Cuvinte den-batrâni
Data: Thursday, September 21 @ 18:31:26 CEST
Topic: Limba dulce


Limba româna e bogata, cu de la sine putere si cu putere de la noi si de la altii. Nevrind sa o saracim, Adrian Savu ne trimite un Glosar.


GLOSAR

arhitravă – element de construcție în arhitectura clasică
basamac – rachiu de calitate inferioară
băsnar – persoană care născocește povestiri fantastice mincinoase
bijoi – șipot, izvor
borhot – ceea ce rămâne din amestecul fermentat de fructe sau de cereale, după ce a fost folosit la fabricarea țuicii, berii etc.
borț – pântecele umflat al femeii însărcinate
bruș – bulgăre de pământ; cocoloș
buduroi – vas de lemn
buriu – butoi în care se păstrează de obicei țuica
butar – persoană care are în seamă buțile cu vin într-o pivniță
calpac – căciulă mare de piele neagră, tivită cu blană scumpă, purtată de domni și de boieri
câner – om rău
ceacău – chipiu milităresc, înalt, tare
cinaș – drăguț, frumușel, îngrijit
ciriș – pap, cocă de lipit
ciup – șuviță de păr
comănac – acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, confecționat din lână sau din pâslă, purtat de călugări și călugărițe
dâlmă – formă de relief de forma unui mamelon
darac – unealtă pentru pieptănat și scărmănat lâna
dert – dor, alean
dezgovi (a) – a scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă
dihăni (a se) – a se osteni peste măsură
dispeptic – cu digestie grea și dureroasă
dolină – depresiune în formă de pâlnie
drot – arc de sârmă folosit în capitonarea scaunelor, somierelor
făcău – roată moară (fus vertical); moară mică munte
făgădar – cârciumar
fai – tafta de mătase naturală
felendreș – stofă
găvan – parte a unui obiect care prezintă o scobitură; strachină, blid de lemn
ghint – cui de fier cu capătul lat și proeminent
hăbuc – bucată, fărâmă
hală – dihanie, monstru
harhăt – gălăgie, hărmălaie
harșchină – bucată mare de mămăligă, de slănină
hăti (a) – a baricada, a zăgăzui
hăți (a) – a apuca și a trage pe cineva, a zgâlțâi, a smuci
hui (a) – a vui
hurtă – cu hurta: cu grămada, cu toptanul
hutupală – epitet dat unui om lacom
îngrela – a îngreuia cu plumb o plasă de pescuit
într-un peș – pe o coastă, într-o latură
jirav – iute la fire, aspru
joampă – loc neted pe coasta muntelui
jujeu – jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale, spre a le împiedica să treacă prin garduri
laticlavă – fâșie lată de purpură care împodobea tunica senatorilor romani
leop – interjecție care imită sunetul produs de un corp moale care cade pe o suprafață netedă
malá – unealtă a zidarului, placă de lemn cu care se nivelează stratul de tencuială
mânc – scobitura de sub talpa piciorului
mândălaci – a căuta cuiva păcate-n mândălaci: a căuta cuiva o vină cu orice preț
martingală – curea la ham care nu lasă calul să se ridice în două picioare
măsai – față de masă
mujdea – veste
meterhanea – muzică militară, fanfară
năboi – curent puternic primăvara, cu sloiuri de gheață
nedeie – petrecere câmpenească făcută cu prilejul unei sărbători sau al unui hram
ocinaș – rugăciunea “Tatăl nostru”
ogoi (a) – a liniști, a domoli, a calma
pembé – roșu deschis
piolet – instrument asemănător cu târnăcopul, folosit de alpiniști
pisar – secretar, grămătic, diac
pogan – mare, voinic (despre ființe)
pospai – pulbere fină de făină care se produce în timpul măcinatului și care se depune pe pereți; p. ext. pulbere fină care acoperă un obiect
potúri – pantaloni largi în partea de sus și strânși pe pulpe, purtați de arnăuți și de haiduci
prăgar – grinzile așezate pe temelia casei
răstoacă – loc unde o apă este puțin adâncă
răsunoi – aluat ras de pe vasul în care s-a frământat pâinea
ravac – must care se scurge de la sine din strugurii puși în teasc
șaică, năpârcă, cin, dubas, ciobacă – ambarcațiuni
sanchiu – tăcut, posac, ursuz
sârnic – un fel de sac de pescuit
scovârlie – orbita ochiului
sfârlogi (a se)  – a-și pierde vlaga, a se usca
sfarog – lucru uscat, de căldură, de vechime
sinalefă – fuziunea a două sau a mai multor emisiuni vocalice într-una singură
sinie – tavă de metal mare și rotundă; masă țărănească
șmal – literă tipografică subțire și îngustă
șoldiu – cu șodul vătămat, ieșit în afară, fracturat (mai ales despre animale)
sorb – vârtej de apă
staniște – loc răcoros unde se odihnesc vitele
stei – colț de stâncă
șteri (a) – a-și drege glasul
știft – cui mic (de lemn), fără cap, cu care cizmarul fixează talpa încălțămintei
ștrimf – ciorap
țânaș - răzbunător
tău – apă stătătoare, puțin adâncă; baltă
tivic – laț cu care se prind păsări
tivilichiu – vesel, hazliu, vioi
tivilichie – pieptar împodobit cu cusături, purtat de femeile de la țară
țivlic – interjecție care imită zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trasă brusc și cu putere
toalpă – ceată, grămadă, droaie
toi – ceată, grup; învălmășeală
tui – steag turcesc, cozi de cal atârnate de o lance cu semiluna în vârf
tuie – dor
tureac – carâmb
verigaș – codoș, mijlocitor
vileag – lume, mulțime de oameni
zăvează – perdea; covor care se pune pe perete, scoarță
zălog – amanet, gaj, chezășie
zicaș – lăutar







Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=213