Gabriel Catalan. Amintiri din CNSAS. Memoriu (Partea a IV-a)
Data: Friday, December 29 @ 00:22:28 CET
Topic: Historia oculta


Gabriel Catalan este cercetator. S-a specializat in istoria recenta si a lucrat in arhivele CNSAS. Cu aceasta institutie a avut relatii tensionate, a caror descriere, pe baza de documente, o face in materialul publicat sub titlul Amintiri din CNSAS. Memoriu. In conditiile in care CNSAS face actualmente nu doar oficiu de arhiva a fostei Securitati ci si de distribuitor de certificate de buna sau de rea purtare, date sau refuzate unor oameni politici, aceasta contributie la istoria recenta a CNSAS merita toata atentia.
Autorul ne-am mai încredintat spre publicare publica doua texte : "Timpul mărturisirii publice – scrisoare deschisă către toți clericii și credincioșii din România" si continuarea unui studiu despre inceputurile institutiei Securitatii din Romania -"Infiltrareavechilor servicii secrete și epurarea vechilor angajați"- un capitol din Scurta istorie a Securitatii, scrisa in colaborare cu Mircea Stanescu. Din motive tehnice legate de lungimea textelor ele nu au fost afisate corect in paginile revistei. Am corectat acest aspect si redam studiile in integralitatea lor. Ne cerem scuze fata de autor si cititori. Îi multumim fireste autorului pentru colaborare. Reluam publicarea "Amintirilor din CNSAS. Memoriu" cu partea a III-a acestui document important de istorie recenta, insotita de documentele care o ilustreaza.
Dan Culcer

Amintiri din CNSAS. Memoriu (Partea a IV-a) Final si Documente

Cele trei procese civile pe care le-am intentat în contencios administrativ CNSAS pentru cele trei sancțiuni pe care mi le-a aplicat în martie 2001, precum și procesul de calomnie pe care l-am deschis contra directorului SRI de atunci, Alexandru-Radu Timofte (care mă acuzase la finele lunii martie 2001 de sustragerea unor file din dosare aflate la CNSAS și/sau SRI), au fost mușamalizate și instrumentate politic în disprețul total al legilor (inclusiv a procedurilor elementare), spre finalul anului 2004 și respectiv 2005 instanțele judecătorești interne (la toate nivelurile, inclusiv cele mai înalte din România, respectiv secțiile contencios administrativ și penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție) respingându-mi plângerile; în prezent cauzele aflându-se pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. În concluzie, reiterez ideea de bază a acestor amintiri și analize critice ale mele (și nu numai ale mele – vezi studiile domnilor Gabriel Andreescu și Mircea Stănescu din „Revista Română de Drepturile Omului”, nr.20/2001 și 25/2003) și anume aceea că nu sunt respectate prevederile Legii nr.187/1999 și ale Regulamentului CNSAS (Hotărârea Parlamentului României nr.17/2000) nici de către instituțiile și autoritățile publice ale statului român (Președinte, Guvern, Parlament, Primăria Municipiului București, serviciile secrete etc.), nici de CNSAS, instituția direct însărcinată cu aplicarea Legii deconspirării Securității, mai precis de către conducerea acesteia, Colegiul CNSAS, format din 11 reprezentanți politici cu interese personale și de grup, cu mari deficiențe de competență și grave lipsuri morale. De altfel, prestația constant negativă a CNSAS este de notorietate și în prezent, presa și opinia publică internă și internațională neîncetând să prezinte date, informații și dovezi în acest sens. Cât despre cazurile prezentate în aceste pagini cred că am demonstrat cu prisosință faptul că asupra mea și a mai multor colegi angajați la CNSAS s-au făcut numeroase și grave abuzuri și ilegalități din partea membrilor Colegiului și a șefilor numiți de ei, acțiuni prin care mi/ni s-au încălcat cu bună-știință și rea-voință drepturile constituționale, printre care amintesc doar câteva: libertatea de exprimare, libertatea opiniei, libertatea de conștiință, libertatea de gândire, libertatea de cercetare istorică și de informare (inclusiv de transmitere către public a rezultatelor cercetării, de circulație a informației), libertatea presei.

30 martie 2001 și august-septembrie 2006
GABRIEL CATALAN

ANEXE I. „Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității Sediul: București, str. Izvor, nr.2-4 Cod fiscal - ANGAJAMENT DE CONFIDENȚIALITATE nr.41 încheiat astăzi 15 IX 2000 Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității reprezentat prin domnul Gheorghe Onișoru, în calitate de președinte și d-l (d-na) CATALAN Gabriel domiciliat(ă) în …, str. …, nr. …, bl. …, sc. …, et. …, ap. …, jud. …, posesor al BI seria … nr. …, eliberat de Poliția …, la data de …, CNP …, au convenit să încheie prezentul Angajament de confidențialitate, convenind asupra următoarelor clauze: Clauze de confidențialitate 1. Toate informațiile pe care le obține angajatul, potrivit prezentului angajament de confidențialitate, ca efect al executării contractului individual de muncă intervenit între părți [subl. n.], sunt strict confidențiale. 2. Sunt confidențiale următoarele informații, date și documente de care angajatul a luat cunoștință direct sau incidental: documentele și informațiile conținute în dosarele ce fac obiectul activității de cercetare; structura băncii de date de care dispune CNSAS; proiectele și programele de lucru; drepturile salariale individuale. 3. Angajatul poate dezvălui informații sau date, ori poate pune la dispoziție documente din domeniile menționate la pct.2 numai persoanelor îndreptățite sau acelor persoane pentru care primește aprobare, în scris, de la membrii Colegiului Consiliului. 4. Angajatul se obligă ca din momentul încetării calității sale de angajat al CNSAS să păstreze confidențialitatea asupra tuturor aspectelor legate de activitatea acestui organism, conform art.20* din Regulamentul de organizare și funcționare a CNSAS, publicat în M.O. 244/02.06.2000. Prezentul Angajament de confidențialitate s-a încheiat în 2 exemplare. PREȘEDINTE, ANGAJAT, Gheorghe ONIȘORU Gabriel Catalan [semnătura și ștampila] [semnătura] Resurse umane, Meda GAVRILUȚ [semnătura] Oficiu Juridic, Mihaela VRÎNCEANU [semnătura]” * „Membrii și personalul CNSAS sunt obligați să respecte normele de confidențialitate privind problemele de serviciu și după pierderea calității de membru sau de angajat.” (art.20 din ROF a CNSAS – „Monitorul Oficial al României”, Partea I, Nr.244/2 VI 2000)

II.
„București, 21.02.2001
Contestație*

Subsemnatul, Gabriel CATALAN, funcționar public, consilier CNSAS, am candidat la data de 20 II 2001la concursul pentru ocuparea posturilor de: 1).director Direcția Cercetare-Arhivă; 2). șef Serviciu Cercetare; 3). șef Serviciu Verificări Agenți, respectând toate prevederile legislative ce reglementează aceste chestiuni.
Protestez în legătură cu faptul că nu am fost anunțat despre atribuțiile corespondente acestor funcții și despre criteriile de evaluare a candidaților.
Protestez și față de faptul că, de această dată, comisia de evaluare a concurenților a fost formată doar din 4 (patru) membri ai Colegiului și nu din toți 11 (unsprezece), cum s-a întâmplat la precedentul concurs (pentru ocuparea postului de director Direcția Investigații).
De asemenea, cred că unii candidați nici nu au dreptul să fie angajați CNSAS, darămite să ocupe funcții de conducere: Remus Murzea, de exemplu.
Mă consider umilit de faptul că a trebuit să aștept de la ora 9:00 la 17:00 pentru a intra la interviu deoarece comisia Colegiului a luat „o pauză” de 3 ore (anunțând doar o oră de pauză).
Contest rezultatul acestor interviuri și nu concursuri (cu examen scris, cum ar fi trebuit să fie, ca la primul concurs pentru ocuparea postului de director Direcția Investigații), având în vedere faptul că, în cursul interviului meu, a fost nominalizată o persoană, candidata Floarea Dobre, de către însuși președintele Colegiului, ca fiind „cea mai potrivită pentru postul de director la Direcția Cercetare-Arhivă. În timpul interviului meu, domnul Mihai Gheorghe, vicepreședintele Colegiului, m-a întrerupt în repetate rânduri și m-a acuzat direct că „fac procese de intenție” Colegiului, arătând că acesta nu a respectat sau nu a acționat pentru ferm pentru respectarea Legii 187/1999 (cazul Ristea Priboi și cazul „Teoctist–Sfântul Sinod”, de exemplu). Totodată, mi s-a reproșat că, deși sunt angajat (al CNSAS, nu al Colegiului sau al persoanelor ce-l formează – n.n.), îmi permit să critic organizarea și funcționarea instituției, iar domnul președinte Gh. Onișoru, la rândul său, din motive similare, m-a calificat drept „insolent”, „obraznic”, „impertinent” și chiar m-a jignit grav, spunându-mi că „îmi lipsește o bună parte din cei 7 ani de educație minimă” și amenințându-mă și cu eventuale sancțiuni administrative; totodată mi-a sugerat, amenințător, să demisionez.
În concluzie, contest atât forma de organizare a acestor concursuri, cât și modul în care am fost tratat eu în calitate de candidat și, mai ales, faptul că am fost „descalificat” fără nici un motiv legal ori normativ valid și fără nici o explicație rațională argumentată corect, deci în mod abuziv.
Din toate aceste motive solicit anularea așa-ziselor concursuri din data de 20 II 2001 și reprogramarea lor, fără discriminări, abuzuri ori ilegalități și false acuzații, în condiții de normalitate și transparență, în condiții umane decente și cu deplina respectare a normelor, legilor și a libertății minime de exprimare a tuturor candidaților, fără șantaj, amenințări, diversiuni, acuzații discriminatorii și jignitoare, favoritisme, intimidări la adresa mea ori a altor candidați.
Vă rog respectuos să luați în considerație prezenta ca fiind o contestație și, în același timp, un memoriu (o petiție de protest), tratând-o în consecință, conform uzanțelor, deci răspunzându-mi direct și în scris (nu la modul abstract sau general, însă).
21.02.2001
Gabriel Catalan
Colegiului CNSAS și Comisiei Colegiului pentru concursul din 20 II 2001”
* înregistrată la CNSAS/DRU [Direcția Resurse Umane] sub nr.132/21.02.2001 și la Registratura Generală a CNSAS sub nr.1136/21.02.2001.

III.

„Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității
Colegiul
Nr.1311/02.03.2001
Domnului Gabriel CATALAN

În urma contestației dumneavoastră nr.1136/21.02.2001 și nr. CNSAS/DRU/21.02.2001 la concursul organizat în data de 20.02.2001 pentru ocuparea posturilor de conducere din cadrul Direcției Investigații și a Direcției Cercetare-Arhivă, vă comunicăm că în conformitate cu prevederile Legii nr.187/1999, a Hotărârii Parlamentului României nr.17/2000, a Legii nr.188/1999 și a Hotărârii Guvernului nr.281/1993, în ședințele din data de 22.02.2001 și 01.03.2001 Colegiul CNSAS a respins contestația pe motiv că aceasta este nefondată.
Menționăm că modul de desfășurare a concursului, condițiile de participare și comisia de concurs au fost stabilite de Colegiul CNSAS conform legii.

PREȘEDINTE,
Dr. Gheorghe ONIȘORU
[semnătura și ștampila]
Direcția resurse umane,
Meda GAVRILUȚ
[semnătura]
Serviciul juridic,
Mihaela VRÎNCEANU
[semnătura]”

IV.

„CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII
INTRARE nr.1207/23.02.2001
Domnule Președinte,
Domnilor membri ai Colegiului CNSAS,
Ca angajați în instituția pe care o conduceți și ca unii care sîntem preocupați de corecta și buna sa funcționare, subsemnații semnatari vă înaintăm – în legătură cu concursul organizat de dumneavoastră în data de 20 februarie a.c. – în modul cel mai respectuos, următoarea
CONTESTAȚIE
1. Din modul în care s-a desfășurat concursul, apreciem că acesta a fost un „interviu” și nu un „concurs”, așa cum a fost anunțat de dumneavoastră. Singura probă anunțată și susținută în data de 20 februarie a.c. a fost interviul, iar ca să fie un concurs competiția trebuia să cuprindă și cel puțin o probă scrisă.
2. din condițiile de participare la concurs afișate de dumneavoastră în prealabil, am văzut că stagiarilor li s-a interzis participarea. Vă mărturisim că indicarea criteriului stagiaturii ca exclusiv pentru participarea la concurs o apreciem ca ilegală, ca fiind o discriminare. Nu există nici un paragraf de lege care să interzică participarea stagiarilor la concurs, ci doar ocuparea posturilor de conducere. În mod legal și practic, dacă nu ar fi fost exclus din start printr-o condiție de concurs, un stagiar ar fi putut – ipotetic vorbind – cîștiga concursul pentru unul din posturi, iar apoi, pînă la finele stagiaturii (care pentru unii se încheie în cîteva luni) să funcționeze ca director [sau șef de serviciu – n.n.] fără să fie numit pe post. Faptul că CNSAS este o instituție care are mulți angajați stagiari, arată cîți candidați potențiali au fost excluși de la concursul organizat.

3. Înainte de desfășurarea efectivă a concursului pentru posturile anunțate, candidaților nu le-au fost date fișele posturilor, pentru ca să vadă în ce măsură conținutul uneia sau alteia dintre funcții, așa cum ar fi fost stipulate acolo, corespunde cu aspirațiile proprii. Rezultatul a fost acela că nici unul dintre candidați [cu excepția celor preferați, favorizați și dinainte stabiliți câștigători de către Colegiu – n.n.] nu a știut pentru ce candidează.

4. Am aflat că unii dintre candidații pentru posturile de conducere au lucrat, înainte de angajarea lor la CNSAS, în structuri informative interne. Angajarea acestora este interzisă în mod expres prin art.8 al.8 din Legea 187/1999. Menționăm că nu avem nimic personal cu Remus Murzea sau cu Răzvan Popa, de altfel niște persoane foarte simpatice, ci problema care se pune aici este una de principiu, și anume aceea a unei concurențe în condiții egale. Mai mult, unul dintre cei doi colegi ai noștri a fost selectat de dumneavoastră ca șef al Serviciului verificare agenți, ceea ce probează o dată în plus că cei care au candidat nu au beneficiat de condiții egale.
5. În ziua în care s-a desfășurat concursul candidații au așteptat circa 4 ore înainte de a fi intervievați de comisia de examinare. Apreciem că această manieră de a proceda excede tratamentul pe care conducerea unei instituții îl aplică angajaților săi.
Având în vedere cele mai sus menționate, contestăm pe această cale modul în care a fost organizat și s-a desfășurat concursul pentru ocuparea funcțiilor de conducere din data de 20 februarie a.c. Vă solicităm totodată anularea acestui concurs și organizarea lui la o dată ulterioară, cu respectarea strictă a normelor în vigoare.
Contestația de față v-o adresăm în virtutea dreptului la opinie stipulat de art.29, al.1 din Constituția României, a dreptului la liberă exprimare stipulat de art.30, al.1 din Constituție și a dreptului la petiționare, stipulat de art.47, al.1 din Constituție. Totodată, în virtutea acestui din urmă drept, stipulat de art.47, al.4, vă solicităm un răspuns scris la contestația noastră.
Răspunsul dumneavoastră scris la contestația noastră poate fi înmînat oricăruia dintre semnatari.
Data
Semnăturile,
23 februarie 2001
Mircea Stănescu
Cornelia Porumboiu
Liviu Țăranu
Gabriel Catalan
Domnului Gheorghe ONIȘORU, Președinte al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității Domnilor Mihai GHEORGHE, Claudiu SECAȘIU, Constantin BUCHET, Florian CHIRIȚESCU, Ladislau CSENDES, Mircea DINESCU, Viorel NICOLESCU, Horia-Roman PATAPIEVICI, Andrei PLEȘU și AUREL PRICU, membri ai Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.”

V.

„Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității
Colegiul
Referitor la Contestația nr.1207/23.02.2001
În atenția
Domnului Mircea STĂNESCU
Domnișoarei Cornelia PORUMBOIU
Domnului Liviu ȚĂRANU
Domnului Gabriel CATALAN

În urma contestației nr.1207/23.02.2001 la concursul organizat în data de 20.02.2001 pentru ocuparea posturilor de conducere din cadrul Direcției Investigații și a Direcției Cercetare-Arhivă, vă comunicăm că în conformitate cu prevederile Legii nr.187/1999, a Hotărârii Parlamentului României nr.17/2000, a Legii nr.188/1999 și a Hotărârii Guvernului nr.281/1993, în ședința din data de 01.03.2001 Colegiul CNSAS a respins contestația pe motiv că aceasta este nefondată.
Menționăm că în urma consultării Agenției Naționale a Funcționarilor Publici-Direcția Generală de Evidență a Funcțiilor și Funcționarilor Publici, modul de desfășurare a concursului, condițiile de participare și comisia de concurs au fost stabilite de Colegiul CNSAS în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
PREȘEDINTE,
Dr. Gheorghe ONIȘORU
[semnătura și ștampila]
Direcția resurse umane,
Meda GAVRILUȚ
[semnătura]
Serviciul juridic,
Mihaela VRÎNCEANU
[semnătura]”

VI.

„CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII
INTRARE nr.1621/19.03.2001
Domnule Președinte,
În conformitate cu Legea nr.188/1999 art.71 alin.2, vă adresez prezenta contestație cu privire la decizia Colegiului CNSAS din data de 1 martie 2001, care mi-a fost comunicată la data de 5 martie 2001. Îmi susțin contestația, arătînd că nu am avut nici un fel de „atitudini ireverențioase în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu” (nici gesturi, nici cuvinte, nici fapte), ci – pur și simplu – mi-am expus cu calm, responsabilitate și fermitate propriile opinii fără să jignesc sau să calomniez pe cineva, dar și fără să permit să fiu desconsiderat, nedreptățit sau jignit. De altfel, nici nu mi s-a adus la cunoștință, pînă acum, care au fost în mod concret atitudinile ireverențioase de care sunt acuzat și nici cînd s-au produs ele, lucru pe care nu-l consider corect și normal.
Prin urmare, vă solicit insistent să-mi răspundeți argumentat în scris la prezenta contestație.
19.03.2001
Gabriel Catalan
[semnătura] Domnului Președinte al Colegiului CNSAS”
VII.
„Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității
Colegiul
[Comunicat de presă]

În legătură cu articolul publicat de Libertatea, în numărul din 22 martie a.c. privind presupusa colaborare a patriarhului Teoctist cu fosta Securitate, Colegiul C.N.S.A.S. precizează următoarele: 1. C.N.S.A.S. a demarat acțiunea de verificare a înalților ierarhi recunoscuți prin decret prezidențial. În acest moment operațiunea este în derulare și orice luare de poziție este prematură până kla anunțarea deciziei finale a C.N.S.A.S.
2. Precizăm că afirmațiile dlui Gabriel Catalan, actualmente angajat al C.N.S.A.S., se bazează pe informații obținute anterior înființării instituției noastre. Pe de altă parte, ca angajat al C.N.S.A.S., dl. G. Catalan și-a încălcat statutul de funcționar public, implicând indirect [sic! – n.n.] numele instituției într-o acțiune personală de care ne delimităm.
Colegiul CNSAS
22.03.2001
Gheorghe Onișoru
[semnătura]”
VIII.

„Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității
Colegiul

Nr.3562/24.04.2001
Domnului Gabriel Catalan

În urma analizării cererii dvs nr.1896/26.03.2001 prin care solicitați, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității ca poliție politică, precum și [ale] art.5 lit. h) și art.33 din Regulamentul de organizare și funcționare al CNSAS, acreditarea în calitate de istoric „în vederea realizării unui studiu istoric și politologic, care va fi valorificat prin mai multe articole și conferințe, precum și prin publicarea unor cărți, având ca temă relațiile dintre Securitate și cultele religioase din România în perioada comunismului”, vă comunicăm următoarele:
Conform art.33 al. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare al CNSAS, acreditarea se acordă în scop exclusiv științific.
În evaluarea cererii dvs. Colegiul CNSAS a fost nevoit să ia notă de cazul recent al apariției în mass-media (Libertatea din 22 martie 2001) a unor documente pe care le-ați pus la dispoziția presei. Apreciind că utilizarea acelor documente a depășit cadrul unui studiu exclusiv științific, Colegiul CNSAS a respins cererea dvs. de acreditare.
Președintele Colegiului CNSAS
Dr. Gheorghe Onișoru
[semnătura și ștampila]”

IX.

„Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității
Colegiul
Nr.3563/24.04.2001
Domnului Gabriel Catalan
Urmare cererilor adresate instituției noastre, vă aducem la cunoștință necesitatea precizării obiectelor acestora (corespunzător prevederilor legii) [de fapt, legea nu prevede ca petentul să dea detaliile cerute mie, dar și altora de CNSAS, ci însăși CNSAS să le afle de la deținătorii de arhive și instituțiile statului – n.n.] sub următoarele aspecte:
La cererea nr.1622/19.03.2001, subliniem că nu pot fi verificate decât persoanele care au calitatea de membrii ai Sfântului Sinod la data formulării cererii dvs. cei care nu mai făceau parte din Sfântul Sinod la acel moment pot fi verificați doar dacă ulterior au dobândit o calitate care să se înscrie între funcțiile sau demnitățile prevăzute de art.2 din Legea nr.187/1999. În privința celorlalte categorii profesionale menționate în cerere, vă rugăm să nominalizați purtătorii acestora și să ne indicați datele lor personale (în baza art.38 alin.2 din Regulamentul de organizare și funcționare al CNSAS).
La cererea nr.1623/19.03.2001, vă solicităm să identificați instituțiile de învățământ superior de stat și privat pe care le aveți în vedere, să nominalizați rectorii, prorectorii, secretarii științifici ai senatelor universitare și decanii acestora, indicându-ne datele lor personale (în baza art.38 alin.2 din Regulamentul de organizare și funcționare al CNSAS).
De asemenea, pentru membri, membri corespondenți, membri de onoare sau secretari ai Academiei Române. Vă rugăm, să ne comunicați pentru fiecare în parte, datele personale (în baza art.38 alin.2 din Regulamentul de organizare și funcționare al CNSAS).
La cererea nr.1624/19.03.2001, vă rugăm să precizați toate asociațiile, fundațiile și filialele acestora constituite din „pensionarii și veteranii M.Ap.N., M.I., S.R.I., M.J., S.I.E., S.T.S. și ai celorlalte servicii secrete din România, inclusiv M.A.E. și Ministerul Industriilor și Comerțului”.
În momentul în care veți avea lista completă a acestora, vă rugăm să ne nominalizați membrii conducerilor acelor asociații, fundații și filiale ce activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora.
De asemenea, vă rugăm să ne comunicați datele personale ale tuturor acestor persoane. La cererea nr.1934/26.03.2001 vă rugăm să nominalizați persoanele care se încadrează în prevederile art.2 lit. f) și să ne comunicați datele lor personale.
La cererea nr.1935/26.03.2001 vă rugăm să nominalizați toate persoanele care se încadrează în prevederile art.2 lit. g) și să ne comunicați datele lor personale.
La cererea nr.1936/26.03.2001 vă rugăm să identificați toate persoanele care se încadrează în prevederile art.2 lit. i) și să ne furnizați datele lor personale.
La cererea nr.1937/26.03.2001 vă rugăm să identificați toate persoanele care se încadrează în prevederile art.2 lit. î) și să ne furnizați datele lor personale.
La cererea nr.1938/26.03.2001 vă rugăm să nominalizați persoanele care se încadrează în prevederile art.2 lit. l) și să ne comunicați datele lor personale.
La cererea nr.1939/26.03.2001 vă rugăm să nominalizați persoanele care se încadrează în prevederile art.2 lit. n) și să ne comunicați datele lor personale.
La cererea nr.1940/26.03.2001 vă rugăm să nominalizați persoanele care se încadrează în prevederile art.2 lit. ț) și să ne comunicați datele lor personale.
La cererea nr.3121/10.04.2001 vă rugăm să identificați toate persoanele care se încadrează în prevederile art.2 lit. t) și să ne furnizați datele lor personale.
La cererea nr.3121/10.04.2001 vă rugăm să identificați toate persoanele care se încadrează în prevederile art.2 lit. z) și să ne furnizați datele lor personale.
Menționăm că precizările și datele pe care vi le solicităm sunt indispensabile punerii în lucru și soluționării cu operativitate și acuratețe a cererilor Dvs.
Cu speranța că ne veți sprijini și pe viitor activitatea, vă mulțumim pentru interesul manifestat în direcția aplicării consecvente a prevederilor Legii nr.187/1999.
Președintele Colegiului CNSAS
Dr. Gheorghe Onișoru
[semnătura și ștampila]”

X.

„[București, iunie 2001]
Domnule președinte,
Domnilor membri ai Colegiului CNSAS,

Vă scriu plin de uimire și de consternare, având în vedere modul în care înțelegi să aplicați Legea 187/1999. mă voi referi doar la reaua voință cu care mi s-a răspuns la cererile mele îndreptățite:
1. cererea nr.1896/26.03.2001 privind acreditarea mea în calitate de istoric a fost respinsă deoarece Colegiul ar fi apreciat că, prin publicarea unor documente în mass-media („Libertatea”, 22.03.2001), aș fi depășit cadrul unui studiu exclusiv științific, așa cum prevedea art.33 al.4 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a CNSAS. Pentru a fi cât se poate de corect îmi permit să citez în întregime acest articol: „Colegiul CNSAS poate retrage acreditarea cercetătorilor care utilizează documentația pusă la dispoziție în alte scopuri decât cele exclusiv științifice.” Or, documentele pe care le-am pus la dispoziția presei nu-mi fuseseră oferite spre cercetare de către CNSAS, nu proveneau din arhiva acestei instituții și nici nu le cunoscusem ca urmare a contractului de muncă pe care-l aveam la acea dată cu CNSAS! De asemenea, la acea dată , Colegiul CNSAS nu-mi acordase acreditarea pentru cercetare (nici nu făcusem încă cererea și nici nu ar fi avut ce să-mi pună la dispoziție spre cercetare, având în vedere că de-abia se primiseră primele dosare din Arhiva SRI spre a fi arhivate la CNSAS).
Ca urmare, argumentul folosit pentru a mi se refuza acreditarea este ridicol, arbitrar și fără nici o bază legală, demonstrând exclusiv incompetență, superficialitate, dispreț față de legalitate și față de căutarea adevărului – regula de aur a cercetării, poate chiar ură și răzbunare față de mine, care m-am aflat deseori în conflict de păreri cu mulți dintre dvs.
2. prin adresa dvs. nr.3563/24.04.2001, utilizând o interpretare deosebit de „originală” a Legii nr.187/1999 și a ROF a CNSAS (art.38 al.2), încercați să vă eschivați de la obligația legală de a răspunde la cererile mele îndreptățite privind unele demnități și funcții prevăzute la art.2 din Legea nr.187/1999, sub pretextul că, în baza art.38 al.2 din ROF a CNSAS, aș fi dator să vă precizez datele personale ale celor care ocupă acele funcții și demnități, ba chiar să-i identific pe unii, pentru că altfel nu ați putea „pune în lucru și soluționa cu operativitate și acuratețe” cererile respective. De fapt, art.38 al.2 nu impune cetățeanului care solicită, prin cerere, informații cu privire la calitatea de agent sau de colaborator al Securității a persoanelor prevăzute la art.2 din Legea nr.187/1999, ci această responsabilitate revine strict CNSAS: „Pe baza datelor personale, CNSAS solicită informații despre activitatea persoanei în cauză, de la toate instituțiile deținătoare de fonduri de arhivă privind activitatea Securității, ca poliție politică.” (art.38 al.2) și „În vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi revin, CNSAS se poate adresa autorităților și persoanelor prevăzute la art.20 alin.(3) din Legea nr.187/1999, solicitându-le informații, documente sau acte în legătură cu domeniul său de activitate.” (art.7 din același ROF a CNSAS). Țin să precizez și conținutul art.20 al.3: „SRI, MI, MJ, MApN, Arhivele Naționale și orice alte instituții publice sau private, precum și persoanele fizice care dețin asemenea documente (privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta Lege – vezi al.1 – n.n.), sunt obligate să asigure acest drept de acces și să le predea de îndată Colegiului Consiliului.” Deci dvs. trebuie să solicitați respectivele nominalizări și precizări de date personale, inclusiv identificările de persoane, instituțiilor mai sus menționate și celor cărora le aparțin respectivele funcții și demnități menționate în cererile mele! Totodată, vă atrag atenția asupra încălcării termenelor legale privind audierea (30 de zile) și verificarea (maxim 60 de zile), conform prevederilor Legii nr.187/1999, art.15 al.6 și 7 și a ROF a CNSAS, art.38 al.3 și art.39 al.1. Mai adaug faptul că art.39 al.2 prevede că „Pentru începerea activității de verificare, persoana în legătură cu care s-au solicitat relații va pune la dispoziție CNSAS un curriculum vitae amănunțit, precum și o copie autentificată de pe carnetul de muncă.”, ceea ce vă oferă în mod legal noi surse de informații prețioase.
3. la cererea mea de acces la propriul dosar, înregistrată la CNSAS sub nr.1135/21.02.2001, la care mi-ați trimis o confirmare de primire inutilă pe 7.03.2001 (probabil, pentru a vă acoperi formal față de prevederile art.12 din Legea nr.187/1999, care precizează, însă, foarte clar: „Consiliul va răspunde solicitării în termen de 30 de zile.”), ați binevoit să răspundeți parțial la 4.06.2001 (deci după mai mult de 100 de zile), anunțându-mă senin că „până în prezent, în arhivele SRI, SIE și MApN nu s-a identificat nici un dosar întocmit de fosta Securitate despre dumneavoastră.” Dvs., conform art.26 al.3 din ROF a CNSAS, trebuia să mă anunțați în scris (în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii – vezi al.2) „dacă în evidențele informatizate Securității există o mențiune privind un dosar personal și dacă acesta s-a păstrat, data și locul unde poate fi consultat, date despre existența dosarului, în cazul în care acesta nu s-a păstrat”. Totodată, aveați datoria de a căuta și alte materiale sau înscrisuri din Arhivele Securității, indiferent de suportul pe care s-ar afla și indiferent de deținătorii actuali ai acestor arhive. Nu doar SRI, SIE și MApN sunt deținători ai arhivelor Securității, ci și MI, MJ, ș.a., iar dvs. știați și știți bine acest lucru, sper. Art.20 din Lege și art.7 din ROF a CNSAS sunt foarte precise și în acest sens. De asemenea, consider că faceți, în continuare, aceeași gravă greșeală pe care v-am semnalat-o atât de des încât ați devenit extrem de iritabili (majoritatea): art.20 al Legii vă conferă prin al.2 „acces neîngrădit la documentele prevăzute la al.1 (adică cele privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de lege – n.n.), precum și la orice copii de pe acestea, care, în această perioadă (până la preluarea lor în gestiune de către Colegiu – vezi al.1 – n.n.), se păstrează și se studiază la sediile deținătorilor”. Dacă aceste prevederi ale legii le-ați aplica și ați lupta pentru a fi respectate și de către alte autorități și instituții (moștenitoarele Securității, mai ales), CNSAS ar avea o șansă și un sens onest de existență. Dar nu cred că vreți aplicarea legii, de aceea nu acționați astfel. Revenind la cererea mea nr.1135/21.02.2001, la 7.03.2001 mi-ați scris: „După primirea răspunsurilor de la cei trei deținători de fonduri de arhivă provenind de la fosta Securitate, vă vom face cunoscut rezultatul cercetărilor.” Prin urmare, în cazul meu, ați putut cere informațiile și datele necesare de la aceste instituții, dar nu același lucru l-ați făcut pentru acele persoane pentru care am făcut cereri de verificare, conform art.2 din Lege, ele ocupând funcții și demnități publice, unele chiar foarte înalte, ori aparținând chiar de aceste instituții, în alte cazuri.
Cât privește „liniștitoarea” dvs. frază finală din adresa pe care mi-ați trimis-o la 4.06.2001, cum că cererea mea rămâne în atenția dvs. și că mă veți informa dacă veți identifica documente despre mine, vă rămân la fel de recunoscător pe cât sunteți dvs. de sincer(i). Fac această afirmație având în vedere îndeosebi pe domnul președinte și declarațiile sale din tot cursul acestui an, dar am vizat mai ales ultimele sale acțiuni privind modificarea Legii și acoperirea adevăratelor acțiuni ale actualei puteri și ale actualei Securități, în cârdășie cu Patriarhia Ortodoxă Română, cu care colaborează atât de „rodnic”.
După părerea mea, cu excepția domnului Mircea Dinescu și, parțial, a domnilor Andrei Pleșu și Horia Roman Patapievici [ulterior, m-am convins pe deplin și de lașitatea celor trei – n.n.], Colegiul CNSAS s-a compromis total și riscă să devină tot mai mult o marionetă a Securității, metamorfozată în actualele instituții de așa-zisă siguranță națională.
Nu mă aștept deloc la o schimbare de atitudine din partea dvs. Sper doar să aveți minima moralitate de a nu mai căuta să denigrați pe cei care încercau să aplice legea și să încetați manipularea opiniei publice, mulțumindu-vă cu avantajele funcțiilor de secretar de stat pe care le dețineți încă. Bineînțeles că aceasta este o petiție și un memoriu de protest la care aștept răspuns în scris, așa cum este normal și legal.
GABRIEL CATALAN”

XI.

„Arhiepiscopia Romano-Catolică București
București, 23 martie 2001
Comunicat de presă
Ne exprimăm dezaprobarea și mâhnirea față de informațiile apărute în presă la adresa Preafericitului Patriarh Teoctist.
Spunem aceasta cu gând de dragoste frățească și solidaritate creștină, dorind totodată evitarea speculațiilor legate de posibila implicare a Bisericii Catolice în acest scandal, pornind de la identitatea confesională catolică a ziaristului care a publicat aceste informații.
Când ziariști de confesiune ortodoxă au scris împotriva Bisericii Catolice, deși ne-au mâhnit, nu ne-am gândit că Biserica Ortodoxă ar putea fi implicată în demersul lor.
Respingând atacurile calomnioase la adresa Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, pe care-l asigurăm de tot respectul nostru, regretăm că un ziarist de confesiune catolică a dat publicității informații calomnioase, bazate pe o sursă unică și îndoielnică.
Afirmăm încă o dată că nu avem nici o legătură cu decizia ziaristului și a cotidianului > de a publica aceste informații defăimătoare și orice suspiciune în acest sens este falsă.
Dr. IOAN ROBU
Arhiepiscop Mitropolit de București”
[Semnătura și ștampila]

XII.

„9 aprilie 2001, București
Gabriel Catalan, istoric,
Excelenței Sale Dr. Ioan Robu,
analist politic, cetățean
Arhiepiscop și Mitropolit
român și creștin catolic
romano-catolic de București
tel. 093.092.058
[semnătura]
Înalt Prea Sfinția Voastră,

Îmi exprim cu sinceritate și smerenie, totodată, nespusa consternare și dezolarea pe care o [le] resimt încă în urma comunicatului de presă din 23 martie 2001 pe care Excelența Voastră ați găsit de cuviință să-l semnați la insistențele și amenințările (probabil) autorităților politice (doar civile ?) și ale ierarhiei ortodoxe, precum și ale presei aservite lor sau chiar ale unor cercuri catolice interne și externe „de largă respirație ecumenică” (de fapt, cu mari interese personale și de grup).
Admit faptul că puteți fi dezaprobator și mâhnit de dezvăluirile presei despre actualul patriarh Teoctist, că puteți să vă manifestați public aceste impresii și sentimente, că vă leagă relații speciale cu totul de „preafericitul” frate întru credință, că îl respectați și acționați în spirit de solidaritate creștină și/sau ecumenism (halal solidaritate, halal ecumenism). Înțeleg și sunt întru totul de acord că ați vrut și vreți, în continuare, să evitați speculațiile și să respingeți diversiunile legate de posibila implicare a Bisericii Catolice în acest „scandal”. Admit faptul că trebuia să vă delimitați de decizia fratelui meu și a ziarului la care lucrează el de a publica dezvăluirile mele despre Teoctist Arăpașu și nu contest faptul că era necesară declarația Dumneavoastră că nu aveți nici o legătură cu decizia jurnalistului și a cotidianului „Libertatea” de a publica acele informații incendiare deoarece era purul adevăr și apoi erați presat foarte tare de acuzațiile mincinoase, calomniile și afirmațiile tendențioase ale unor oameni politici și lideri de opinie (de sorginte comunisto-securistă, fie vorba între noi).
Nu pot înțelege deloc, însă, și nu pot fi de acord cu unele epitete grave folosite în mod repetat și ilegitim în comunicatul respectiv: „informații calomnioase”, „informații defăimătoare”, „atacurile calomnioase”, precum nu pot accepta aserțiunea conform căreia aceste informații ar fi „bazate pe o sursă unică și îndoielnică”. Ce probe aveți că aceste documente autentice (deci sunt mai multe surse, iar 5 dintre ele au fost deja publicate) sunt calomnioase și defăimătoare ?! Dacă ați fi citit cu atenție „Libertatea” din 22 martie [2001], „Evenimentul zilei” din 15 și 19 ianuarie a.c. [anul curent] și „Dosarele istoriei” din septembrie 2000 sau dacă ați fi avut minima curiozitate să vorbiți cu mine poate nu ați fi făcut aceste grave greșeli față de mine și de fratele meu, Alexandru, și nici nu ați fi indus în eroare comunitatea catolică prin declarații neavenite. Nu uitați că Dumnezeu v-a încredințat catolicii din Arhiepiscopia de București și că frații Catalan fac parte din această comunitate, iar Excelența Voastră ați greșit cel puțin față de noi doi pentru că ne-ați incriminat pe nedrept.
„Adevărul vă va face liberi” spune Cristos în Evanghelia după Sf. Ap. Ioan, iar în evangheliile sinoptice Isus afirmă clar: „Nimic nu este ascuns ca să nu fie dezvăluit sau tăinuit să nu fie aflat”. Nu vă gândiți că s-ar putea, totuși, ca aceste informații să fie adevărate și, în acest caz, eu și fratele meu Alexandru am respectat învățătura biblică privind îndrumarea frățească (Matei 18,15-18), în timp ce, vai, monseniore, Dvs. ați sărit în apărarea unui fariseu și ați condamnat public niște oameni drepți și nevinovați, dar persecutați de foarte multă lume ?!!
Nu știți că sodomia este un păcat strigător la cer, că cel care rămâne cu îndărătnicie în nepocăință și are o inimă împietrită față de dojenile mântuitoare păcătuiește împotriva Duhului Sfânt ???!!! Catehismul Bisericii Catolice și învățătura ortodoxă sunt clare și neîndoielnice în această privință. La fel se pune problema și pentru atitudinea Dvs. binevoitoare față de aceste (potențiale) păcate ale lui Teoctist: A APĂRA PĂCATELE ALTUIA constituie un păcat străin. Având în vedere toate acestea, eu vă iert monseniore.
Această scrisoare este și un drept la replică și, ca urmare, vă rog să o tratați ca atare, publicând-o integral și fără nici o cenzură, dând o dezmințire și despăgubindu-mă spiritual și moral. P.S. Nu e vorba de bani.”
[semnătura]
-Sfârsit documentarului "Amintirilor din CNSAS. Memoriu" -





Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=301