Legea Nr. 187/07.12.1999 « Pentru deconspirarea Securității ca poliție poli
Data: Saturday, June 17 @ 14:33:53 CEST
Topic: Rezistenta


Intenția partidului de guvernământ de a modifica Legea Nr. 187/07.12.1999 « Pentru deconspirarea Securității ca poliție politică » - singurul act normativ referitor la lichidarea totalitarismului marxist care a putut să fie adoptat în cursul celor 14 ani care au trecut de la răsturnarea politică din decembrie 1989 – îi oferă Societății Civile prilejul să intervină în procesul legislativ prin propuneri menite să amelioreze și să întărească textul Legii.
Ion Varlam
Secretar-general al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi
Președintele Adevăr și Dreptate


ADEVĂR ȘI DREPTATE
UNIUNEA MONDIALĂ A ROMÂNILOR LIBERI,


Intenția partidului de guvernământ de a modifica Legea Nr. 187/07.12.1999 « Pentru deconspirarea Securității ca poliție politică » - singurul act normativ referitor la lichidarea totalitarismului marxist care a putut să fie adoptat în cursul celor 14 ani care au trecut de la răsturnarea politică din decembrie 1989 – îi oferă Societății Civile prilejul să intervină în procesul legislativ prin propuneri menite să amelioreze și să întărească textul Legii.

EXPUNERE DE MOTIVE

În România, problemele legate de lichidarea rămășițelor totalitarismului marxist nu se pun în termeni adecvați cu realitatea și cu rigoarea impusă de circumscrierea și combaterea acestui pericol.
1. Se eludează realitatea politică, recte faptul că lichidarea rămășițelor totalitarismului marxist este condiția prealabilă a restaurării democrației de care depinde revenirea României în concertul statelor civilizate, de care au îndepărtat-o cincizeci de ani de barbarie. Neținându-se cont de aspirațiile legitime ale poporului român, care, după o jumătate de veac de cazne și batjocură, este însetat de dreptate și de adevăr, se bagatelizează sau se minimalizează faptele totalitarismului, se tergiversează adoptarea de măsuri apropriate pentru a elimina rămășițele lui și se amână aplicarea rarelor decizii luate. Se recurge la diverse manevre dilatorii pentru a nu satisface exigențele instanțelor internaționale și ale partenerilor europeni și atlantici în această materie, ascunzându-se totodată românilor constanța insistențelor acestora.
2. Lipsa de rigoare a desbaterii ține de ignorarea și ocultarea experienței dobândite după cel de al doilea Răsboi Mondial de politologii și juriștii din Lumea Liberă relativ la circumscrierea și combaterea pericolului pe care totalitarismul îl reprezintă pentru libertatea și pacea popoarelor. În Europa Occidentală, științele politice au investigat și stabilit specificitățile totalitarismului iar dreptul public a preluat aceste rezultate, definindu-i trăsăturile prin legi menite a-i identifica manifestările și a-l contracara cu eficacitate, prin mijloace legale. Dacă vrem cu adevărat să fim primiți în U.E., ca parteneri egali și onorabili, adoptarea și aplicarea acestor concepte și norme sunt pentru noi obligații de neocolit, a căror îndeplinire constituie dovada minimă a sincerei noastre angajări pe calea democrației.


Felul în care puterea abordează chestiunea modificării Legii Nr. 187/07.12.1999 « Pentru deconspirarea Securității ca poliție politică » confirmă nesocotirea celui mai grav aspect al realității politico-sociale din România, și anume blocarea democratizării, datorată menținerii clivajului social impus de totalitarism, care a împărțit populația în două tabere opuse, ale căror interese și solidarități sunt ireconciliabile : victimele totalitarismului marxist, care, grosso modo, se confundă cu păgubiții tranziției, și beneficiarii regimului criminal de origine străină oficial abolit în decembrie 1989, deveniți profitorii tranziției. Această fractură pune față’n față două Românii incompatibile : una autentică - a celor care au rezistat sistemului comunist, refuzând să i se integreze -, cealaltă artificială – opera celor cărora Kremlinul le-a dat mandatul de administratori coloniali în 1947, pe care l-a confirmat la 22 decembrie 1989. Adversitatea dintre categoria rezistenților prigoniți și spoliați, și categoria asupritorilor, a persecutorilor și a acaparatorilor este cauza reală și profundă a blocajului care împiedică România să evolueze spre pluralismul politic și economic.
Pentru moment, acest conflict este latent. Dar incompatibilitatea funciară și definitivă dintre interesele care solidarizează membrii celor două tabere poate duce la o explozie violentă atunci când incompetența Puterii, degradarea nivelului de trai, corupția aparatelor administrativ și judiciar, dar mai ales neîmplinirea așteptărilor trezite de revolta anti-comunistă din decembrie 1989, vor duce frustrările populației dincolo de limitele suportabilității.

Spre a preveni riscurile unei deflagrații generale și a evita repetarea evenimentelor sângeroase care au urmat răsturnării lui Ceaușescu, noi, subscrișii membrii ai Societății Civile, conștienți că avem menirea să reprezentăm Națiunea în fața organelor Puterii și că această vocație ne califică să îndrumăm, să amendăm și să cenzurăm actele clasei politice, ne adresăm factorilor activi ai vieții publice pentru a le cere să sprijine inițiativa legislativă de mai jos, direct legată de prezentul proiect al Guvernului, de a modifica Legea Nr 187/07.12.1999, zisă « Legea Ticu Dumitrescu ».

În vederea abordării tuturor problemelor legate de lichidarea rămășițelor totalitarismului marxist cu seriozitatea și sinceritatea pe care le impune voința efectivă de a închide complect și de a evacua definitiv din viața statului și a societății românești paranteza totalitară, cerem :
1°/ Adăogirea la Legea Nr 187/07.12.1999 a următorului Preambul, în care totalitarismul și Securitatea sunt definite conform criteriilor stabilite de științele politice și normelor de drept :
A. Totalitarismul este expresia politică a crimei organizate ;
a. Partidele totalitare sunt asociații de răufăcători prin aceea că mijloacele la care recurg spre a-și urmări interesele cad sub incidența codului penal [1][1];
b. Regimurile totalitare constau în ridicarea banditismului la rangul de sistem politic, în sensul precis al acaparării puterii de stat de către o bandă constituită în partid unic care folosește crima, jaful și frauda ca metode de a guverna ;
c. Statele totalitare nu sunt entități de drept public, ci aparate politice de drept patrimonial privat întrucât:
(1) Se întemeiază pe subjugarea majorității de către o minoritate particulară;
(2) Subordonează interesul general intereselor particulare ale minorității care a anexat aparatul de stat;
(3) Constau în confuzia atributivă și patrimonială dintre domeniul public și cel al partidului unic ;
(4) Desființează comunitatea națională prin instituționalizarea discriminării și definind-o prin excludere, în raport cu o minoritate hegemonică (« poporul-clasă » al marxiștilor sau « poporul-rasă » al național-socialiștilor).
B. Poliția secretă a statelor totalitare nu este organ al puterii publice ci aparatul terorist privat al partidului unic. Caracterul ei politic constă în vocația de a supune acestei minorități, prin mijloace ilegale și violente, întreaga populație :
a. Misiunea poliției politice nu este de a servi națiunea și statul, ci, dimpotrivă, de a le supune arbitrarului absolut al unei minorități ;
b. Poliția politică nu are menirea să asigure securitatea populației și ordinea publică a țării, ci de a folosi teroarea permanentă ca mijloc de conservare a pozițiilor dominante ale unei minorități și de a distruge categoriile umane pe care aceasta le consideră ostile, indezirabile sau incomode;
c. Caracterul intrinsec criminal al poliției politice constă în funcția sa, de organ specializat în folosirea torturii, a asasinatului, a exterminării în massă, etc., în scopul instaurării, menținerii și consolidării sistemului totalitar.
2°/ Având în vedere că actuala orânduire social-politică din România decurge în mod oficial din răsturnarea totalitarismului marxist, în decembrie 1989, și ținând cont de faptul că Legea Nr 187/07.12.1999 este singurul act normativ care consfințește despărțirea națiunii române de trecutul comunist, este absolut indispensabil ca aceasta să fie adoptată cu rang de lege organică. Caracterul de lege organică trebuie să-l conserve până la introducerea în Legea Fundamentală a Țării, a unui Preambul care să fundamenteze în drept închiderea complectă și eliminarea definitivă a parantezei totalitare din viața statului român. Un astfel de text - întotdeauna necesar pentru a justifica adoptarea unei noi constituții – condiționează sine qua non legitimitatea statului, obligatoriu determinată de raportarea lui la orânduirea politică anterioară, prin afirmarea neechivocă, fie a vocației lui de continuator al ei, fie a rupturii[2][2] cu ea[3][3].
Răsturnarea politică din decembrie 1989 are drept urmare juridică ordinea politică stabiltă prin Constituția din 1991. Dar aceasta constată o stare de fapt, tratând democrația ca pe o realitate existentă - nu definește în drept ruptura cu totalitarismul, nici nu o formalizează juridic. Așadar, ruptura nu are un caracter explicit, noul regim nedeclarând care este sistemul în a cărui continuitate se situează, nici de unde are intenția să reia firul intrerupt al existenței statale a României. Cele două sisteme pe care Constituția este ținută să le ia drept referințe pentru a defini statul român sunt : cel democratic, a cărui existență a fost întreruptă la 30 decembrie 1947, și cel totalitar, întrerupt la 22 decembrie 1989. Tertium non datur.
Pe planul juridic, fără o astfel de determinare, sistemul politic al României va fi reputat ca succesorul cu continuitate al ordinii oficial abolite în decembrie 1989, pe care Constituția din 1991 o înlocuiește de facto dar nu și de jure.
În fine, mai rămâne de definit în drept natura intrinsec criminală și criminogenă a marxismului, ca doctrină oficială a totalitarismului care a dăinuit în România o jumătate de veac Această măsură protectivă, întru totul simetrică cu aceea care a fost luată în cazul hitlerismului ca doctrină a totalitarismului național-socialist, presupune însă o prealabilă desbatere al cărei loc nu este aici și acum.
Ion Varlam
Secretar-general al UMRL
Președintele Adevăr și Dreptate

București 28 ianuarie 2004.







[1][1] Faptul că toate formațiile succesoare ale PCR (PSD, PS, PRM, UDMR, etc.) se remarcă aproape zilnic prin acte de brigandaj (fraudă, corupție și chiar asasinat) confirmă acest lucru după dispariția regimului fățiș totalitar, la 22 Decembrie 1989.
[2][2] Este cazul, spre pildă, a Constituțiilor Franceze de după 1944 și al Legii Fundamentale a Republicii Federale Germane.
[3][3] Materializarea juridică a rupturii cu regimul totalitar impus de o putere străină la 30 Decembrie 1947 se întemeiază pe constatarea a trei acte de natură criminală: 1) cel de înnaltă trădare al partidului care la ordinul Moscovei și cu sprijinul trupelor de ocupație sovietică a pus capăt suveranității de stat a României, pe care a redus-o la rangul de posesie colonială aferent statutului de satelit; 2) cel de uzurpare a prerogativelor suverane ale națiunii de către un grup particular, prin înlocuirea ordinii constituționale voite de români; 3) cel de complot împotriva statului, prin folosirea forței împotriva ordinii publicii de către un grup particular, cu scopul de a acapara aparatul de stat.



Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=108