Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 91 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Legislatie: Ion Varlam. Statul și proprietatea privată
    Scris la Friday, June 02 @ 15:02:33 CEST de catre asymetria
    Societatea de mâine Niciun cetãțean nu poate invoca în favoarea sa faptul cã nu cunoaște legea. Corolarul acestui postulat este cã autoritãțile responsabile cu aplicarea legii nu pot ignora principiile de drept care fundamenteazã normele juridice pe care se întemeiazã deciziile lor. Faptul cã administrația și justiția din România nu țin cont de aceste principii face ca amintirea și afirmarea lor de cãtre cetãțeni sã fie cu atât mai necesare cu cât ele sunt opozabile hotãrîrilor luate în numele legii.


    Schimbarea politicã de la 22 Decembrie 1989 a înlocuit o orânduire întemeiatã pe starea de fapt cu una bazatã pe starea de drept.
    Totalitarismul, și cu atât mai mult cel marxist, forma lui paroxisticã, este expresia politicã a crimei organizate pentru cã metodele lui de guvernare – instituționalizarea asasinatului, a exterminãrii în massã, a jafului și a fraudei – cad sub incidența codului penal. Arbitrarul absolut al statului comunist face ca actele lui normative sã fie simple transcrieri ale unor stãri de fapt create prin violențã sau rapt; ne având caracter de lege, actele lui sunt nule și neavenite în drept. Ca urmare a acestei realitãți juridice, statul român de dupã 1989, care se definește ca fiind întemeiat pe supremația legii - specificã democrației - a preluat succesiunea regimului abolit sub beneficiu de inventar. Dacã tranziția nu a înfãptuit decât în parte înlocuirea prin lege a stãrii de fapt cu starea de drept, instaurarea deplinã a acesteia este o condiție obligatorie a încheierii procesului de integrare europeanã.

    Restaurarea dreptului de proprietate este o condiție obligatorie a admiterii României în Uniunea Europeanã: de îndeplinirea ei depinde recunoașterea țãrii noastre ca stat de drept.
    Restituirea proprietãții private se face așadar pe temeiul acestei obligații absolute și nemijlocite. Statul român de dupã 1989 nu deține niciun drept asupra bunurilor etatizate, pe care le-a moștenit de la statul comunist atunci când acesta a încetat de a exista. Aceste proprietãți se aflã așadar în administrarea lui temporarã, așteptând stabilirea modalitãților de restituire.

    Legile de dupã 1989 prin care statul român a început sã restituie deținãtorilor legitimi bunurile spoliate, nu fac decât sã recunoascã drepturi imprescriptibile și sã amenajeze modalitãți de retrocedare a bunurilor etatizate cãtre cei în drept.
    Aceste legi nu-i dau statului dreptul de a dispune de ele: nu și-le poate însuși, nu le poate folosi și nu le poate distribui. Prin urmare, orice dare în folosințã sau înstrãinare, parțialã sau integralã a unor bunuri etatizate, constituie un act de violare caracterizatã a dreptului de proprietate și, în consecințã, o încãlcare a drepturilor proprietarului legitim.

    Statutul patrimonial al Statului

    Proprietatea statului și proprietate publicã sunt douã noțiuni distincte, pe care – din ignoranțã sau rea credințã - autoritãțile din România tind sã le confunde. Proprietatea statului este un termen generic care cuprinde douã sfere patrimoniale clar separate : domeniul public și domeniul privat al statului.
    Domeniul public cuprinde patrimoniul material și imaterial direct legat de exercitarea unui serviciu public sau a unei funcții publice. Este vorba de administrațiile statului cu dotãrile lor mobile și imobile : învãțãmânt, sãnãtate, armatã, justiție, drumuri, cãi fluviale, strãzi, etc. Acest domeniu face obiectul dreptului public.
    Domeniul privat al statului este alcãtuit din proprietãțile statului care au altã destinație decât serviciul public, spre pildã : pãdurile, bogãțiile subsolului, cãile ferate, poșta, companiile aeriene, de navigație fluvialã sau maritimã, etc. Este evident cã numai proprietãțile aparținând domeniului privat sunt disponibile, adicã pot fi înstrãinate, prin atribuire gratuitã, vânzare, etc. Domeniul privat al statului cade sub incidența dreptului comun, statul fiind un proprietar ca oricare altul.
    ♦ Trecerea unui bun din domeniul public în domeniul privat al statului și vice-versa nu se poate face decât prin lege. Așadar, în niciun caz de cãtre autoritãțile administrative (guvern sau consilii locale).
    ♦ Deasemenea, niciun alt bun nu poate fi inclus domeniilor public sau privat al statului altfel decât printr’o lege de expropriere. Confiscãrile de bunuri operate de regimul comunist nu au caracter juridic, ci de rapt, deoarece au fost înfãptuite prin violențã, cu folosirea de mijloace care cad sub incidența codului penal (decizii secrete, publicate post factum, expediții nocturne desfãșurate în tainã, de expulzare și deportare manu militari a proprietarilor, folosirea în timp de pace a forței publice și a armatei în alte scopuri decât menținerea ordinii publice). De aceea, aceste decizii abuzive de trecere a proprietãții particularilor în posesia statului sunt nule și neavenite în drept : bunurile confiscate între 1945 și 1990 nu au intrat niciodatã în domeniul public sau în domeniul privat al statului pentru cã nu au fãcut obiectul niciunei legi de expropriere.
    Proprietãțile deținute de statul actual, teoretic întemeiat pe domnia legii, se împart în douã categorii cu trei statute juridice distincte :
    Bunurile care-i aparțineau statului înainte de instaurarea sistemului totalitar, constituite în cele douã domenii separate, de statut public și de statut privat, cu partea disponibilã a celui din urmã - singura pe care o poate înstrãina ;
    Patrimoniul format din proprietãțile etatizate, care nu face parte din niciunul din domeniile statului și are caracter de „domeniu rezervat” (adicã destinat unei afectãri prestabilite). Asupra acestui patrimoniu statul nu exercitã decât un drept temporar de custodie : îl administreazã în așteptarea restituirii lui cãtre cei în drept, restituire ce include venitul net al folosirii/exploatãrii bunului respectiv (CEDO a condamnat recent statul român la plata chiriei pe perioada 1989-2005 pentru folosirea unui imobil luat fãrã titlu). Acest drept al statului român este identic cu acela exercitat de comisarul de poliție asupra obiectelor furate gãsite în posesia hoțului pe care l-a arestat : nu și-le poate însuși, nu le poate înstrãina și nu le poate folosi fãrã a fi supus rigorilor penale. Autoritãțile locale și instituțiile (e.g. ROMSILVA) care dețin proprietãți etatizate (e.g. ROMSILVA) nu sunt decât gestionarii temporari ai unor bunuri furate (adicã luate tainic și cu forța), aflate în custodia statului.
    Faptul cã legile 18/1991, 163/1997, 1/2000, 10/2001, 247/2005 nu amintesc categoriile din care sunt alcãtuite bunurile aflate în posesia statului și nu specificã cu claritate din care anume categorie a acestora se pot face împroprietãriri, nu poate fi invocat de autoritãțile care au procedat la astfel de înstrãinãri, spre a se exonera de rãpundere în încãlcarea legii pe care au sãvârșit-o violând niște principii fundamnetale de drept, pe care funcția exercitatã le obligã sã le cunoascã. Toți cetãțenii României (cu excepția nomenclaturiștilor) fiind într’un fel sau altul lezați de politica de rapt patrimonial practicatã de totalitarismul marxist, nimeni nu poate invoca în mod serios buna credințã pentru a justifica înstrãinarea sau dobândirea unui bun furat, și cu atât mai puțin factorii care exercitã la nivelul local sau central responsabilitatea de custode a statului.

    Aceste chestiuni de drept trebuie privite de cei vizați prin unghiul proximei noastre aderãri la Uniunea Europeanã, care va facilita cetãțenilor români accesul la instanțele comunitare care judecã nerespectarea normelor și a procedurilor legale de cãtre autoritãțile publice ale statelor membre. Acest recurs a dat deja rezultate, pe care și unele ziare românești le-au adus, dupã lungi ezitãri, la cunoștiința cetãțenilor. Este vorba, în primul rând, de sancționarea celor implicați în decizii care au obstruat sau întârziat restituirea de proprietãți, prin angajarea patrimoniului lor personal în plãta daunelor cuvenite celor pãgubiți. În al doilea rând, CEDO a stabilit cã statul român este obligat sã plãteascã deținãtorilor de drept chirie pentru imobilele luate fãrã titlu, ilegal folosite de el dupã 1989.
    Ìnfine, anumite mãsuri corective au fost introduse și în dreptul intern. Spre pildã, referitor la informarea proprietarilor de cãtre agenții statului. Actele relative la proprietate fiind publice, orice cetãțean are dreptul sã ia cunoștiințã de existența lor și sã le cunoascã conținutul. Refuzul autoritãților de a informa cetãțenii despre documentele pe care le dețin precum și de a le comunica solicitanților, ascunderea lor precum și tergiversarera ori întârzierea remiterii lor cãtre cei îndreptãțiți, constituie acte de sabotare a procesului de restituire a proprietãții și trebuie sã fie sancționate în consecințã, o mãsurã prin care actualul guvern a complectat dispozițiile Legii 247/2005.

    Ion Varlam
    București, 15 martie 2006.


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.59 Seconds