Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie - Marina Nicolaev. Marele gravor român Marcel Chirnoaga

Marcel Raymond Chirnoagă este cel mai mare gravor român de la sfârşitul secolului XX, devenind renumit pentru ciclurile de gravuri "Monştrii inevitabili", "Apocalipsa", "Labirintul", "Viciile şi virtuţiile creştineşti", sau "Cele 10 porunci".

MARCEL CHIRNOAGĂ :
"încerc să reprezint Răul din lume, de lângă noi şi asta nu pentru a-l speria pe privitor, ci pentru a-i arăta chipul sub care diavolescul se poate ascunde fără ca noi să-l putem recunoaşte"

Când l-am revăzut în ultimele ocazii pe maestrul Chirnoagă la atelierul din Biserica Amzei, printre lucrurile ce mi-au mai ramas întipărite pe retină au fost, ca de obicei, dezinvoltura, cuvintele, tusea în egală măsură, - dimineţile inevitabil la lucru - , schiţele împrăştiate pe o masă de lemn geluită ordinar. Musafirii neaşteptaţi erau întotdeauna bineveniţi chiar dacă Maestrul continua să scrijelească desenul direct pe vernis şi metal, de preferinţă, fierul. Aşa ne învăţase simplu; pe mine şi pe mulţi alţii, pictori, sculptori, arhitecţi (şi mă gândesc la Ştefan Câlţia, Adrian Popescu, Bogdan Stihi ş.a.) sau pur şi simplu, pe cine dorea să se apuce de gravură. Intre prieteni, povestea adesea despre familia sa, despre război, despre o altă Basarabie, a părinţilor săi, a bunicilor mei, dureroasele lor deportări; sau de unchiul său, generalul Chirnoagă, judecat prin 1944, fapt ce a avut repercusiuni şi asupra lui aşa cum de-altfel declara într-un interviu cândva «Un frate al tatei, un unchi de-al meu, a devenit criminal de război şi a fost judecat pentru înaltă trădare. Tot neamul Chirnogilor a pătimit pentru asta. Am trecut şi eu pe la puşcărie, ca Chirnog.» Regret că nu am înregistrat comentariile maestrului, adevărate prelegeri, eseuri despre istorie, politică şi artă.

Aşa cum poate se ştie sau nu, Marcel Chirnoagă fusese matematician ca profesie, unul dintre studenţii străluciţi ai lui Dan Barbilian. Absolvise Facultatea de Matematică şi Fizică din Bucureşti în 1952.
Ceea ce era mai greu de acceptat în ultimele decenii pentru câţiva plasticieni, cu veleităţi, mai mult sau mai puţini anonimi în artă, era lipsa unor studii de arte în portofoliul maestrului. Istoria artei enumeră însă cu generozitate, artişti care nu au avut nevoie de cursuri artistice. Marcel Chirnoagă a fost un mare autodidact şi se ştie că a început să expună lucrări de artă plastică încă din anul 1953. De altfel, acestea au atras atenţia şi a fost acceptat imediat ca membru în Uniunea Artiştilor Plastici din România, unde paradoxal, devine preşedinte fără a fi membru de partid. A avut mentori şi prieteni pe regretaţii Ion State şi Vasile Kazar. Participările sale la diverse expoziţii saloane naţionale şi internaţionale au avut ecoul binemeritat, obţinând distincţii importante.
Este mai puţin cunoscut faptul că Marcel Chirnoagă este singurul artist plastic român ale cărui lucrări constituie obiectul unei teze de doctorat în istoria artei prezentată în anul 2000 de Adriane Platon Kirscher la Universitatea din Koln. Această lucrare dezvoltă textul "Apocalipsei", ocupându-se şi de comentarea gravurilor celor doi mari artişti - Durer şi Chirnoagă.
Gravurile lui Marcel Chirnoagă sunt cotate în toată lumea, fiind recunoscute prin expresionismul narativ de excepţie. A ilustrat excelent opere literare, cele mai cunoscute fiind gravurile în aquaforte şi aquatinta realizate pentru "Infernul" lui Dante sau "Don Quijote" al lui Cervantes.
Maestrul Chirnoagă a dus tehnica gravurii la perfecţiune, utilizând o presă nemţească de gravură, veche de peste o sută de ani, lucrând după modelul clasic, după tehnica desăvârşită a lui Albrecht Durer. Durer a fost modelul spiritual al Maestrului Chirnoagă. In gravura metalică, a introdus inovaţii în tratarea plăcii de metal cu sudură şi decupaje originale. O parte mai pot fi văzute prin colecţii particulare. Există o serie de creaţii de dimensiuni medii în care intervenţia sudurii a produs efecte spectaculoase lucrărilor.
Caii constituiau subiectul lui preferat, îi desena la perfecţie, cum rar întâlneşti. În majoritatea gravurilor şi desenelor, caii sunt impecabil valoraţi, evidenţiaţi, de o factură expresivă ireal de umană, într-un simţ, ritm al proporţiilor nativ incredibil, chiar şi în frescele realizate. « Tata cailor » obişnuia maestrul să glumească.
Greu de crezut dar Marcel Chirnoagă avea o compoziţie proprie chiar şi pentru cerneala de gravură utilizată. Hârtia lui preferată de gravură a fost cea care se găsea într-o perioadă la «Letea» Bacău. Se aproviziona pentru toţi: întotdeauna oferea din materiale prietenilor săi. Într-un an, cel mai frumos cadou de-o aniversare primit a fost o cutie de cerneală de gravură olandeză.
Inainte şi după povestea bărcii, rămasă antologică (încercase să plece pe mare cu o barcă şi un sul de gravuri să le expună la un salon internaţional) Marcel Chirnoagă a continuat să lucreze în ţară, a reuşit din nou să plece în afara graniţelor cu predilecţie în Italia, unde avea prieteni gravori, la care păstra o serie de plăci şi unde mai ales, scotea tiraje şi expunea frecvent. Ar fi putut oricând să rămână în altă parte, însă «Acasă» rămânea în sufletul lui cu o anumită sonoritate, poate sentimentală, decupată din toate nostalgiile cumulate de-a lungul vieţii sale. Pentru el «acasă» a însemnat mult timp atelierul din Dudeştiul demolat de care unii îşi mai aduc aminte, şi, mai târziu, atelierul din str. Biserica Amzei 9 din Bucureşti, din ansamblul aşezămintelor Brătienilor. «Acasă» pentru Maestru se traducea în egală măsură prin prietenii pe care îi avea în jurul lui.
Fără a fi subiectivă, deşi am avut marele privilegiu să lucrez gravură sub îndrumarea sa, afirm cu toată convingerea că Marcel Raymond Chirnoagă este cel mai mare gravor român de la sfârşitul secolului XX, devenind renumit pentru ciclurile de gravuri "Monştrii inevitabili", "Apocalipsa", "Labirintul", "Viciile şi virtuţiile creştineşti", sau "Cele 10 porunci".
Modest din fire, maestrul Marcel Chirnoagă a realizat de-a lungul vieţii mai puţin decât îşi propusese, asa cum a afirmat adeseori, însă acest puţin se exemplifică prin mii de lucrări de artă - desene, picturi, sculpturi scenografice inedite pe malul mării, sculpturi în lemn, marmură, piatră, litografii, xilogravuri şi mai ales, gravuri - pe care le dorea reunite într-un muzeu propriu. Aş vrea să îi văd într-o zi această dorinţă împlinită.
Deocamdată deschidem filele unui muzeu întocmit prin grija unui mare admirator de-al său, Vasile Petrovici, Muzeul virtual Marcel Chirnoaga, păşind cu nostalgie în umbra Maestrului.
Marina Nicolaev

Muzeul virtual Marcel Chirnoaga