Who's Online
Exista in mod curent, 43 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Restituiri: Boris Marian Mehr. Marea nedreptate suferita de scriitorul I. Peltz
Scris la Friday, January 15 @ 15:22:50 CET de catre asymetria |
În anul 2005, a apărut, sub auspiciile Academiei Române, ale
Institutului de Istorie Literară „G. Călinescu”, o carte semnată de
Rodica Lăzărescu, „Viața cu haz și fără a numitului Peltz” (parafraza
unui titlu din opera scriitorului). Cartea a trecut aproape
neobservată, deși merită o atenție specială. Prefața se constituie
într-un elogiu meritat adus autoatrei cărții, ca și „personajului”
I. Peltz, semnătura fiind a Valentinei Marin Curticeanu.
Marea nedreptate suferită de scriitorul I. Peltz
I. Peltz este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români de origine evreiască, a cărui operă a fost dedicată în întregime tematicicii evreiești, apreciat de G. Călinescu, E. Lovinescu, ș.a. S-a scris despre el și după război, a avut o viață creatoare bogată, dar și extrem de zbuciumată, sărăcia nu l-a părăsit până în ultima clipă. A trăit între anii 1899-1980, trecând prin două războaie mondiale, trei dictaturi, un pogrom (cel de la București), dar o pagină din biografia sa a rămas nelămurită pentru mulți, până astăzi. Asupra acestui aspect a dorit să ne atragă atenția domnul Silvain Oișiovici, primul soț al pictoriței Tia Peltz, fiica scriitorului. Are peste 90 de ani, și-a pierdut rudele în Holocaust, trăiește într-un bloc, la intersecția Bulevardului Ferdinand cu Mihai Bravu și merită atenția noastră, astfel că vom reveni asupra biografiei sale.
în anul 2005, a apărut, sub auspiciile Academiei Române, ale Institutului de Istorie Literară „G. Călinescu”, o carte semnată de Rodica Lăzărescu, „Viața cu haz și fără a numitului Peltz” (parafraza unui titlu din opera scriitorului). Cartea a trecut aproape neobservată, deși merită o atenție specială. Prefața se constituie într-un elogiu meritat adus autoatrei cărții, ca și „personajului” I. Peltz, semnătura fiind a Valentinei Marin Curticeanu. Redactorul cărții este cunoscutul editor Tiberiu Avramescu. Ilustrațiile sunt ale Tiei Peltz, cea care a știut să redea cu o fidelitate uimitoare atmosfera cartierelor evreiești, mediul de predilecție al romanelor tatălui ei. Peltz a avut ambiția să meargă pe urmele lui Balzac (așa a declarat), să scrie o sută de romane, a scris doar o zecime din ceea ce și-a propus, dar ambiția și hărnicia sa nu sunt de ignorat. A fost evocat de numeroși scriitori români, era un vechi client al Capșei, din vremurile boemei interbelice. Tia Peltz, scria frumos – „ Tata s-a născut bătrân și a murit copil”, desigur în spirit. Fermecător, optimist, nonșalant, bun observator al vieții celor din jur, iubitor de oameni, mare cunoscător al evreimii bucureștene, a rămas o figură memorabilă a vieții bucureștene. începuse să scrie de la vârsta de opt ani. Numai moartea l-a oprit din mersul spre zarea desăvârșirii. Nu vom parcurge aici itinerarul scriitorului, vom aminti doar de romanul documentar, „Israel însângerat”, scris imediat după pogromul de la București, din 21-23 ianuarie 1941. Este una dintre mărturiile cele mai importante despre acest episod dramatic trăit de evrei, dar nu numai, de întreaga Capitală cuprinsă de furia „verde” a Legiunii. încă din decembrie 1940, familia Peltz a trebuit să se ascundă, părăsind casa din str. Traian 21 (astăzi, acolo este un bloc de locuințe). Peltz aderase la francmasonerie, fapt puțin cunoscut, dar care îi punea viața în pericol. în toamna lui 1943, la 30 octombrie i se dedicată o conferință, cu prilejul a 25 de ani de activitate scriitoricească, în care Dr M. Beck îl acuză de antiiudaism, de pesimism exagerat, dar admiratorii scriitorului îl apără. La sfârșitul aceluiași an, familia Peltz este obligată să părăsească propria locuință, conform prevederilor rasiale. Este găzduit într-o casă a colonelui Mihăiescu, din Șoseaua Bonaparte, dar în urma bombardamentului german din 24 august 1944, imobilul este distrus, ca și tot ce mai deținea familia, la acea dată. în 1945, casa din str. Traian este recuperată pe cale juridică. La 25 aprilie 1950, I. Peltz este arestat de Securitate, sub acuzația de „crime împotriva umanității”. Printre probele acuzatorii se află - participarea la editarea Buletinului de Presă al Siguranței, la recomandarea lui R. Ioanițescu, colaborarea cu Emil Iagolnița pentru elaborarea unor memorii și note la serviciul Siguranței, numit P.P.C., prin care oficialitățile erau informate despre starea de spirit în mediile muncitorești, alte medii socio-profesionale. De fapt, Peltz, care a recunoscut ceea ce scrisese, se informa la Capșa, nu circula în mediile despre care dădea informații. Motivația reală era lipsa acută de bani, iar pe baza informărilor sale nu a fost nimeni arestat sau persecutat. Securitatea se orientase după recomandările conținute la dosar ale cunoscuților lui Peltz, Ioanițescu, Tătărăscu, Franasovici, D.N.Lupu, oameni politici „burghezi”, cu funcții în interbelic. Cel care s-a folosit cel mai des de serviciile lui Peltz a fost Emil Iagolnița, șef de serviciu al Siguranței, cu o pregătire sumară, care nu putea singur să-și scrie memoriile și nici unele note de serviciu. în cursul anchetei judiciare, au depus mărturii în favoarea lui Peltz – Gala Galaction, Camil Petrescu, Geo Bogza, Ionel Teodoreanu, A.M.Sperber, Cezar Petrescu, Scarlat Callimachi, Camil Baltazar, Isaiia Răcăcuni, Emil Dorian, Constantin Argeșanu, I.A.Steriadi, K. Zambaccian, ș.a. De reținut este faptul că înșiși ofițerii din fosta Siguranță nu au prezentat nici un document prin care Peltz ar fi „turnat” pe cineva organelor unde activau, iar banii încasați de scriitor erau pentru servicii de rutină, legate de interese personale (memorii proprii, etc.) sau obligații birocratice ale insitituției. Judecătorii au fost instruiți să condamne și nu să facă dreptate, astfel că scriitorul a executat o pedeapsă de doi ani și șapte luni la Văcăreșri, Jilava și Poarta Albă (Canal). Un număr de scriitori importanți, oameni de cultură au semnat un memoriu către ministrul Justiției, Nițulescu, la numele celor care îi luaseră apărarea, adăugându-se și Iacob Groper, Barbu Lăzăreanu. Fiica scriitorului, Tia Peltz nu a reușit să recupereze obiectele de valoare confiscate în urma condamnării, nici după eliberarea scriitorului. Sănătatea lui I. Peltz a fost mult afectată, deși omul și-a păstrat dorința de a continua activitatea de scriitor. Lăsăm cititorul să judece singur actul de nedreptate care i s-a făcut unui om care era gata să dea propriul palton unui confrate mai sărac (fapt cunoscut la Capșa), să aibă relații de prietenie în cele mai diverse medii, de la socialiști la oameni de dreapta, precum generalul Argeșanu, ș.a. Poate că acest lucru nu i s-a iertat. Justiția populară din anii 50 era mai oarbă decât orice justiție, de fapt, un fenomen tipic stalinismului instaurat și în România. Reținem solidaritatea frățească a oamenilor de cultură români care nu s-au temut să sară în ajutorul unui scriitor nedreptățit, indiferent de etnia sa, mai mult, poate dintr-o pornire lăuntrică de simpatie pentru evreul nedreptățit. Un act de neuitat. Boris Marian Mehr
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|