Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 105 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Legislatie: Legea plugarului
    Scris la Thursday, November 01 @ 14:32:08 CET de catre asymetria
    Etnografie Titus Filipas scrie "Dimitrie Cantemir a fost primul cărturar ce exprima ideea că părți importante din actul bizantin Nomos Georgikos (Legea plugarului) au fost incorporate în Pravila lui Vasile Lupu. Nicolae Bălcescu aderă integral la această opinie, adăugând faptul că și Pravila lui Matei Basarab are aceeași factură. Nomos Georgikos constituie sursa legislativă cea mai importantă pentru ceea ce tradițional se cheamă la noi “obiceiul pămîntului”, cu o semnificație aproape ad litteram. Deși medievală, Pravila lui Vasile Lupu are și semnificație modernă, căci incorporează în chip firesc un principiu agrarian de Economie politică enunțat abia de către francezul Quesnay în secolul al XVIII-lea.



    Legea plugarului

    După uciderea împăratului Mauricius (Mavrichie îi spune Dosoftei într– o poezie epitaf), progresul reorganizării lumii romane de răsărit va fi oprit până la sosirea lui Heraclius (610 - 641), frumosul, viteazul, înțeleptul copil al exarhului din Cartagina africană. Sub presiunea avarilor și slavilor ce atacau imperiul bizantin dinspre nord, Heraclius, descumpănit, dorește să mute capitala din Constantinopol la Cartagina. Patriarhul Sergios, care știa mult mai multe despre civilizația din Romania Orientală, îl oprește pe tînărul Heraclius. Îi amintește despre reforma începută de împăratul Mauricius. Domnul Heraclius, care insista că "puterea împărătească trebuie să lumineze prin dragoste, nu să întunece prin teroare", rămâne în memoria populară a vlahilor sub numele Iraclios. Mesajul său de lumină a fost păstrat în majoritatea basmelor noastre despre împărații cei buni. Insistăm că arhetipul fiului de împărat îndemnat de spiritul creștin la fapte de vitejie și la dovezi de mărinimie, arhetip ce poate fi deslușit atât de frecvent în basmele românilor, este tocmai acest Iraclios - Heraclius. Până la Iraclios, enumerarea titlurilor împăratului începea cu termenul "Augustus". După Iraclios, "Augustus" dispare din uzul titlului imperial, fiind înlocuit cu titlul de Basileus.
    Presiunile dușmanilor externi asupra lumii moștenite de bazileul Iraclios au fost extraordinare și aproape fără număr. Astfel, în anul 624 vizigoții reușesc să îi alunge pe romanii bazileului Iraclios din Spania lui 'bădica Traian'. Dintre ținuturile spaniole, numai insulele Baleare mai rămâneau în stăpânirea Imperiului. Iar în anul 626, forțele combinate ale perșilor și avarilor atacă orașul Constantinopol. Dar Iraclios controla marea, imperiul său era încă esențialmente mediteranean, adică un imperiu „între pământuri”. Iraclios introduce în armata sa catafracții, adică invenția cavaleriei grele, și ‚tactica cavaleriei’ va schimba destinul luptelor viitoare ale Imperiului, chiar dacă evoluția spre bine va fi în realitate mult mai lentă. Urmând sfaturile bune ale patriarhului Sergios, imperatorul Heraclius va continua reforma lui Mauricius. Care începuse decuparea administrativă a imperiului în theme, thema fiind unitatea teritorială de bază pe care se exercita guvernarea, având și armată thematică, prin definiție armată locală recrutată din țărani liberi. În tratatul Strategikon compus de Mavrichie este magnific explicată această instituție. Răzeșia atât de puternică a Moldovei este și ea doar o caustică, luminiță vie a învățăturilor scoborâte –cu sensul foarte apropiat lui ‚downloaded’-- din Strategikon. „Fecior de moșnean”, cum subliniază Alexandru Vlahuță, Tudor Vladimirescu acționa intuitiv în arhetipul cultural din Strategikon.

    Într-o thema, gestionarea administrației civile și comanda militară aparțineau aceleeași persoane. Dar Mauricius prevenea creșterea exagerată a puterii liderului thematic, o putere ce putea genera forțe centrifugale în imperiu, introducând principiul “rotației cadrelor”: un conducător de thema trebuia înlocuit periodic, indiferent de performanțele sale.

    Pentru țăranii liberi ai themelor, imperiul elaborează în secolul VII o legislație specială, chemată ‚Nomos Georgikos’ - « Legea plugarului ». Aflăm mai multe detalii din articolul "The Farmer's law", publicat de W. Ashburner, în Journal of Hellenic Studies, 32 (1912), 87-95. Cităm fraze în sprijinul aserțiunii noastre că de fapt acolo era vorba despre un tip cu totul nou de agricultură, cu un tip nou de plug. “Există anumite indicații ca în Anatolia bizantină, marile proprietăți funciare ale antichității târzii sunt înlocuite printr-un sistem de ferme ale țăranilor liberi. Acești plugari liberi își plăteau impozitele către stat, și permiteau ca o armată funcțională local să opereze în tot imperiul [evident, atunci când acesta era acoperit de theme, n.n.]. Deși sublinierea acestui fapt pare excesivă, totuși situația agriculturii din Anatolia se afla într-un remarcabil contrast cu situația agriculturii din Europa apuseană. În vest, statul ca funcție a societății fie dispăruse, fie se contractase până la proporții insignifiante, iar distincțiile dintre puterea publică și puterea privată erau la un minimum." Aici este necesar, totuși, să aducem amendamente, sprijiniți pe textele istoricilor francezi. În zonele francilor foederati, începea să se practice o agricultură cu un nou tip de plug, care va conduce la prosperitate combinată cu o creștere demografică. Opinia noastră este aceea că influența vine după anul 600, și provine din tipul de agricultură practicată pe câmpiile de la Dunărea de Jos. De altminteri francii erau convinși că strămoșii lor au urcat în Europa Occidentală plecând din luncile (zona ripariană) de la Dunărea de Jos.

    Din textul legislației bizantine pentru țăranii individuali extragem alineatul semnificativ în discuția noastră. « Fermierul care își ară proprietatea trebuie să fie corect, și să nu intre peste brazda vecinului.» Conceptul de ‘brazdă’ este clar subliniat, ceea ce în sine constituie o indicație revelatoare. Într-adevăr, vechiul tip de plug, –plugușorul--, era o săpăligă tractată ce zgâria suprafața solului, nu exista brazdă ca atare. Brazda este rezultatul secționării pe verticală a stratului superficial de sol cu ‘fierul lung’, a tăierii pe orizontală cu ‘fierul mare’, și răsturnarea stratului de sol sub acțiunea cormanei. ‘Fierul mare’ și cormana sunt unite prin bârsa plugului mare.

    Dimitrie Cantemir este primul cărturar ce exprimă ideea că părți importante din Nomos Georgikos au fost incorporate în Pravila lui Vasile Lupu. Nicolae Bălcescu aderă integral la această opinie, adăugând faptul că și Pravila lui Matei Basarab are aceeași factură. Nomos Georgikos constituie sursa legislativă cea mai importantă pentru ceea ce tradițional se cheamă la noi “obiceiul pămîntului”, cu o semnificație aproape ad litteram. Deși medievală, Pravila lui Vasile Lupu are și semnificație modernă, căci incorporează în chip firesc un principiu agrarian de Economie politică enunțat abia de către francezul Quesnay în secolul al XVIII-lea.

    Atunci când vorbesc despre istoria veche a României, unii dintre istoricii străini atribuie proporții de Exodus retragerii fiscalilor imperiali. Administrația este legată întotdeauna de o populație de la care se pot colecta impozite. Dacă statul nu mai poate colecta impozite, legătura se rupe și administrația pleacă. Mi se pare de domeniul evidenței faptul că impozitarea nu este categorial-ontică. Putem conjectura că numai 10% din acea populație dacică, imediat înainte de momentul retragerii aureliene, mai plătea impozite. Să zicem că ei au însoțit administrația fiscală la retragerea peste Dunăre. Însă 90% din totalul populației a rămas. Nu aveau să plece din locul unde se sustrăgeau plății impozitelor, ca să ajungă într-un loc unde impozitarea putea fi riguroasă. De altminteri fiscalul imperial Zosimus nici măcar nu amintește retragerea aureliană în Historia Nova. Dacă el este în minoritate față de restul opiniilor, nu înseamnă că Zosimus greșește.

    Atunci când vin pe lume imperiile, populația este legată și de o infrastructură. Tabula Peutingeriana înfățișează acea infrastructură. Tabula Peutingeriana este copia unui fragment dintr-un mare ‘itinerar roman’, o hartă a drumurilor imperiale romane din secolul IV AD. Tabula Peutingeriana arată prezența unei infrastructuri romane la nord de Dunăre mult timp după „retragerea aureliană”. Aceiași istorici nu spun nimic despre explozia demografică a proto-românilor ce arau pământul cu noul tip de plug, îi zicem thematic pentru că îl întâlnim în legea plugarului din themele bizantine.

    Alt lucru ce se uită despre istoria noastră veche este faptul că în secolul al II-lea după Christos, Imperiul Roman, ce număra atunci peste cincizeci de milioane de locuitori, folosea deja sisteme de producție industriale, adică IMM-uri cu producție de serie. Astfel, doar ca să dăm un exemplu, menționăm că în acel timp și într-acel imperiu, se fabricau anual 100 de milioane de obiecte de sticlă. Deci istoria Daciei Felix după retragerea fiscală și a facilităților administrative trebuie privită și din perspectiva "sistemelor de producție", o perspectivă dezvoltată și fundamentată teoretic mai ales în Economia Politică și în Ecologia Industrială de azi, dar teorie ale cărei începuturi discursive pot fi trasate în antichitatea elină, în filosofia lui Aristotel. În analiza sistemelor de producție din orice domeniu și din oricare timp, un concept esențial este acela de "unitate funcțională", un reper al sistemelor de produse care evoluează de asemenea istoric, dar care incorporează conceptul de "funcție a produsului".

    Iar funcția sistemului de producție este legată, aici și pretudindeni, de "calitatea ontică". „Brazda lui Novac” este augmentarea hiperbolică a brazdei plugului mare. Fără îndoială, ea încorpora și "calitate ontică". „Brazda lui Novac”, brazda plugului cu bârsă și cormană, permitea drenarea solului și cultivarea grâului, a cărui rădăcină putrezea în dâra lăsată de ‚plugușor’: ogorul arat de ‚bădica Traian’ era inundat la orice ploaie.

    Și în această nouă tehnologie aplicată pământului, se păstrează ceva esențial din memoria veche. Drumurile romane erau acoperite de „pavimentum”. Era ultimul strat dintr-o serie de patru (celelalte, numărate de jos în sus, se chemau: statum, rudus, nucleus), destinate să asigure drenarea. Cele patru straturi erau așezate într-un soi de lungă tranșee. De la „pavimentum”, alcătuit pur și simplu din sol mineral bine bătătorit, avem „pămîntul”, adică terenul arat cu plugul cel nou care drena terenul agricol, permițând recolte de grâu foarte mari. Drenarea este funcția ce incorporează calitatea ontică a celor două sisteme ‘de producție’ - în sensul că funcția este provocată, rezultă prin acțiunea unor artefacte controlate de Homo Faber. Iar calitatea ontică de interes pentru noi când privim cele două sisteme este legată strict de mediul înconjurător, așa cum se și cuvine de altminteri în Ecologia Industrială. Anume, este vorba despre drenarea apei de ploaie.

    Păstrarea vechiului termen, pavimentum-pământ, se impunea și prin geometria liniară a brazdei. Datorită fragilității plugului construit din lemn, întoarcerea ducea la ruperea lui. Se trasa atunci o brazdă de mare extensie, având o capacitate de drenare care evoca drumul roman sub pavimentum. Deci brazda noului plug semăna, în aceasta privință, cu vechiul drum roman.

    Imediat după chestiunea ‘brazdei’, ce pare prioritară și vine în sprijinul tezei noastre, în legislația agrară bizantină din secolul VII urmează înscrise reglementări pentru “chestiunea boilor”. Chiar și în enigmatica legendă a nodului gordian este vorba în esență despre o legătură între un mijloc de tractare pus în mișcare de boi, și un mijloc tehnic care opune o foarte puternică rezistență. Poate că Alexandru Macedon nu a rezolvat enigma nodului gordian. Poate că plugul tractat de boi a fost inventat de multă vreme, în Frigia. Operațiile de tractare a noului tip de plug, de tăiere adâncă a pământului și de răsturnare a brazdei necesitau aplicarea unei forțe considerabile, și aceasta nu putea fi exercitată decât de boi. Astfel, pentru plugar, boul devine atunci animalul domestic cel mai important pentru subzistența lui. Aflu pentru prima oară citind un text al domnului Napoleon Săvescu, totdeauna cu informație bogată, că jugul pentru boi a fost inventat de populația carpato-danubiană. Pe celălalt țărm al Pontului Euxin față de Anatolia, după 600 AD trebuie luată în calcul creșterea demografică necontenită adusă de plugul cu bârsă și cormană, care trasa „brazda lui Novac”.

    În conceptul „Brazda lui Novac” este prezentă ideea de forță. Întâlnim legenda Novacilor pe o arie largă, din Oltenia până în Transnistria, și ea este coroborată de mărturiile suedezilor ce au traversat istmul baltico-pontic, privind predominarea românilor „novaci” acolo. Urme sigure ce mai avem ne dovedesc prezența românilor "bolohoveni" pe aria unde cad ploile ce întrețin rîul Sluci și Bugul superior (de altminteri Winston Churchill scrie că Bugul este frontiera naturală a României Mari înspre răsărit), și a românilor ‚brodnici’ la vadurile rîurilor din stepa ținuturilor care vor fi viitoarele Rusii, vaduri care jalonau cu ‚novaci’ noile ‚drumuri romane’ spre răsărit. Astfel, găsim încă la Nipru, în raionul Dnepropetrovsk, regiunea Dnepopetrovsk din Ucraina, localitatea Voloșkoe, numele însemnând, pentru martorii slavi : «al (a) valahilor ». Numele de familie Voloșin, frecvent întâlnit în Rusia și Ucraina, înseamnă Vlașin, Valahul. Purtătorii numelui Voloșin în cele trei Rusii (Malaia, Bielaia, Velikaia) sunt probabil milioane. Ar fi absurd să spunem că toți Voloșinii se trag din satul Voloșkoe, și cu atât mai puțin că ar fi coborât din paginile romanelor Ioanei Postelnicu. Ei sunt mai curând urmașii ‘românilor novaci’ plecați spre răsărit, care au efectuat primele desțeleniri în marea câmpie chemată mult, mult mai târziu « stepa rusească ».

    Tamás Lajos dovedește nu doar lipsă de respect față de teoriile istorice și ecologice ale unui Fernand Braudel, --recunosc, respectul este o chestiune de alegere--, dar uită ceva important : « pămîntul » românesc. Brazda plugului nou marcând 'pămîntul' este, dar numai pentru noi românii, de asemenea și o 'signatură'. Bineînțeles, "Signatura" nu este brazda agricolă, ci interpretarea iterabilă, primăvară după primăvară, a brazdei, a pămîntului. Plugul cel nou este și metaforă pentru civilizația modernă. Căci o 'problemă intratabilă" este de fapt o "problemă intractabilă", adică o problemă pentru care nu există soluția "Tractatus".

    Păstrarea numelui ‚pământ’ chiar și pe spații ce nu fuseseră în trecut ale imperiului roman ci ale barbariei antice, --ca să o deosebim de barbaria migratoare care a încălcat dreptul popoarelor--, arată și păstrarea spiritului roman. Este deci plauzibil că propagarea plugului thematic, care începe în secolul VII, era însoțită de răspândirea creștinismului într-o variantă iconoclastică timpurie. Pentru « pământul » românesc, așa cum este numită de proto-români brazda lungă a plugului thematic, varianta iconoclastă a creștinismului va permite și înflorirea acelei variante de neolatină pe care o vorbeau plugarii. Rugăciunea iconoclastă "Dă, Doamne, românului, mintea de pe urmă!" încapsulează poate și percepția populară despre succesul gramaticii generative care permite formularea și enunțarea judecăților de valoare.

    Titus Filipas
    "
    Associated Topics

    Transversale


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.49 Seconds