|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 62 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Fulgurații: Dragos HUTULEAC. Omul ca suvenir Scris la Friday, January 09 @ 16:06:51 CET de catre asymetria |
dragoshutuleac scrie " România e aidoma unei fete bătrâne. Are amintiri și vise. Prezentul, acest inconvienient existențial aflat la ordinea zilei, e abandonat la cheremul unui „ ce va fi, va fi” cu valențe axiomatice, al cărui final e mereu același numai că, în fiecare zi, poartă alte haine. România e aidoma unei fete bătrâne. Are amintiri și vise. Prezentul, acest inconvienient existențial aflat la ordinea zilei, e abandonat la cheremul unui „ ce va fi, va fi” cu valențe axiomatice, al cărui final e mereu același numai că, în fiecare zi, poartă alte haine. Azi o jachetă, mâine un pulovăr, o cămașă, o vestă, un chilot sau chiar doi chiloți acoperă mereu același trup împovărat de o existență tot mai ridicolă prin autosuficiența ridicată la rang de diplomație. Tilip,tilip ne sustragem calității de om în sensul clasic al cuvântului și devenim un produs social ce ere ambiția de a se numi om, dar om al sec. XXI-lea. Nimic mai plictisitor! Toată viața stă sub semnul convențiilor. Aceste declinări ale idealului convivial. Aceste gratii de fum pe care le asimilezi ca pe ceva ancestral, ca pe o componentă a ta fără de care EU nu are valoare de adevăr decât în contextul social al unui spital de psihiatrie. Aceste slugi atât de supuse verbului a trebui, care le umple automat cu atât de mult potențial etic încât devin neapărat reguli. Aceste tertipuri sociale, ajung să definească ceea ce noi, cu mare mândrie și considerație, considerăm a fi OMUL. A dispărut omul ca „ trestie cugetătoare”. Cât despre afirmația conform căreia omul ar fi un „animal social” putem a ne îngădui un zâmbet. Omul sec. XXI nu este nici himeră, nici monstru, nici măcar „ îngrămădire de contradicții”. Omul sec. XXI nu este altceva decât suma convențiilor de ordin social cărora trebuie să i se supună. Înființându-ne în fața propriei noastre conștiințe cu acest nume, devenim brusc niște paiațe care respiră. Șase miliarde de paiațe care respiră cu un singur plămân. De ce uităm ca evem proprii „plămâni”? De ce credem că aerul la comun e mai curat? Probabil datorită stării de confort, de siguranță dată de grup. Acest prieten al tuturor și al nimănui în același timp. Pentru că spaima e singurul sentiment revelatoriu. Toată evoluția umană are la bază frica. Însăși iubirea se tage din frică. Trebuie să iubești ca să nu-ți mai fie frică. Pentru că iubirea apropie. Cu alte cuvinte, iubim de spaimă. Adică iubește ce te sperie și acel ceva nu-ți va deveni neapărat prieten, dar sigur nu-ți va deveni dușman. Mă uit la studenți. Convivii mei de jour by jour. Ce stranie colcăială de ambiții și monotonie! Cât de simandicos se freacă la cap unul pe altul, scremându-se din răsputeri să-și provoace o erecție intelectuală. Ce plictis omniescent îi însoțește în pelegrinările lor așa zis culturale și cât de ușor își ascund ratarea în spatele unui surâs cu subînțeles. Iar dacă aceasta devine prea evidentă, bineînțeles că România e de rahat. Căci ei sunt din cristale lichide, iar vestul în fața lor ar fi ridicat osanale. Până și invidia lor lasă de dorit. Vorbesc despre o invidie stătută, duhnindă, expresie vădită a unei neîmpliniri personale ajunse în pragul frustrării. Miesmele ei le simți în jurul fiecăruia, iar intensitatea mirosului variază în funcție de coloritul temperamental al fiecăruia. Și totul se dosește după un afiș pe care scrie mare, tot mai mare ADMIRAȚIE. O admirație născută din neputință. O neputință grea, apăsătoare, conștientă, a cărei efect este mușamalizat cel mai adesea sub forma modestiei, această amică scuzabilă a tuturor celor ce nu se pot depăși. Iar rezultatul acestor refulări e o boiemie de trei parale, în care fiecare admiră pe fiecare și tot fiecare e un înțeles priceput extrem de bine de celălat și invers. Ei bine, în acest context, omul comun nu mai există. Nu-și mai are locul. A apărut în schimb un substitul al acestuia care, sub masca unei originalităși second-hand, trece ca fiind unica expresie a timpului său. Fără îndoială, vorbim despre un timp mereu inactual, mereu pus pe fugă, un timp în care sinele are baterii iar dragostea ia forma unui prezervativ dar totuși, un timp care depinde de noi. Încetul cu încetul uităm că avem perspective. Uităm de ce trăim, iar viața noastră tinde a deveni o melodie pusă la nesfârșit pe repeat. Și ne transformăm în nimic. Un nimic comod și călduros al cărui singur scop precis este acela de a avea cât mai multe orgasme. Pentru că în societatea actuală, libidoul lui Freud, e la dânsul acasă. Ei bine, acest nou om, nu mai are conștiința propriei sale conștiințe. El are mai degrabă conștiința, ignorată ce-i drept, a așa zisei sale neființe privită ca rezultatul uniformizării sale metafizice. El nu se mai regăsește în sine. El se regăsește în celălalt. Asemănarea cu celălalt îi conferă siguranța contextuală de a se numi om. Asta însemnând suprimarea voluntară și imediată a individualului, a acelei mărci înregistrate proprii ce îți conferă dreptul de a folosi pronumele personal EU. Pentru că EU devine în aceste condiții sinonimul lui TU și toată încăpățânarea sa de a se privi ca unicat, nu-i conferă decât statutul unei copii fidele a altei copii fidele, a altei copii fidele ș.a.m.d. Astfel, nu mai putem afirma că am avea identitate. Identitatea presupune ceva personal, ceva propriu, un ceva intim ce dă valoare de adevăr acestui EU ce ne definește ca ființă, implicit ca oameni. Câți dintre noi pot afirma cu tărie: „EU sunt OM!” în această societate în care ești simultan atât Mihai, cât și Vasile, Stela, Teodora, Gabi, Ovidiu, Mariana etc.? Vom merge cândva în excursie. Să spunem că în Anglia. Aici vom intra, firește, în magazinele de suveniruri unde, într-o cușcă, vom vedea o ciudățenie asemănătoare nouă, cu două mâini, două picioare, doi ochi, plus ceva atitudine sub care va scrie: „ OM- ființă superioară înzestrată cu inteligență. A trăit din cele mai vechi timpuri până spre sfârțitul sec. XXI-lea când, datorită secetei de identitate, a plictisului cotidian și a comodității specifice, a dispărut în masă. Câteva exemplare se mai pot admira în muzee din India, Guatemala, Africa de Sud și Norvegia. Îl puteți atinge. Nu mușcă!” DRAGOȘ HUTULEAC Contact: hutuleacd@yahoo.com" |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |