|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 56 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Editoriale: Stefan Arteni. Autocolonizarea în România Scris la Friday, October 26 @ 18:18:02 CEST de catre asymetria |
Cititor scrie "Autocolonizarea. Reciclarea Marxismului [2] Conu’ Iancu spunea: “Sunt cestiuni importante, arzãtoare la ordinea zilei...” Sa rasfoim cateva reviste romanesti ce apar pe internet si sa vedem care ‘cestiuni’ par a fi arzatoare. Sublinierile imi apartin. Autocolonizarea. Reciclarea Marxismului [2]. Conu’ Iancu spunea: “Sunt cestiuni importante, arzãtoare la ordinea zilei...” Sa rasfoim cateva reviste romanesti ce apar pe internet si sa vedem care ‘cestiuni’ par a fi arzatoare. Sublinierile imi apartin. www.pavilionmagazine.org Iata un text ce descrie o rubrica a revistei: “Breakfast este un punct de propuneri, dezbateri, analize asupra scenei artei contemporane si contextul international in care aceasta actioneaza. Este un proiect-baza de discutii pentru problemele contemporane, ca un dublet analitic-(re)productiv aproape FOUCAULTian.” Revista si blogurile ce ii sunt associate il mentioneaza pe Theodor Adorno si reproduc portretul lui Walter Benjamin [Benjamin era entuziasmat de idea ca reproducerile vor face arta auratica, inalta, accesibila maselor, cu implicatia ca aceasta arta isi va pierde astfel aura; uitase pesemne ca si ‘prostimea’ Florentei intra in bisericile pictate de un Ghirlandaio si putea vedea operele originale.] Iar un articol intitulat ‘Ce ne poate spune Lenin astazi despre libertate?’ este semnat de onmiprezentul Slavoj Zizek. www.idea.ro/revista Curatorul Marius Babias declara in legatura cu proiectul Spatiul Public Bucuresti | Public Art Bucharest 2007: “Cu cit mai brutal e capitalismul, cu atit e mai critica arta… CHESTIUNILE NEREZOLVATRE ALE ISTORIEI COMUNISTE, reprimate prin ritmul razant al expansiunii capitaliste, nu stau, ce-i drept, in centrul proiectului, dar ele SINT DE DISCUTAT PUBLIC CA NISTE EFECTE SECUNDARE, sa zicem, si de ancorat intr-un discurs cultural.” Imi vine in minte o ‘chestiune nerezolvata a istoriei comunismului’, anume afirmatia lui Zinoviev ca va trebui lichidat acel procent de zece la suta din populatie care nu se va asocia noii ideologii nici macar ca ‘tovarasi de drum’. Iata ce scrie tot Marius Babias in Observator Cultural nr. 378 despre IDEA Design & Print, casa care scoate si revista Idea: “Echipa redactionala, careia ii apartin printre altii intelectuali critici ca Ciprian Mihali, Adrian T. Sirbu, Alex. Cistelecan, Andrei State, ca si curatorul Attila Tordai-S. si artistul Ciprian Muresan, publica in special traduceri in premiera din teoreticieni francezi, cum ar fi Roland Barthes, Gilles Deleuze, Jacques Derrida, Michel Foucault si Jean-Luc Nancy, dar si Hannah Arendt si Walter Benjamin, Peter Sloterdijk si, recent, Giorgio Agamben... Pe plan politic, colectivul IDEA se pozitioneaza la ‘stinga’ si e format dintr-un grup combativ de tineri filozofi, teoreticieni ai artei si artisti, SCOLITI IN NEOMARXISM si poststructuralism.” Ce rost are aceasta reciclare a marxismului? Cred ca raspunsul a fost dat de Lucien Oulahbib in cartea sa intitulata ‘Filozofia Canibala’ publicata in 2006. Desi cartea este dedicata numai analizei marxismului franceze din a doua jumatate a secolului trecut, filozofie pe care Oulahbib o numeste ‘gandirea care mutileaza ‘, titlul mi se pare potrivit pentru intreaga gama a teoriilor marxistizante. O seama de eseuri interesante apar si pe situl sau, http://lucien.samir.free.fr, printre care un studiu despre Bataille, Blanchot, Foucault, Derrida, Deleuze, Lyotard, Baudrillard, anume ‘Nihilismul francez contemporan : contururi epistemologice si greutatea designatiei sale’ [Le nihilisme français contemporain: les contours épistémologiques et la difficulté de sa désignation]. Un subtitlu mi se pare relevant : ‘Neoleninismul ca strategie’ [Le néoléninisme comme stratégie]. Citez cateva randuri din acest articol, in limba originala : « Les auteurs étudiés ici ont été dits néoléninistes parce qu'ils préservent comme acquis stratégique les principes léninistes de négativité absolue et qu'ils cherchent à aller plus loin que le processus de destruction amorcée par Lénine en s'attaquant non plus à l'infrastructure "bourgeoise" mais à sa "superstructure" et ce non pas seulement du point de vue institutionnel mais aussi à l'intérieur même des consciences. » Cum poate fi acceptata aceasta ‘mema’ intr-o cultura care a suferit destul de pe urma ‘socialismului real’? Alexander Kiossev, profesor de istorie a culturii moderne, introduce notiunea de autocolonizare: “Se pare ca acele culturi care se autocolonizeaza importa singure valori straine si modele de civilizatie si isi colonizeaza voios propria autenticitate prin aceste modele... Adoptand modele din afara, culturile ce se autocolonizeaza se vor autotraumatiza – caci ele ADOPTA IN ACELASI TIMP O PROPRIE INFERIORITATE, o proprie si dureroasa lipsa de substantialitate esentiala si de universalitate.” Pornind dela teatrul grec si dela metafora scenei folosita de sociologul Erwin Goffman, sociociberneticiana Vessela Misheva, nascuta in Bulgaria, scrie cateva randuri frumoase despre acele culturi care, ca si corul tragediei, raman ascunse in ungherele scenei fara a participa in activitatea actorilor principali ci doar comenteaza din cand in cand actiunea la care nu iau parte. Misheva dezvolta teoria sistemelor creata de Niklas Luhmann si analizeaza cu deosebita sensibilitate culturile sud-estului european, o regiune descrisa de Ivo Andric ca “o a treia lume în care s-a gramadit tot blestemul din pricina despartirii pamantului în doua lumi”. Poate istoria si geografia au cauzat recurenta suferintei, o suferinta fara sens, o suferinta fara posibilitatea mantuirii – Brancusi credea ca lumea poate fi mantuita prin arta, insa Brancusi a fost o exceptie caci el intelesese ca tocmai aceasta pozitie marginala ofera posibilitatea unei viziuni metaculturale. Misheva subliniaza faptul ca reactia nefasta dar obisnuita va fi ‘nihilismul national’, o exaltare a autodenigrarii, o identitate construita pe baza autonegarii si mizand pe un occidentalism fara discernamant. Atat cnutul tovarasesc an-estetic cat si contraselectia sistematica practicata in anii ‘socialismului real’ au agravat acest fenomen. Este suficient sa amintesc aici ultima carte a lui Horia Roman Patapievici despre spatiul cultural roman ca “mahala a spiritului”( da, o mahala, dar o mahala care totusi a produs un oarecare Dan Barbilian, zis si Ion Barbu, cunoscut pentru spatiile Barbilian in geometrie; ori un Alexandru Lungu din Chisinau, cunoscut pentru generalizarea conceptului simetriei colorate prin care stabileste la nivelul teoriei grupurilor atat de cautata paralela intre muzica si pictura). Si in acest fel, necesarul discurs postcolonial devine autocolonizare. Este vorba de a raspunde acelei intrebari care constituie titlul unui tablou de Gauguin : ‘De unde venim ? Ce suntem? Incotro ne indreptam?’ [D'où venons nous? Que sommes nous? Où allons nous?] Paradoxal, sud-estul Europei este in acelasi timp locul de origine si periferia civilizatiei europene. Poate ar fi mai bine sa ascultam sfatul lui Heidegger: pentru a fi cu adevarat Vestici ar trebui sa cercetam infatisarea de palimpsest cultural a regiunii si sa ne intoarcem un moment la grecii stravechi, la grecii cu temple si statui pictate in culori violente, la grecii misterelor si la grecii sacrificiilor sangeroase (jertfirea Ifigeniei a supravietuit indelung in multele versiuni balcanice ale legendei Mesterului Manole); si ar trebui sa nu uitam ambiguitatea arhetipala a zeilor greci (Apolo era simbol solar si protector al artelor, dar si aducatorul ciumei); pentru a fi cu adevarat Vestici, ar trebui sa nu uitam ca bizantinii se chemau de fapt ‘romaioi’ adica cetateni ai Imperiului Roman. Cat despre obisnuita acuzatie de protocronism, as voi sa amintesc ca intr-un interviu televizat presedintele Georgiei a declarat cu mandrie ca se considera urmas al legendarei Medea, cea care, in cuvintele presedintelui, “a comis tradare nationala” ajutand pe Iason sa fure lana de aur. Presedintele Georgiei nu a fost acuzat de protocronism. Stefan Arteni [www/stefanarteni.net] [solinvicarteni@hotmail.com] Nota: Autorii textelor citate de Stefan Arteni sunt invitati sa reflecteze. Poate vor întelege ca sunt supusi si ei mentalitatii formelor fara fond. Dan Culcer" |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocatã și accesibilã consultãrii la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hãrți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradãri, regiuni istorice. Colaborare helveto-românã. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivã de prietenia dușmanului ca și de dușmãnia prietenului. Viteazul priveºte pericolul; cutezãtorul îl cautã; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |