|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 55 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Fulgurații: Andrei Fischof. A trai în limba veche-noua Scris la Monday, August 16 @ 18:30:35 CEST de catre asymetria |
M-am adresat la începutul lui iulie, cred, poetului Andrei Fischof din Israel, rugându-l să descrie, analizeze pentru Asymetria, statutul unui scriitor trilingv, dificultățile pe care le are de depășit un scriitor care se se adaptează unui nou mediu lingivistic. Andrei este și un vechi prieten, colaborator al revistei Vatra, nu doar pe când trăia la Târgu Mureș ci și după 1990. Vorbește, scrie, în trei limbi, română, maghiară, ivrit, ebraica modernă. A tradus din maghiară în română pe când era membru al cercului de traducători de pe lîngă redacția revistei la care lucram. Voi reveni cu întrebări pentru a da continuitate acestui început de dialog despre transcendența lingvistică. Dan Culcer P.S: As dori sa continuam dialogul intr-un sens ceva mai concret, publicând poemele lui Andrei Fischof, transcrise — cele in ivrit cu caractere latine, daca se poate — ca sa putem discuta si tehnic despre melodia limbii, despre rime, despre echivalentele metaforice, specificitatea lor, si ce vom mai gasi de cuviinta, pe aceasta teme, de zis. Andrei Fischof, poet din Israel A TRAI IN LIMBA NOUA-VECHE Stiut este ca orice emigrare sau imigrare provoaca , pe langa nemultumirile inevitabile oricarui inceput care se petrece de la varsta post-copilariei sus, si piedici, greutati, adesea socotite socuri imprevizibile si distrugatoare. Cu atat mai mult, cand e vorba de profesionisti , specialisti in domenii inexistente in noua tara, asupra carora efectele schimbarii sunt ,nu o data, catastrofale, ducand la pierderea ratiunii de a fi. Emigrarea, imigrarea intr-o tara care, fie ea urmasa tarii de milenii , fie una bazata pe aerisirea Vechiului Testament si adoptarea sa ca infrastructura lingvistica, filosofica, religioasa, "cos" pe care Benjamin Zeev Hertzl, fondatorul ideii reinfiintarii a ceea ce el a numit ALTNEULAND , inca in secolul al XIX – absorbtia in noul peisaj istoric este completa, viabila, doar dupa ce si noua limba, in cazul nostrum: cea noua-vrche, a fost insusita nu doar ca limba oficiala in stat si in sinagogi, ci si ca un bun personal , intim, individual. As adauga ca limba vorbita oglindeste in mare masura personalitatea, particularitatile si filosofia poporului care o vorbeste. Asadar, insusirea noii limbi , in cazul nostru ebraica, este completa doar dup ace s-a ajuns la o stare de iubire reciproca, de dependenta reciproca. A trai in ebraica , a trai ebraica , este mai mult decat un act socio-lingvistic ; ea e "traita" sau retraita de diferitele grupuri de imigranti deveniti oficial israelieni , fiecare venind cu desaga sa de cultura de veacuri, adesea milenara, din tara de bastina, fiecare vine cu sperante si uneori cerand sprijin sufletesc mai mult dect material, pentru a cuceri ebraica , lasandu-se ,acele grupari entice, cuucerite de aceasta. Nevoia de orientare in invatarea ebraicii este mai mult decat un parametru vizand statisticile ministerelor de resort. Ea este o nevoie fizica, trupeasca, asemenea primei iubiri venita la cea mai surprinzatoare si neasteptata varsta. Eforturile in acest sens sunt uriase, noii veniti sunt imediat inscrisi la cursurile de ebraica la diverse nivele, dar, ca la orice limba, problema este scrisul si vorbitul. Locurile de munca sunt incurajate sa angajeze noi veniti, salariul pentru primul an fiind asigurat de Ministrerul Absorbtiei. Scriitorii, poetii evrei veniti din diaspora sunt subventionati pentru editarea unui volum de scrieri, cei mai cu nume sunt primiti in Asociatiile de scriitori israelieni de expresie romana, rusa, poloneza,franceza etc, continuandu-se astfel traditia de a trai ca in diaspora, atmosfera cunoscuta deja de veacuri. Greseala este ca nu se face integrarea, amestecul diverselor grupari iudeo-entice , pentru a facilita intrarea totala, adanca ,in Israel. Trecerea prin zid dincolo, adica scrisul in ebraica ,cu sau fara sa abandoneze limba materna, este nu doar un act de curaj, ci si unul obligatoriu, desi greu, extrem de greu de realizat ,intr-un timp scurt. Pentru a se ajunge sa se scrie literatura beletristica sau tehnica, ebraica trebuie utilizata si in casele familiale, in cercurile de prieteni alesi la inceput dupa originea iudeo-etnica, vorbita cu greseli mari sau mici, bazandu-te pe toleranta celor din jur, care fusesera si ei, marea lor majoritate, noi veniti la vremea lor. 2 Pentru a se ajunge sa se scrie literatura direct in ebraica (nu tradusa din alte limbi conlocuitoare,minoritare) este nevoie sa se citeasca mult si cu indarjire, cu dictionar sau cu ajutorul copiilor care "prind" mai repede esenta limbii celei noi. De altfel scriitorul israelian Efraim Kishon ,originar din Budapesta, apunea ca Israelul e singura tara din lume in care parintii invata de la copii limba materna. Ebraica se lasa descoperita, cea veche ,in care este scrisa Invataura din Tora, ramane baza limbii ebraice din toate vremurile. Citirea si invatarea Torei are marele avantaj ca ofera descoperirea radacuinilor unor cuvinte, expresii, evenimente istorice, contribuind astfel si la rotunjirea cunostintelor propriei istorii a acestui neam care a trait doua milenii in imprastiere, mentinandu-si personalitatea ,limba, traditiile, caracterul de popor, fara sa fi avut stat si armata. Ceea ce a unit este limba comuna din Tora,neschimbata, neatinsa de milenii. Singura limba vie alaturi de ebraica a fost arameica, utilizata in scrieri din domeniul istoriei si al dreptului.In cartile de rugaciune si in unele comentarii ale Invataturii s emai intalnesc fraze intregi sau nume disparate de origine eremeica: de pilda celebrul Kadish rostit la mormantul deschis si in unele sarbatori , este in intregime in arameica. Si totusi, Eliezer Ben-Yehuda, acest pionier de origina rusa, din veacul al XIX ,venind in Israel si-a propus realizarea unui ac ,convins fiind ca fara asta ebraica va dispare asa cum s-a intamplat cu alte limbi vechi, nerenascute. Lui ii datoram reinvierea ebraicii, formarea ebraicii moderne, utilizarea ei, treptata, in toate domeniile nu numai religioase, dansu-i-se astfel dreptul si datoria de a deveni mijlocul de comunicare al evreilor de pretutindeni, incercadu-se diminuarea idishului si,respectiv a ladino-ului vorbit de evreii din Spania si pana in Grecia si Turcia , lucru care ,desigur, nu s-a realizat, ambele limbi fiind utilizate inca mai ales de generatiile mai vechi. Patrunderea de noi notiuni in ebraica, dupa Ben Yehuda, a fost dificila. Nu a trecut decat putina vreme pentru a constata ca expresii de gen cuvintelor romanizate precum "gat-legau" nu pot dect sa provoace ilaritate. Cu timpul, insa, asa cum se petrece si azi in toate limbile, ebraica a adoptat americanisme in special in domeniile tehnice. A existat si o incercare propusa de Zeev Jabotinski – parintele curentelor israeliene nationaliste , sa se scrie cu alfabetul latin, dupa exemplul turcesc, ramanand ca in cartile de rugaciune sa se utilizeze ebraica veche. Incercarea n-a prins radacini, ramanand la un experiment teoretic gen anecdota. Dar sa revenim la greutatile trairii ebraicii. Scriitorii, poetii imigrati in Israel de pretutindeni, s-au vazut deodata in faza cea mai umilitoare posibila: intelectuali analfabeti. Cartile lor scrise in diaspora, nu mai au aici nici o valoare. Nimeni nu le citeste, fie pentru ca temele nu sunt potrivite societatii israeliene, fie pentru ca numarul acestor cititori scade exponential cu vremea, iar acesti scriitori raman frustrati de acel rol fundamental de a infrumuseta limba in care se scrie , se traieste. Oricum, pentru a ajunge sa scrii in limba abraica, este nevoie de cateva "acte de curaj" la care, de fapt, nu m-am gandit niciodata . Intrebat fiind, la diverse evenimente literare, asupra modului in care am trecut zudul, raspunsurile mele erau evazive, caci ce puteam spune decat ca singurul lucru pe care l-am facut in acest sens a fost, pur si simplu, sa scriu. In ebraica si in romaneste. Simultan, adesea. O dovedesc volumele aparute in acelasi ritm in fiecare din cele doua culturi. N-as vrera sa fiu socotit ca unul care a ajuns sa dea sfaturi si acum sta cocotat in varful copacului din care nu nmai stie cum sa coboare. As zice, totusi, ca fazele esentiale, care alcatuiesc parametri israelinizarii inclusiv in scrisul literar, sunt urmatoarele, toate actionand simultan: 1/ Dorinta de a materializa sentimentul de apartenenta acestui popor, acestei natiuni, cu istoria sa, cu razboaiele , cu traditiile sale sale. 2/ Dorinta de a deveni precum cei nascuti in Israel – sabrii – constienti de valoarea lor, de drepturile lor nu numai in privinta reconstruirii tarii si a bazelor sale literare, sociale etc., ci si in fatza intregii lumi care, in momentele cruciale, nu se afla de partea noastra. 3/ Capacitatea de a uita Diaspora undeva in istoria trecutului fizic si moral al natiunii , caci in multe ocazii ne este greu sa recunoastem ca iesind din Diaspora, (re)venind acasa, inca nu am scos Diaspora din noi. 4/ Desoperirea si "descoperirea" limbii ebraice, chiar si in cuvintele evchi ale rugaciunilor , caci ,dupa cum se stie, in cazul nostru religia este o carte de legi si de istorie adesea descise in cele mai dure si prozaice expresii. Nascand astfel ceea ce numeam LIMBA NOUA –VECHE.Marele avantaj al religiei este ca decide invatarea ebraicii prin Tora d ela cinci ani, ceea ce duce la eliminarea analfabetismului. 5/ Atractia fatza de orice limba noua (ebraica nefiindu-ne noua) cu tot ce incumba, inclusiv ,sa recunoastem , talentul de a le invata usor si repede. Nu pot uita emotiile care m-au cuprins redescoperind in ebraica de fiecare zi experesii si cuvinte care renasteau din mine, insusite fiind in copilarie, in orele de invatare a Torei. Cu atat mai puternice erau si sunt aceste momente pline de surprize, cand e vorba de a citi si a scrie direct in aceasta limba. Initial am inceput sa-mi traduc propriile versuri din romaneste in ebraica , dar efectul a fost cumplit: nu m-am recunoscut, nu m-am reintalnit cu mine, cel din originalul romanesc. Mi-am dat seama ca traducerile anterioare din maghiara in romana indeplineau aproape toate "comandamentele" de mai sus, cu excepti uneia: simtul apartenentei sufletesti, istorice, dorinta ,dar neputinta de a ma simti acasa complet. Micile impedimente ale ebraicii mi-au provocat multe cautari de variante care sa "mearga" in ebraica-romana pe care o posedam, cum ar fi: inexistenta literelor mari, inexistenta pronumelui de politete, fonetica unor litere depinzand de punctuatia de sub ele, care desemnau vocalele ,dat nici asta nu totdeauna ,astfel ca intelegerea versului ,a intentiei sale, ramaneau undeva orfane. Am apelat des la manualele de limba ebraica din licee si la cele de istorie, acestea doua fiind completate de cartea Tora, care se invata ca o filosofie, pe baza de cronici si interpretari, de literatura (Cantarea Cantarilor, Psalmii regelui David) ai altele. Desigur, ebraica moderna este influentata nu doar de americanisme, ci si de limba noilor veniti. Intalnim in vorbirea curenta cuvinte intrate in uz firesc, aduse de noii imigranti: balagan(dezordine-rusa) , nepotism (romana), yalla (haidem-araba) , haloimos (vise,aiureli,-idish deformat din ebraicul "halomot" ) si altele. In acelasi timp, si in ebraica apar deformari, agramatisme,care, speram, se vor topi si vor dispare cu timpul. Oricum, ebraica de azi este incomparabila mai aproape de cea dion Tora, decat greaca de azi fatza de Helena veche sau araba egipteana de azi fatza de cea din vremea piramidelor. Ebraica nu este o limba straina pentru covarsitoarea majoritate a celor care o utilizeaza in Israel si in Diaspora. Daca pentru un emigrant in Canada, dintr-o tzara est-europeana, franceza si engleza ii vor fi limbi straine chiar daca va ajunge sa gandeasca si sa calculeze in ele, pentru un evreu, pentru marea majoritate a evreilor, ebraica nu a fost si nu este o limba straina. Ea se invata de la varsta de cinci ani independent de intentiile de emigrare sau nu ,in Israel. Acest lucru constituie baza nationala a ebraicii ca expresie a trairii iudaice. Cu cat trec anii ebraizarea devine israelinizare, diferentele de conceptii si apartenente dintre evreul din Diaspora si israelianul din Ierusalim, se reaseaza, balanta tragand tot mai mult spre acesta din urma, atat prin legile firii, cat si ca reactii la semnele ,din nou tot mai pregnante a imprejurului spre o solutie care ne-a trimis in bratele si viscerele nimicirii. Fara indoiala, ebraica nu va pieri niciodata,ea ramanand limba rugilor, a universitatilor, a teatrelor,a tot ce misca in tara asta, raul, ramul, a tot ce a fost in tara asta de la inceputurile descrise cu ajutorul ei. |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |