Yosef Abraham : Asasinarea doctorului Baruch Goldstein. Eseu subversiv
Data: Tuesday, April 04 @ 15:49:28 CEST Topic: Historia oculta
ASASINAREA DOCTORULUI BARUCH GOLDSTEIN
?and he looked for judgment, but behold oppression;
(Is. V 7)
După părerea lingvistului american Benjamin Whorf, limba e parte
integrală a gândirii. Atitudinea noastră față de aspectele limbii e
adânc influențată de calea prin care percepem fenomenele, pe care limba
le reprezintă, iar noi percepem fenomenele prin intermediul limbii.
Lingvistul acesta a studiat limbile ?indienilor? americani, și a
dovedit prin exemple edificatoare că structura diferită a acelor limbi
? față de limbile europene ? provine din perceperea diferită a
realității.
Interesantă e calea, prin care lingvistul a ajuns la această concluzie.
La origine, el nu era lingvist, ci chimist, și lucra pentru o societate
de asigurări. Odată, a fost trimis să cerceteze un incendiu într?o
fabrică. Reziduurile erau îndreptate acolo spre un bazin, în care se
formase un lichid nedeterminat, pe care muncitorii îl numeau ?apă?.
Până când unul dintre muncitori a aprins o țigară, și a aruncat
chibritul în bazin.
Atunci când chimistul Whorf a venit din partea societății de asigurări,
l?a întrebat pe acel muncitor, care se vede că rămăsese în viață, de ce
a aruncat chibritul în bazin; și a primit răspunsul, pentru că era
acolo apă.
Și doar era clar că nu?i acolo apă, nimeni nu s?a gândit să bea
lichidul acela, sau să se scalde în el, sau să irige cu el vreo
plantație! Dar deoarece muncitorii îl numeau ?apă?, aceasta a creat
expectativa inconștientă, că va stinge un chibrit aprins.
Yosef Abraham
Nu știu cine a numit pentru prima oară ?peștera patriarhilor? templul herodian din Hebron;
oricum, această numire arată cât poate un nume arbitrar să schimbe
percepția realității. Peșteră înseamnă, în limba omenească, un spațiu
subteran; dar cuvântul e folosit pentru a desemna o fortăreață.
Peștera există, și ea e numită, în raportul comisiei Shamgar, care s?a
ocupat de masacrul de pe 25 februarie 1994, ?subsolul peșterii?, sau
?nivelul inferior?. Se poate intra în ea, prin tainițe, da? nu?i voie;
intrarea principală, prin care se putea intra în voie, a fost astupată
de arabi, cu sute de ani înainte.
După războiul de șase zile, autoritățile israeliene n?au făcut nici o
încercare de a deschide peștera (în care se află mormintele
patriarhilor) și de a permite pelerinaj acolo; însă a fost permisă
rugăciunea evreilor în clădirea herodiană de peste peșteră, fără a
interzice cultul musulman acolo. De aici au rezultat tensiuni și
fricțiuni.
Rezultatele masacrului de pe 25 februarie 1994 puteau fi prevăzute
dinainte. Media și presa au dat tonul, și marea majoritate a publicului
și?a exprimat reprobarea pentru crima înspăimântătoare; pe când un
număr restrâns de extremiști au văzut în dr. Baruch Goldstein ? în
spinarea căruia a fost aruncată toată răspunderea ? un erou, ce s?a
sacrificat pentru cauză. În privința aceasta, avem un exemplu bun,
anterior.
E vorba de ?grupul terorist evreiesc?, care acționase într?o vreme pe
?teritorii?, și ajunsese ? din punctul lui de vedere ? la succese
anume: omorâse și rănise câțiva arabi. Însă, când au încercat să treacă
la acțiuni de mare anvergură, dinamitarea moscheilor de pe Muntele
Templului și aruncarea în aer a autobuzelor arabe ? organele de
securitate i?au luat ca din oală. Era printre ei un denunțător.
Dar, dacă era printre ei un denunțător, și activitățile lor ilegale
precedente erau cunoscute organelor de securitate, de ce fuseseră
lăsați să comită crime?! Se creează o impresie neplăcută, după care
aceste ?organizații subversive? sunt strict supravegheate, și în cele
din urmă manipulate, de serviciile secrete, în scop de provocații
politice.
***
Fără îndoială, se poate spune că comisia Shamgar, care a anchetat
cazul, îl cunoaște mult mai bine decât mine, căci la dispoziția ei s?au
aflat toate dovezile, inclusiv cele secrete, pe când eu n?am la
dispoziție decât raportul comisiei ? ce s?a publicat din el. Dar, din
ce s?a publicat putem să înțelegem că o parte din pistele de
investigație a fost ignorată, și depoziția unui martor principal n?a
fost nici măcar cerută. Lipsa anumitor dovezi ? în general, sau doar
din partea publicată a raportului ? reprezintă și ea o dovadă.
Două puncte esențiale mă fac să cred că raportul comisiei Shamgar nu
reflectă realitatea. Unul se referă la comisia de anchetă însăși, iar
celălalt la dr. Baruch Goldstein.
În ce?o privește pe comisia de anchetă, care?a acționat în conformitate
cu Legea comisiilor de anchetă, 1968, ea era împuternicită să trimită
scrisori de avertizare persoanelor ce, după părerea ei, ar putea fi
lezate de concluziile comisiei, pentru ca acestea să se poată apăra,
personal sau prin intermediul unui avocat, prezentându?se înaintea
comisiei, aducând dovezi, argumentându?și poziția și anchetând
martorii; dacă persoana care?ar putea fi lezată a decedat, scrisoarea
de avertizare poate fi trimisă familiei (raportul comisiei de anchetă,
p. 212 a originalului ebraic). În cazul de față, comisia de anchetă nu
a găsit de cuviință să trimită scrisori de avertizare (p. 214, acolo).
Pe de o parte, comisia de anchetă decide, ?e vorba aici de o figură
centrală care a comis un fapt criminal? (214), și pe de altă parte,
aceeași comisie de anchetă nu găsește de cuviință să acorde familiei
sale posibilitatea de a se apăra împotriva acestei grave decizii!
Dreptul la o judecată echitabilă, care i?a fost acordat și lui
Eichmann, i?a fost negat doctorului Baruch Goldstein. În cel mai legal
mod cu putință, comisia de anchetă a împiedicat posibilitatea nedorită
ca un avocat din partea familiei ? chiar primind aprobarea organelor de
securitate ? să scotocească prin acte, să ancheteze martorii și să pună
întrebări indiscrete.
Și în ce?l privește pe dr. Baruch Goldstein. E acuzat de o crimă gravă,
că în timp de 90 de secunde ar fi cauzat, prin rafale de armă automată,
29 de morți și 125 de răniți; ceea ce indică, după raportul comisiei
Shamgar în p. 62, ?un înalt coeficient al eficacității a focului de
armă? (mă voi referi pe larg la aceasta mai târziu). Așa ceva e
imposibil.
Dr. Baruch Goldstein nu era combatant, ci medic; el nu știa să ucidă,
ci să vindece. Mult s?a vorbit despre opiniile sale extremiste, și e
interesant că nimeni nu pomenește ? fie numai pentru a o respinge ? de
posibilitatea nebuniei; poate că unii vor aminti doctorii naziști,
asasini în masă. În orice caz, măiestria de a ucide, cu o asemenea
eficacitate, nu vine din nebunie și nici din ?extremism?, și pentru ca
cineva să fie capabil de a comite astfel de crime cu o asemenea
eficacitate, el trebuie să se antreneze mai înainte. Raportul comisiei
de anchetă nu aduce nici o dovadă în această direcție. Hai să zicem că
un killer dintr?o unitate de comando se prezintă dis?de?dimineață în
sala de urgență a unui spital, îmbracă halat alb și începe să trateze
eficient bolnavii? cine?ar putea să creadă?! Un killer știe (numai) să
ucidă; nu așa dr. Baruch Goldstein. Omul a fost acuzat de ce nu era în
stare.
***
Importanță mare o au probele balistice. Expertiza a stabilit că în
toate cazurile în care s?a tras, în acel loc și în acel incident, s?a
făcut uz de gloanțe cu calibrul 5.56 mm.; nu s?au găsit indicații
despre alte tipuri de arme. Gloanțele acestea, trase din
puști?mitralieră cu mare viteză, se fragmentează atunci când lovesc
corpul uman, sau alte obiecte, la distanțe mici; aceasta o aflăm în
pagina 62 a raportului.
Dar în aceeași pagină 62 și în imediata ei apropiere apar meandre
interesante. În sala masacrului au fost găsite 108 cartușe, care au
fost identificate la laboratorul poliției ca fiind trase din arma
automată ce aparținea doctorului Baruch Goldstein; pe când numărul
victimelor e mult mai mare (29 morți și 125 răniți). Chiar dacă scădem
dintre aceștia un număr redus de răniți care n?au fost atinși de focuri
de armă, ci au fost lezați în timpul panicii, tot reiese că dr. Baruch
Goldstein ar fi făcut mai multe victime, decât numărul gloanțelor pe
care le?ar fi tras. O ciudățenie și mai mare iese la iveală atunci când
aflăm că în pereții sălii au fost identificate cu siguranță 22 de
impacturi, așa încât numărul gloanțelor trase din arma doctorului
Baruch Goldstein, care i?ar fi putut lovi pe credincioșii musulmani,
scade semnificativ.
Comisia de anchetă dă, în privința aceasta, în p. 62, două explicații:
a) s?a deschis foc asupra unor musulmani care se rugau, prosternați și
înghesuiți; b) fiind vorba de gloanțe care se scindează, fragmente din
gloanțele care loviseră deja, sau ricoșeuri din pereți, pot să
lovească, la rândul lor, alte victime. Pare simplu.
În pp. 307?309 ale raportului comisiei de anchetă e fotocopiat raportul
căpitanului de poliție Segal Baruch, de la laboratorul poliției, care
descrie corpurile delicte pe care le?a colectat la locul crimei.
Raportul său e datat ?7 martie 1994?, mult înainte de raportul comisiei
de anchetă, dar în paragraful ?Fundal? el decide, neîndoielnic, că dr.
Baruch Goldstein e cel care?a tras în credincioșii musulmani din sala
Isaac; căpitanul de poliție Segal Baruch aflase aceasta de la un alt
ofițer, maiorul de poliție Uri Weisskop.
În orice caz, după câte știu, dr. Baruch Goldstein era înalt (1.92 m),
pe când musulmanii, victimele masacrului, se prosternau în momentul
acela. De aceea, traiectoria gloanțelor ar fi trebuit să fie oblică, de
sus în jos. Cu toate acestea, căpitanul de poliție Segal Baruch
menționează în raportul său impacturi în pereți și în monumente, dar nu
în podea (sau în rogojinile care?o acoperă, căci e vorba de o moschee).
În privința impacturilor în pereți și în monumente, căpitanul de
poliție Segal Baruch notează ceva uluitor: ?(de menționat că la locul
crimei am observat reparații în pereți și în monumente și nu am
posibilitatea să le iau în considerație)?! E vorba aici de vizita a
doua a căpitanului de poliție Segal Baruch la locul crimei, câteva zile
după incident. Cine?a făcut reparațiile, când orașul Hebron era sub
stare de asediu și clădirea era închisă?! Nu cumva acele reparații
ascund multe alte impacturi în pereți?
Căpitanul de poliție Segal Baruch a numărat 22 de impacturi sigure în
pereți și în monumente, și în privința aceasta comisia de anchetă
conchide, în p. 62, ?un impact în perete nu înseamnă obligatoriu că
glonțul sau ricoșeuri din el nu i?au lovit în drum și pe enoriași.?.
Dacă glonțul lovește ? la mică distanță ? corpul omenesc, sau alt
obiect, el se fragmentează, și comisia de anchetă intenționează să
spună că impacturile din pereți își au originea în asemenea schije;
ceea ce nu?i așa. În pp. 52/3, raportul comisiei de anchetă menționează
că la impacturile din pereți a fost executat controlul direcției
tragerii (B.M.N.), care nu?i inechivoc, dar indică probabilitatea ca
focul de armă să fi venit din direcția intrării principale. În p. 308,
căpitanul de poliție Segal Baruch menționează că acest control a fost
executat la 9 impacturi în pereți.
Așa încât. Dacă ar fi fost vorba doar de?un singur impact, într?adevăr
n?am fi putut spune care?i originea lui, glonț sau schijă; dar dacă mai
multe impacturi indică o singură direcție probabilă, e clar că nu e
vorba de schije, ci de gloanțe venite direct. Și chiar dacă schija unui
glonț care?a lovit deja un om, sau un ricoșeu din perete, pot lovi din
nou, aceasta nu?i obligatoriu. Suntem confruntați cu o situație
stranie. Pe de o parte, după dovezile prezentate comisiei de anchetă,
trăgătorul nu știa să tragă, trăgea în pereți, și, după depoziția
martorului Muhammad Musbah al?Ja?abari, și în extinctoare, ceea ce ar
putea indica un nebun, sau un om total neantrenat; dar pe de altă
parte, cel puțin așa susține comisia de anchetă, gloanțele pe care le
trăgea erau ?fermecate?, și, ca în poveștile fraților Grimm, fiecare
glonț nimerea în mai multe ținte deodată?
Însemnările medicale pot reduce într?o măsură anume încrederea în
veracitatea legendei. În p. 84 a raportului comisiei Shamgar ni se
spune că gloanțele pe care le?ar fi tras dr. Baruch Goldstein, în sala
Isaac, timp de 90 de secunde, au cauzat toate victimele ? 29 de morți
și 125 de răniți. Însă în p. 274, nr. 17 acolo, găsim un rănit de ?un
glonț de cauciuc în piciorul stâng?! ? nimeni n?a afirmat că dr. Baruch
Goldstein, în sala Isaac, sau soldații afară, ar fi tras gloanțe de
cauciuc! E vorba, desigur, de un rănit din alt incident. Dar aceasta e
doar o curiozitate.
E greu de stabilit, după listele victimelor care apar în raportul
comisiei de anchetă, care?i cauza leziunii: atunci când în ebraică e
scris ?glonț? sau ?schijă?, în engleză apare, nediferențiat, ?Gun
Shot?. Fără îndoială, există însemnări despre schije care?au ieșit din
corpul răniților, și, desigur, nu putem ști unde?au ajuns acele schije.
Dar în privința câtorva victime avem date ceva mai precise.
În p. 270, nr. 23, e vorba de un ?glonț întreg?; și la fel în p. 276,
ultimul rând care e însemnat ???? ? ?glonț metalic ascuțit la vârf cu
dimensiunile 1.7/0.7 cm?. Iar în p. 271, nr. 50, și în p. 272, nr. 62,
se menționează ?intrarea și ieșirea unui glonț? ? adică glonțul a ieșit
întreg, nu s?a fragmentat. Raportul patologului, dr. Hiss, menționează
în p. 292 patru gloanțe (afară de schije) care au fost găsite în corpul
răniților din incident, iar în p. 302 el menționează încă un glonț.
Câteva dintre aceste gloanțe au fost examinate de experții poliției,
Lior Nedivi și Bernard Shechter, și nu au fost identificate ca fiind
trase din arma doctorului Baruch Goldstein; în această privință,
comisia de anchetă face, în pp. 91/2, o afirmație stranie: ?Adevărat că
glonțul care i?a fost înmânat doctorului Hiss de către directorul
spitalului ?Alahli? n?a fost identificat pozitiv ca fiind tras din
pușca?mitralieră aparținându?i lui Goldstein, dar, în lumina
rezultatelor laboratorului poliției, nu suntem de părere că trebuie
infirmată posibilitatea că așa a fost, căci avându?se în vedere starea
glonțului, s?ar putea ca semnele de identificare să se fi strivit.?!
Dacă experții nu pot identifica ? presupunem că dr. Baruch Goldstein a
tras acele gloanțe. Cine?ar putea să?și închipuie altceva?!
Cealaltă posibilitate ? de fapt singura ? apare în ultima pagină a
raportului comisiei de anchetă (338), unde e fotocopiată darea de seamă
a expertului poliției, Bernard Shechter, căruia i s?a cerut să
controleze unul dintre acele gloanțe, însemnat ?p?206?. Expertul afirmă
că nu are posibilitatea de a identifica glonțul, fiind acesta strivit
(flattened), dar mai adaugă ceva, deosebit de important:
As a note: projectiles of caliber 5.56mm usually fragment when
str(i)king objects including ?human bodies? at distances of less than
100 meters.
Regarding the possible distances inside the marat ha?machpela which are
more on the order of less than 40 meters, I would expect this bullet to
have fragmented and not to remain whole.
Adică: gloanțele întregi care au fost extrase din corpurile răniților
n?au fost trase în sala de rugăciune a musulmanilor, și în consecință
nici din arma doctorului Baruch Goldstein. Ele au fost trase altundeva,
de la o distanță mai mare decât 100 de metri între trăgător și victimă.
În pp. 60/61, comisia de anchetă ia în considerație problema cartușelor
care au fost colectate în sala Isaac. E vorba de 108 de cartușe goale,
și în privința tuturor examenul de laborator a dovedit că fuseseră
trase din arma doctorului Baruch Goldstein. Comisia de anchetă afirmă
pe bună dreptate că o colectare selectivă ar fi fost imposibilă
(deoarece diferența dintre cartușe de același tip, trase din arme
diferite, poate fi stabilită doar la laborator), așa încât aceste 108
cartușe nu ne pot face să bănuim o intrigă. Nu așa e cazul cartușului
109.
Comisia de anchetă afirmă că s?a mai găsit un cartuș, pe treptele
exterioare, și din greșeală el a fost introdus în aceeași pungă cu cele
108 precedente, deoarece polițistul care?a făcut?o credea că e vorba de
treptele interioare (din sală)! Și într?adevăr, 108 cartușe au fost
identificate ca fiind trase din arma doctorului Baruch Goldstein, pe
când doar un singur cartuș, desigur al 109?lea, cel găsit ?în
exterior?, n?a fost identificat ca fiind tras din una dintre armele
implicate în incident.
Povestea cu cartușul găsit ?în exterior? și ?amestecat din greșeală?
arată, aparent, ca o minciună. Nu pot verifica aceasta; dar nici
comisia de anchetă, cu largile ei împuterniciri, n?a pus întrebări
indiscrete, ci a primit versiunea îndoielnică a poliției, drept adevăr
irefutabil. Cea ce nu micșorează gravitatea faptului.
Identitatea soldaților care au tras ?în exterior?, în timpul
incidentului, e cunoscută; armele lor au fost controlate. Dacă unul
dintre cartușe nu poate fi identificat ca fiind tras din armele lor, și
nici din arma doctorului Baruch Goldstein, aceasta înseamnă că în
incident a fost implicată încă o armă de foc.
Desigur, nici în ?legenda gloanțelor care se scindează? pe care?o
povestește comisia de anchetă, glonțul tras prin intermediul acelui
unic cartuș neidentificat n?ar fi putut face atâtea victime; dar
comisia de anchetă ignorează complet posibilitatea după care altcineva
a tras foc automat, dintr?o armă prevăzută cu un recipient pentru
colectarea cartușelor. Cu toată prudența acelui trăgător suplimentar
presupus, s?ar putea ca el să fi pierdut un cartuș, fie în interiorul
sălii Isaac, fie în exterior. În plus, acel recipient ar fi putut
acționa ca o cutie de rezonanță, care să fi schimbat sunetul
împușcăturilor, și astfel putem explica depoziția martorului Yasser
(Yusri) Mahmud Musa din p. 36, care a auzit două sunete de împușcături
? înalt subțire, și gros.
Posibilitatea aceasta n?a fost luată în considerație. Ca o curiozitate
semnificativă, menționez discuția dintre patologul Hiss și directorul
spitalului din Ramalla, dr. Harb, citată în pp. 297/8. Și dr. Harb
încercase, în felul lui, să explice numărul mare al victimelor,
susținând că după părerea lui e vorba de cineva care a tras concomitent
din două arme!
Îl vom ierta pe dr. Harb pentru nepriceperea lui într?ale armelor de
foc. Din punct de vedere teoretic, ne?am putea închipui că vreun nebun
(desigur) ar lua două arme automate în ambele mâini, și ar trage cu
ele. Dar, în acest caz, focul ar fi extrem de imprecis, iar schimbarea
încărcătoarelor ar deveni tare dificilă.
Nu așa i?a răspuns dr. Hiss. Ci: ?gloanțele trase în Peștera
Patriarhilor au însușirea de a se fragmenta în schije atunci când
lovesc ținta (iar fiecare schijă poate lovi ca un glonț mititel) și de
aceea există probabilitatea ca un singur om cu o singură armă care
trage gloanțe de calibrul 5.56 mm. să fi cauzat rănirea tuturora.?.
?Legenda gloanțelor care se scindează? nu e deci invenția comisiei de
anchetă; ea exista de mai înainte, ca o explicație comodă la dispoziția
autorităților, care a primit de la comisia de anchetă pecetea oficială.
***
Una dintre figurile misterioase implicate în această chestiune e cea a
necunoscutului înarmat, pe care l?au văzut doi soldați, ajungând în
acea dimineață, circa cinci minute după dr. Baruch Goldstein (pp.
27/8). Soldații l?au văzut pe dr. Baruch Goldstein purtând o
pușcă?mitralieră M?16, și pe necunoscut cu o armă israeliană de tip
?Galil? scurt; pe când arma în posesia doctorului Baruch Goldstein
(care a fost găsită, și din ea au fost trase cartușele aflate la locul
incidentului) era de tip ?Galil? scurt. Comisia de anchetă dezbate pe
larg această discrepanță în pp. 59/60, și face o supoziție interesantă,
care provine fără îndoială din larga experiență a onoraților judecători
Shamgar și Zu?abi în metode criminale: am fi putut presupune că dr.
Baruch Goldstein vine cu arma lui, dar pentru comiterea crimei schimbă
arma și se folosește de o armă care nu?i aparține (pentru a îngreuna
identificarea); pentru aceasta are nevoie de un ?scutier?. Însă nu așa
s?au desfășurat evenimentele: dr. Baruch Goldstein a comis crima, după
părerea comisiei de anchetă, trăgând cu propria lui armă, și deschis,
îmbrăcându?și uniforma cu grade de ofițer! De aceea, concluzia comisiei
de anchetă e că acel necunoscut înarmat nici n?a existat, sau, poate,
va fi venit cu altă ocazie? (acolo, și din nou în pp. 222?228).
Mulțumesc onoraților judecători că mi?au împărtășit din largile lor
cunoștințe în domeniul metodelor criminale! Totuși, aș îndrăzni să
menționez că acestea nu sunt singurele metode criminale posibile. S?ar
putea ca, totuși, armele să fi fost schimbate, și rafalele să fi fost
trase (cel puțin parțial) din arma doctorului Baruch Goldstein, iar la
urmă să fi fost lăsat la locul crimei un cadavru, pe care să fie
aruncată răspunderea. Adevărat că nimeni nu l?a văzut pe necunoscutul
înarmat ieșind din clădire, dar în aceeași măsură nimeni nu l?a văzut ?
după părerea comisiei de anchetă ? pe dr. Baruch Goldstein intrând în
sala de rugăciune a musulmanilor; și tocmai în dimineața aceea, din
dispoziția Waqfului, femeile musulmane fuseseră evacuate din sala
Yussefiye și trimise în altă sală, ceea ce a permis activități
necontrolate în sala Yussefiye.
După cum putem conchide din ce nu e menționat în raportul căpitanului
de poliție Segal Baruch, pp. 307?309, sala Yussefiye nu a fost
controlată de experții poliției, nu a fost verificată posibilitatea
prezenței unor atentatori și tragerii de focuri de armă de acolo.
Clădirea nu a percheziționată, deși existau în ea magazii în care
necunoscutul s?ar fi putut ascunde pentru o vreme (planul clădirii ? în
p. 259) și de unde ar fi putut ieși, deghizat sau folosindu?se de un
document care?i acordă imunitatea.
***
Comisia de anchetă acordă o deosebită importanță datelor personalității
doctorului Baruch Goldstein. Ea îi descrie concepțiile drept ?deosebit
de extremiste? (p. 76), aceasta în urma interviului pe care?l acordase
unui ziarist străin. Trebiue să remarcăm că comisia de anchetă nu se
îndoiește de veracitatea interviului publicat ? nu ca în cazul
descrierii tendențioase apărute într?un ziar egiptean, despre vizita
unei delegații de medici egipteni la Hebron, unde comisia de anchetă
încearcă să atenueze opiniile exprimate în raportul delegației, ?atât
cât poate fi demn de crezare reportajul susmenționat?, p. 94. Oricum,
chiar dacă concepțiile atribuite de ziarist doctorului Baruch Goldstein
îi aparțin cu adevărat, încă nu m?aș grăbi să le numesc ?extremiste?.
?Extremist? este, în Israel, cine exprimă opinii diferite de cele ale
oligarhiei conducătoare. Dacă într?adevăr dr. Baruch Goldstein i?a spus
ziaristului că trebuie să eliminăm arabii, înainte ca ei să ne elimine
pe noi ? el a cerut ca statul israelian să facă ce făcuse deja, sub
guverne de stânga, în 1948 și în 1967. Cine spune așa ceva în ziua de
azi e considerat extremist; pe când cel ce afirmă contrariul,
necesitatea eliminării colonizării evreiești din Țara lui Israel, e
moderat, avansat și luptător pentru pace. Afirmațiile doctorului Baruch
Goldstein, despre caracterul unilateral al mediei, s?au dovedit
îngrozitor de adevărate, după incident: politiciana Shulamit Aloni a
acuzat ?Canalul 7?, postul de radio al coloniștilor, că ar fi pregătit
masacrul, transmițând ?coduri?, și a cerut închiderea lui; politicianul
Yossi Sarid i?a numit pe imigranții din Statele Unite ?gunoiște? și a
cerut să fie oprită imigrația de?acolo. Sloganul evacuării comunității
evreiești din Hebron a servit partidul Meretz în alegerile din 1996.
Comisia de anchetă însăși descrie cu dezgust, în pp. 92/3, un eveniment
care?a avut loc după ce răniți din incident fuseseră primiți la
spitalul israelian ?Hadassa?: spitalul palestinian ?Al?Muqassed? a
răspândit zvonul că israelienii refuză să trateze răniții? Zvonul a
fost răspândit imediat, de media israeliană și mondială. Putem deci
spune dr. Baruch Goldstein n?a exprimat, în interviul pe care l?a
acordat, vederi ?extremiste?, ci a descris grava realitate.
Comisia de anchetă nu se mulțumește să?l numească pe dr. Baruch
Goldstein?extremist?, ci îi mai face și ?procese de intenții?,
stalinist?obscurantiste. Faptele doctorului Baruch Goldstein sunt
examinate cu lupa, și astfel comisia de anchetă găsește tot felul de
?indicații? ce?ar fi prevestit, după părerea ei, masacrul îngrozitor de
care?a fost acuzat. În p. 80 putem citi o minunăție:
?Interviul susmenționat arată că el era de părere că în urma faptei
sale va fi arestat, căci i?a spus ziaristului care voia pregătească un
reportaj filmat, că pentru aceasta va fi nevoit să ceară permisiunea de
a filma la închisoare, întrucât acolo se va afla, pare?se, în anii
următori. Deci, el prevedea arestul, fapt care întărește teza
prezentată în cap. II.1.(XXXIII), după care își pregătise o cale de
scăpare după asasinat.?
Realitatea pare a fi ceva mai simplă: de multe ori, coloniștii au fost
deținuți în ?arest preventiv?, de care se temea și dr. Baruch
Goldstein, chiar fără să pregătească vreun masacru.
Dar și mai înainte, pp. 79./80, dr. Baruch Goldstein fusese acuzat tot de asemenea crime înfiorătoare:
?Chiar lăsându?se Goldstein purtat de fervoarea sa ucigașă care?i
inspira faptele, el a acționat pe baza unei pregătiri minuțioase și
bine gândite, studiind și cunoscând terenul acțiunii: de exemplu,
îmbrăcarea uniformei și exhibarea gradelor nu au fost doar un act ce
exprima dorința de simbol ci constituiau mai ales un element
pregătitor. Putem presupune că lăsându?și automobilul lângă locuința
părinților săi a intenționat să împiedice confiscarea mașinii,
înregistrată pe numele tatălui său, întrucât folosise pentru o
infracțiune. El a avut grijă să trimită soției sale cheile mașinii și
după cum s?a dovedit a pus în ordine conturile sale și și?a plătit
datoriile.?
Vedeți numai ce criminal! N?are datorii, iar conturile lui bancare sunt
în regulă! În privința uniformei și gradelor ? trebuie să subliniez că
nu e vorba de o deghizare, ci de uniformă și grade adevărate. Dr.
Baruch Goldstein susținea că fusese chemat la rezervă, ceea ce nu
corespunde cu registrele armatei; dar, cine știe, poate fusese indus în
eroare. În orice caz, dr. Baruch Goldstein n?avea nevoie să se prefacă
pentru a intra înarmat în ?Moscheea lui Ibrahim?, căci el era cunoscut
de soldați ca un om normal (depoziția sublocotenentului Revivi, p. 78),
nu era suspectat de fapte violente (comisia de anchetă în p. 155), și,
așa cum era situația pe?atunci, ?nu existau interdicții de a intra
înarmat? în privința coloniștilor (134). Presupunerile, care apar de
multe ori de?a lungul raportului comisiei de anchetă, după care dr.
Baruch Goldstein ar fi avut nevoie de uniformă și de grade pentru a
trece vreo barieră, fizică sau psihologică, sunt lipsite de sens. Dr.
Baruch Goldstein n?avea nevoie de ele pentru a intra înarmat în clădire.
Comisia de anchetă face un fapt de necrezut pentru o instanță judiciară
atunci când, în p. 77, se bazează pe un reportaj din ziar pentru a
conchide că, în anul 1984, în timpul serviciului obligatoriu, dr.
Baruch Goldstein ar fi refuzat să trateze un terorist rănit.
Credibilitatea oricărui reportaj tinde către zero; și, oricum, chiar în
conformitate cu reportajul, dr. Baruch Goldstein a refuzat să?l trateze
pe terorist; nu l?a omorât direct. Pe lângă aceasta, comisia de anchetă
mai menționează că, în anul 1990, dr. Baruch Goldstein a tratat un arab
rănit, și i?a salvat viața. Ce mai extremist.
În toate faptele descrise, nu există nici o urmă de pregătire a crimei.
În nici un stadiu n?a cerut dr. Baruch Goldstein, în cadrul serviciului
său militar, să participe în lupte și în schimburi de focuri. El nu s?a
antrenat ca trăgător, nu în armată și nici în civilie. În seara care a
precedat incidentul, el pregătise pentru a doua zi participarea cu
copiii la citania de Purim [carnavalul evreiesc, care cădea în ziua
aceea], și în consecință pregătise odăjdii, filacterii și Cartea
Esterei ? după depoziția soției sale în p. 25. În p. 78 sunt enumerate
însușirile doctorului Baruch Goldstein: ??modest, fidel, bine văzut,
eminent în studii, liniștit și calm, naiv, drept, leal, idealist, cald,
foarte serios?, la care comisia de anchetă adaugă: ?Persoana aceasta,
care?și ascundea intențiile oculte?? ? de unde cunoaște comisia de
anchetă intențiile oculte ale doctorului Baruch Goldstein?! Și un om
naiv e capabil să comită o crimă; însă un om naiv nu e în stare să?și
ascundă intențiile. Pe deasupra, tare?i ușor să tragi un naiv pe sfoară.
Nu putem găsi nici un fel de ?pregătiri?, pe care le?ar fi făcut
chipurile dr. Baruch Goldstein ca să se salveze, sau prevăzând că va fi
prins. El nu și?a pregătit vreun ascunziș, și nu și?a schimbat
aspectul, și nu și?a procurat acte false. El n?a avut grijă nici măcar
de o mașină cu care să fugă, cu toate că, după depoziția
sublocotenentului Revivi în p. 76, mașina lui avea dreptul de a parca
în postul de pază. ?Pregătirile? de care vorbește comisia de anchetă
sunt din aceeași categorie, ca și conturile în regulă sau datoriile
plătite: și?a parcat mașina lângă casa lui taică?su, deoarece mașina
era înregistrată pe numele tatălui. Faptul că o mașină parchează lângă
casa proprietarului său e considerat ca o dovadă de intenții criminale.
Dar mai e ceva.
Am remarcat mai sus că comisia de anchetă stabilește că dr. Baruch
Goldstein n?a avut sofisticarea juridică, sau criminală, de a comite
crima cu o armă care nu?i aparține, și care?i e adusă și i?e luată de
un ?scutier? (așa a încercat comisia de anchetă să se descotorosească
de prezența jenantă a necunoscutului înarmat, pe care?l văzuseră doi
martori). Dar nesofisticarea în domeniul (ne)schimbării armei nu
împiedică comisia de anchetă să stabilească că dr. Baruch Goldstein a
fost cum nu se poate mai sofisticat, și a dovedit largi cunoștințe
juridic?criminale, atunci când, intenționat, nu numai că și?a pus în
ordine conturile și și?a plătit datoriile, dar a și parcat mașina lângă
casa proprietarului ei, pentru a nu fi confiscată ca implicată într?o
crimă! Și astfel, desigur, a eliminat orice posibilitate de scăpare.
***
Dr. Baruch Goldstein a ajuns la locul incidentului îmbrăcat în
uniformă, și exhibând grade, cu toate că, după registrele armatei, nu
fusese chemat la rezervă. În p. 28 e menționată discuția dintre
sublocotenentul Revivi și dr. Baruch Goldstein, în care acesta din urmă
a afirmat că fusese chemat la rezervă. În p. 29, enoriașul evreu Ilan
Tor afirmă că apariția doctorului Baruch Goldstein nu?l surprinsese,
deoarece serviciul de rezervă al acestuia era fragmentar, și în
consecință el putea fi chemat la rezervă în orice moment. Cine știe ?
poate că nici dr. Baruch Goldstein n?a fost surprins atunci când
cineva, pe care?l credea împuternicit pentru aceasta, i s?a adresat
noaptea și l?a convocat urgent?! Poate că astfel au fost dejucate
intențiile originale ale doctorului Baruch Goldstein (ce fuseseră
menționate în p. 25) de a merge la slujba de Purim cu copiii?
Știm că doamna Miriam Goldstein, în acel moment încă soția doctorului,
i?a telefonat lui Edelstein de la comandatură, la ora 05:12 ? după
?output Bezeq? [societatea de telefoane israeliană], p. 25. Însă despre
telefonul pe care i?l dăduse dr. Baruch Goldstein în persoană,
aceluiași Edelstein, cu câteva minute mai înainte, (05:00 după
Edelstein) știm numai din depoziția acestuia din urmă (pp. 22/3). După
cum a afirmat doamna Miriam Goldstein în depoziția sa, dr. Baruch
Goldstein avea la dispoziție ?un telefon interior special (afară de
telefonul obișnuit), și Goldstein mai era echipat și cu un aparat de
telecomunicație și unul de identificare?. Deoarece fusese lansată o
teorie, după care dr. Baruch Goldstein ar fi avut părtași în comiterea
unei crime extrem de grave, ne?am fi așteptat ca organele în drept ? cu
comisia de anchetă în frunte ? să verifice înregistrările societăților
care acționează acele mijloace de comunicație, pentru a stabili cu cine
vorbise dr. Baruch Goldstein în noaptea aceea, și cine vorbise cu el.
Numai că nu s?a verificat nimic; de unde apare suspiciunea gravă că
aici e ceva care trebuie neapărat ascuns, și nu dr. Baruch Goldstein a
telefonat la armată, ci armata (sau cineva care se prefăcea că vorbește
în numele ei) i?a telefonat lui.
***
În paginile 81 ? 94, comisia de anchetă descrie pe larg tratamentul
acordat victimelor, acordând deosebită atenție la ce s?ar putea numi
maltatarea victimelor de către ?localnici?, cum îi numește comisia de
anchetă. O echipă de sanitari ai armatei israeliene a încercat să
trateze răniții și să le stabilizeze starea, dar ?localnicii? au tras
răniții din mâinile sanitarilor (p. 82). Majoritatea răniților n?au
fost evacuați la spitalul Aliya, care e mare și apropiat de locul
incidentului, ci la spitalul Alahli, care e mic, se afla în
construcție, îndepărtat de locul incidentului și pe deasupra a refuzat
să primească ajutor de la autoritățile israeliene, din motive politice
(83/4). Mai mult, răniții au fost transportați la spital pe capotele
mașinilor (82), și e clar că transportarea unui rănit, pe capotă, la un
spital îndepărtat, nu se face pentru a?l salva, ci pentru a?l folosi ca
material propagandistic; așa încât mulți răniți au decedat pe drum la
spital, chiar dacă comsia de anchetă încearcă să? reducă numărul
decedaților în urma acestui tratament bestial. Precum am menționat mai
sus, spitalul ?Al?Muqassed? a răspândit zvonul după care spitalele
israeliene refuză să primească răniți din incident ? zvon care a fost
publicat imediat de media israeliană și mondială.
Cadavrele au fost ?răpite? de la morgă și îngropate la repezeală,
conform binecunoscutei metode a organizațiilor teroriste, de a încurca
urmele. Dar în raportul comisiei de anchetă, la p. 87, găsim de data
aceasta o informație suplimentară, și extrem de interesantă: ?Au fost
și cazuri în care mortul a fost îngropat departe de domiciliul său,
fără ca familia să primească informații credibile.?! Adică: minciuna
cusută cu ață albă, după care cadavrele sunt răpite de la morgă de
către ?familii?, a fost de data aceasta total infirmată. Nu ?familiile?
răpesc cadavrele , ci organizațiile teroriste, care nu apără populația
locală, cum încearcă să afirme, ci o maltratează, îi creează suferința
și se folosesc de oameni ca pioni în șahul lor ucigaș.
Comportarea sălbatică a ?localnicilor? e suspectă, și e de presupus că
a fost bine organizată dinainte de organizațiile teroriste; așa cum
incidentul, masacrarea enoriașilor musulmani și asasinarea doctorului
Baruch Goldstein, pare a fi fost organizat ? mână?n mână cu teroriștii
? de părtașii israelieni ai teroriștilor în așa?numitul ?proces de
pace?.
***
Unul din cele mai stranii elemente în acest incident e faptul că nimeni
nu l?a văzut pe dr. Baruch Goldstein intrând în sala în care urma să
aibă loc masacrul. Enoriașii musulmani se prosternau atunci, cum le e
felul, cu spatele la cele trei intrări posibile, și n?au văzut nimic.
Locul din care au fost trase focuri de armă automată (de către dr.
Baruch Goldstein, după părerea comisiei de anchetă) nu era acoperit, în
dimineața aceea, de camerele de televiziune în circuit închis instalate
în sala Isaac (p. 45), și e vorba de un concurs de împrejurări
interesant. Sublocotenentul Revivi, care era de gardă în ?portița? care
duce la intrarea principală, nu l?a văzut pe dr. Baruch Goldstein
intrând pe?acolo (p. 49). Pe de altă parte, gardianul Waqfului, Abu
Salah, a pretins că l?ar fi văzut (din exterior) pe dr. Baruch
Goldstein intrând în sala de rugăciune a musulmanilor prin intrarea
principală (pp. 32 ? 34), însă comisia de anchetă a găsit numeroase
discrepanțe în depoziția aceasta, așa încât onorata comisie se
îndoiește, dacă Abu Salah s?a aflat acolo, în acel moment (pp. 50 ?
52). Dr. Baruch Goldstein a intrat în sala Avraam, unde se rugau
evreii, și a discutat cu câțiva enoriași (p. 29), însă ei nu l?au văzut
intrând în sala Isaac prin ușa care desparte cele două săli; ușa aceea
era, atunci, blocată, nu ermetic (p. 30), dar blocarea ar fi îngreunat
deschiderea ușii și ar fi cauzat, de?ar fi încercat cineva să forțeze
ușa, mult zgomot, care?ar fi atras atenția (pp. 33/4). Rămâne intrarea
din sala Yussefiye, care tocmai în dimineața aceea fusese evacuată de
femeile musulmane ce obișnuiau să se roage acolo, în urma dispoziției
Waqfului (p. 18), care le trimisese în altă sală. Tot acolo găsim și
explicația acestei dispoziții, anume că fiind atunci luna Ramadan,
Waqful se aștepta la un mare număr de bărbați musulmani la rugăciune;
și într?adevăr, în dimineața aceea ajunseseră la rugăciune circa 500 de
bărbați musulmani (p. 15). Cu toate acestea, n?au fost introduși
bărbați musulmani în sala Yussefiye, și nimeni n?a întrebat Waqful de
ce.
Maiorul Stelmann, comandantul clădirii, închisese în seara precedentă
zăvoarele ușii dintre sala Yussefiye și sala Isaac; a doua zi, după
incident, le?a găsit deschise. Cine le?o fi deschis?! Știm că zăvoarele
sunt făcute de obicei din metal, dar nimeni n?a încercat să ia amprente
digitale de pe ele; deasemeni, comisia de anchetă nu menționează
nicăieri vreo încercare de a lua amprente de pe alte obiecte de metal
amestecate în incident, cum ar fi încărcătoarele care l?au servit pe
trăgător.
Comisia de anchetă discută pe larg chestiunea intrării doctorului
Baruch Goldstein (după părerea ei) în sala Isaac, și în p. 59 conchide
că nu se poate ajunge la o decizie clară în problema aceasta. Mai mult,
comisia de anchetă repetă dezbaterea în pp. 226 ? 228, și ajunge din
nou la aceeași concluzie, că nu se poate ajunge la o decizie clară.
Prudența comisiei de anchetă e demnă de atenție, căci, precum am arătat
mai sus, comisia de anchetă nu s?a abținut să ajungă la concluzii
sentențioase în privința intențiilor oculte ale doctorului Baruch
Goldstein, pe care nimeni nu le?a cunoscut; neclaritatea e destinată,
pare?se, escamotării unui obstacol grav din calea comisiei de anchetă.
Dr. Baruch Goldstein cunoștea bine locul, și știa cum e organizată
paza. El știa că, de obicei, se află acolo polițiști (majoritatea
jandarmi) și o forță militară destul de importantă. El n?avea de unde
să știe că forțele acestea nu ajunseseră în dimineața aceea, în urma
unor defecțiuni. Comisia de anchetă afirmă, în p. 52, ?se poate
conchide în conformitate cu dovezi (care?! ? A.Y.) că fapta lui
Goldstein a fost premeditată?, dar tot ea susține, în p. 231, că dacă
la locul incidentului s?ar fi aflat forțele necesare, ?aceasta ar fi
îngreunat încercările lui Goldstein de a intra în sala Isaac prin
intrarea principală sau din sala Avraam, sau chiar le?ar fi dejucat
total. Dar astfel nu i s?ar fi putut împiedica intrarea din sala
Yussefiye, dacă a intrat cumva de?acolo.? (litere groase în original).
În cele două intrări anterioare (intrarea principală și sala Avraam)
dr. Baruch Goldstein s?ar fi lovit (dacă ar fi încercat să intre, cum
susține comisia de anchetă) de pază; dar el n?ar fi putut ști dinainte,
singur, că Waqful dăduse dispoziție să fie evacuate femeile din sala
Yussefiye, fără a aduce bărbați în locul lor! Dacă a fost aici
premeditare, ea n?a putut să fie a doctorului Baruch Goldstein, ceea ce
mă face să suspectez o conspirație.
***
În raportul comisiei de anchetă apar două tendințe contradictorii. Pe
de o parte, comisia de anchetă încearcă să submineze credibilitatea
martorilor arabi, și pe de alta ? să primească depozițiile lor, atunci
când e vorba de identificarea doctorului Baruch Goldstein drept
trăgătorul asasin. În p. 225, comisia de anchetă afirmă deschis că
martorii arabi fuseseră implicați ? într?adevăr ? într?un ?incident
traumatic?, și pe deasupra comisia de anchetă mai presupune că ei ar fi
putut fi interesați să arunce responsabilitatea asupra soldaților
israelieni; aș adăuga, și asupra coloniștilor. Însă în pagina
precedentă, comisia de anchetă susține că aceiași martori arabi, care
se aflau, fără îndoială, în stare de șoc, și care erau interesați să
arunce răspunderea pe dușmanii lor pe care?i urăsc, l?au văzut în sala
masacrului, fără nici o îndoială, pe dr. Baruch Goldstein: ?Descrierea
chipului și a persoanei corespundeau în întregime celor ale lui
Goldstein; unii dintre enoriași îl și cunoscuseră dinainte.? (p. 224) ?
ceea ce sună ciudat. Enoriașii arabi nu?l cunoscuseră personal pe dr.
Baruch Goldstein, ci numai ca unul dintre enoriașii evrei, pe care?i
urau în bloc (?el îl cunoștea din vedere, drept unul care se roagă din
când în când dimineața. După aceea a aflat că se numea Goldstein.?, p.
32; ?Martorul îl cunoscuse pe trăgător ca unul care roagă acolo ?și
face încurcături și baiuri cu oamenii??, p. 39, paragraful 11). Ei au
identificat, fără îndoială, cadavrul pe care?l profanaseră cu
bestialitate (după raportul căpitanului de poliție Segal Baruch,
fotocopiat în p. 308 al raportului comisiei de anchetă, paragraful IX),
dar e îndoielnic dacă acesta era cadavrul trăgătorului.
Comisia de anchetă se străduiește mult să submineze credibilitatea
martorilor arabi în privința unei afirmații pe care ei s?au încăpățânat
s?o facă, anume că în timpul incidentului se aflau în sală doi sau trei
trăgători. Așa afirmă martorul ?Abd?el Hafez Salman al?Ja?bari (p. 37,
paragraful 4), dar comisia de anchetă explică aceasta deoarece
?Goldstein a schimbat poziții? pe când trăgea. Martorul Haj Ahmad
Nasser (pp. 39/40, paragraful 13) susține că a văzut capătul țevii unei
arme de foc ieșind prin ferestruica despărțiturii dintre sala Avraam
(unde se aflau enoriașii evrei) și sala Isaac; însă o asemenea
ferestruică nu există, după afirmațiile comisiei de anchetă. Concluzia
comisiei de anchetă din p. 225, după care enoriașii musulmani se aflau
în stare de șoc, e cât se poate de justă; e posibil ca afirmațiile
martorilor arabi, după care s?ar fi tras focuri din intrarea principală
și/sau din sala Avraam, să fi provenit din dorința lor, conștientă sau
inconștientă, de a arunca răspunderea pe soldați și pe coloniști. Însă
aceasta nu exclude posibilitatea ca într?adevăr să se fi tras focuri de
armă, nu din intrarea principală, căci dacă s?ar fi deschis foc de
acolo, enoriașii arabi nu s?ar fi refugiat tocmai în direcția aceea,
cum observă comisia de anchetă, și nu din sala Avraam, a cărei ușă spre
sala Isaac era blocată, ci din sala Yussefiye, a cărei ușă ?era
deschisă? după depoziția martorului Yasser (Yusri) Mahmud Musa Jamal,
p. 35, paragraful 1, cu toate că comandantul clădirii, maiorul
Stelmann, o zăvorâse în seara precedentă (p. 46). În urma dispoziției
Waqfului, sala Yussefiye fusese evacuată de femeile musulmane care
obișnuiau să se roage acolo, și astfel rămăsese liberă pentru
activități suspecte.
O problemă gravă ce apare din depozițiile martorilor e cea a căștilor
de protecție pe care le purta trăgătorul, precum a spus martorul Hamis
?Abd?el Haleq (p. 37, paragraful 5): ??Înalt. Îmbrăcat în uniformă. Cu
cască de oțel pe cap. Căști de protecție, căști negre de protecție pe
urechi.?. Menționez aici că dr. Baruch Goldstein nu purta cască de
oțel, și un asemenea obiect n?a fost găsit după aceea la locul
incidentului. Martorul Haj Ahmad Nasser susține că l?ar fi văzut pe dr.
Baruch Goldstein, înainte de a fi intrat în sala Isaac, împreună cu
alți soldați și coloniști (și vorbind cu ei?) cu căști de protecție pe
urechi (p. 40) ? fapt improbabil după părerea comisiei de anchetă,
deoarece căștile de protecție i?ar fi îngreunat auzul.
Soldații și enoriașii evrei n?au văzut căști de protecție pe urechile
doctorului Baruch Goldstein, înainte de incident (p. 41), și comisia de
anchetă ar fi putut să nu primească versiunea martorilor arabi, dar în
p. 41 ea decide: ?În lumina tuturor celor de mai sus, putem conchide că
Goldstein a purtat căști ? pentru a?și proteja urechile ? în timpul
tragerii, dar nu mai înainte.?. Cauza acestei concluzii se află pare?se
în faptul jenant menționat acolo, ?căști de protecție (albe la culoare)
au fost într?adevăr găsite pe cureaua armei lui Goldstein care a fost
aflată după găsirea cadavrului, sub dulapul cu cărți sfinte musulmane
din sudul peșterii (raportul genistului de poliție Meir Cohen ? dovada
nr. 43). Adică, existența căștilor de protecție a fost dovedită, iar
apartenența lor lui Goldstein derivă din circumstanțe.?. E vorba de o
deficiență decisivă în raportul comisiei de anchetă, și de crearea unei
?legende a căștilor de protecție?, nu mai puțin gravă decât ?legenda
gloanțelor care se scindează?, pe care?am analizat?o mai sus.
Găsirea armei e descrisă astfel în p. 48:?După ce arma a fost aruncată,
cineva a învelit?o într?o pătură maro și a ascuns?o sub dulapul cu
cărți sfinte din sala Isaac. Când armata a primit informații despre
aceasta, a fost chemat, cum am menționat mai sus, un genist al poliției
care a desfăcut pătura, a luat arma (care era caldă încă) și a
înmânat?o investigatorilor poliției, care au trimis?o la laborator.?.
Dar raportul căpitanului de poliție Segal Baruch de la laboratorul
poliției (pp. 307 ? 309) descrie cu totul altceva: ?Sub dulapul cu
cărți care se află lângă peretele din sud?est am văzut o armă de tip
Galil învelit cu o mantie maro.? (p. 308, paragraful XI). Căpitanul de
poliție Segal Baruch enumeră, în raportul lui, toți polițiștii care
l?au însoțit, în vizitele sale la locul incidentului, însă genistul de
poliție Meir Cohen nu se află printre ei; mai mult, el afirmă că a
găsit singur arma, sub dulapul cu cărți, învelită într?o mantie maro.
Așa încât nu e de loc clar cine?a găsit cu adevărat arma, genistul
neidentificat din p. 48, genistul de poliție Meir Cohen din p. 41, sau
căpitanul de poliție Segal Baruch din p. 308! Mai mult, căpitanul de
poliție Segal Baruch enumeră pe larg corpurile delicte pe care le?a
colectat la locul incidentului, fără a aminti printre ele căști de
protecție. Ciudată și neliniștitoare e afirmația comisiei de anchetă în
p. 41, despre ?cureaua armei lui Goldstein care a fost aflată după
găsirea cadavrului?, de unde putem înțelege că cureaua armei (cu
căștile de protecție) a fost găsită separat de armă, și mai târziu. Dar
mai e ceva.
Dr. Baruch Goldstein a fost asasinat, așa afirmă comisia de anchetă, cu
sălbăticie, și gloata musulmană i?a sfărâmat capul. O fi dus aceasta și
la deteriorarea căștilor de protecție, a căror loc este pe cap?!
Comisia de anchetă nu spune nimic în domeniul acesta.
Căștile de protecție pe care le?a văzut martorul în p. 37 erau negre,
pe când cele găsite în p. 41 erau albe. Ne?am putea întreba, cum li s?a
schimbat într?atât culoarea, dar acesta e într?adevăr un amănunt lipsit
de importanță față de ce va veni în continuare. Am menționat deja că în
conformitate cu raportul comisiei de anchetă (și cu contradicțiile
dintre diversele lui părți), cureaua armei (cu căștile de protecție) a
fost găsită în același loc ca și arma, dar mai târziu, și asta nu
miroase bine.
Căci locul în care a fost găsită arma (și, mai târziu, cureaua armei și
căștile de protecție) e foarte îndepărtat de locul descoperirii
cadavrului, la celălalt capăt al sălii Isaac (planul sălii ? în p.
259). Căștile de protecție n?au fost găsite pe cadavru, și nu lângă el,
ci într?un loc îndepărtat, și prinse de cureaua armei. Putem înțelege
de aici că comisia de anchetă e de părere că, în timpul asasinării
doctorului Baruch Goldstein, el, și asasinii lui, toți împreună și
fiecare în parte, au avut grijă, tocmai, să dea jos cu grijă căștile de
protecție de pe cap, să le prindă de cureaua armei și să le ascundă sub
dulapul care se află la celălalt capăt al sălii?
S?ar putea ca, după găsirea armei, cineva să fi pus acolo și o curea cu
căști de protecție. În orice caz, faptul că căștile de protecție n?au
fost găsite pe cadavru, și nu lângă el, ci într?un loc îndepărtat, și
prinse de cureaua armei, indică clar că trăgătorul cu căști de
protecție, pe care?l văzuse martorul din p. 37, nu era dr. Baruch
Goldstein, ci o dublură, un impostor.
***
Raportul căpitanului de poliție Segal Baruch, care fusese la fața
locului, cuprinde amănunte înfiorătoare despre pângărirea cadavrului
doctorului Baruch Goldstein de către gloata musulmană: zidul de lângă
cadavru era stropit cu sânge pâna la înălțimea de doi metri (p. 308,
paragraful IX).
Nu putem avea pretenții față de musulmani: ei au făcut ce li se pare
natural când le cade în mână un evreu, un israelian, un colonist, un
soldat (dr. Baruch Goldstein era toate împreună). Dar putem avea
pretenții față de autorități, care nici n?au încercat să?i descopere pe
criminali.
Raportul căpitanului de poliție Segal Baruch, p. 308, paragraful VIII,
menționează că ?aproape de cadavru erau împrăștiate bare de metal cu
soclu pătrat însângerate, extinctoare și fragmente de baston?. Nu sunt
de părere că cineva înarmat cu baston, desigur bătrân sau invalid, ar
fi reușit să?l dea gata pe cel ce trăgea rafale ucigașe dintr?o pușcă
mitralieră; nici barele de metal n?ar fi ajuns pentru aceasta. Și,
într?adevăr, în pp. 47/8 găsim versiunea comisiei de anchetă în
privința capturării și asasinării doctorului Baruch Goldstein:
?În conformitate cu dovezile strânse, pe când Golstein intenționa să
schimbe încărcătorul ? a sărit pe el un enoriaș musulman, a cărui
mărturie se află în mâinile noastre, l?a prins din spate și i?a smuls
din mână arma, care era fierbinte. O rudă a celui ce?l neutralizase pe
Goldstein, care se afla lângă el, și?i era teamă de complicații, i?a
luat arma și a aruncat?o jos. În stadiul acesta ? când Goldstein
rămăsese de?acum fără armă ? s?au năpustit pe el câțiva enoriași, l?au
lovit și l?au ucis cu extinctoare și cu barele de fier ce folosesc
drept stâlpi de susținere pentru despărțituri și care se găsesc acolo
întotdeauna.?
Aceasta e versiunea completă. De?a lungul întregului său raport,
comisia de anchetă se străduiește să submineze credibilitatea
martorilor arabi, susținând, printre altele, că ei erau în stare de șoc
în urma gravei traume pe care?o suferiseră, ceea ce corespunde
realității. Dar iată ? cineva nu era în stare de șoc, și după comisia
de anchetă a dat dovadă de sânge rece, inventivitate, curaj, capacitate
de decizie și bună condiție fizică (e vorba de capturarea unui om
voinic, și despre care se afirmă că trăgea rafale ucigașe dintr?o armă
automată). Ar fi fost de dorit ca comisia de anchetă să?i pună
capturatorului, care se evidențiase prin calitățile susmenționate,
câteva întrebări în chestiunile rămase indecise în urma credibilității
reduse a martorilor, cum ar fi prezența a mai mult de un trăgător în
sală, calea prin care dr. Baruch Glodstein a(r fi) intrat în sala
Isaac, etc.. Numai că nimeni nu l?a întrebat așa ceva.
Dacă citim cu atenție versiunea comisiei de anchetă, putem observa că
capturatorul nici n?a apărut înaintea ei: ?a cărui mărturie se află în
mâinile noastre?, adică capturatorul a depus mărturie în fața unui
factor nenumit, care?a transmis?o comisiei de anchetă ? care n?a cerut
explicații suplimentare. În fața anchetei au depus mărturie mulți
arabi, dar nici unul dintre ei nu menționează că l?ar fi cunoscut pe
capturator, nici măcar gardienii Waqfului, despre care putem presupune
că?i cunosc pe enoriași. Pe deasupra, personajul acesta misterios ar fi
trebuit să fie considerat erou, de populația locală și de media
mondială și mai ales israeliană; dar nimeni n?a auzit nimic despre el.
Protecția acordată ? știm bine ? agenților serviciilor secrete.
Interesant de menționat că care capturatorul a acționat, dacă?l credem,
după procedura care obligă forțele israeliene pentru a dezarma
coloniști care trag: a venit din spate, a așteptat să se termine
încărcătorul, și atunci i?a scos trăgătorului arma din mână (procedură
menționată în raportul comisiei de anchetă, capitolul ?Instrucțiuni de
deschidere a focului?, pp. 201 ? 211).
Putem acum să mai punem anumite întrebări. Personajul a fost descris ca
enoriaș musulman; dar în momentul tragerii, enoriașii musulmani se
aflau într?o sală scăldată în foc ucigător de armă automată, care venea
din spatele lor; și chiar de?ar fi fost capturatorul James Bond în
persoană, putem presupune că nu era făcut din oțel. Cum, în decursul
acelor 90 de secunde decisive, a reușit capturatorul să ajungă în
spatele trăgătorului, care era (după planul din p. 259) cu spatele la
peretele în care se aflau cele trei intrări posibile?!
Sau, poate, o fi țâșnit capturatorul din una din cele trei intrări
posibile, nu din intrarea principală (păzită de soldați), și nici din
sala Avraam (unde se aflau enoriașii evrei), ci din sala Yussefiye,
golită chipurile din dispoziția Waqfului, și rămasă astfel liberă
pentru activități suspecte?!
Faptul că căpitanul de poliție Segal Baruch nu menționează în raportul
său (pp. 307 ? 309) impacturi de gloanțe în podea, și/sau în rogojinile
care o acoperă, indică două lucruri, unul în privința gloanțelor și
altul în privința schijelor. În privința gloanțelor: faptul că s?au
găsit impacturi în pereți și în monumente, dar nu în podea (p. 308,
paragraful IV) indică clar că traseul gloanțelor care i?au lovit pe
enoriașii musulmani nu era oblic, de la înălțimea doctorului Baruch
Goldstein (1.92 m) spre musulmanii prosternați, ci orizontal. Iar în
privința schijelor care au fost strânse de pe podea (p. 309, paragraful
XI), faptul că schijele acelea, care ieșiseră din corpurile răniților,
n?au lăsat urme în rogojini, indică clar că energia acelor schije era
redusă, și de aceea numărul mare al victimelor nu poate fi explicat
prin ?legenda gloanțelor care se scindează?.
Rămân deci numai două posibilități.
În ambele, dr. Baruch Goldstein a fost chemat chipurile la rezervă,
noaptea, iar el s?a grăbit să?și facă datoria, și s?a prezentat unde i
s?a spus. El a discutat cu soldații, și cu enoriașii evrei; după
mărturiile tuturor, el era calm, și credea că fusese chemat la rezervă.
După aceea , el a intrat în sala Yussefiye.
Aici, drumurile se despart. În prima posibilitate, dr. Baruch Goldstein
a fost asasinat imediat, și în sala de rugăciune a musulmanilor a
intrat o dublură, care a tras în enoriași, împreună cu un cirac care
trăgea din sala Yussefiye. După aceea, dublura a fost schimbată repede
cu cadavrul, pe care l?au pângărit musulmanii.
A doua posibilitate e precum urmează: dr. Baruch Goldstein a primit un
ordin ilegal, de a trage în civili; iar el a executat ordinul ? trăgâd
în pereți (multe dintre aceste impacturi au fost mai apoi escamotate cu
ajutorul ?reparațiilor? pe care le?a văzut căpitanul de poliție Segal
Baruch în a doua lui vizită la locul incidentului, p. 308, paragraful
IV) și în extinctoare (p. 36 ? posibilitate care n?a fost controlată,
și dovezile în această direcție au dispărut ? pp. 42/3); acest foc
ineficace a fost ?întărit? de foc tras de un ?specialist? din sala
Yussefiye. După aceea, din ușa sălii Yussefiye a țâșnit capturatorul,
posibil un ?cunoscut? de?al doctorului, ca să nu?i trezească
suspiciunea. Capturatorul, împreună cu ?ruda? (frate de arme), a scos
arma din mâna doctorului Baruch Goldstein, l?a asasinat, și a lăsat
cadavrul la dispoziția bestialității gloatei musulmane.
***
Concluziile comisiei de anchetă care a cercetat incidentul fuseseră
stabilite dinainte, în decizia guvernului israelian de pe 25 februarie
1994, câteva ore după incident, care e citată în p. 206 a raportului
comisiei:
?V.1) Miniștrii și Procurorul General au înaintat în sesiunea
guvernului propuneri în privința măsurilor ce trebuiesc luate pentru a
trata factori israelieni extremiști, care au rol incitator pe teritorii.
2) Guvernul e de părere că numiții factori încalcă în mod grav și
periculos ordinea publică, și că trebuie să fie aplicate toate
mijloacele legale, pentru a?i reține și înfrâna.
3) Chiar dacă e vorba de un act terorist al unui individ izolat, așa
cum s?a întâmplat azi dimineața la Hebron, nu putem închide ochii față
de incitările care se fac auzite din când în când deschis și amenință
ordinea publică.
(?)
VII. Guvernul e ferm în decizia sa de a continua să facă eforturi
pentru pace și de a promova tratativele atât cât îi stă în putință.?.
Adică: guvernul declarase deja, câteva ore după incident, și fără nici
o anchetă, că ?e vorba de un act terorist al unui individ izolat?, așa
încât comisia de anchetă n?ar fi putut decide altfel. Mai mult,
guvernul a declarat deschis că intenționează să se folosească de acest
eveniment înfiorător pentru a?i înfrâna pe ?extremiști? și pentru a
promova ?pacea?.
O parte însemnată a populației a fost stigmatizată, după ce, în mod
paradoxal, un om ce era considerat echilibrat, și de la care nimeni nu
s?ar fi așteptata la vreun act violent, a fost prezentat dintr?o dată
drept asasin în masă; politicianul Yossi Sarid a spus, după incident,
că el nu vrea să discute cu locuitorii unui oraș al cărui medic?șef e
asasin (dr. Baruch Goldstein nu era ?medic?șef?). Dacă unul ca el a
fost capabil de așa ceva, atunci orice colonist, orice credincios,
orice naționalist poate fi stigmatizat inițial ca asasin, eliminat,
delegitimat.
Continuare în Yosef Abraham : Asasinarea doctorului Baruch Goldstein. Eseu subversiv ( II )
|
|