Who's Online
Exista in mod curent, 67 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Poeme: Andrei Zanca. Elegii si risipiri
Scris la Wednesday, February 28 @ 16:19:44 CET de catre asymetria |
Date biografice despre Andrei Zanca
Sursa : http://www.zanca.de/
Studii in cadrul Academiei Comerciale, Bucuresti (1971 - 1974)
Universitatea Cluj- Filologie Sectia Germana-Romana. Redactor la "Echinox" (1978 - 1982).
Diploma: McL: Magister Artium, 1985. Definitivum/Referendariat. 9,69
Profesor la liceul din Sighisoara (1982 - 1991)
Studii la Universitatea din Freiburg (1992 - 1995). Diploma: Referent de specialitate la Comunitatea Europeana.
Traducator oficial recunoscut de statul german. Din 1992-redactor pentru Germania la revista literara Vatra - Tg. Mures. Din 1996-redactor la revista Casa din Jagstzell. Din 1999-redactor pentru Germania al revistei Poesia - Iasi. Redactor pentru Germania al revistei Pagini corviale - Hunedoara. Din 2002 - redactor pentru Germania al revistei Euphorion - Sibiu
Membru al Uniunii scriitorilor din Romania (1990); Membru al ASPRO - Bucuresti (1994); Membru al Uniunii sciitorilor romani din Bayern / München (1995); Membru al Uniunii scriitorilor din Baden-Württemberg (1997)
Poeme de Andrei Zanca
risipire de frunză
cu sfială, găzduit de o colină, de?i
doar prin însingurare
m-a acceptat
ca eu să pot
rosti
sunt singur. singur pe o colină
întru aducere
adîncindu-mă -
aminte
l-am zărit ultima oară, întins -
întins pe patul de moarte.
un muribund consolînd un preot.
scaunul a gemut, cînd sutana
s-a desprins după ce
i-a acoperit
chipul
gînduri mascate în sentimente, am ?optit
ie?ind ca dintr-o etuvă, afară
păsări ciuguleau
mortar
?i eu zac acum, mistuit
într-o generozitate de colină
în comuniunea aceasta, deodată vizibilă
gra?ie unei risipiri
de frunză
nu atît să convingi
cît mai ales, să roste?ti
ceea ce crezi
oare
a? putea îndura o lume
în care tu nu e?ti?
-
între co?marul din vis ?i cel din manualele
de istorie zgribulită, în?esată cu mor?i
mîinile noastre cetluite, mîinile noastre
manipulate, îngălbenite
în lacra purtată
de alte mîini
-
dacă n-ai fi fost mereu cu mine
ar putea trupul meu
înierba cîndva
printre aceste co?maruri
abandonate ca ni?te cătu?e
în întunericul ruginit
pe care l-am traversat
îngemăna?i
printre falangele risipite
ale imperiilor?
de-a lungul lanului
ars de secetă
tot mai
firav
rîul
siajul de pulbere peste părăginiri. ziduri năruite.
năpădită de iarbă fîntîna. secată.
crăpată blana por?ilor în arcuirea de piatră. nimeni.
?i scîr?îie a singurătate
crucea în vînt
cum azi
cu to?ii
iar cînd le bate la u?a vreunul
abia asteaptă
să-l vadă
plecat
deplinătate
în neistovită curgere, totul
într-o răcoare de lut, drumul
prin labirintul ramurilor
pă?esc prin trena unui sentiment rarefiat
de-o absolută prezen?ă
ca într-un tîrziu de pădure
să fiu acceptat în oprire
fraged, ancorat
de respira?ie
în cercult de dezumbrire ?i desprindere
al acestei clipe revenind
concentric, loială
în ultima
răsuflare
cu ochi blajin
trăiesc cu iluzia, refuzînd
a fi
în
ea
iubirea nu se poate cuantifica.
eu nefiindu-i receptorul, fiind
ceea ce tind a înfiripa
din adînc, dezumbrind.
iar, dacă sunt aici, în această clipă
fără de ce îmi pare
că a? avea
nevoie
oare
de ce a? mai clama o lipsă, unde
nu atît, Ce am făptuit
cît mai ales
Cine am fost, făptuind?
nu putem nici măcar muri fără de tine
atît de aproape ne e?ti, încît
însă?i respira?ia
se înfioară
mai aproape decît
îmi sunt eu
mie însumi
mireasma nop?ii
mai stăruie în zori, cum
în noi copilăria
migrarea în aripă, cîmpul
într-un fir de
iarbă
tot
tot ce e mărunt ?i intimidat de un nume, unde
denumind, am omis
în aceea?i clipă
a deprinde
iubirea
ce-n sine le înfiripă, asteptîndu-ne
cum zac într-un ecou
cele trecute sub tăcere, ratarea
unei întîmpinări, cîtă vreme-n
mireasma nop?ii va stărui sublimată moartea
dinspre care în zori denumim
măruntele, neînsemnatele, sfiala
acestui abis de lume, copilul
din
noi
?i dacă noaptea
în cîmpul însingurat de un arbore
îmi înal? capul
sub înfrunzire
înfiorat de-un gînd, firul
ce m-a adus pînă aici
va fi rupt la
întoarcere
mereu cu o moarte
mai aproape
de mine
te-aud
departe, doar o nelini?te de asfalt
în locul fiecărui zid năruit
se înal?ă altul
cîtă vreme
nu-mi plec ?uvi?ele sub ramură
în contopire de cîmp
cu unduirea
deplină
a inimii
traversînd pas cu pas
verdea?a prin ploaia înstăpînind tăcerea, simt
o atingere pe umăr, întorcîndu-mă. nimeni.
doar apa picurînd de pe frunze, ?iroind pe trunchi, însă
valea nu mai este aceea?i, deodată
scăldată într-un abur de aur, urcă
dinspre tălpi în mine, într-adevăr
nu aud decît prezentul, însă?i
amintirea e trăire în clipă, valea
se înal?ă-n mine, grea
ca acest apus, dincolo de liziere, însă
aici ploaia fo?ne?te lin
în contopirea deplină, rămîn
rispit în unduiri, val după val
insinuîndu-se lent înserarea
sacru
cel ce intră cu mare sfială într-o pădure
nu mai e acela?i cu cel ce-o lasă-n urmă, lumina
unei raze de soare sunînd se preschimbă
în verde viu, ce mărturie mai deplină?
cuvînt întrupat. smerenie. rostire. si-n această învăluire
pătrunzînd cu evlavie, să lepezi totul înainte
de-a te pierde printre trunchiuri
cum odinioară o?teanul
depunîndu-?i armele
înainte de-a pă?i
sub coloane
noi, pre moartea pădurii
în doliul imaculării, ruga.
vei putea tu vreodată ierta, pădure
cuvîntul, puls de puls
grădinărind
dezumbrirea
unei inimi însingurate?
mărturisire
i-am lăsat
să urce ?i
cobor
ne?tiind ce vor
vor totul, unde
a trăi in clipă înseamnă
a muri la fiecare ticăit
ceva în noi rămîne
mereu neatins de timp, eu
nefiind amintirea, ci martorul ei, însă
cum să ajungi la ceva, ce este deja
la acum, în clipă?
cum să existe o cale întru ud
cînd se zace pînă la buză-n apă?
căutarea, o ratare
a găsirii, în sine
fugind mereu din fa?a răspunsului. baricadare.
?i e doar gra?ia, harul
?i nimic. nimic
altceva
decît
gratitudine
smerenie
ea nu asteaptă nimic, dăruind
trăind, iubind, tot astfel
cum respiră aerul
unei simple
dimine?i
în vreme ce noi, încă însăilăm vorbe ?i vorbe
închise între coper?i, pre moartea pădurii, pesemne
dintr-o nemîntuită, încă
netămăduită
lipsă.
mult, mult înaintea noastră
este ea, cum zîmbetul
îngăduitor întîmpinîndu-ne
cum asemănător poate, doar
cel care ne contemplă surîzînd
din spatele unei ferestre
?i e cel care ne aspiră cartea
de nimeni ?tiut, necunoscut
în nop?ile însingurate
de un lin răsfoit, acum
cînd în iarna lui 2007, ninge.
ninge-n mun?ii lumii peste trandifiri
peste ramura cire?ului înflorind.
o înclinare de fag ?iroind
gîndit mai sunt, doamne
cu cît cobor mai adînc
fără de gînd.
netemător.
te zăresc acolo, deasupra văii, doar din spate
vorbindu-le, de?i încă nu te pot auzi.
doar fe?ele lor. cu ochii a?inti?i la tine.
?i-ntr-un tîrziu, însumi
mă văd zărindu-te.
în acela?i timp pretudindeni
si nicăieri, fiind.
?i-afară bîntuie o iarnă uscată
?i-un vînt ud devine vizibil
într-o înclinare
de fag
?iroind
simplitate
?i nu ne putem
folosi de timp
spre a iesi
din timp
vina legăndu-ne de ieri, teama
de mîine, odinioară
plecat-am în
căutarea
sinelui
?i am găsit lumea
nu există grani?e. nici delimitări.
?i fără de sfîr?it, clipa
Andrei Zanca
2007
|
Associated Topics
|
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|