Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 84 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Restituiri: Magda Ursache. Paul Goma -dupa 33 de ani
    Scris la Saturday, February 20 @ 06:38:46 CET de catre asymetria
    Distribuitor de afise Pe fond, cum zic juriștii, războiul Goma a fost declarat petru drepturile românilor. Inadaptabilul, inconvenabilul, incontrolabilul Goma a scris scrisori deschise de Securitate. A scris Către Pavel Kohout și camarazii săi; i-a scris lui Nicolae Ceaușescu, în același februarie '77, ca să-i ceară să semneze apelul de solidarizare cu cehii; firește, dacă nu se teme de Securitate; a scris Conferinței de la Belgrad

    Magda URSACHE După 33 de ani sau „ce ești – ce-ai fost... ce-o să fii” Se împlinesc (anii trec ca apa!), în februarie 2010, 33 de ani de la Mișcarea Goma pentru drepturile omului, de la Charta românului Goma. Istoria fără memorie corectă poate fi o catastrofă, în rînd cu marile cutremure, cu inundațiile, cu uraganele, cu pandemiile... La noi, maladiile memoriei proliferează, exersăm ars oblivionalis, dar și ingineriile bio-bibliografice. „Noi dăm totul la întors, începînd cu noi înșine” (Bonifacia). Pentru o oră de disidență, se fac reconstituiri de CV-uri; „autoamnezianții” falsifică răzbit jurnale. Cîți nu se laudă cu texte șopîrloase strecurate în „organe” de cultură, cu vreun cui băgat în „Scînteia” mare ori mică? Măcar cu un gînd „negaționist” în fața oglinzii din baie. în noiembrie '77, „opozantul de meserie” Paul Goma a rămas fără cetățenie și așa-i și astăzi. După ce, la Rahova,  trecuse pe lîngă moarte, după ce fusese anchetat (citiți: bătut bestial și drogat, ca să-i cedeze inima). Nu credeam să-nvăț a muri vreodată. învăța să moară, ca să spele rușinea noastră de-a fi lași, oportuniști, defetiști. încerca să ne vindece de „serioase probleme de sciatică”, așa cum notează istoricul Flori Bălănescu. Prea mic pentru un război atît de mare, opinează N. Manolescu în istoria celor 5 secole de literatură. Ba prea mare pentru un război atît de mic. Vreau să spun – front fără participanți (cu știutele excepții: Ion Negoițescu și Ion Vianu), dar cu trei exilați; fără voluntari, fără morți și răniți. Și trebuie recunoscut că nescriitorii au reacționat altfel decît scriitorii: i s-au alăturat, în timp ce greii momentului literar n-au făcut-o, din imposibila lor prudență. în 1-3 august '77, 2000 de ortaci, aflați în greva minerilor din Valea Jiului, s-au solidarizat cu Goma, știau de el. Pînă la 1 aprilie '77, cînd a fost arestat, Goma strînsese 200 de semnături. Memorabilă – apariția lui Teohar Mihadaș, „lucrat” de Securitatea din Cluj să-l convingă pe Goma să abandoneze. Secii îi promiseseră fostului deținut politic locuință, pensie USR, publicarea cărților respinse de cenzură. Citez din  Culoarea curcubeului '77. Cod „Bărbosul”, Polirom, 2005, p. 142: „– Zece zile am zis «Nu!». în a unsprezecea: «Bine, mă duc, dar nu uitați că voi m-ați trimis»”. A întins mîna: – Dă-mi Scrisoarea, s-o semnez. Eu, din proprie inițiativă, n-aș fi făcut atîta amar de drum, din lipsă de bani și de frică... însă, dacă tot am venit, vreau să semnez!” Pe fond, cum zic juriștii, războiul Goma a fost declarat petru drepturile românilor. Inadaptabilul, inconvenabilul, incontrolabilul Goma a scris scrisori deschise de Securitate. A scris Către Pavel Kohout și camarazii săi; i-a scris lui Nicolae Ceaușescu, în același februarie '77, ca să-i ceară să semneze apelul de solidarizare cu cehii; firește, dacă nu se teme de Securitate; a scris Conferinței de la Belgrad. A găsit 8... 6... semnatari, sigur doi: Paul Goma și Ana Maria Goma. Ce era să facă? S-a solidarizat „individual”. Solidar solitar. Ce cerea Goma? Normalitate. Cerea libertatea cuvîntului, a presei, a asocierii, a mitingului de protest. Cerea inviolabilitatea persoanei, a domiciliului, a corespondenței; cerea drept de vot liber. Exact ce s-a obținut peste 12 ani, cu preț de sînge, de moarte. Protestul „pașaportarilor”, s-a spus, cu ironie ușoară. Da, se cerea, printre altele, drept de liberă circulație. Pentru că eram legați de glia socialistă, nu puteam călători fără aviz Secu, după ce „consimțeam” la Angajament. Nu ne puteam informa, nu puteam expune liber ce gîndeam... Am mai replicat (de la Goma am învățat „arta” repetiției, mă vreau repetitivă) celor care se tot vaită că n-am avut un Havel. N-om fi avut un Havel, dar avem un Goma, unul singur, numai că n-am știut ce să facem cu temeritatea lui, cu jertfa lui. Ca omul din Tecuci cu motorul. „Motorul” Goma nu ne-a folosit la nimic. Goma a trecut prin „... toate relele ce sunt/ într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt”. în iarna lui '77 nu s-a lăsat nici sfătuit de bine, nici intimidat de „telefoniștii” care-i amenințau soția, copilul, chiar cîinele. Treptele agit-prop: intimidare/ înfricoșare/ îndoctrinare. Și-mi amintesc de acel mesaj al lui Petre P. Carp, adresat lui T. Maiorescu, de la Viena: „Mai potoliți-l pe Eminescu”. Cîte mesaje n-au venit  nu dinspre oligarhi, ci dinspre – cum le zice Mircea Platon – minigarhi intelectuali: „Mai potoliți-l pe Goma!”. „Așa-zisul scriitor”, nul sub raport literar-artistic, s-a mai ricanat. Aici spun  ca și Arghezi despre detractorii lui Eminescu: „A nu respecta pe Eminescu este o dovadă de imbecilitate”. în cazul Goma, la fel. Lui Goma i s-a cerut moderație, ca și cum autorul Patimilor după Pitești ar putea vorbi sotto voce. Goma nu poate spune nu cu reticență ori cumpătat. Nu-i dilematic. Dintre cei în viață, poate doar Grigore Caraza (26 de ani de temniță, vezi Aiud însîngerat) ori celălalt aiudist, din anii optzeci, Vasile Paraschiv sînt la fel de verticali ca Paul Goma. Și aici o contrazic pe Flori Bălănescu, editoarea seriei de autor Goma, pornită de Curtea Veche, care numără 33 de ani de izolare și de umiliri. Umilit Goma nu poate fi. Numai asta nu. Umiliți de statura sa morală sîntem noi, cei care n-am semnat Cartha Goma. Ce-i drept, statură ieșită din tiparele firești. Cine mai riscă viața lui și a familiei, expusă la „toate relele ce sunt”, de la privațiuni („am trăit pe unghie”) la bătăi, otravă, pachete explozive, plus cele nevăzute? Paul Goma a pus totul pe-o carte, cartea scrisului liber. Necîștigătoare, dacă ne gîndim la Premiul Nobel, la titluri academice, la salarii de merit, la medalii. Se apreciază, la noi, liberté de l’esprit? Zic unii că asta ruinează cariera. Că de-aia nu-i omul din Belleville nici nobelizat nici nobeleant. Cu vocabula Goma, cățărariera. După ce-a fost acuzat ca trădător de patrie (i-au cerut capul, în '77, Eugen Barbu, Titus Popovici, Virgil Teodorescu, Dan Zamfirescu, Al. Ivasiuc...) Paul Goma și-a pierdut țara. A pătimit. Au com-pătimit cu el, au semnat pentru eliberarea lui, în același an nefast '77, Mihnea Berindei, Maria Brătianu, Matei Călinescu, Mircea Eliade, Ioan Cușa, Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, Mihai Korne, Alain Paruit, George Palade, Toma Pavel, Nicholas Spulber, Sanda Stolojan, Andrei Șerban, Virgil Tănase, D. Țepeneag, Emil Turdeanu. Din „afară”. în țară, N. Breban (devenit „trădător” după Tezele din '71) a trecut peste neimplicarea în eveniment, dar și peste neîncrederea în celălalt. L-a ajutat pe Goma, devenit dujman de clasă, să intre la Cornel Burtică. Și mă gîndesc că „ajutorul” lui Burtică (sau Gogu Rădulescu et alii) a împiedicat coagularea unui nucleu dur de rezistență. Poate că mămăliga exploda mai repede. Goma-i nesmintit Goma: nu uită, nu tace. Nu contează nici prieteniile vechi, nici relațiile sociale utile cînd adevărul trebuie spus. Goma e ne-cuminte.  Mulți îi poartă  sîmbetele: de la „moscoviciolatrii” care serbau în 7 Noiembrie Marele Octombrie la „socialezii” (sînt cuvintele sale; expresivitatea limbii lui Goma sare-n ochi) nostalgici, ceaușiști pînă-n măduvă. Tuturor celor convinși că frica păzește bostănăria și că frăția cu Puterea te trece comod fruntea. Paul Goma, mereu în dizgrație politică, le arată obrazul. Pe cine deranjează? N-am spațiu tipografic să-i enumăr: de la „elementele de nădejde” ale fostului regim la stîlpii democrației actuale; de la’ telectualii de Partid și de Stat la excelențele intelectuale GDS (nu fusese un membru fondator profesor de marxism-stalinism la Politehnică?) Ce-i drept, omagiile Ceau nu se plăteau atît de bine ca acuma: locuință în centru civic, permis pentru gospodăria PCR, posturi de directori și adjuncți la unica revistă a tîrgului, la... la... la... Acum, pentru mallarmeenii noștri intelectuali („Dar, inimă, ascultă-i cîntînd pe mateloți”) recompensele sînt uriașe: devin europarlamentari, rectori de Universități, diplomați, miniștri... De atacat, Goma e atacat de lunetiști din toate pozițiile pentru că nu-i spăimit de preceptele noi religii political correctness. Al. Florian, fiul marxistului Radu Florian, atacă vehement Săptămîna roșie, ajunsă la a șasea ediție. Carte-document, considerată „cădere” și de Ovidiu Șimonca. De ce ar fi afirmat „antisemitul” Goma că evreii au fost în fruntea bucatelor literare în stalinism? Și de ce ar considera același Goma lagărele de exterminare naziste și Gulagul un binom sîngeros? Ca să relativizeze, prin comparație, grozăvia Holocaustului, n-așa? Numai că ura de rasă a ucis ca și ura de clasă, totalitarismul moscovit a omorît 94,5 milioane de oameni, după Göran Lindblad, raportorul Comisiei Politice a Consiliului Europei (25 ianuarie 2006). în Ucraina, în anii de vîrf ai terorii, 32-33, au murit controlat, de foame, 7 milioane. Pămîntul se mișca: victimele erau îngropate încă vii. Și cînd te gîndești că unora teroarea istoriei (concept propus de M. Eliade pe la 1960) li se pare doar „o expresie nefericită”! După suferința fizică din pușcărie și din exil, lui Goma îi e dat să cunoască altă suferință, în ne-socialism. Ca și cum n-ar fi fost suficiente vechile acuze (pentru Zoe Dumitrescu-Bușulenga, era și pornografic), Goma e făcut – performanță! – și „jidan” (horrible dictu), și antisemit; și kaghebist, și agent CIA; „Fazcistule!” îi strigă cineva. De ce? Pentru că și-a făcut o profesiune de credință din a spune ce crede verde-n față? Goma ripostează la „gîndirea organală” (sintagma sa). Nu întoarce și obrazul celălalt, să mai primească o lovitură (palmă, stuchit, injurie). Pe cale de consecință, dreptul refuzat de statul de drept îi e refuzat și de societatea în civil. Zice-se că foarte repede interimarul președinte USR Mircea Dinescu i-ar fi trimis carte la Paris, cum că ar fi fost reconfirmat membru, breslaș: „I-am primit, bă, pă toți înapoi!” Sau s-a făcut că-i primește, cum s-a făcut că lucrează pentru binele nației. Scrisoarea lui Dinescu pare pierdută ca-n Caragiale și nici un cetățean turmentat ori ba nu se grăbește să i-o aducă andrisantului din rue Bisson. Deși n-a primit-o, andrisantul ar fi respins oferta și, odată cu ea, pensia USR ori indemnizația de merit, cum au vechi și vajnici activiști USR, care au respectat alfabEtica socialistrică. Scrisoarea de răspuns nu-i și nu-i. Sau, vorba anchetatorului Goran: „asta nu se comunică, 'i secre' militar”. Dacă mi-o arată cineva, fac mea culpa. Infelix culpa! Dan Culcer, care trăiește în Franța din '87 ca evadat din sistemul defunct, a găsit o soluție: membru de onoare al Uniunii. Nu simplu, ca scriitorașii cîtă frunză, cîtă iarbă, ridicați în USR pentru orice altceva decît pentru profesionalism. Nu s-a vrut. Parti pris-ul e, uneori, înșelător. „Doar n-o să-l băgăm cu forța în USR”, s-a rostit liberalul Varujan Vosganian. Ca și cum ar fi fost scos de bunăvoie. Oare cum sună Legea prin care a fost eliminat din rînduri-rînduri Goma? Mai funcționează? Că nu știu. De altfel, sîntem asigurați că „Paul Goma n-a fost exclus de colegii lui din USR, ci printr-o decizie a conducerii PCR nesupusă votului Consiliului USR, neconsultat în această privință” (Irina Horea). Dacă nu l-a exclus comitetul Asociației scriitorilor din București, ci PCR, de ce nu s-a reparat greșeala? Doar franțuzul acela teribil avertizase: asta nu-i o crimă, e o greșeală”. Sau o mai funcționa Partidul unic? Așadar, cînd vinovăția e colectivă, nimeni nu-i vinovat. Iar Goma e staționar (ca-n Cotele Apelor Dunării) pedepsit. Era, în aprilie '77, închis la Rahova, cînd Grenadă (sobrichet pentru un anchetator) i-a adus, exultînd, știrea că, gata, e „mort și livid”. „Decedat fără glorie”, de vreme ce fusese părăsit de cobreslași. Oare „întotdeauna ploaia spală eșafodul”, cum crede poetul Cassian Maria Spiridon? Poate. Dar ploii care duce sîngele la rigolă îi mai scapă proba scrisă: raportul în manuscris al ofițerului Secu, Victor Achim, care „răspundea” de scriitori între 65-67, cînd se ocupa de Universitate, îl presase pe studentul Goma să devină turnător. în „întunecatul april” '77, comitetul s-a manifestat net contrar „scriitorului fără cărți”, cum îl numise Eugen Barbu și a „gomăniilor” sale. Fănuș Neagu a propus ca actul excluderii să fie semnat „în lipsă”, pentru că, din cei 9 membri, nu erau prezenți decît 6. De față: D. Ghișe, președinte CCES, Vasile Nicolescu, directorul Direcției Culturale din CCES, activistul I. Bucuroiu, însărcinat cu controlul USR, face à face cu președintele Uniunii, Virgil Teodorescu și cu George Macovescu, secretarul Asociației București. Și s-au găsit destui piteștizați (reeducați multilateral-socialist) care să salute acțiunea de „sanificare” a USR. Cu unitate de caracter! Distrugerea solidarității umane ca efect al fenomenului Pitești. Nici după acel Decembrie USR nu i-a sprijinit interesele profesionale, sociale, economice, așa cum cere Statutul. Pe cele morale, Goma și le apără singur. „Eu nu sînt disident. Eu sînt scriitor. Punct”, i-a răspuns Marianei Sipoș, în interviul apărut la Universal Dalsi, în 2005, Destinul unui disident: Paul Goma. Din alt dialog, am aflat că, în '95, a fost expulzat din  locuință pentru neplata chiriei; în decembrie '98, „România literară” l-a expulzat din paginile ei. Cînd am citit titlul editorialului, Adio, domnule Goma!, am crezut că, Doamne, ferește, a murit, spre bucuria lui Pleșiță, care continua să-l demaște la televizor ca dușman al României. Goma ieșise, ca să nu spun din nou expulzat, și din revistele și editura Fundației Culturale. Și, cum România literară e divizată în gomafobi și gomafili (ultimii, cu mult mai puțini) acuzele celor care suferă de complexul Goma (de refulat) se întețesc. Ca într-un Pitești bis. Goma e otrăvicios și contaminant. Cu o vocabulă care face ravagii, e nesustenabil: jicnește intelectualitatea și scriitorimea. Dar poate că Monica Lovinescu n-ar fi trebuit să apară la București, în plenul USR, fără Goma. Altă Monică (Macovei) n-o fi știut cine-i Goma, dacă i-a pretins să facă o cerere de redobîndire a cetățeniei? Greșeală de procedură ori lipsă de voință în a rezolva problema? De la Paul Goma știu că „întrebările pot vicia răspunsurile”. Anume cereri, la fel. Remember: propagandiștilor PCR tare le mai plăcea să te umilești cerîndu-le ceva, un ajutor cînd erai nedreptățit. Se vede treaba că nici acum nu sînt bine suportați autonomii, cei cărora nu le place să ceară. Păgubantic, așa cum se autocaracterizează, Goma a rămas în dizgrația președinților postdecembriști, tot din cauza rolului asumat, de memorie-conștiință: „Viața mea este memorie”. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au fost decorați postum de președintele Băsescu. După Vladimir Tismăneanu, Traian Băsescu „a cerut iertare de cel puțin două ori în numele statului român victimelor terorii comuniste”. Lui Goma i-a cerut? E ca la noi, în Jormania. Trăim nu „un moment al adevărului” sau mai multe, ci Balul mascat (titlu al fostului și actualului politolog), unde absolveții de școli superioare de Partid s-au deghizat în formatori de opinie, ne formulează „canonul libertății”. Or, Goma nu-i în canon. Cartha lui nu se învață la școală. în balconul revoluției a ajuns cine trebuia să ajungă. De-comunizarea s-a făcut cum s-a făcut. Ca și de-secretizarea. Discursul-bilanț al președintelui, din 18 decembrie 2006, de condamnare a comunismului ca „regim ilegitim și criminal”, o fi despărțit apele, dar Goma rămîne la colț (roșu), deși e vaccinul eficient contra „vechilor și noilor rinocerite”, vizate de raportorul final. „Geaba se încearcă decomunizarea fără o rememorare exactă a crimelor comuniste”, a notat Goma în Jurnal 2009, ianuarie-mai, știut fiind că jurnalele sale, încercînd să șteargă frontiera între ficțiune/document, sînt ofensive pînă la sinucidere socială. Iar a nu voi să știi – îi dau dreptate lui Livius Ciocârlie e „cea mai periculoasă neștiință”. Așadar, Goma n-a făcut parte (nedreptate strigătoare la ceruri) din Comisia Tismăneanu. I-ar fi dat de gol pe mulți. Probă că lui Florin Abraham (Iluzia anticomunismului) prezența lui acolo, în comisie, i s-a părut inoportună pentru „(in)competențe științifice și temperamentale”. E un loc, însă, din care Goma nu poate fi exclus: din antologia verticalității românești, pe care s-o găsi cineva să o facă.  


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.63 Seconds