Primul submarin "Delfinul"
De-a lungul anilor mai multi analisti militari navali au descris submarinul ca "arma saracilor", in realitate a fost si este o arma complexa, teribil de eficienta si, normal, foarte costisitoare. Nu e de mirare ca putine tari din lume si-au permis si-si permit sa posede submarine. Iar printre aceste tari a fost si este si Romania. O marina militara serioasa fara submarine este de neconceput in ziua de astazi.
Romania a comandat primul submarin, probabil deja in 1912 (datele precise, in acte, au disparut) un submarin costier, in Italia, inainte de Primul Razboi Mondial. El trebuia preluat in 1915, dar in acelasi an Italia a declarat razboi fostului aliat, Austria-Ungaria si drept urmare a rechizitionat, abuziv, submarinul pentru flota ei. In 1920 statul roman a fost cel care a renuntat, din motive financiare, la achizitionarea unui alt submarin costier, de 350 tone deplasament, contractat firmei franceze Schneider-Creussot.
Peste numai cativa ani a fost comandat un submarin mult mai mare, de "mare larga", santierului naval italian Quarnaro din Fiume (Rijeka de astazi - Croatia). In 1926 santierul a inceput lucrarile la submarin, insa din cauza lipsei totale de experienta in constructia de submarine, terminarea lucrarilor a intarziat enorm (cu nenumarate proteste din partea Romaniei, inclusiv actiuni in justitie) si abia in anul 1935 submarinul a fost lansat la apa, peste inca un an, in 1936, a intrat oficial in serviciu, fiind prezentat festiv publicului romanesc si strain la Constanta, in prezenta regelui Carol al II-lea, cu ocazia Zilei Marinei, la 15 august 1936. Fiind primul submarin romanesc scopul lui initial a fost de "nava-scoala" pentru submarinisti, mai ales ca urmau sa intre in dotarea MRR (Marina Regala Romana) alte submarine (Planul Naval din 1929, dus la indeplinire decat foarte partial, prevedea printre cele 180 de nave militare noi si 12
submarine), mai moderne, partial construite in tara, la Galati. Intre timp fusese livrata Romaniei, tot de catre santierul naval din Fiume, si nava baza de submarine "Constanta".
Declansarea razboiului contra URSS la 22 iunie 1941 a facut ca submarinul "Delfinul" sa ia parte din prima zi la ostilitati. Peste putin timp, impreuna cu alte nave romanesti, printre care distrugatoarele Marasesti si Regina Maria, a respins, in dreptul capului Midia, puternica flota de invazie a Uniunii Sovietice. URSS a pierdut atunci doua submarine si puternicul crucisator "Moskva", iar crucisatoarele usoare "Harkov" si "Vorosilov", avariate, au trebuit sa se retraga. Pe urma "Delfinul" a luat parte la luptele navale din preajma Crimeei si a reusit in noiembrie 1941 sa scufunde transportorul de trupe "Uraletsk" (2.000 t DW). Cea mai periculoasa misiune a „Delfinului“ a avut insa loc intre 25 iunie si 3 iulie 1942 cand a fost reperat de distrugatoarele care escortau un convoi sovietic la est de Yalta. Timp de aproape patru zile a fost supus incontinuu unui bombardament cu sute de bombe si grenade antisubmarin, a fost atacat si din aer. Pentru a scapa comandantul submarinului (a carei deviza de lupta era: „Hotarati ca leul, vicleni ca vulpea, prudenti ca pisica“) a ordonat golirea rezervorului de ulei si aruncarea peste bord, intr-o noapte, a tot ce nu era necesar navei. Sovieticii, observand pata de ulei si aceste resturi, au si anuntat prin radio Moscova, in limba romana, scufundarea lui. Cu o viteza de melc, serios avariat, inclusiv cu carma pe jumatate scoasa din uz, „Delfinul“ a ajuns insa dupa 10 zile la Constanta, spre stupefactia tuturor, inclusiv a familiilor indoliate prematur ale marinarilor declarati morti. A fost apoi remorcat pana la Galati si a intrat in reparatii. La 24 august 1944, pentru a nu fi confiscat de sovietici, a fost din nou remorcat, pe Dunare in sus, pana la Islaz. Degeaba, la 15 septembrie 1944 rusii l-au confiscat, impreuna cu restul navelor militare si civile romanesti. In 1951 URSS l-a inapoiat Romaniei, in stare de "epava-plutitoare", spre surprinderea "restituitorilor" romanii au reusit sa-l repare si in 1954 a devenit din nou operational, insa, in principal, nu pentru Marina Militara a RPR, ci pentru Institutul Roman pentru Cercetari Marine (IRCM) din Constanta si, desigur, a servit in continuare ca nava-scoala pentru submarinistii militari. In 1970 a fost scos definitiv din serviciu si casat, ce se mai pastreaza din acest prim submarin romanesc, la Muzeul Marinei din Constanta si la muzeul Ferdinand I din Bucuresti, sunt cele doua motoare Krupp, tunul Bofors si manometrul de adancime. Seful statului major al Marinei Militare, Victor Bogdan, a incercat tot ce era posibil ca sa salveze submarinul, ca nava istorica, insa autoritatile comuniste ale epocii au ramas impasibile. Este trist ca Ceausescu nu a avut inspiratia, nu a realizat momentul, in 1970, sa pastreze nava, pentru posteritatea romaneasca.
Submarinul "Delfinul" la sosirea in tara de la Fiume-Italia, iulie 1936 ​Datele tehnice ale submarinului „Delfinul“ Pe calea ferata au fost transportate in 1940-1941 toate toate piesele detasate a doua submarine de conceptie olandeza. Navalistii de la Galati au reusit performanta sa ansambleze submarinele in timp record si in 1941 au fost lansate la apa. In baza „traditiei“ „animaliere“ (submarinul „Delfinul“) au fost botezate „Marsuinul“ si „Rechinul“. Lansate la apa in 1941 (spre surprinderea specialistilor germani, care nu credeau ca santierul naval de la Galati este capabil de o astfel de performanta tehnica si inginereasca), probele de mars si armarea navelor au mai durat trei ani de zile. Nu avem nici o dovada in acest sens, insa banuim ca maresalul Ion Antonescu a dat un ordin secret, ca sa se intarzie cat mai mult punerea lor in serviciu, in ideea sa nu fie pierdute in actiuni ofensive fara rost si sa fie pastrate, impreuna cu restul flotei militare, pentru a asigura apararea litoralului romanesc in 1944-1946 impotriva oricaror tentative de debarcare sovietica. La 23 august 1944 intreaga flota militara a Romaniei era practic intacta, o performanta unica in istorie, insa fara nici o consecinta pozitiva pentru tara, fiindca intre 24 august si 13 septembrie 1944 sovieticii au confiscat toata navele, inclusiv cele comerciale.

Submarinele „Marsuinul“ si "Rechinul" au devenit operationale in primavara anului 1944. „Rechinul“ a luat parte, partial, la Operatiunea "60.000", adica evacuarea soldatilor romani, germani, rusi 1) si slovaci din Crimeea, desfasurata pe parcursul unei luni de zile (12 aprilie-14 mai 1944). Hitler se incapatanase se mentina cu orice pret Crimeea (voise sa o anexeze direct la Reichul german, sub numele de Gotland, fiindca cancelarul german aflase ca odata traisera si goti in Crimeea...). Pana la urma Ion Antonescu, dar si generalii germani, l-au convins sa evacueze, in ceasul al 12-lea peninsula, in conditii foarte dificile, sub atacul incontinuu al artileriei, aviatiei si marinei sovietice. Dupa Operatiunea "Dynamo" (evacuarea de catre Anglia a trupelor aliate incercuite la Dunkerque, iunie 1940) a fost cea mai mare operatiune de evacuare din al Doilea Razboi Mondial, un mare succes: majoritatea soldatilor aliati au reusit sa ajunga nevatamati la Constanta, trupele au fost transportate in principal de nave civile romanesti 2), escortate de nave militare romane si germane.

„ Rechinul“ a efectuat apoi un raid indepartat de recunoastere, de o luna si jumatate (15 iunie – 29 iulie 1944) in portul sovietic Novorosiysk, cea mai lunga misiune a unui submarin romanesc executata vreodata. Atat "Marsuinul" cat si "Rechinul" au fost intens atacate in 1944 de catre sovietici cu bombe si grenade antisubmarine, insa au reusit sa scape absolut fara nici o avarie. Mentionam de asemenea faptul ca „Marsuinul“ a fost atacat timp de doua zile, fara succes, si de marina si aviatia germana, care l-au confundat cu un submarin sovietic.

La 5 septembrie1944 cele doua submarine au fost confiscate de Uniunea Sovietica, impreuna cu restul navelor stationate la Constanta. In data de 20 februarie 1945 la bordul "Marsuinului", stationat la Poti, in URSS, a avut loc explozia unei torpile. Sovieticii l-au reparat insa, in 1944-1945 era unul din cele mai moderne submarine din lume, insa in 1950 a fost casat, dupa ce i-a fost copiata toata tehnologia de fabricatie olandezo-romana. "Rechinul" in schimb a fost folosit ca "depozit plutitor pentru piese de schimb pentru submarinele sovietice" si apoi returnat Romaniei, in 1951, in stare de carcasa demna de fier vechi. Nu a mai putut fi repus in functie, fiind casat in 1957 (dupa alte date, in 1959), dupa toate probabilitatile la Mangalia.

Mentionam de asemenea si faptul ca, la Conferinta de Pace de la Paris, la 10 februarie 1947, Romania fiind considerata tara invinsa, i s-a interzis ca pe viitor sa mai posede submarine. Intrand insa din 1947 in sfera de influenta sovietica si in plin Razboi Rece, prevederea a ramas caduca.

Istoricii navali straini nu stiu nici pana in ziua de astazi ce paternitate sa acorde submarinelor "Marsuinul" 3) si "Rechinul". Au fost submarine olandeze, germane, romanesti sau o "coproductie"? Insa, cum la un avion nu conteaza cine a livrat motoarele si electronica, ci cine a proiectat ansamblul si l-a construit, atunci putem considera cele doua submarine de productie romaneasca, desigur realizate in cadrul unei colaborari internationale.

De mentionat ca submarinele romanesti „Delfinul“, „Marsuinul“ si „Rechinul“ au servit in Marina Regala a Romaniei (MRR) sub deviza „Audaces fortuna juvat“ (Vergiliu).