Chiar dacă era la începuturile activității, „onorabila” instituție a Securității a lepădat repede voalul de mireasă virgină și a trecut la atac cu toată cohorta sa de informatori proaspăt racolați sau „clienți” mai vechi ai fostei Siguranțe. Din cercetările noastre întreprinse prin puținele dosare care au mai rămas prin arhivele locale, am descoperit faptul că chiar și unii ofițeri din „vechea gardă” au îmbrăcat noile haine și obiceiuri, după ce le-au lepădat pe cele vechi. Se pare că nu prea au avut succes odată ce, la începutul anului 1950, șefii de la Bârlad au fost înlocuiți cu alții, probabil mai tineri și „școliți” după noile principii ale „luptei de clasă” impuse de adevărații dușmani ai poporului, cei auto-aleși în fruntea nației și pripășiți „prin vot popular” în marea adunare națională sau guvern. Impunerea comunismului în țara noastră s-a făcut cu o cruzime de neimaginat. „Mașina neagră” devenise simbolul opresiunii. în materialele anterioare am prezentat teama morbidă a oamenilor atunci când vedeau „celebrul” automobil al Securității. Pe cât de negre le erau mașinile, pe-atât de negre le erau sufletele. Cine intra în ghearele „lucrătorilor” de la Securitate, nu mai avea scăpare. Bolșevicii începuseră construcția canalului Dunăre-Marea Neagră și aveau nevoie de sclavi, de cât mai mulți sclavi. Responsabile cu furnizarea „mărfii” umane au fost Miliția și Securitatea. Din păcate, în fondurile arhivistice locale nu mai există niciun dosar al direcției județene (apoi regionale) de securitate Bârlad, ca să putem pune cap la cap informațiile sosite de la Plăși și, mai târziu, de la raioane.


Dosarele strict-secrete ale Securității (II)

Chiar dacă era la începuturile activității, „onorabila” instituție a Securității a lepădat repede voalul de mireasă virgină și a trecut la atac cu toată cohorta sa de informatori proaspăt racolați sau „clienți” mai vechi ai fostei Siguranțe. Din cercetările noastre întreprinse prin puținele dosare care au mai rămas prin arhivele locale, am descoperit faptul că chiar și unii ofițeri din „vechea gardă” au îmbrăcat noile haine și obiceiuri, după ce le-au lepădat pe cele vechi. Se pare că nu prea au avut succes odată ce, la începutul anului 1950, șefii de la Bârlad au fost înlocuiți cu alții, probabil mai tineri și „școliți” după noile principii ale „luptei de clasă” impuse de adevărații dușmani ai poporului, cei auto-aleși în fruntea nației și pripășiți „prin vot popular” în marea adunare națională sau guvern. Impunerea comunismului în țara noastră s-a făcut cu o cruzime de neimaginat. „Mașina neagră” devenise simbolul opresiunii. în materialele anterioare am prezentat teama morbidă a oamenilor atunci când vedeau „celebrul” automobil al Securității. Pe cât de negre le erau mașinile, pe-atât de negre le erau sufletele. Cine intra în ghearele „lucrătorilor” de la Securitate, nu mai avea scăpare. Bolșevicii începuseră construcția canalului Dunăre-Marea Neagră și aveau nevoie de sclavi, de cât mai mulți sclavi. Responsabile cu furnizarea „mărfii” umane au fost Miliția și Securitatea. Din păcate, în fondurile arhivistice locale nu mai există niciun dosar al direcției județene (apoi regionale) de securitate Bârlad, ca să putem pune cap la cap informațiile sosite de la Plăși și, mai târziu, de la raioane.  

„Sesizările făcute de Dvs. sunt bune dar foarte vagi”  
              Asta scriau cei de la „județeana” de securitate Bârlad, în adresa nr. 145/4569/4 mai 1950, trimisă subordonaților de la Murgeni. Căpitanul Marin Huidan dorea nume, probabil pentru a-și îndeplini planul la arestări și trimiteri în judecată a cârtitorilor. Trebuie să precizăm faptul că în acea epocă fuseseră înființate criminalele „tribunale populare” care judecau și condamnau în maximum 24 de ore. Dar, iată ce scria nemulțumitul căpitan: „…la nr.533/29 aprilie a.c. privind agitațiile ce au avut loc în comunele Epureni și Murgeni, sat Rai, în legătură cu formarea stânelor de către cooperative, vă atragem atenția că SESIZĂRILE FĂCUTE DE DVS. SUNT BUNE DAR FOARTE VAGI (subl.ns.). Nu arătați, de exemplu, dacă agitația s’a produs după ce tov. deputat Pruteanu (deputat comunist din MAN n.n.) a vorbit despre stânele colective, câți locuitori au participat la adunare, CINE AU FOST CEI CARE AU INSTIGAT MASA ȘI CE PROBLEME AU RIDICAT (subl.ns.). Deasemeni în satul Rai, arătați că a fost agitație, dar nu arătați îN CE îMPREJURĂRI S’A PRODUS AGITAȚIA ȘI îN CE A CONSTAT EA (subl.ns.). Vă veți duce de îndată la fața locului și veți căuta să verificați cazurile semnalate, complectând lipsurile susnumitului raport”.  

„învățătorul din satul Igești a pus tablourile membrilor CC al PMR pe fațada școlii, dar nu din dragoste”

               
Un turnător din satul evocat în titlu și lăsat, probabil, repetent în clasa a doua de învățătorul locului, a scris și semnat o informare către Securitatea din Murgeni, fapt care a dus, sigur, la arestarea intelectualului cu atitudine „dușmănoasă” împotriva regimului „democratic”. Negăsindu-i vreun cusur evident, iată că semianalfabetul informator a reușit „performanța” de a citi gândurile intelectualului. Numele acestui odios turnător îl vom evita, din anumite considerente care țin de legislația românească actuală, extrem de restrictivă în ceea ce privește aflarea adevărului. Este vorba de legea 677/2001, „emanată” special pentru acoperirea securiștilor aflați, încă, în structurile de putere ale statului. Ceva de genul: dai vreun nume, intri la pușcărie pentru atingerea gravă a vieții private a cuiva!
Punct. Trebuie, totuși, să continuăm, prin citarea unor pasaje din această pâră: „…secretarul organizației de bază PMR, C.C., a pus în vedere învățătorului S.I. pentru ca în ziua de 1 mai 1950 să ia măsuri pentru a orna fațada școalei din Igești cu tablourile membrilor din CC al PMR. (…) Acest învățător a ripostat zicând că nu are nevoie să sărbătorească această zi de 1 mai (…) După mai multe insistențe ale tov. secretar al PMR din Igești acesta a făcut tot ce a trebuit DAR FIIND OBLIGAT, NU DIN DRAGOSTE (subl.ns.). Menționăm că acest învățător se trage din neam de chiaburi, el singur are suprafața de 8 ha. teren arabil, casă de locuit, precum și alte venituri de la vitele ce le are pe lângă casă, plus salarul de învățător. Nu vede bine realizările și succesele în muncă câștigate de clasa muncitoare și nici nu este atașat ei, este un om care uneltește în contra socialismului”. Din această delațiune reiese foarte clar ce s-a întâmplat în continuare cu „uneltitorul” contra socialismului: pușcăria sau, în cel mai fericit caz, deportarea așa cum s-a procedat cu mii de intelectuali.  

„Randamentul fixat de minister nu corespunde cu realitatea”  
              Așezați cu nerușinare pe călduțele scaune ministeriale, membrii guvernului bolșevic român  începuseră, încă din 1949-1950, să traseze planuri și directive. Proaspeții „ingineri” înscăunați de „partid” la cârma destinelor agriculturii județene (mai târziu regionale sau raionale), întocmeau planuri de culturi agricole, absolut obligatorii pentru toată suflarea satelor dar mai aveau și obligația de a strânge odioasele cote impuse țăranilor. Pe la comune au fost constituite fel de fel de comisii și comitete formate, în general, din țărani săraci setoși de răzbunare pe concetățenii gospodari. Astfel, la treieriș, se forma o „comisie de batoză” care urmărea ca niciun bob de cereale păioase să fie luat acasă, înaintea de achitarea integrală a cotelor către stat. Aceste cote se stabileau în funcție de suprafața de teren arabil a fiecăruia. Țăranii săraci erau considerați aceia care aveau între 0-5 ha.; mijlocașii – între 5-10 ha. iar cei care aveau peste 10 ha. fuseseră catalogați ca „chiaburi”, cu toate că acest termen era extrem de relativ, deoarece erau cetățeni care dețineau numai un hectar de pământ, dar aveau și un cazan de rachiu sau o piuă de suman, ceea ce însemna că erau înstăriți și că dădeau pe dinafară de atâta bogăție! în cel mai scurt timp, după instaurarea definitivă a „democrației populare”, acești oameni au devenit ținta predilectă a ticăloșilor din Securitate sau Miliție. în informarea 1068/25 iulie 1950, Biroul de Securitate Murgeni transmitea Bârladului următoarele probleme și nemulțumiri: „…raportăm că în urma hotărârii Comitetului Central al PMR în legătură cu colectările din vara aceasta dela început se aștepta în rândurile țărănimei sărace și mijlocașe un ajutor prețios cum a fost fixate colectările, ear când s’a pus în practică nu a mai corespuns pe motive că se credea că randamentul la hectar va fi 1.200 kg. grâu ear în realitate este în medie de 600 kg. la hectar, în Plasa Epureni S’A PUS îN CATEGORIA A III A DUPĂ RANDAMENTUL PREVĂZUT LA MINISTER DE 1.200 KG. LA HECTAR (subl.ns.). Țăranii săraci și mijlocași sunt foarte nemulțumiți spre exemplu C. Costache din satul Rășcani, comuna Șuletea a făcut la un hectar și jumătate 715 kg. grâu și după toate cotele i’a rămas 75 kg. de grâu. Această cotă ce i’a rămas nu’i ajunge decât o lună de zile iar pe restul anului nui mai rămâne grâu deloc. Grigore A., tot din com. Șuletea, dintrun hectar semănat cu grâu a făcut 610 kg., DUPĂ TOATE COTELE ȘI MAI RĂMâNâND DATOR CU 100 KG. GRâU EA RĂMAS 30 KG. ȘI ARE 6 MEMBRI îN FAMILIE (subl.ns.). Aceste nemulțumiri sunt în general cu excepția acelor care are o recoltă de 1000-1200 kg. le mai rămâne 3-4 sute de kg. pentru familie. Nemulțumiri mai sunt la prețurile cerialelor față de produsele de îmbrăcăminte și încălțăminte (…)”. Menționăm în mod explicit faptul că ortografia tuturor documentelor publicate de noi în aceste materiale, nu ne aparține.  

„Hoții aceștia fac colhoz”  
              Unii prostănaci ajunși mari activiști de partid informau Securitatea în mod absolut benevol și dezinteresat, numai din dorința de a se răzbuna pe vreun consătean gospodar, dar care, probabil, îi alungase vaca de pe ogorul propriu, fără să conștientizeze faptul că o delațiune (ca ceea ce va urma în continuare) îl putea trimite pe opinent în străfundurile unei pușcării comuniste din care, poate, nu se va mai întoarce niciodată! Cităm din „declarația” acestui semianalfabet, cu o ortografie oribilă: „…subsemnatu (…) din comuna Bogdănița județul Tutova Răspunzabilul brațelor de muncă de pe lângă Comitetu Provizor Plasa Untești având entenerarul conf. ordinului Județului la comuna Bogdana astăzi 20 august 1950 pentru anumite Instrucțiuni, trecând pe la ora 8 dm. spre Comitetu Provizor auzind mare gălăgie la coperativă am intrat înăuntru cu tov. D. B. și tov. B. înăuntru eara localu plin de cetățeni prin care eara și locuitorul Ș.P. din această comună satul suceveni care ținea cuvântare la Popor și se contra cu alți tovarăși necunoscuți spunândule că HOȚII ACEȘTII FAC COLHOZ (subl.ns.) că a venit și deputatul Pruteanu și a spus că nu fac colectiv, nea mințit poporu sunt MARI HOȚI (subl.ns.) și mai spunea Ș.P. că a destrus boeri și acum ea ființă alți boeri și că era mai bine cu boerii întrecut dar mare este Dumnezeu și în curând vom scăpa. Eu fiind singur și văzând că se adresează la mine, CĂ HOȚII CEI MAI MARI TRIMET PE EȘTI MICI (subl.ns.). Fiind de față ca cunoscut Tov. Vânzător. Eu am cunpărat un pachet țigări și am plecat la Comitet. (…) Aciasta îmi este declarația pe care o semnez propiu”.  

„Acei care au dela 9-15 ha. pământ, ei va da câte 150 kg. lapte la hectar (…)”  
              Bine-nțeles că „partidul” s-a gândit la toate formele de exploatare a țărănimii așa că vacile, oile și caprele din gospodării nu puteau fi trecute cu vederea, deoarece trebuia hrănită înaintata „clasă muncitoare” care tocmai fusese pusă la construirea socialismului în marș forțat. Nu trebuie să uităm și furniturile de origine agricolă care trebuiau musai să ajungă pe mesele popoarelor surori ale măreței URSS, căreia comuniștii noștri le era îndatorată până peste cap, dar și pe mesele hoardelor sălbatice de ocupanți care mai zăceau, încă, pe la noi, zice-se, pentru a ne apăra de agresorii occidentali. Prin urmare, asupritorii de-un sânge și-un neam cu noi, ticăloșii bolșevici din guvernul dâmbovițean, au inventat „cota de lapte la hectar”, de parcă ar fi fost o cultură cerealieră, tutun sau porumb. într-o adresă trimisă la data de 6 martie 1951 de Raionul de Securitate Murgeni șefilor de la Bârlad, se scriau următoarele într-o imbecilă ortografie, caracteristică proaspeților „tovarăși de nădejde” avansați la rangul de ofițeri sau subofițeri de securitate, care-și purtau cu semeție și trufie noile țoale, dar și puținul creier din cap: „…în raza acestui Raion de Securitate în cursul luni Ianoare a.c. Comisiea de Stat pentru Colectări înpreună cu comisele locale formate din Tov. Președinți ai Sfaturilor Populare, agentul agricol, agentul veterinar și delegatul C.S. (comisiei de stat n.n.) au stabilit planul de colectare a laptelui înpărțit pe două catigori de productivitate a 3 și a 5 (probabil, a treia și a cincea n.n.) ținându-se cont de suprafața pământului, în catigoriea a 3 intră aceiea care au dela 9-15 ha. pământ eii va da câte 150 kg. lapte de ha. cu o singură vacă, iar dacă are două vaci va da 180 de kg. la ha. tot în catigoriea a 3 mai intră și ce-i care au 15-20 ha. dând câte 180 kg. lapte la ha. în catigoriea a 5 intră aceiea care dela 1-9 ha. unde ce-i cu o vacă va da 20 kg. la ha. iar cu două vaci 80 kg. la ha. Acesta plan de inpunere și colectare a fost înpărțit și defalcat pe catigori dar pe gospodări nu sa înpărțit până în prezent de org. administrative catare (probabil, ca atare n.n.) nici procesile verbale nu sa dat la gospodari. (…) Pentrucă ca populațiea ce predă cotele de lapte să nu aibe distanțe mari sau fixat 7 centre de colectare a laptelui, primul este centrul Raion 1 Murgeni, care mai are încă 6 subcentre ca Fălciu, Gănești, Țuțcani, Găgești, Dodești și Epureni (…). Cazuri de manifestări sau nemulțumiri din partea populați nu sa înregistrat până în prezent DEOARECE NU AU PRIMIT CARNETELE ȘI NU CUNOSC COTA CE AU DE PREDAT (subl.ns.)”.
Toate cotele impuse de autoritățile comuniste dedate jefuirii propriului popor, au produs mari nemulțumiri în sânul celei mai asuprite clase, țărănimea, atât datorită cantităților mari ce trebuiau predate cât și prețurilor înjositoare. Sistemul cotelor a dăinuit până în anul 1989, cel puțin la fructe, lapte, struguri și rachiul produs la cazanele ceapiste. Pe 28 martie 1951, morți de curiozitate, cei de la Bârlad cer securiștilor de la Murgeni să le raporteze starea de spirit a tuturor categoriilor de țărani impuse la cota de lapte, insistându-se asupra faptelor concrete, precum și asupra numelor „recalcitranților” sau „elementelor dușmănoase”. Se mai cerea și o listă a „cheaburilor” din raza de activitate a acestora. „Locotinentul” de securitate Gheorghe Crețu, secondat de „plotonerul” Coman Sandu de aceeași categorie „profesională”, au răspuns cu promptitudine acestei cereri, raportând că: „…în raza de activitate a Raionului de Securitate Murgeni sunt 320 de elemente cheabure” înaintând suplimentar și un tabel cu proprietarii particulari de mori și prese de ulei, care erau în număr de 16, răspândiți prin satele: Aldești, Berezeni, Blăgești, Cavadinești, Dodești, Fălciu ș.a.  

„Cârciumăreasa din Murgeni face spirite de glumă cu clienții”  
              Omniprezența și omnipotența securității erau prezente în toate ramurile de activitate iar comerțul nu făcea excepție, dimpotrivă, deoarece nemulțumirile  populației se refereau și la lipsa unor articole de primă necesitate, dar și la faptul că oamenii erau obligați să achite contravaloarea mărfurilor numai în natură. Marele exemplu în acest caz fusese dat chiar de către alcoolicul și paranoicul „tătuc” de la Moscova, care impusese României plata despăgubirilor de război exclusiv în mâncare, băutură, materii prime strategice ș.a.m.d. într-o notă informativă trimisă Bârladului pe 15 aprilie 1951, Tanda și Manda de Murgeni (lt. Crețu și plut. Coman), după ce fac o statistică a magazinelor și „comparativelor” sătești de pe raza domniilor lor de activitate competentă, trec și la delațiunile propriilor „turnători” aflați, se pare, în permanență în mijlocul „masselor” odată ce dosarele personale de informatori ale acestora creșteau într-o lună cât creșteau altele (non-securistice) în doi ani. Iată ce scriau în raportul lor cei doi „frați de grea suferință” despărțiți de un munte de grade, dar și de câteva clase de școală, nu prea multe, cam două-trei, după părerea noastră: „…privind aprovizionarea populației cu alimente în general coperativele nu a luat nici o măsură (…) Zahărul se distribue foarte rar și atunci în cantități mici ce nu satisface populația (…) Tot în cadrul aprovizionări cu alimente mai funcționează în cadrul acestui Raion un număr de 2 restaurante de Stat primul în comuna Murgeni iar al doilea în comuna Fălciu și acestea restaurante funcționează în mod defectos privind problema alimentări în majoritate zilnic se pregătesc mâncări de fasole cartofi și mămăligă mâncări ce la rândul lor nu sunt consistente find lipsite conplect de grăsime carne etc. Tot odată la aceste restaurante la bufete nu se găsește nici un fel de alimente ca brânză, ouă, mizeluri etc. (…) Deasemeni la coperativa restaurant din comuna Murgeni vânzătoare se află numita P.M. fost CâRCIUMĂREASĂ ȘI CHIABURĂ UNDE îN REPETATE RâNDURI FACE SPIRITE DE GLUMĂ CU CONSUMATORI CARE îNJOSEȘTE COPERATIVA(subl.ns.) astfel când un clent este servit cu mămăligă ea se exprimă i-ea serveștel pe tov. cu cozonac etc. iar când unalt clent cere un articol care lipsește din coperativă ca scrunbie, bonboane etc. susnumita îi spune că ce de era când avea ea prăvălie etc. La fel gestionarul acestui restaurant se află numitul M.Gh. fără experență și fără inițiativă, propunem ca aceste elemente necorespunzătoare să fie înlocuite”.   „Ai răbdare ca să crească iarba, și atunci vom da și noi lapte”                 Impunerea astronomicelor cote de lapte a adus cu sine, imediat, și mari nemulțumiri în special în rândurile celor de „categoria a III a”, adică așa-zișilor chiaburi de care comuniștii voiau să scape cu orice preț, inclusiv prin suprimarea fizică. Directiva monstrului Stalin fusese foarte clară: „distrugeți culacii (chiaburii n.n.) și faceți colhozuri!” Pupincuriștilor de la noi le-a „căzut” repede fisa, așa că au răspuns cu promptitudine ultimatumului bolșevic rus distrugând într-un ritm rapid și ultimele rămășițe a ceea ce fusese în trecut baza producătorilor agricoli ai României: marii proprietari și țăranii cu gospodării înfloritoare și rentabile, dând loc unor pușlamale care și ele se vor sătura în curând de „agricultura socialistă”, mai ales după ce au văzut cum e să muncești la colhoz pe degeaba. în informarea nr. 2045/12 iunie 1951, cei doi „corifei” ai Murgenilor pe care i-am citat mai sus, transmiteau superiorilor de la „regionala” Bârlad în același „stil popular” de mari scriitori cu câteva clase primare, următoarele pâre: „…Comitetul Sfatului Popular al comunei Șuletia a trimis în ziua de 2 iunie a.c. pe Omul de Servici, anume D.V.P. la chiaburul Ș.C.R. cu carnetul de pridarea cotei de lapte pentru al preda chiaburului care nu venise săl ridice, când a ajuns omul de servici la poarta lui la strigat săvină săi dia carnetul iar el a început a sbiera spunând că el nul primiește că nu are de unde să dia lapte că nu are vacă cu lapte, spunând că poate săi ia și calul că el nu predă cotă și nici nu ia carnetul (…). Sfatul Popular a luat măsuri de a i se dresa acte de dare în judecată la sabotaj pentru nepredare cotei de lapte. ESTE UN ELEMENT REACȚIONAR ȘI E CAPABIL SĂ MAI îNVEȚE ȘI ALȚI ȚĂRANI SĂ NU PREDIA COTELE (subl.ns.). (…) în comuna Mălușteni Raionul Murgeni este chiaburul G.V.U. care posedă 16 ha. de teren, inventar agricol și o casă, în trecut a fost simpatizant liberal, în ziua de 6 iunie sa manifestat față de COLABORATORUL NOSTRU (subl.ns.) că cotele cu care este inpus pe obligația de predare este prea mare și ce are să se facă el că nare de unde să dia cât este inpus a mai spus că este inpus să plătească și suma de 95.000 lei inpozit manifestânduse că DOAR SĂ VâNDĂ BOII ȘI PE EL CASĂPOATĂ PLĂTI INPOZITU (subl.ns.). La fel tot în comuna Mălușteni se mai opservă nemulțumiri în rândul țăranilor vociferând că Satul lor a fost trecut categoria a treia și recolta este de proastă calitate, țăranul mijlocaș Haralampie B. care spune că grâul nici nu sa copt și ăștia a și început a face arie să scoată mașinele. (…) Pe ziua de 28 mai a.c. chiaburul M.C. din comuna Aldești satul Prodănești aspus colectorului de lapte Strătilă dela Cometetul de Stat Raional că SĂ MAI AIBĂ RĂBDARE CA SĂ CREASCĂ IARBA ȘI ATUNCI VOM DA ȘI NOI LAPTE (…)”. Cum au tratat securiștii acest grav „afront” adus „luminoasei” orânduiri socialiste? Printr-o propunere: „…de noi sa luat măsuri ca cazul să fie semnalat Org. competente pentru a-i se dresa acte de dare în judecată acestui chiabur”. (Va urma).
Notă: pentru realizarea acestui material, autorul a folosit documentele conținute de dosarele: 1/1949-1951 și 8/1951 din fondul „Biroul de Securitate Murgeni”, aflat la DJAN Vaslui.