Stefan Arteni. Urmasi ai Romei, istoriceste corecti?
Data: Saturday, December 08 @ 21:08:09 CET
Topic: Memoria





Urmasi ai Romei, istoriceste corecti?
Internetul este o unealta minunata. Din multimea de mesaje am ales unul care mi se pare amuzant. Revista ArtNexus anunta un nou targ de arta care va avea loc la Basel [Bale, Basilea] in anul 2008. Traduc un fragment din mesaj: “...Arta latina...galerii de arta contemporana si moderna provenind din tari europene cu radacini latine ca Italia, Spania. Franta, Romania si Portugalia, ca si galerii din America Latina si Caraibe...ofera o viziune panoramica imediata a artei latine moderne si contemporane...” [detalii se pot gasi pe situl www.balelatina.com]



Urmasi ai Romei, istoriceste corecti?
Internetul este o unealta minunata. Din multimea de mesaje am ales unul care mi se pare amuzant. Revista ArtNexus anunta un nou targ de arta care va avea loc la Basel [Bale, Basilea] in anul 2008. Traduc un fragment din mesaj: “...Arta latina...galerii de arta contemporana si moderna provenind din tari europene cu radacini latine ca Italia, Spania. Franta, Romania si Portugalia, ca si galerii din America Latina si Caraibe...ofera o viziune panoramica imediata a artei latine moderne si contemporane...” [detalii se pot gasi pe situl www.balelatina.com]
Stia conu’ Iancu ce stia: “…întru cât ne privește... pentru ca să dăm exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine însă!” Iata-ne din nou artisti latini, mai abitir ca saracu’ Nero.
Dar...sa avem putintica rabdare. De ce oare este reproclamata latinitatea neamului? Ori, cum spuneau Romanii, “cui prodest”, CINE VA PROFITA?
Este drept ca un persan pe nume Gardizi, intr-o scriere intitulata "Podoaba istoriilor", vorbeste despre "un popor al Imperiului Roman", care locuia intre Dunare si "un munte mare", intre bulgari, rusi si unguri. Este drept ca Grigore Ureche a declarat: „De la Rîm ne tragem”. Este drept ca Miron Costin afirma necesitatea cunoasterii originilor, „toate alte țări știindu începuturile sale”. Este drept ca pana si turcii au aflat ca bizantinii se considerau Romani si in consecinta au dat numele „Rumelia”, adica Tara Romanilor, teritoriilor cucerite treptat la vest de Constantinopol. Deci ’majestatea Romei’ - folosesc termenul obisnuit care apare in declaratiile de razboi facute de Romani - ca si amintirea de a fi fost parte din acel spatiu cultural ori de a fi fost in contact cu Imperiul Roman, au ramas intiparite in memoria multor generatii, inclusiv in memoria vecinilor si a navalitorilor – pana si cuvantul ‚țar’ a derivat din latinul ‚caesar’.
Sa incercam sa privim lumea cu ochii mintii celor ce au trait cu veacuri in urma. Voi da un exemplu. Prin casatorie, ducele de Lancaster, John de Gaunt, a devenit pretendent la tronul Castiliei. Dupa disparitia statului cruciatilor a existat o lunga serie de regi ai Ierusalimului, ultimul folosind acest titlu fiind contemporanul nostru, Juan Carlos I al Spaniei. Prin casatoriile cu Evdochia din Kiev si apoi cu Maria de Mangop, Stefan cel Mare se inrudea cu Paleologii si devenea pretendent la tronul Bizantului. Stefan era un iscusit diplomat si poate daca Maria ar fi trait mai mult, am avea astazi un hrisov in care Stefan cel Mare se declara ‚Basileus Romaion’, Rege al Romanilor.
In ce priveste limba, Jacob Burckhard spusese: “Orice cultură începe cu un miracol al spiritului : limba”.
Parea insa ca pana deunazi scormonirea trecutului incetosat pentru a descoperi mitul fundational ori descalecatorul legendar nu mai era la moda. Caci iata ce a scris istoricul atotdeconstructor si atotrelativizator Lucian Boia: “Aceasta mitologie a originilor s-a manifestat la noi foarte intens pentru ca ea compenseaza o serie de complexe de inferioritate fata de puterile din jur. Ea a reprezentat o solutie pentru a ridica spatiul romanesc la o noblete a originilor. Mitul fondator al latinitatii a fost consacrat de Scoala Ardeleana in secolul XVIII. De aici s-a ajuns la ideea ca sintem nu numai descendenti ai romanilor, ci continuatori ai istoriei acestora“.
Este interesanta grandilocventa predicilor despre un asa-zis complex de inferioritate - grozava gaselnita! - folosit in deconstructia oricaror repere identitare. Sorin Antohi a vorbit despre „complexul etno-național-cultural de inferioritate” care ar fi stigmatul romanului. Predispozitia de a subestima devine evidenta si in adoptarea si folosirea anumitor neologisme, ca de exemplu termenul ‚bovarism’ [inventat de Jules de Gaultier] pe care l-am intalnit in scrierile lui Sorin Antohi [bovarism geo-cultural] si in cele ale lui Paul Cernat [bovarism identitar]. Dar de ce oare este astazi Romania o tara inapoiata? Raspunsul este simplu si il da Sorin Adam Matei in articolul „O poveste romaneasca despre globalizare” aflat pe situl http://members.tripod.com/interval/09-99/: „Ce a distrus Romania a fost proiectul radical leninist, nu viata romaneasca economica sau sociala anterioara...”
Voi cita acum din eseul ‚Sange pe Baragan’(2) de Petru Ursache, aflat pe situl http://convorbiriliterare.dntis.ro/URSACHEiun7.html (mentionez adresa de pe internet pentru ca teme a eseului sunt deportarile si domiciliul fortat in Baragan si din acest motiv eseul merita a fi citit cu atentie): “Adrian Cioroianu...scrie că istoria si memoria sînt simple ‚vanităti’”. Adrian Cioroianu este istoric si ministru de externe!
Aparent născute ca reactie la delirul istoricilor marxisti ori national-comunisti, "demitizările" eșuează în relativism. Badica Traian si badea Cârțan au fost bagatelizati si s-au vazut deja primule rezultate: fruntasii tarii au recunoscut tacit existenta dincolo de Prut a unei limbii moldovenesti, diferita de limba romana, si nu au voit sa acorde ocrotire comunitatilor de romani care au supravietuit sub diverse nume dincolo de hotarele tarii, nerecunoscandu-i ca romani. Imi trece prin minte un scenariu apocaliptic. Președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a decretat aniversarea în 2009, a 650 de ani de la întemeierea statului moldovenesc independent. Este posibil ca in curand va dori sa anexeze Moldova regateana. Ungaria doreste Transilvania. Bulgaria doreste Dobrogea. Ramane Valahia, dar fruntasii patriei mume vor gasi o cale pentru a o da cuiva...pe nimic.
Sa ne oprim pentru un moment si la mitul originii, la actul descalecarii.
A uitat oare Lucian Boia ca pana si latinii, cei din Latium, cei ce cladira Imperiul Roman, aveau un mit fundational, legenda cu gemenii crescuti de lupoaica, si credeau si in miticul Enea, refugiatul dela Troia si presupus stramos al lui Cezar si al dinastiei Iulia-Claudia? Brazda legendara a lui Romulus prin care a fost creata Roma Quadrata aminteste de actul de a distinge si a indica spatiul marcat si cel nemarcat, act contingent si arbitrar prin care ceva este creat din nimic [acest act de a distinge a fost discutat in ‘Legile Formei’, cartea matematicianul George Spencer-Brown, si sta la baza sociologiei lui Niklas Luhmann]. Trebuie sa remarc ca italienii par sa nu fi aflat de metodele reconfigurarii demistificatoare a trecutului, caci iata o veste aparuta in Evenimentul Zilei nr. 4998 din 21 Noiembrie 2007: “Arheologii italieni sustin ca au descoperit pestera in care, potrivit legendei, intemeietorii Romei, gemenii Romulus si Remus, ar fi fost alaptati de catre o lupoaica, realateaza Reuters”.
Sa lasam istoricilor truda de a descoperi in colbul cronicilor existenta unui boier Dragos care a trecut muntii si care a vanat zimbrii – vanatoarea era privilegiul si distractia preferata a aristocratiei medievale. Ceea ce intereseaza este semnificatia legendei. Vanatorul care a ucis zimbrul avea functia culturala de mediator caci personifica regalitatea sacra inclusiv rolul acesteia de intermediar intre cer si popor. Vanatoarea legendara era perceputa ca un ritual prin care descalecatorul isi afirmase autoritatea asupra tarii si chiar a naturii obtinand o conditie de liminalitate intre sacru si profan – latinul ‘sacer’, tradus de obicei prin cuvantul ‘sacru’, inseamna si ‘sacrificiu’. Sacrificiul trebuie deci inteles in toata complexitatea sa fundationala caci este inceputul creatiei.
Sa citim cartile lui Jean Sevillia: “Terorismul intelectual”, despre ostracizarea si demonizarea celor care nu au fost si nu sunt politiceste corecti, si “Istoriceste corect”, despre aplicarea la istorie a conceptiilor politiceste corecte. Oare absolutizarea sincronismului cultural neconditionat nu constituie cumva un fel de ‚mit fondator’ al istoricismului corect impins pana la absurd? Daca ne gandim la un domeniu diferite, cel al artelor, obsesia sincronismului cultural ar putea explica adoptarea unor mijloace artistice vestice cum ar fi performanta si instalatia, proclamate noi chiar si in Occident, desi rasfoirea unei carti de istorie ori o privire aruncata pe internet ar demonstra ca au existat de cand lumea - cu secole in urma asa numita ‚première, joyeuse’, sau ‘solennelle entrée’ a printului in orasul sau era prilej pentru confirmarea ori acordarea unor privilegii, dar devenea si un prilej pentru o extravaganta multi-mediala interactiva, adica performante si instalatii temporare ori perisabile.

Dar pentru a fi politiceste si istoriceste corecti, integrabili si sincronizabili, ar trebui sa urmam pretioasele indicatii ale asa numitilor “boieri ai mintii” mesteri in “grile de interpretare”: istorie, traditie, mituri si legende – le putem numi “memorie culturala”, dupa Jan Assmann, ori “locuri ale memoriei”, dupa Pierre Nora - toate sunt doar vanitati. Pe situl www.curaj.net a aparut in decembrie 3, 2007 articolul “Chilia intre istorie si prezent” de Ion Bargan, insotit de un fotoreportaj intocmit de Florea Arteom si Ion Bargan: din cetatea Chiliei [alta “vanitate”?] a ramas doar o subrezita clopotnita.
Nu imi ramane decat sa inchei, dar repetand intrebarea, o intrebare retorica. In contextul intensei deconstructii, care este scopul reproclamarii originii noastre latine? Ori, cum spuneau Romanii, “cui prodest”, CINE VA PROFITA?
Stefan Arteni






Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=490