Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie - Gabriel Gherasim. Interviu cu domnul Ioan Rosca

Romaniana: Romani cu care ce mândrim Interviu cu domnul Ioan Rosca: Procesul Comunismului
Motto: “Nu voi accepta niciodată să mă joc de-a ştiinţa pe suprafaţa unui pam`nt în care oasele celor ce au luptat şi suferit pentru condiţia mea umană ZAC BATJOCORITE DE UITARE”. Ioan Roșca
De Gabriel Teodor Gherasim, New-York

Gabriel Gherasim: Domnule Rosca, va rog dati-ne citeva date biografice.
Ioan Rosca: M-am născut în 1958 în comuna Vama, judeţul Suceava. La absolvirea Liceului Petru Rareş din Piatra Neamţ (în 1977) eram pasionat de literatură, filozofie (existenţialistă) şi matematică (premii la olimpiada naţională). La absolvirea Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii din Iaşi (1978-1983) eram interesat de filozofie, matematică (iarasi am primit premii la olimpiade naţionale şi internaţionale), didactică şi popularizarea ştiinţei (am încercat întai o lucrare de stat cu "Estetică şi Dragoste în Predarea Electronicii"…) şi teoria sistemelor ("Analiza Sistemelor Neliniare" - fiind în final lucrarea mea de stat). Din 1983, am fost angajat inginer la intreprinderea Electronica Bucureşti- secţia Service- Piatra Neamţ. M-am ocupat aici de cercetarea şi explicarea funcţionării şi depanării aparatelor analogice (televizoare, etc). Am pus la punct şi coordonat Centrul din Piatra Neamţ de pregătire a depanatorilor din Electronica, scriind cursuri, caiete service, sisteme de testare. Din 1986 am virat către calculatoare, punind la punct caiete de depanare şi programind soft de bază şi de aplicaţie (de exemplu sistemul de boot pentru calculatorul personal CIP-Electronica, lecţii de matematică, etc.). Am încercat să-mi public lucrările de popularizare a fiziologiei sistemelor tehnice - dar nu am găsit interes la edituri. în paralel, am făcut intens preparaţii, explorind modul în care puteam stimula înţelegerea matematicii prin probleme făcute în "pas de deux". Mi-am sintetizat observaţiile despre explicarea gindirii matematice şi carenţele învăţămîntului românesc în lucrarea a doua de stat (1990) cu care am încheiat Facultatea de Matematică - urmată la "fără frecvenţă", la Bucureşti între 1984 şi 1989. Pasiunea mea pentru studiul şi practica "explicaţiei" s-a adincit , făcindu-mă să lansez (în ianuarie 1988) un manifest "neoiluminist" (prin domnul Mihai Pelin - despre care nu ştiam pe atunci mare lucru), care urma să scoată materialul afară (la Milano) pentru publicare…Acest text a stat la baza platformelor de partid ("Al Renaşterii Spirituale", etc.) pe care le-am conceput şi propus în ianuarie 1990 - şi îmi ghidează şi azi cercetarea ştiinţifică.
In ceea ce priveste atitudinea mea faţă de situaţia politică din România, m-am mărturist în "Scurtcircuit biografic", vezi: http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/biograf.asp.htm
Aş rezuma: nu am intrat in jocul comunistilor (partid, etc.), i-am detestat, m-am comportat nonconformist şi provocator - dar nu le-am opus rezistenţă politică, explicită. Ceea ce mi-a produs o acută criză de conştiinţă (ruşine), care s-a accentuat după 1985 şi m-a făcut să mă simt obligat, după 22 decembrie 1989. Activitatea mea civic-politic-contestatară e explicată în texte expuse în "Istoria unei contestaţii" http://www.piatauniversitatii.com/ico/default.asp.htm Am pus acolo (în loc de semnatură) un rezumat telegrafic : "demisionat din FSN la 22 decembrie 1989 - ca protest pentru confiscarea revoluţiei, participant la mitingurile de protest din anul 1990; militant pentru formarea şi implicarea elitei civice şi politice - ca pavăză în calea contrarevoluţiei; de două ori grevist al foamei - în şi pentru Piaţa Universităţii, susţinător şi explicator consecvent al idealurilor ei; fondator al Asociaţiei Dialog-Piatra Neamţ, al Alianţei Civice naţionale şi din judeţul Neamţ; fondator al Alianţei Opoziţiei din Neamţ, devenită Forum Antitotalitar, devenit Convenţia Democratică; exilat, pentru a denunţa tranşant "legitimitatea" "tranziţiei" şi a încerca sensibilizarea Occidentului; demisionat din CDR, în noiembrie 1996, ca protest pentru alierea cu cei ce au stins revoluţia; autor a unor intervenţii explicative, viz`nd eliberarea conştiintelor şi lupta cu dăunătorii; fondator al spaţiului: www.procesulcomunismului.com initiator al curentului "Acţiunea pentru Eliberarea României " (AER), susţinut prin spaţiul: www.piatauniversitatii.com Denunţînd trădarea Revoluţiei, am părăsit România în 1992, emigrind in Canada, de unde am încercat să continui lupta pentru denunţarea şi combaterea Tranziţiei criminale. Dar nu am avut succes, trebuind să mă resemnez la a arunca mesaje în neantul Internetului şi la a-mi continua cariera ştiinţifică (compromisă de o pauză atît de îndelungată), în condiţiile ingrate ale emigrării. După un studiu dedicat modelării fenomenului explicaţiei - finalizat în teza de doctorat în educatie (Montreal, 1999), am condus (în cadrul Institutului LICEF de pe lîngă Teleuniversitatea din Montreal) o serie de proiecte de cercetare a unor sisteme de informare şi instruire. In ultimul proiect de exemplu (LORNET) am construit, vezi: http://www.lornet.org/eng/theme6.htm arhitectura conceptuală pentru sistemul TELOS - o infrastructură pentru interconectarea tehnică şi semantică pan-canadiană a repertoriilor de resurse şi servicii educaţionale. Orice încercare de a face lucruri similare în România s-a lovit de realitatea mafiotă neo-colonială. Cine mai poate opri distrugerea învăţămintului românesc pentru a se face loc "instrumentelor evoluate" fabricate aiurea - o ocazie ideală pentru ghişefturi "de contractare" în numele "tehnologizării educaţiei"? Cine să sprijine iniţiative ca aceea a înzestrării comunităţilor mici cu centre de exploatare a internetului pentru optimizarea trocului dintre micii consumatori şi micii producători? in ultimul timp, încerc să unific cercetările mele privind fenomenul propagării cunoaşterii, sistemele de "matching" informaţional, instrumentarea unei democraţii cu adevarat participative şi scoaterea la lumina a crimelor comunismului. Am propus astfel de proiecte şi le voi prezenta anul acesta în c`teva congrese, sper`nd să stîrnesc interesul unor colegi cercetatori şi instituţii europene.
G.G.: Care este rolul dumneavoastra in incercarile de a face un proces al comunismului ?
   I.R.: Din ziua de 22 decembrie 1989 m-am dedicat acestei cauze. in paralel cu încercarea de a provoca organizarea unei rezistenţe politice şi civice eficace împotriva neocomunismului cameleonic, am făcut demersuri ca să acordam fostelor victime atenţia, respectul şi sprijinul cuvenite. După ce am constituit Alianţa Opoziţiei din Neamţ, am cooperat şi mai str`ns cu AFDPR Neamt, rezultatul fiind descoperirea gropii comune de la Dealul Mărului http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/dealulmarpitesti.asp.htm
A urmat primul meu Apel pentru Procesul Comunismului: http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/dmaruluiviitorul11oct90.asp.htm Activitatea noastra a scos din fire torţionarii, care şi-au descărcat ura reprimind brutal mitingul de comemorare a victimelor comunismului pe care l-am oganizat la Piatra Neamţ pe 16 februarie 1990 (în urma acestor evenimente oribile am intrat în a doua grevă a foamei şi am decis să părăsesc România , nerecunosc`nd statul condus de Ion Iliescu). Pe 7 septembrie 1991 am trimis o scrisoare deschisă congresului AFDPR http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/scrisoaredeschisaafdp.asp.htm în care am declarat că: "nu pot accepta participarea mea la constituirea eşafodajului ştiintific şi cultural românesc, în condiţiile în care societatea al cărui membru sunt nu este reabilitată prin consumarea unor acte elementare de dreptate, prin pedepsirea vinovaţilor şi despăgubirea morală a victimelor lor " şi că " nu voi accepta niciodată să mă joc de-a ştiinţa pe suprafaţa unui pam`nt în care oasele celor ce au luptat şi suferit pentru condiţia mea umană ZAC BATJOCORITE DE UITARE". Incercarea de a ma ţine de cuvânt m-a costat foarte scump, profesional, material şi sufleteşte. Am alocat acestei cauze trădate de prea mulţi, miezul acestor 16 ani irosiţi – avind ca singură satisfacţie convingerea că fac ceva just.
   In septembrie 2004 , după o întilnire impresionantă cu domnul Cicerone Ioniţoiu şi o nouă înfruntare (la Montreal, în Piaţa României) cu tandemul Iliescu-Teodorescu http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/default.asp.htm "m-am reactivat"- lansind cele două spaţii Internet: "Procesul Comunismului, Contrarevoluţiei şi Tranziţiei Criminale" şi "Piaţa Universităţii distribuită" , revenind în România, pentru a participa la procesul intentat emanaţilor. Am făcut şi am scris mult în aceşti 16 ani. Am formulat platforme complete pentru combaterea comunismului şi efectelor sale:
http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=588&year=2005&month=2.htm Am încercat să trezesc la acţiuni reale persoane care de 16 ani pozează în lideri anticomunişti, în analişti care disecă lupte trecute, evitind însă deschiderea unui front prezent. Nu mi s-a dat nici o atenţie. Nici un ziar din România nu a vrut să-mi publice sau semnaleze textele. Ca şi alţii îndepărtaţi de "moderaţi"- sunt prea "radical". Probabil încă mă taxează de "provocator".
In ciuda consecvenţei eforturilor mele şi a posibilităţilor profesionale - nu am fost invitat în noile comitete, institute şi comisii (decit ca… suport tehnic) - deşi unii dintre membrii lor mă cunosc foarte bine. Nu va zic asta din vanitate ci pentru că marginalizarea mea discretă, invizibilitatea mea fără leac, au cauze profunde, ce merită scrutate http://www.piatauniversitatii.com/news/default_editoriale.asp-year=2005&month=3.htm

G.G.: Recent, Presedintele Romaniei a declarat ca-ti trebuie "dovezi stiintifice" pentru a condamna comunismul si genocidurile sale. Ce fel de dovezi stiintifice ai oferi Presedintelui Romaniei, si/sau acelor sprijinitori idealisti ai comunismului din Vest, altfel chemati, "idiotii utili" (conform lui V.I. Lenin), -care sprijina comunismul si dupa colapsul acestuia-, pentru ca acestia sa poata fii convinsi de necesitatea condamnarii comunismului in Romania ?
I.R.: Nu aveau nevoie de alte dovezi, pe langă oceanul mărturiilor publicate. E o farsa, o diversiune - cu scopuri previzibile: să se simuleze corectarea situaţiei, pentru a se închide dosarul cu c`teva scuze, fără alte implicaţii. Validindu-se astfel subtil şi lucrările comisiei Wiesel - cu urmări morale şi pecuniare previzibile pentru poporul român. Cine cere azi dovezi? Cei care au au închis arhivele dupa 1989, condamnind definitiv victimele la moarte nemingaiată (vezi dispariţia lui Ion Gavrilă Ogoranu - unul din şirul celor care trebuie să dispară fără a strica "consensul" tăcerii) şi protejind îmbogăţirea călăilor şi urmaşilor lor?
G.G.: Intr-un discurs de anul trecut, Presedintele Bush Jr. insusi isi cerea scuze in numele poporului american de Tradarea de la Yalta din 1945. In ce masura ai retineti drept responsabili pe anglo-americani de acest miselesc tratat, care a condamnat in secret Estul Europei la 50 de ani de sclavie ruseasca si comunista ?
I.R.: Eu nu mai cred în lupta de principii dintre comunismul rus şi anticomunismul occidental. A fost doar acoperirea propagandistică a unei concurenţe geostrategice, o capitalizare a crimelor imperiului concurent. Faze de conflict, urmate de înţelegeri la masa verde, în care "luptătorii pentru libertate" - folosiţi un timp - sunt lasaţi balta sau chiar jertfiţi. De la România condusă de la Washington prin Moscova, la România condusă de la Moscova prin Washington - rămânem o colonie penibilă. S-a vazut ce a însemnat anticomunismul american dupa 1990, cind administraţia SUA a cistigat rapid alt duşman, terorismul arab, menajind însă vechii "exponenţi ai răului" din Europa de Est - cu care colaborează excelent.
G.G.: Intr-o recenta incercare din partea reprezentantului Norvegiei la Comunitatea Europeana, de-a condamna comunismul din partea C.E. , aceasta propunere a cazut din cauza minoritatii de voturi in aceasta directie. In ce masura retineti responsabili de aceasta Partidele comuniste si/sau socialiste din Europa de Vest?
I.R.: Nu toţi comuniştii, socialiştii şi intelectualii "progresişti" occidentali au fost agenţii Moscovei - cum văd ca susţin unii. Nu toţi au colaborat cu regimurile comuniste sau au acoperit crimele lor. Dar marea majoritate a făcut următorul raţionament: duşmanii duşmanilor (capitalismului pe care-l detestau dinăuntru) trebuie să fie menajaţi (sprijiniţi). De aceea au tăcut şi vor să acopere azi această tăcere. Eroarea aceasta e denunţata de Orwell - care arată în "1984" şi "Ferma Animalelor" că două regimuri concurente pot fi AMBELE odioase. Nu are sens să iubeşti ciuma pentru că te-ai săturat de holeră, să crezi că e un leac al ei. Fiinţa umană merită mai mult dec`t domesticirea dură sau perfidă de către un sistem politic. Intelectualii români anticomunişti (exasperaţi de atitudinea pro-comunistă a omologilor lor contestatari din Occident) comit exact aceeaşi greşeală, în oglindă: acordă capitalismului occidental cecuri în alb pentru că ar fi fost opus comunismului şi se lasă confiscaţi de agendele propagandistice ale altora. In loc să caute mijloace de a apăra interesele micilor întrepinzători şi profesioniştilor - proveniţi dintre victimele comunismului, ridică ode penibile capitalismului corporatist - reprezentat la noi de Baronii Roşii. Şi mustră pe criticii nedreptăţilor din Occident - exact cum făceau aceştia, lăudind comunismul. E păcat că se ratează astfel şansa unei solidarizări a celor framintati de apărarea drepturilor omului şi judecarea crimelor împotriva umanităţii, indiferent de culoarea politică a regimului care le comite. Eu nu doresc ca crimele regimului dintre 1944 - 2006 să fie folosite ca justificare pentru reprimarea "celor de stinga" prin alte locuri din lume, după cum mă revoltă interzicerea opiniilor de dreapta în numele unor crime naziste. Eu vreau să tratăm subiectul sistemic: istoric, moral, juridic şi economic. Cred că folosirea statului ("comunist", "nazist", "democratic") ca instrument de gestiune (totalitară sau manipulatorie) a cetăţenilor, ar trebui să ridice nişte probleme de fond - ceea ce nu convine stăpinilor de aiurea. Dar acest punct de vedere, mă izolează de mulţi anticomunişti români.
G.G.: Ce parere aveti despre impunerea candidatilor guvernamentali prin presiunea guvernului, la organizatii care cerceteaza crimele comunistilor ?
I.R.: Modul în care a fost boicotată instalarea domnului Ticu Dumitrescu în fruntea “CNSAS” (Centrul National Pentru Studierea Arhivelor Securiatii) şi încercarea de a-l înlocui cu domnul Turuianu - spun multe. Chiar şi soluţia de compromis (numirea domnului Secaşiu pentru o primă perioadă de 6 luni, urmată de "rotaţii") este ingrijoratoare. Numirea domnului Vladimir Tismăneanu în fruntea "Comisiei Prezidenţiale Pentru Analiza Dictaturii Comuniste Din România" şi eliminarea - de către acesta - a domnului Paul Goma sunt o batjocura, împotriva careia am reacţionat, lansind un Apel: http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/comitet_victimele_comunismului.htm semnat (printre multi altii) de :
-Gheorghe CALCIU DUMITREASA - fost deţinut politic, 21 de ani de închisoare (1948-1964, 1979-1984) http://www.sfantacruce.org/Parintele-Calciu.htm ; -Grigore CARAZA - fost deţinut politic, 21 de ani de închisoare (1949-1964, 1970-1977) http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/gcaraza/aiud/default.asp.htm ; -Constantin DOBRE - fostul conducător al grevei minerilor anticomunişti din Valea Jiului, 1977 ; -Paul GOMA http://paulgoma.free.fr/; -Cicerone IONIŢOIU, fost deţinut politic, autor a numeroase cărţi de analize şi mărturii şi a unui rechizitoriu făcut pe baza lor http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/default.asp.htm
-Remus RADINA - fost deţinut politic http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/rradina/default.asp.htm Gavril VATAMANIUC - veteran de război, luptător în rezistenţa din munţi, fost deţinut politic
   In acest Apel am semnalat problema de fond: statul român, care ascunde de 16 ani adevărul şi protejează vinovaţii, nu poate fi lăsat să se condamne singur şi să stabilească el reparaţiile, la masa verde. El trebuie să aibă în faţă un Comitet, care să reprezinte cu adevărat interesele victimelor. Şi printre acestea, nu am în vedere numai urmaşii celor asasinaţi sau foştii deţinuţi politici, ci şi categorii de care se vorbeşte rar, sau de loc: muncitorii prost plătiţi în lagărul de muncă, ţăranii folosiţi ca vitele în CAP, tinerii talentaţi cu cariera distrusă, oamenii siliţi să manînce p`inea exilului, etc.
G.G.: Cui credeti ca ai e frica de un proces al comunismului in infrastructura Romaniei ?
   I.R.:    Multora. Mai întai vinovaţilor dinainte de 1989. Apoi profitorilor de după (făcand parte de altfel din aceeaşi reţea cu primii). Dar şi românilor care au asistat pasivi (sau chiar au contribuit) la distrugerea României în această Tranziţie Criminală. Nici cei care s-au proclamat "elite politice" şi "civice", colaborind însă cu tovarăşii la legitimarea acestor 16 ani, mulţumindu-se cu mici chilipiruri şi poze contestatare inofensive, înfundind rezistenţa în sterilitate- nu doresc de loc să judecăm situaţia… din 2006 spre trecut.   Vor să ne oprim la 1989, sau chiar prin 1964. Probabil că, după încă 20-30 de ani, se va aprinde şi interesul "analiştilor" pentru crimele perioadei actuale. Cam atunci vom fi invitaţi şi în arhive, ca sa aflăm cine a împiedicat eliberarea României după 1989.
G.G.: Si totusi, ce s-a intimplat in "Revolutia" din 1989 ?
I.R.: Cea din 1989 a fost confiscată. Ştie toată lumea cum, de cine şi de ce. Cea din 1990 a fost trădată. Puţini ştiu cum, de cine şi de ce. Am luptat împotriva acestui furt şi a acestei trădări - cu efecte catastrofale asupra destinului României - şi am scris suficient. Ultimul meu gest este darea în judecată a marilor vinovaţi http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2005/docs/declaratie.asp.htm
Am depus un dosar enorm la procuratură (în cadrul anchetelor conduse de generalul Dan Voinea) - în susţinerea plingerii mele, legate de evenimentele din Piatra Neamţ (1990). Au inceput audierile martorilor. Dar ancheta merge greoi. Revoluţia începută în 1989 a agonizat şi s-a stins, în timp ce mulţi se intrebau retoric ce s-a întîmplat în decembrie, în loc să continue treaba începută atunci. Azi încă se consumă tacit acest eşec monumental, o ruşine de care naţiunea română nu se va putea spăla citeva secole.
G.G.: Exista un post-comunism in Romania, sau raminem in neo-comunism ?
I.R.:   Nu sunt pasionat de terminologie. Deşi ştiu că e folosită eficace de "Ministerele Adevărului" (Orwell). Concentrindu-ne pe sintagme ("comunism", etc.) vom lăsa să ne scape din mină criminalii, travestiţi (transformaţi cameleonic) în capitalişti. Dar degeaba am alertat din 1990 opoziţia (PNL, PNŢ) că susţine teze şi acţiuni perfect convenabile tovarăşilor neo-patroni. Nu i-a intersat. Aveau alte agende (de recuperat nişte vile şi moşii- CU ORICE PREŢ). Cine are nevoie acum de stabilitate capitalistă pentru a-şi exploata liniştiţi prada? Foşti tortionari şi jefuitori îmbogăţiţi. Ei vor înnăbuşi în singe orice revoltă populară a celor dezmoşteniţi, invocind legalitatea şi proprietatea. Şi asta pentru că "elita" anticomunistă care a monopolizat arena izolind într-un con de umbră luptătorii fară arme de marketing- nu a înţeles că întai se duce la capăt o revoluţie şi apoi se poate trece la "normalizare". "Fără violenţă" au ţipat poeţii dizidenţi în 1990. Si aşa a fost. Dacă nu se confiscă avuţiile acaparate în aceşti 16 ani prin smecherii, de clica securicomunistă, nu se face decit operetă anticomunistă. Dar eu nu am reuşit să conving nici un partid să-şi asume o platformă justiţiară fermă, apărind populaţia dezmoştenită- şi trimisă direct în braţele Vadimo- Ilieşti.
G.G.: Romania a declarat ca o sa impuna din acest an vize, etnicilor romani din Basarabia. Acelasi lucru va fii valabil si cu etnicii romani din Nordul Bucovinei, Herta, Bugeac. Cui serveste acest reinoit apartheid al Romaniei, contra altor romani? I.R.:    Nu stiu cit e de adevărat că Occidentul ne-a impus părăsirea Basarbiei şi Bucovinei - ca o condiţie de integrare. Posibil. Dar asta nu justifică nesimţirea unei generaţii care va ramane în istorie ca trădătoare. Si nici ştergerea creierelor practicată pe ambele maluri ale Prutului - nu va fi o scuză, la scară istorică. Păcat de sufletul celor cazuţi pe frontul de est, păcat şi de plăieşii jertfiţi de Ştefan - pentru ca stranepoţii lor, mondializaţi subit, să ceară în genunchi dispariţia autonomiei României.   Neamul românesc trebuia să găsească o ieşire în chinga dintre talpa represivă rusă (lovind din est) şi noul mercantilism (pragmatism) - lovind din vest. în numele "integrării", noii stăp`ni ai României se vor înţelege cu banda dinăuntru şi nu ne vor lasă să facem Procesul Comunismului.Trebuia măcar să cerem garanţii Europei că ne va respecta dreptul de a ne extirpa cangrena (sau chiar că ne va ajuta să o facem)- înainte de a se întinde şi la alţii. Dar cine să o facă?
G.G.: In vacanta de primavara, profitind de plecarea elevilor acasa, "Liceul Romano-Francez Gh. Asachi" din Chisinau, a fost rebotezat (literar) peste noapte in… Liceul "Moldo-Francez". Aceasta este o ultima initiativa comunista a Chisinaului, dupa infamul dictionar ‘moldo-roman’ si infama istorie a poporului ‘moldovenesc’ de a ghettoiza pe romanii din Basarabia in neam ‘moldovenesc’. Cui serveste politica de re`not apartheid al Moldovei, contra acestor romani ?
I.R.: Am semnat si eu protestul, în apărarea sutelor de elevi care au iesit in strada in protest contra acestei actiuni lase de falsificare a neamului nostru si in apararea celor patru elevi care au spart cuvinul ‘moldovenesc’ din semn si au reaplicat cuvintul ‘roman’ inapoi peste titlul liceului. Directorul licelui a pus inapoi cuvintul ‘moldovenesc’ si cei patru elevi sunt acum acuzati de ‘vandalism’ si li se intenteaza proces penal la Chisinau. Desi am semnat ]ns[ cele de mai sus, nu mă împiedică să fiu conştient de CÎT SUNT DE SINGURI şi navigînd "contra-curentului" acesti tineri romani din Basarabia Romana. Identificarea naţională nu mai e la modă, ba chiar începe să fie denunţată ca retrogradă de bursierii formaţi în cuptoarele academice de azi. Vom plăti cumplit faptul că elitele româneşti s-au pus în slujba unor agenturi şi curente ideologice străine, devenind cureaua de transmisie care va organiza neo-colonizarea României.
G.G.: Un proverb romanesc spune ca mai devreme sau mai tirziu adevarul va iesi la suprafata. Cind credeti ca va iesi la suprafata Holocaustul Comunist din Romania/Moldova, care este parte marcanta din cei peste 1,000,000 de oameni ucisi de catre comunisti, de la inceptia Partidului Comunist si pina in prezent (Cartea Neagra A Comunismului) ?
I.R.:    De ieşit, adevărul a ieşit parţial şi va mai ieşi, umplind poate mii si mii de cărţi şi baze de date. Dar vă întreb eu : cind va mai ieşi la iveală genul de români (oameni in general) care să citească cu interes aceste informaţii şi să acţioneze în consecinţă?
G.G.: Multi romani din SUA/Canada care au venit in Nord-America exclusiv pentru motive economice (unii chiar din aparatele Securitatii si al Comitetului Central), sunt nepasatori fata de necesitatea cunoasterii atrocitatilor comuniste din tara. De ce ar trebui totusi sa le pese?
I.R.: E greu să distingi părăsirea din motive economice de contestarea politică. Mulţi oameni oneşti nu au mai putut respira aerul fetid al Tranziţiei. Eu m-am întors acasă de 5 ori în ultimii 16 ani - în speranţa că voi participa la reluarea luptei. Şi a trebuit să plec din nou, de fiecare dată, dezgustat, revoltat, turbat - pentru a mai ciştiga nişte bani - altfel decit lucrind în plasa lor murdară. Nepăsarea are deci cauze. Ele trebuie înţelese pentru a fi tratate. M-am gindit mult la cum ar trebui procedat pentru a sensibiliza românii la procesul distrugerii ţării lor. Am şi nişte idei, nişte proiecte. Dar ar trebui să fim mai mulţi, să formăm un curent - pentru a nu ne irosi în eforturi sterile.
G.G.: Alti romani, se declara ‘apolitici’, specificind ca ei cauta numai ‘imparatia Cerului’ -sn special in unele curente neo-protestante fundamentaliste-. Se poate ajunge la imparatia Cerului intorcind capul in partea opusa a atrocitatilor comise de comunisti (inclusiv fata de unele curente neo-protestante)?
I.R.:    Apolitismul e o ipocrizie, care a făcut mult rău şi care mă revoltă. Un eufemism pentru egoism, automulţumire şi nesimţire. E obligat cineva să ne clădească o lume corectă (inclusiv Isus Cristos) ? Cine doreşte să profite de avantajele şi atmsofera unei societăţi structurate just, în care munca şi calitatea să fie recunoscute şi stimulate - trebuie să contribuie ei la stabilirea regulilor faste ale jocului. Tineti minte si proverbul romanesc: “Dumnezeu iti ofer[, dar nu iti baga cu de-a sila-n sac”? Cu privire la intelectualii ‘apolitici’ (pentru ca sunt si din acestia destuli): la inceputul anului 1990 am fost refuzat de intelectualii pe care-i invitam să se implice în organizarea rezistenţei - în numele pasiunilor lor profesionale. Intre timp s-au aranjat binişor, formeză o adevărată ‘opozantură’, plătită să latre din cind în cind, fără a muşca. M-am stăpinit atunci să-i intreb: dar eu si altii implicati "In strada" nu aveam dreptul la a-ne împlini cariera şi conturile de bancă, în loc să le facem zob - într-o luptă pierdută din lipsă de combatanţi? O fac acum. Acuz! De aceea nu sunt simpatic multora. Important, ca să apară o luptă adevărată e să se afle că avem soldaţi, dar sunt conduşi de falşi generali.
G.G.: Multi romani din exil au scris carti (auto)biografice despre Holocaustul Comunist. Unde pot trimite copii dupa lucrarile lor pentru biblioteca cercetarilor dumneavoastra si cum puteti fii contactat dumneavoastra in general ?
I.R.:   Noi, cei care organizam spaţiul Procesul Comunismului, Contrarevolutiei si Tranzitiei criminale (şi nu suntem mulţi) facem muncă voluntară. Nu e usor. Nu suntem subvenţionaţi. Putem trata şi manuscrise importante (cum au fost lucrările domnului Ionitoiu) prin proiectare, transformare în text electronic, corectare, etc. Dar preferăm net formatul electronic (documente word, eventual comprimate şi atasate la email), pentru a ciştiga timp. Primim aceste contributii pe adreresa contributii@procesulcomunismului.com Tot acolo pot si eu fii contactat!
G.G.: Multumesc! I.R.:   Si eu