nu ne-am dumirit. Cînd va fi societatea comunistă ? Eu o mai apuc, că-s bătrîn ?
- Dumneata nu, dar copiii, nepoții dumitale.
- Așa le trebuie, că-s prea obraznici, futu-le în c…. Pe mă-sa!

15.VI.1972

I s-a indicat să stabilească în continuare manifestările celui în cauză.
Nota în copie cpt. Buzogany pentru exploatare.

Mr. Ss indescifr.
10L-MI-10.527-09

Notă

Valeriu Vaida – directorul casei de creație

1. Prin ianuarie 1971, mai mulți am fost invitați la Valeriu Vaida acasă. Imi amintesc că erau de față: Valeriu Vaida, Romulus Guga, Ion Horea (de la revista „România literară"), Mihai Sin, Viorica Mereuță, Dan Culcer, doi domni de la București, etc. S-a băut, s-a discutat, era înainte de apariția revistei „Vatra".
Mai tot timpul Valeriu Vaida, Dan Culcer și ceilalți s-au plîns lui Ion Horea că ungurii îi persecută, că din pricina lor nu se poare face revista, și i-au ponegrit în tot felul pe unguri. Erau foarte înverșunați, cel mai tare Valeriu Vaida și Dan Culcer, dar nu-mi aduc aminte care ce au spus precis.
Stiu că discuția m-a indignat și le-am spus acest lucru lui Nagy Pál și S[utö] András.

2. Valeriu Vaida m-a chemat odată la el la birou ca să-mi vorbească. Mi-a spus că de ce sunt prietenă cu un ungur, asta însemnînd „trădare de neam". Mi-a spus că m-am compromis în ochii românilor din oraș, și l-a vorbit de rău pe prietenul meu. Eu i-am spus că nu-mi pasă de naționalitatea prietenului meu și că nu mă despart de el.
O vreme nu ne-am vorbit. Discuția a fost cam prin mai 1971.

3. In februarie 1971 în biroul său de la Editura „Cartea Românească" marele scriitor Marin Preda mi-a povestit următoarele, de față fiind și Stefan Bănulescu, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, director al revistei „Luceafărul":
„Am vizitat de curînd cu soția orașul dumneavoastră, Tg.Mureș.
Acolo, mai mulți bărboși m-au dus acasă la unul Valeriu Vaida care are o coșmelie plină cu icoane. Acolo, s-au apucat toți să-i înjure pe unguri. Si nu m-aș fi indignat așa, dacă Valeriu Vaida care înjura ungurii, n-ar fi avut o nevastă unguroaică și are și doi copii cu ea. Nevastă-sa sta în odaia de alături și trebuia să suporte acest spectacol, care cred că avea loc de cîte ori venea cineva la ei.
Acest lucru m-a indignat foarte tare și am plecat de acolo.

x x x

Am auzit că ungurii i-au omorît lui Valeriu Vaida toată familia în fața lui. Colegii lui de serviciu mi-au spus că se poartă la serviciu la fel de bine și cu ungurii și cu românii, nu părtinește pe nimeni. Este un om cult, care-și iubește meseria și postul care-l are i se potrivește perfect. Este destul de cunoscut în anumite cercuri literare.

18.I.1972
ss indescifr.
[Mara Nicoară=Dona Alba]
102-MI-10.527-0015
15.06.1972
Sursă probabilă

Notă
La șezătoarea literară ținută marți, 13.VI.1972, orele 20, la Sovata în sala bibliotecii, cu puțini spectatori, Dan Culcer (se poate găsi zilnic la revista „Vatra", str. Sfatului nr.1, Tg. Mureș) a citit pentru ceilalți poeți veniți de la Bacău, poezii din volumul care i-a fost respins. A citit trei poezii. Prima poezie trata despre revolta lui minoritară , „despre faptul că trebuie să-și culce mîinile pe piept, să închidă ochii, ca să nu facă nimic pentru această lume". Poezia avea un sens reacționar foarte accentuat, dar fiți vă rog de acord că nu puteam s-o rețin pe de rost. A doua urca un munte, scria numai despre sînge putred, viermi care mănîncă morți, puroaie, și spunea că sus pe munte a găsit un cadavru de femeie putred, că a făcut dragoste cu ea, că și-a vărsat sămînța, și că din asta curge nu știu ce fel de izvor. Mi-a venit rău cînd l-am ascultat. Sensul celei de-a treia poezii era că ne înconjoară întunericul.
15.VI.1972

Nota am primit în 4.II.1972

I s-a dat sarcină să încerce să obțină aceste poezii precum și să afle dacă mai are și altele de acest gen.

Ss indescifr.

102-MI-10527-0015
15.06.1972
sursă probabilă

Notă
In noaptea de 13 spre 14 iulie 1972 au stat de vorbă pînă dimineața la șase, la Casa Scriitorilor din Sovata următorii: Mihai Sin, Dan Culcer, eu [Mara Nicoară], V. Mereuță, de la Vatra și Bălăiță, Mihai Sabin, Ovidiu Genaru de la „Ateneu".
Mai tot timpul s-au făcut tot felul de bancuri politice împotriva partidului și s-a discutat intens despre lipsa de libertate de la noi din țară.
Cei mai înflăcărați erau Dan Culcer, Mihai Sin, Mihai Sabin, Bălăiță.

Ss indescifr.
15.VI.1972

O copie de pe nota se trimite la Ins. Jud. Bacău.
S-a dat sarcină să se stabilească în continuare manifestările ostile ale redacției de la „Vatra", dacă eventual nu acționează în mod argumentat [??] [Nota DC. Poate "organizat"?].

Ss indescifr.

3 copii de pe notă se predau spre exploatare cpt. …… B.
O parte a DUI "DINU" a fost publicată în
 Blogul Asymetria

* N.A. Poemul intitulat Eclipsă deasupra gunoielor, rezumat pentru uzul Securității de Mara Nicoară, scris în 1972, a fost publicat, sub pseudonimul Ieronim Laur – pe care-l folosisem deja în Tribuna de la Cluj – de către Virgil Ierunca la Paris, în revista Limite /1979, nr. 28/29, p. 23-24/. Versiunea actuală conține neînsemnate corecturi tacite față de textul din revistă, care fusese cules de un linotipist francez, și câteva rare adausuri pentru rezolvarea unor probleme de ritm și de sens. Evident, nici infirmatoarea, nici securiștii locali anu aveau de unde știi asta. Așa că nu am avut de răspuns la nici o întrebare.
O versiunea maghiara a realizat poetul Cseke Gábor
Parizianul. Jurnalul unui scriitor desțărat http://parizianul.wordpress.com/2008/04/02/dan-culcer-utopia-poeme-editura-asymetria-paris-2006/





Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=651