|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 71 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Polemici: Liviu Cangeopol. Uniunea Scriitorilor. Un caz de ipocrizie COLECTIVA Scris la Friday, January 05 @ 20:27:57 CET de catre asymetria |
Scurta recapitulare: cand Liviu Ioan Stoiciu, redactor-sef adjunct al unei reviste apartinand teoretic Uniunii Scriitorilor (dar care este tinuta in viata datorita finantarii asigurate de o alta institutie), a publicat cateva fragmente dintr’un jurnal literar scris de Paul Goma, presedintele proaspat inscaunat in fruntea numitei Uniuni, Nicolae Manolescu, a luat o serie de decizii care, in logica definitiei, pot fi considerate pripite, daca total eronate s’ar adeveri semnul unei prejudecati. Printre acestea, grava acuzatie de antisemitism, lansata fara minima pantomima a justificarii, penalizarea d-lui Stoiciu prin indepartarea abuziva din functie si ponegrirea semnatarilor unui protest vizand interzicerea dreptului la opinie ca fiind “dubiosi” si “simpatizanti legionari”. Pentru toate acestea, d-l Manolescu poate fi tradus in justitie. Deciziile pripite au continuat. Cu ocazia ultimei intruniri a CC al USR, d-l Manolescu a trecut la pas pe deasupra cazului, fara necesarele, promisele clarificari, astfel ca Liviu Ioan Stoiciu ramane vinovat si pedepsit, iar de Goma nici nu mai vorbim: antisemit-sadea, cum s’a stabilit din prima.Uniunea Scriitorilor –Un caz de ipocrizie COLECTIVA Inainte de a trece la subiectul propriu-zis, vom mai adasta putin asupra fundalului. Pe cand se afla in dardora accederii in fruntea USR (pe care o ratase in trecut), Nicolae Manolescu promisese ca se va zbate ca un leu pentru a servi interesele scriitorilor romani, prea indelung umiliti de o societate care a uitat sa-i respecte. Cheia de bolta a prezentarii sale finale a fost ideea ca turnatoria, cel putin in cazul scriitorului roman, nu este o crima, ba chiar, in anumite circumstante, are ceva onorabil in ea. In cadrul adunarii despre care s’a facut si se va mai face vorbire, s’a pus problema verificarii dosarelor de Securitate ale membrilor conducerii USR. Calm, distins, graseind natural, cum ii sta bine reprezentantului unei tari considerate a fi sora mai mica a Frantei, d-l Manolescu a linistit audienta larga si grupul restrans al colegilor de la conducere ca, in situatia data, nu exista litera de lege care sa permita solicitarea unei asemenea grozavii. Sala a oftat usurata: uite presedintele si legile de care avem nevoie! Numai ca, prin intermediul unui simpatizant legionar dubios, care, dupa aceasta contributie, va fi ridicat, probabil, la rangul de nazist calificat, am aflat ca, asa proaste cum sunt legile patriei, membrilor conducerii USR le pot fi verificate dosarele de Securitate in baza Legii 187/1999, Art. 2, literele s, u si y. Intr’una din pauzele adunarii generale a scriitorilor turnatori, d-l Stoiciu l-a abordat pe unul din membrii Consiliului de Conducere al Uniunii pentru a-l chestiona asupra absurdului intregii afaceri. Este vorba despre reputatul militant activ - si nu de ieri, de azi - in favoarea drepturilor omului, Mircea Mihaies, care combate saptamanal in revista condusa de d-l Manolescu pe teme hipermorale. Inainte de a afla raspunsul d-lui Mihaies, sa poposim putin asupra omului. De-a lungul lungii sale cariere publicistice, d-l Mihaies a avut de cateva ori neplacerea de a fi confruntat el insusi cu obtuzitatea contemporanilor si rigiditatea superficialelor etichetari. Daca nu ne inseala memoria – si nu vad ce motive ar avea – se pare ca o asociatie a pensionarilor, scandalizata ca reputatul criticase intr’un articol votul batranesc acordat PSD, l-a actionat in justitie, pentru deslusiri aditionale si reparatii. Inca si mai recent, in urma unui alt text al domniei sale, in care bestelea cam cu toptanul o serie de cadre universitare americane de origine romana, un grup de indignati a expediat o scrisoare deschisa presedintelui Romaniei, solicitand luarea unor masuri administrative impotriva celui care, aflat intr’o functie menita dezvoltarii relatiilor patriei cu exilul intelectual, face exact opusul. Desigur, d-l Mihaies s’a suparat. In locul sau, as fi facut, probabil, la fel, chiar daca ar fi trebuit sa demisionez dupa aceea. Ce n’as fi facut in ruptul capului ar fi fost sa-i spun unui confrate cazut (cazut si prin votul sau las), pe marginea inabilitatii sale de a cenzura: “Macar atata lucru trebuia sa fi invatat de cand esti in functie.” Altfel spus, daca n’ai reusit sa devii un ticalos-sadea nici pana la ora aceasta, meriti sa suporti toate consecintele. Cine te crezi? A te adapta naturii inconjuratoare este parte a demonstratiei in sprijinul teoriei evolutioniste, opusa adesea creationismului. Asa sunt selectate in natura (si societate) specimenele ce vor supravietui in dauna celor ce vor pieri. Uita-te la mine - pare a spune d-l Mihaies -, ce eram acum 16 ani? Un anonim fricos de provincie, ce rezista prin cultura de-i dardaiau incheieturile. Si uite ce-am ajuns! Profesor universitar, director de gazeta, scriitor la alta, vicepresedinte al Institutului Cultural Roman, membru in Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor Romani, membru al conducerii Editurii Cartea Romaneasca, membru in diferite jurii literare, bagator de seama la asociatia fondata de d-l Soros-cel-bogat - Doamne, aproape ca lui insusi ii vine greu sa si le aminteasca pe toate! De cealalta parte, Liviu Ioan Stoiciu, un poet dezorientat care a gasit de cuviinta sa maraie de-aiurea la comunisti, ceea ce l-ar fi putut costa, ajuns cand un biet bibliotecar, cand un amarat de redactor, iar acum, pentru ca nu s’a invatat, naibii, minte, e la un pas de a se trezi pe drumuri. Nici macar sa cenzureze n’a prins! Unii nu vad ce e rau si ce e bine. Unii chiar au aceasta problema. Perpetuarea speciei in cazul de fata tinde sa dea dreptate ticalosiei gregare si lipsei individuale de moralitate. Am cunoscut o gramada de indivizi care dovedisera o comportare lipsita de compromis pe vremea adoratului Carpat, dar care s’au lasat dusi la vale de cerintele vietii in regim democrat. Din doua una: ori bravii de odinioara aveau bilet de voie de la organe, ori n’au fost capabili sa se adapteze conditiilor impuse de libertate. Este adevarat, imi veti spune, Nicolae Manolescu nu era nici pe departe cel mai mare dintre ticalosii breslei scriitoricesti. Dimpotriva, a rezistat si el cum a putut, votand excluderea lui Goma din USR pe motiv de abateri doctrinare in 1977, la cererea unui regim care detesta prin natura sa valorile artistice si spiritele libere. Ce s’a intamplat cu acesti oameni? Facusera ei pactul cu diavolul in schimbul privilegiului de a nu ridica osanale partidului unic, iar odata ce a fost impusa schimbarea tacticii sa fi cazut prada sensibilizarii cu santajul pactului pe care – la drept vorbind – isi inaltasera prestigiul? De ce este d-l Manolescu atat de atent la a conserva confidentialitatea eventualei colaborari a unei mari parti a scriitorimii romane? Este drept, s’a jurat sa serveasca interesele acesteia. Dar chiar sa fi colaborat toti scriitorii romani cu Securitatea? Cu exceptia catorva, semnatari ai protestului impotriva cenzurii, care par sa fie simpatizanti legionari? Sa nu fi fost in stare scriitorii romani a alege decat intre cele doua forme de dictatura atroce? Peste ce fel de organizatie prezideaza d-l Manolescu, ajutat de d-l Mihaies si de alti domni, la fel de respectabili? Sa presupunem, de dragul demonstratiei, ca scrierile lui Paul Goma sunt profund nocive si perfect antisemite, fapt care le-ar indreptati la un tratament de refuz al cooperarii editoriale. Dar ce ne facem cu celelalte texte ale domniei sale ce nu-si gasesc locul in presa patriei? Ce ne facem cu textele altor persoane care sunt tinute la distanta? Oare trebuie sa devenim colaboratori ai Securitatii, acum, cand oficial ea nici nu mai exista, oare e musai sa declaram ca fostul sistem nu era chiar atat de inuman, e necesar sa ajungem viciati de minciuna, orbire si umilinta de sclav pentru a putea publica in propria noastra patrie? Au militat eroii, au murit martirii, s’a scuturat o natiune de pustulele ideologiei refuzului universal, ca sa ajungem la 16 ani de la rasturnarea comunismului exact de unde am plecat? Si asta prin elita elitelor – onor scriitorimea romana? Nu e de ajuns ca nu reprezentam nimic in universul cultural al lumii, indignati pana la sufocare de impusa marginalizare a nenumaratelor conspiratii antiromanesti? Suntem prosti, dar macar nici caracter n’avem, ca de ghinion oricum nu ducem lipsa. Liviu Cangeopol 7 Noiembrie 2005 Textul a fost publicat initial in NewYork Magazin (SUA) Republicarea se face cu acordul autorului Nota: Reluam textul acestui articol semnat de Liviu Cangeopol din arhiva noastra. In credinta ca îsi pastreza înca actualitatea. Asymetria |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |