Dan Culcer. Despre functia sociala a poeziei
Data: Sunday, July 17 @ 00:25:46 CEST
Topic: Apeluri. Societatea civila


Deși natura poetică a textului pe care îl reproducem mai jos nu poate fi contestată, așa cum nu poate fi contestată datoria poetului față de antemergătorii săi Dimitrie Bolintineanu, Eminescu sau Octavian Goga, poeți din secolele al XIX-lea și al XX-lea, nu pentru aceste considerente strict istorice sau estetice preluăm poemul lui Gelu Oproiu. Textul are valoarea unei cronici rimate și a unui editorial politic și vă propunem să îl citiți ca atare. În vremeuri de restriște și de bejenie cântecul și poemul vor trebui să-și reia funcțiile sociale. Altfel, ce vor spune nu doar strămoșii ci și urmașii despre nemernicia și slăbiciunea noastră?
Dan Culcer

P.S. Jumătate din cantitatea de carne de porc necesară consumului în România este importată din străinătate. Informație din iulie 2011.

Comoara de lângă noi

De s-ar scula străbunii din somnul cel de moarte
Și-ar vrea să dea o raită pe-al țării larg ogor,
Să vadă dacă poartă pecetea vrerii noastre
De-a da mai multe roade decât pe vremea lor,

Ce credeți c-or să spună când le-o cădea privirea
Pe-atâta câmp pârloagă, zăcând sub pir și spini,
Și vor afla c-aducem merindele de-afară,
îmbogățind ca proștii pe lacomii străini!?

Ar zice că aceasta nu-i țara ce-au lăsat-o
S-o moștenim cu cinste, să-i dăm un nou avânt,
Că am uitat de șansa ce ni-i la îndemână,
De cel mai scump tezaur – pământul nostru sfânt.

Și plini de grea tristețe și mare-amărăciune,
Cu glasul ca un tunet ar spune răspicat:
„Treziți-vă îndată, voi care țineți cârma
Și-ntoarceți-vă fața cu dragoste spre sat!

Căci nu-i o altă cale mai bună de salvare
Din gheara sărăciei și-a crizei, mai curând,
Decât să puneți iute pe roate-agricultura,
Să scoateți la iveală comoara din pământ!

Dați tot ce vor țăranii să-i crească trudei sporul:
Tractoare și semințe cu bob mănos, de soi,
Și-aduceți către buza câmpiei însetate,
Din Dunăre, din râuri, al apelor șuvoi!

Și-o să vedeți ce holde, ce lanuri minunate,
De grâu, porumb și floare vor fremăta sub cer,
Și cum vor geme iarăși silozul și pătulul
De-atât belșug de aur, al brazdei giuvaer!

Nu va mai plânge masa, vor fi bucate multe,
Prisosul îl veți vinde la alții pe bani grei,
Nu va mai bate vântul prin vistieria țării
Și buna rânduială își va găsi temei!“

…………………........................………………..

De nu urmăm degrabă povața și îndemnul
Ce ni le-au dat străbunii în al răscrucii ceas,
N-o să ne ierte nimeni, nici ei și nici urmașii,
Căci țara va rămâne într-un etern impas…

Gelu Oproiu

REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2011





Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=1114