Titus Filipas. Natura culturala a timpului
Data: Saturday, December 08 @ 21:45:30 CET
Topic: Lecturi critice




Există o cale de gândire care conduce de la Părinții Cappadocieni ai bisericii, la Galileo Galilei și la fundamentele teoretice ale lumii fizice moderne. Eu mai îndrăznesc să interpretez și titlul poemului ‘Lupta cu inerția’ drept Viziunea lui Nicolae Labiș despre civilizația noastră, alerta sa către noi de a nu rămâne închistați cu gândirea în filosofia analitică a limitărilor occidentale, ci de a ne întoarce mereu cugetul la Sfinții Părinți ai civilizației noastre care este și sursa valorilor pentru civilizația universală.




Natura culturală a timpului

Revitalizarea catolicismului prin Vulgata, injecție în Occidentul Europei a învățăturilor unui Sfânt Ierarh din biserica orientală care modelează spiritual traducerea latinizantă a Bibliei, reușea mai mult decât lansarea intelectuală a Contra Reformei. În secolul XVI al erei creștine, Vulgata cea veche a călugărului Ieronim modifică natura culturală a timpului din Europa occidentală. În locul Renașterii cu accentul pus pe artele vizuale, o Renaștere când Divina Commedia era considerată operă științifică iar nu operă literară, după Cinquecento vine un secol al marilor descoperiri științifice.
Aducând intensitatea noutății cognoscente și speranțe de optimum care nu vor fi depășite în vreunul din veacurile următoare. Contra Reforma punea un accent deosebit pe acuratețe. În dedicația la cartea De revolutionibus orbium coelestium – Despre mișcarea orbitală a corpurilor cerești (tipărită în anul 1543), Nicolae Copernic menționează necesitatea unei reforme a calendarului iulian. Legislația calendaristică fusese propusă lumii din jurul Mediteranei de către dictatorul quintesențial Iulius Cezar, la sfaturile astronomului egiptean Sosigenius. Calendarul iulian definește o divizare astronomică a timpului calendaristic, anul calendaristic fiind o perioadă măsurând 365 de zile și încă un sfert de zi medie.
O zi care ne este dată de soare, de măsurarea umbrei pe care o lasă un obiect luminat, iar nu de trecerea stelelor peste linia meridianului dintr –un loc geografic. Ultimul proces de modernizare a calendarului iulian a fost întreprins de călugărul scit Dionisie Exiguus (470 – 544, fiecare dintre aceste două date trecute aici, a nașterii și a morții, este afectată de incertitudini istorice). Singurul text biografic succinct dar complet credibil despre Dionisie cel Mic ori Exiguus a fost scris de Cassiodor, secretar al gotului ‘socii’ - alizat Teodoric care din cetatea Ravenna guverna cu înțelepciune peninsula italică. Ameliorarea adusă de călugarul scit Dionisie cel Mic calendarului iulian se referă numai la o gradare. Ea consta în separarea evoluției civilizației în două zone : timpul necreștin, înainte de nașterea Mântuitorului nostru Iisus Christos, și timpul creștin, unde fiecare an calendaristic este considerat a fi și an al erei creștine, sau an al Domnului, numărul anului fiind însoțit de notația AD, inițialele sintagmei Anno Domini. Dionisie cel Mic mai adăuga un tabel cu datele sărbătorii zilei de Paște din fiece an calendaristic iulian.
Această dată a sărbătorii pascale se precizează cu ajutorul calendarului selenar: prima Duminică urmând primei faze de Lună plină care sosește după echinocțiul de primăvară. Dar pe termen lung, problema se complică din cauza fenomenului astronomic al precesiei echinocțiilor. Acuratețea tabelelor lui Dionisie cel Mic pentru data pascală fiind pierdută din cauza unui fenomen astronomic știut încă din antichitate, dar și din cauza faptului că anul real diferă de anul convențional iulian, era necesară o reformă a calendarului. Ea este finalizată în anul 1582 de mișcarea intelectuală europeană afiliată Contra Reformei, fiind concretizată prin adoptarea calendarului gregorian. Dar nu a fost acesta singurul succes științific al Contra Reformei.
Prin fățișa îmbrățișare a textului Vulgatei creată pe vremuri întru respectul spiritului teologic din Romania Orientală, Contra Reforma are și meritul imens că stârnește intelectualilor din Europa Occidentală interesul pentru textele din Romania Orientală scrise de civilizația excelenței din secolele IV, V, VI. Ochiul omului postmodern care îmbrățișează spiritul Contra Reformei este focalizat mai ales pe 'Discorsi e Dimostrazioni Matematiche, intorno a due nuove scienze' (Discursuri și demonstrații matematice despre două științe noi), unde Galileo Galilei (1564 – 1642) prezenta ‘o știință foarte nouă care tratează un subiect foarte vechi’. Acest subiect, --pe care noi îl numim acum Dinamica--, era tratat pe cale corectă de către Galileo.
Dar prima abordare în vechime, prima indicație a direcției pentru Galileo Galilei, începuse ca subiect teologic, unul de ‘teologie negativă’, să spunem anticipând un pic explicația. În secolul IV al erei creștine, Părinții Cappadocieni ai bisericii înfăptuiau o remarcabilă exegeză a Sfintei Scripturi, bazându -se pe ideile filosofiei grecești. Acești Părinți Cappadocieni erau Sfântul Vasile cel Mare (ca. 330 - 379 A.D), Sfântul Grigore Teologul (329-389) care a influențat nemijlocit și mijlocit Vulgata, precum și Sfântul Grigore de Nyssa (c. 330-c. 395), fondatorul antropologiei moderne. Folosind mijloace filosofice bine stabilite până la acel moment al culturii, Părinții Cappadocieni reușiră o reconciliere logică între doctrina Sfintei Treimi și concepția dogmatică a divinității monoteiste ca Unul Absolut. Doctrina Părinților Cappadocieni despre Sfânta Treime a fost condensat exprimată în limba latină de filosofi religioși ai secolului XIII de la Chartres, France, prin formulele alternative și echivalente : Unitas Trinitate și Trinitas Unitate.
Spre disperarea filosofilor analitici din lumea de astăzi, teologii cappadocieni au folosit definiția negativă a conceptului de Absolut. Astfel, Părinții Cappadocieni au inițiat o cale apofatică a discursului teologic sau ‘via negativa’. Acest tip de discurs mai este numit ‘teologie negativă’. Pot fi identificate stadii mijlocii la trecerea acestei tradiții apofatice sau ‘teologii negative’ din Biserica Orientală în Biserica Occidentală. Prima fază este marcată prin existența unui teolog și filosof anonim din Biserica Orientală a secolului V, foarte probabil un călugăr scit care este cunoscut sub pseudonimul Pseudo-Dionisie Areopagitul, pseudonim acordat de posteritatea recunoscătoare. Unii filosofi occidentali de azi îl consideră chiar pe acest altminteri anonim călugăr scit a fi ‚părintele teologiei negative’. Pe mai multe căi, scrierile sale ajung în Occident. Prima dată, o parte dintre scrierile lui Pseudo-Dionisie Areopagitul ajung la Roma în secolul VII. Nu se știe dacă au fost traduse atunci din elinește în latină. Probabil că nu. Apoi, în secolul IX, doi dintre împărații dinastiei bizantine pre- Macedonene trimit manuscrisele grecești ale lui Pseudo-Dionisie Areopagitul împăraților occidentali ai dinastiei carolingiene. Exista pe atunci convingerea că Sfântul Martir Denis al Parisului, Dionisie Areopagitul amintit în Faptele Sfântului Apostol Pavel, și teologul Pseudo-Dionisie Areopagitul erau una și aceeași persoană. Abia Pierre Abélard (1079–1142) va distinge personajele. Cei doi bazilei care vor trimite în Occident manuscrisele lui Pseudo-Dionisie Areopagitul au fost Mihail al II-lea Amorianul (820-829), și Mihail al III-lea Amorianul (842-867). De ce s -au întâmplat acele bizare expedieri de cărți în timp medieval ? Pentru că bazileul Mihail al II-lea Amorianul reflectase, profund impresionat de o cerere a califului mutazilit Al Ma’mun ibn Harun din Bagdad. Acelaa îi solicita să accepte în marile biblioteci ale Romaniei Orientale copiști arabi pe hârtie ai cărților de știință și filosofie grecești scrise pe suport de pergament.
Știind despre mai vechea legătură epistolară a lui Charlemagne cu Harun al Rashid, Mihail al II-lea Amorianul trimite urmașilor carolingieni copii ale cărților solicitate de urmașul lui Harun. În Occident a existat o primă traducere nereușită din elinește în latinește, apoi s -a impus o traducere fericită, realizată la Academia Palatină de călugărul de origine irlandeză Ioan Scotus Eriugena (ca. 815–877). De atunci, scrierile lui Pseudo-Dionisie Areopagitul traduse pe latinește se cheamă Corpus Areopagiticum. Acest profund gânditor și extraordinar om de duh, care a fost Ioan Scotus Eriugena, rămâne de asemenea cunoscut ca fiind primul adept al teologiei negative în Biserica Occidentală. Însă cel mai remarcabil reprezentant al teologiei negative în Biserica Occidentală a fost cardinalul Nicolae din Cusa (1401– 1464). Cardinalul Nicolae din Cusa sau Nicolaus Cusanus a exemplificat modul de gândire în ‚via negativa’ considerând cazul unei bile perfecte de marmoră mișcându -se pe o masă orizontală plană, infinit de netedă. Nicolaus Cusanus a asertat că în absența oricărei influențe din partea altor corpuri, ce sunt pur si simplu absente într -o abordare conceptuală ‚via negativa’, această bilă de marmoră trebuie să se miște indefinit pe o linie dreaptă și cu o viteză constantă. Galileo Galilei știa prea bine despre acele scrieri ale lui Nicolaus Cusanus, le citise și reflectase profund asupra conținutului textelor. Galileo Galilei a incorporat aserțiunea aparținând lui Nicolae din Cusa, cardinalul, în formularea principiului inerției.
Există deci o cale de gândire care conduce de la Părinții Cappadocieni ai bisericii, la Galileo Galilei și la fundamentele teoretice ale lumii moderne. De altminteri chiar Sfântul Ierarh Vasile cel Mare punea bazele conceptelor fizice moderne de spațiu și timp care vor fi utilizate apoi de Albert Einstein într -o abordare conceptuală descendentă sau top down approach, în ‚top’ fiind ideile filosofului cappadocian Vasile cel Mare despre spațiu și timp.
Eu mai îndrăznesc să interpretez și titlul poemului ‘Lupta cu inerția’ drept Viziunea lui Nicolae Labiș despre civilizația noastră, alerta sa către noi de a nu rămâne închistați cu gândirea în filosofia analitică a limitărilor occidentale, ci de a ne întoarce mereu cugetul la Sfinții Părinți ai civilizației noastre care este și sursa valorilor pentru civilizația universală.

Titus Filipas





Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=496