Who's Online
Exista in mod curent, 111 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Istorie recenta: Valerian Stan Procesul Goma: deruta magistratilor? (I)
Scris la Saturday, August 21 @ 18:06:22 CEST de catre asymetria |
Se împlinesc astăzi (...) patru ani de când Paul Goma
s-a
adresat justiției cerînd să se pună capăt campaniei de denigrare și
discreditare împotriva sa. Cum se știe, de-a lungul a mai multor ani,
mai mulți „critici” ai săi l-au acuzat în repetate rânduri de
antisemintism și negaționism. în cererea de chemare în judecată,
împreună cu istoricul Mircea Stănescu și avocata Eugenia Crângariu, am
arătat în detaliu de ce acuzațiile aduse scriitorului în exil erau
neîntemeiate și injuste. Prin aceeași cerere dar și prin depozițiile în
fața instanței am mai arătat și în ce au constat prejudiciile aduse
prestigiului, onoarei și dreptului la propria imagine ale reclamantului.
La instanța de fond, Judecătoria Sectorului 1 din București, procesul a
durat mai bine de doi ani și jumătate, până în decembrie 2008. Numărul
mare al pârâților, ca și faptul că unii aveau domiciliul în străinătate,
a făcut ca procedural judecata să fie destul de complicată. Dar chiar
și așa, doi ani și jumătate pentru judecarea „pe fond” a dosarului au
fost prea mulți, și prea departe de cerința judecării cauzelor „într-un
termen rezonabil”.
Ce a urmat a fost însă și mai și. Mai întâi că
decizia
instanței și motivarea ei, la care am să mă refer imediat pe larg, au
fost sub orice așteptări. Nu în sensul că Paul Goma, atunci când a
hotărât să se adreseze justiției, și noi, cei care i-am fost alături
apoi, ne-am fi așteptat prea încrezători la ceea ce într-o țară cât de
cât normală am fi avut tot dreptul să ne așteptăm. Ci în sensul că pronunțînd o sentință vădit nedreaptă, judecătoarea –
Ioana Anton, pre numele ei – nu a făcut nici cel mai mic efort ca să
salveze măcar aparențele.
Se împlinesc astăzi (...) patru ani de când Paul Goma s-a
adresat justiției cerînd să se pună capăt campaniei de denigrare și
discreditare împotriva sa. Cum se știe, de-a lungul a mai multor ani,
mai mulți „critici” ai săi l-au acuzat în repetate rânduri de
antisemintism și negaționism. în cererea de chemare în judecată,
împreună cu istoricul Mircea Stănescu și avocata Eugenia Crângariu, am
arătat în detaliu de ce acuzațiile aduse scriitorului în exil erau
neîntemeiate și injuste. Prin aceeași cerere dar și prin depozițiile în
fața instanței am mai arătat și în ce au constat prejudiciile aduse
prestigiului, onoarei și dreptului la propria imagine ale reclamantului.
La instanța de fond, Judecătoria Sectorului 1 din București, procesul a
durat mai bine de doi ani și jumătate, până în decembrie 2008. Numărul
mare al pârâților, ca și faptul că unii aveau domiciliul în străinătate,
a făcut ca procedural judecata să fie destul de complicată. Dar chiar
și așa, doi ani și jumătate pentru judecarea „pe fond” a dosarului au
fost prea mulți, și prea departe de cerința judecării cauzelor „într-un
termen rezonabil”.
Ce a urmat a fost însă și mai și. Mai întâi că decizia
instanței și motivarea ei, la care am să mă refer imediat pe larg, au
fost sub orice așteptări. Nu în sensul că Paul Goma, atunci când a
hotărât să se adreseze justiției, și noi, cei care i-am fost alături
apoi, ne-am fi așteptat prea încrezători la ceea ce într-o țară cât de
cât normală am fi avut tot dreptul să ne așteptăm. Ci în sensul că pronunțînd o sentință vădit nedreaptă, judecătoarea –
Ioana Anton, pre numele ei – nu a făcut nici cel mai mic efort ca să
salveze măcar aparențele. Apoi că a trebuit să treacă nu mai puțin de un
an și patru luni ca să fie acceptat apelul la hotărârea instanței de
fond. îndeplinirea procedurilor presupunea și în această fază un număr
de cheltuieli, mai ales cu traducerea hotărârii judecătorești și cu
citarea pârâților din străinătate, pe care Paul Goma și susținătorii nu
le mai puteau acoperi. Iar lucrul acesta a făcut ca de la înregistrarea
cererii de chemare în judecată și până la primul termen al primei căi de
atat (3 mai 2010) să treacă mai bine de patru ani. Ceea ce ne spune că
până la finalul procesului, deci până când se vor judeca apelul și
recursul, ideea de „termen rezonabil” va fi devenit ceva de-a dreptul
contrar ei.
Revenind la hotărârea Judecătoriei Sectorului 1, așa cum am
arătat deja pe larg în motivarea apelului trimis Tribunalului București,
soluția a fost una profund netemeinică și nelegală, cu deosebire în
raport cu principala concluzie a instanței, aceea că, prin articolele și
celelalte materiale ale lor, prin care l-au acuzat în mod repetat de
antisemitism și negaționism, pârâții s-ar fi situat în limitele
libertății de exprimare iar reputației scriitorului calomniat nu i-ar fi
fost adusă nicio atingere.
Citești și pur și simplu nu ai cum să înțelegi că un
judecător a putut să scrie așa ceva. în cererea de chemare în judecată, a
fost arătat cum nu se putea mai explicit că, prin ceea ce au făcut de-a
lungul a mai multor ani, cei chemați în judecată au adus atingeri grave
și ilegitime reputației și onoarei scriitorului calomniat, dreptului
său la propria imagine – prin încălcarea îndatoririlor și
responsabilităților care le reveneau în exercitarea libertății de
exprimare, astfel cum aceste îndatoriri și responsabilități erau și sunt
stabilite prin art 30 alin (6) din Constituția României, respectiv prin
art 10 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și
a libertăților fundamentale. Potrivit textului precizat al Convenției
europene, exercitarea libertății de exprimare poate fi supusă prin lege
unor restrângeri „pentru protecția (...) reputației sau a drepturilor
altora”. Ce a răspuns la toate acestea judecătoarea Anton? Nici mai mult
nici mai puțin că dacă instanța ar fi dat curs principalei solicitări
pe care Paul Goma i-a adresat-o, aceea ca denigratorii săi să înceteze
acțiunile lor calomniatoare, ar fi însemnat să dispună o restrângere a
libertății de exprimare a împricinaților care, atenție, nu ar avea ca
bază legală un „text de lege intern”. Ceea ce e perfect fals, iar lucrul
ăsta îl știe până și un student – mai sârguincios, e adevărat – din
anul întâi de la drept. Pe de o parte pentru că în dreptul intern
această restrângere este statuată demult și bine prin chiar textul legii
fundamentale, Constituția României, care, la art 30 („Libertatea de
exprimare”) stabilește neechivoc, într-o formulare foarte clară pentru
oricine și în deplină conformitate cu prevederile Convenției europene,
că „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea,
viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”. Pe de
altă parte, Convenția europeană (tratat internațional ratificat de
România) face ea însăși parte din dreptul intern,
potrivit art 11 alin 2 din aceeași Constituție a României: „Tratatele
ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Pe timpul judecării procesului la instanța de fond, celebra
Casă de avocați Mușat & Asociații, care îi apăra pe nu mai puțin
celebrii pârâți Nicolae Manolescu, Andrei Oișteanu, Ion Vianu și Carmen
Mușat (consoarta celebrului maestru omonim), prin întâmpinarea depusă la
cererea de chemare în judecată, a insistat că în speță ar fi incidente
principiile statuate de Curtea europeană a drepturilor omului în
motivarea mai multor cauze (menționate ca atare de domnii avocați),
principii potrivit cu care în cazul „persoanelor publice” limitele
criticii acceptabile sunt mai largi decât pentru persoanele obișnuite.
Mușat și asociații săi au invocat trei cauze: „Lingens” și „Dichand și
alții” contra Austriei, respectiv „Marc Thoma” contra Luxemburgului. Cum
au făcut-o? Denaturat și falsificator. S-au pretat la așa ceva niște
avocați atât de celebri și clienții lor încă și mai celebri?
Bineînțeles că s-au pretat! Pentru că am mai scris
despre asta („Procesul Goma: deruta pârâților”, în august 2007), aici
voi fi cât se poate mai scurt. în toate cele trei cauze limitele
libertății de exprimare fuseseră analizate exclusiv în legătură cu
activitatea și comportamentul unor politicieni și demnitari publici. Iar
CEDO a stabilit de fiecare dată, deplin justificat, că în cazul
politicienilor și al persoanelor care ocupă funcții publice sau de
demnitate publică limitele libertății de exprimare sunt mai largi decât
în cazul celorlalte persoane. „Spre deosebire de indivizii obișnuiți”, a
arătat constant Curtea, „politicienii trebuie să accepte în mod
inevitabil și conștient verificarea strictă a fiecărui cuvânt și faptă,
atât din partea jurnaliștilor cât și a marelui public și, în consecință,
trebuie să dovedească un grad mai mare de toleranță". Denaturarea și
falsificarea la care a recurs Mușat & Co a constat în aceea că, pe
de o parte, au fost trecute sub totală tăcere „circumstanțele”
respectivelor cauze (din care s-ar fi putut afla că în fiecare dintre
ele fusese vorba despre critici aduse exclusiv unor „politicieni și
funcționari publici”) iar pe de altă că s-a extrapolat la Paul Goma,
samavolnic și dolosiv, calitatea pe care Curtea a avut-o în mod precis
determinat în vedere atunci când a statuat cum a statuat. Deci, acolo
unde motivarea Curții vorbea exclusiv de „politicieni și funcționari
publici”, Mușat și ai săi au scris, fraudulos și cu de la ei putere,
„persoane publice”. Iar asta pentru ca, așa cum odinioară procedaseră și
generalul Pleșiță și camarazii săi torționari, lui Paul Goma să i se
închidă gura și să fie încadrat acolo unde l-ar fi vrut dintotdeauna și
pentru totdeauna încadrat cei pe care el nu i-a iertat niciodată cu
judecata sa dreaptă și cu cuvântul său tăios.
Ce a făcut, față cu toate acestea, doamna judecătoare Anton?
Un bob zăbavă și vă voi povesti săptămâna care vine . (New
York Magazin, 30 aprilie 2010)
Procesul
Goma: deruta magistraților? (I), articol publicat in anul 2010
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|