Titus Filipas. O recunoastere de facto
Data: Sunday, April 29 @ 12:40:14 CEST
Topic: Lecturi critice



Textul avizului Curții Constituționale a României (CCR) privind suspendarea președintelui României abundă în pasaje care țin fie de critica literară : "Referitor la cazul ALRO , [...] rezoluția este evident neprotocolară, ironică și critică la adresa destinatarului”, fie de psihologie : Președintele trebuie "să supravegheze vigilent", "să aibă un rol activ", dar "nici veghea, nici funcția de garanție nu se realizează pasiv prin contemplare, ci prin activitate vie, concretă". Unii ziariști au vorbit chiar despre caracterul „kafkaian” al textului redactat de CCR.




O recunoaștere de facto
Textul avizului Curții Constituționale a României (CCR) privind suspendarea președintelui României abundă în pasaje care țin fie de critica literară : "Referitor la cazul ALRO , [...] rezoluția este evident neprotocolară, ironică și critică la adresa destinatarului”, fie de psihologie : Președintele trebuie "să supravegheze vigilent", "să aibă un rol activ", dar "nici veghea, nici funcția de garanție nu se realizează pasiv prin contemplare, ci prin activitate vie, concretă". Unii ziariști au vorbit chiar despre caracterul „kafkaian” al textului CCR.

Vreau să relev aici aspectul pierdut, cel psihanalitic, al avizului Curții Constituționale a României, aspect evident cel puțin în excerptul : "prezența sa (a președintelui României, n.n.) în viața politică nu poate fi rezumată la un exercițiu protocolar și simbolic".

Psihanaliza lui Jacques Lacan (1901–1981) edifică « Teoria alienării ». Ideea creștină că « Omul este construit după chipul Domnului» înseamnă, la Jacques Lacan, faptul că inteligența omului este instrumentul pentru adaptarea la lume numai pentru că, în complexitatea ei de sorginte divină, ea este aidoma lăcătuirii varege (borromeene) a inelelor chemate „Realul”, „Imaginarul”, „Simbolicul”. Nici unul dintre inelele lui Lacan în acest model psihiatric n-ar putea exista fără celălalt. Forfecarea ‚simbolicului’ și/sau ‚imaginarului’ conduce necesarmente la prăbușirea « realității » pentru individ. O concluzie este aceea că textul CCR recunoaște de facto alienarea președintelui României, ori cel puțin dreptul său constituțional la alienare. Este, realmente, un document „kafkaian” !

Titus Filipas






Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=407