S.Y. Agnon. Cartea Faptelor. La tata acasa
Data: Wednesday, October 15 @ 12:01:47 CEST
Topic: Biblioteca Babel



S.Y. Agnon. Cartea Faptelor. La tata acasǎ
Traducere din ebraicǎ : Yossef Abraham





I
Aproape de Paște a fost fapta aceea. Departe eram de casa lui tata și de orașul natal și mǎ chinuiam cu munca, acea muncǎ ce n are început și n are sfârșit, în care intri cu de a sila și nu mai ieși niciodatǎ. Au venit doi oameni plini de var și vǎpsele iar unul dintre ei ținea o scarǎ în mânǎ. Cu adevǎrat scara aceea singurǎ stǎtea. Iar el, adicǎ omul acela cu scara, se bǎgase și el printre fușteie. I am întrebat ce vor. Mi  au rǎspuns, sǎ vǎruim camera am fost trimiși aicea. Eram prins de muncǎ și mi era greu sǎ o întrerup. Dar nu de întrerupere îmi pǎrea rǎu, ci de murdǎrie, cǎci zugravii aceia fǎrǎ îndoialǎ n au sǎ se deranjeze sǎ întindǎ un cearșaf peste cǎrți iar acestea au sǎ se murdǎreascǎ.
Ca sǎ nu mi simtǎ muncitorii gândul m am fǎcut cǎ nu i vǎd și m am uitat la gaura din perete de lângǎ tavan, pe care o acoperǎ paie și smicele ce atârnǎ din tavan, și unde sǎlǎșluiesc muște și țânțari. Mi am spus în sine ce folos ai cǎ ferestrele ți sunt zǎbrelite cǎci gaura aceea e plinǎ de țânțari și muște. I am lǎsat pe muncitori și m am cǎțǎrat la tavan, sǎ curǎț paiele și smicelele, ca sǎ se vadǎ gaura pân’ce oi gǎsi vreo scândurǎ s o astup.
A venit ruda mea cea micǎ sǎ mǎ ajute. Dintr o cauzǎ pe care n o cunosc am mustrat o și i am spus n am nevoie de tine și de alde ca tine. A strâns din umere și s a dus.
Pânǎ una alta au început muncitorii sǎ se poarte în camera mea ca și cum ar fi fost a lor. Mi am spus în sine eu sunt de prisos aici și nu pot sǎ mi fac munca, oi merge în orașul natal și la tata acasǎ. De mulți ani nu l am vǎzut pe tata și n am îndeplinit porunca cinstirii tatǎlui. M am dus la garǎ și m am urcat în trenul care merge spre orașul meu. Dintr o cauzǎ care nu depindea de mine a întârziat trenul pe drum, și când am ajuns în oraș începuse sfânta sǎrbǎtoare și era noaptea Paștelui.
II

A venit noaptea Paștelui și eu am ajuns în orașul meu. întrucât era vremea rugǎciunii m am dus sǎ mǎ rog, dar nu unde se roagǎ tata, ca nu cumva vǎzându mǎ pe neașteptate sǎ zǎpǎceascǎ rugǎciunea. Ajungând în curtea sinagogii am zǎbovit puțin, cǎci vǎzusem o lumânare aprinsǎ atârnatǎ în aer într o sticlǎ și bǎlǎbǎnindu se în vânt fǎrǎ sǎ se stingǎ, și pentru cǎ tocmai atunci a venit unul dintre deslușitori pe nume Isaac Euchel și mi a arǎtat lǎmurirea unui verset încurcat de la sfârșitul cǎrții Iosua sau poate de la începutul cǎrții Osea. Lǎmurirea lui Ițic Euchel mi s a pǎrut cam greoaie, cǎci comentatori din vechime îl lǎmuriserǎ deja în stil simplu și într o limbǎ ușoarǎ și accesibilǎ. Cu toate acestea am clătinat aprobator capul, ca-și cum ar fi fost nevoie de explicația lui. Pe când vorbeam a scos o țigaretǎ și a cerut foc. A venit un copil și a aprins un chibrit dar acesta s a stins. A luat un chibrit și mi l a dat și mi a spus dǎ i lu’domnu’acela. I am spus lui Isaac Euchel voi cu toatǎ dibǎcia voastrǎ în gramaticǎ n ați știut sǎ îmbrǎcați bețigașul acesta într un cuvânt frumos ca chibrit. Dar spunând aceasta mi a venit în minte cǎ mi va rǎspunde cǎ pe vremea lor nu erau chibrituri, așa cǎ n au avut nevoie de un asemenea cuvânt. A luat Euchel chibritul și a spus carevasǎzicǎ cu chirbitul ǎsta se aprinde focul (chirbit a spus cu rb și nu cu br). Dar ce folos ai din chirbit, cǎ se stinge înainte de a și face datoria. Vai, am vrut sǎ l înving și am ieșit învins.
III
Nu mi amintesc cum ne am despǎrțit. Dar despǎrțindu mǎ de el am vǎzut cǎ stau într o camerǎ mare în care era o masǎ pusǎ pe care se aflau sticle și borcane și pahare, și douǎ femei erau acolo, una bǎtrânǎ și una copilǎ. Și o lumânare era atârnatǎ acolo în aer într o sticlǎ, ca aceea pe care o vǎzusem în curtea sinagogii. Sau poate douǎ lumânǎri erau acolo și pǎrea cǎ i doar una. Și camera era deschisǎ în ambele pǎrți, cu douǎ uși, fațǎ în fațǎ. M am îndreptat spre ușa care dǎdea înspre casa lui tata și am vrut sǎ ies. A spus bǎtrâna, nu i frumos ce faci, intri și ieși. Am vǎzut cǎ mǎ nimerisem într un han și voiau sǎ câștige de la mine. Mi am pus mâna pe inimǎ în jurǎmânt și am fǎgǎduit și am spus crede mǎ cǎ vin altǎ datǎ. S a luminat fața bǎtrânei și a spus știu eu cǎ domnul își va ține vorba. Am dat din cap și am spus, sǎ dea Dumnezeu sǎ nu uit, sǎ dea Dumnezeu sǎ nu uit. Cu toate cǎ o asemenea fǎgǎduințǎ e greu de ținut. Mai întâi, pentru cǎ ajunsesem în orașul lui tata iar tata desigur mǎ va lua la el și nu mǎ va lǎsa sǎ merg la tot felul de hanuri și fǎgǎdǎuri. Și mai apoi, mai apoi am uitat de ce. Când am scǎpat de bǎtrânǎ am început sǎ alerg, cǎci obiceiul lui tata este sǎ cineze de îndatǎ dupǎ rugǎciune. Tot alergând mi a venit în minte cǎ poate am trecut de casa lui. Mi am luat ochii sǎ privesc. Mi s  au închis ochii și n am vǎzut nimic. M am strǎduit și i am deschis doar cât o crǎpǎturǎ micǎ. Am vǎzut înaintea mea trei-patru oameni, alergând speriați și grǎbiți. Am vrut sǎ i întreb unde i casa lui tata. Dar ei erau venetici, deși erau îmbrǎcați ca în orașul meu. I am lǎsat sǎ treacǎ și nu i am întrebat. Timpul nu stǎ iar eu stau și caut casa lui tata și nu știu unde i. Cǎci ani mulți n am fost în oraș și am uitat multe din cǎrǎrile lui, ba și orașul însuși s a cam schimbat. Mi am amintit cǎ tata stǎ la Cutare, iar pe Cutare îl cunosc toți. Am cǎutata pe cineva care sǎ mi spunǎ unde i casa. Iar mi s au închis ochii. M am strǎduit cu toatǎ puterea sǎ i deschid. S au deschis doar cât o crăpăturǎ micǎ. A ieșit Luna și a lucit peste ei cenușie și prǎfoasǎ. Am vǎzut o copilǎ. Mi a arătat cu degetul și a spus asta i. Am vrut s o întreb de unde știi ce caut eu. Mi s au deschis ochii și l am văzut pe tata cu paharul în mână gata să binecuvânteze vinul, dar zăbovind și așteptând. M am temut să tulbur liniștea casei și am încercat să i explic lui tata pe limba ochilor de ce am zǎbovit atât. Iar mi s au închis ochii. M am strǎduit și i am deschis. Dintr o datǎ s a auzit un glas ca glasul cearșafului când se rupe. De fapt nici un cearșaf nu s a rupt, ci un norișor mititel de pe boltă se rupsese, și rupându se a ieșit Luna și a fierăstruit norii, și o luminǎ dulce a lucit peste casă și peste tata.
(Din ebraicǎ : Yossef Abraham)





Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=1347