|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 30 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Eseuri: Titus Filipas. Reflectia ca metafora pentru gândire Scris la Tuesday, December 26 @ 12:21:25 CET de catre asymetria |
Titus Filipas scrie "Suprafața de apă plană se cheamă și "oglindă de apă". În "Punct contrapunct", romanul scriitorului englez Aldous Huxley, inteligența umană este descrisă prin metafora apei mobile, departe în orice moment de planaritatea convențională. Când se spune că reflecția este metaforă pentru gândire, în nici un caz nu este vorba despre reflecția pe oglinda plană, fie și de argint. Este numai reflecția luminii solare pe suprafața mișcătoare de apă într-o geometrie cu valuri și vârtejuri, când razele reflectate se intersectează, se focalizează multiplu, se creează jocul de lumini chemat "caustică", însemnând totodată și "arzător". Numai aceste lumini veșnic schimbătoare, ardente, pot constitui motivul folosirii cuvântului "reflecție" ca metaforă pentru gândire. Reflecția ca metaforă pentru gândire Suprafața de apă plană se cheamă și "oglindă de apă". În "Punct contrapunct", romanul scriitorului englez Aldous Huxley), inteligența umană este descrisă prin metafora apei mobile, departe în orice moment de planaritatea convențională. Când se spune că reflecția este metaforă pentru gândire, în nici un caz nu este vorba despre reflecția pe oglinda plană, fie și de argint. Este numai reflecția luminii solare pe suprafața mișcătoare de apă într-o geometrie cu valuri și vârtejuri, când razele reflectate se intersectează, se focalizează multiplu, se creează jocul de lumini chemat "caustică", însemnând totodată și "arzător". Numai aceste lumini veșnic schimbătoare, ardente, pot constitui motivul folosirii cuvântului "reflecție" ca metaforă pentru gândire. Dar progresul societății, știm, este determinat de ‘gândirea împărtășită’. Primul ‘grup de reflecție’ (‘think tank‘) în Limba Română, "Cronicarii moldoveni", a fost implementarea naturală a principiului societal intergenerațional printre cărturarii provinciei Moldova: "Mulți scriitori au nevoit de au scris […] de au lăsat izvod pe urmă […] , feciorilor și nepoților să le fie de învățătură, […] să se învețe și să se indirepteze". Excerptul din cronica lui Grigore Ureche (1590 ?-1647) redă sentimentul apartenenței la un grup de reflecție ce s-ar fi putut chema prea bine și « Scriitorii de izvod ». Vor fi fost mulți. Fără să dea nume și fără să aproximeze numere, P.P. Panaitescu) comenta că «toate manuscrisele care ni s-au păstrat sunt interpolate, adică adnotate de copiștii de mai târziu». În grupul "cronicarilor moldoveni" care au copiat, îl enumerăm și pe Simion Dascalul : "om de multă neștiință și minte puțină", cum îl percepea Miron Costin), într-o « corectitudine istorică » intransingentă modelată de ordonanța împăratului roman Justinian I care interzicea adnotările și interpolările în documente. Într-adevăr, așa cum Grigore Ureche se inspira din Titus Livius, tot la fel s-ar putea spune că Miron Costin se inspiră din Justinian. Se știe că forma constituției bizantine era stabilită de împăratul Justinian I prin tentativa de a simplifica deciziile în justiție. Jurisprudența latină strânsă pâna la Justinian I introducea confuzie prin numărul foarte mare al deciziilor care dobândisera prin aplicații iterate forță de lege. Dar uneori erau lipsite de coerență între ele, și Justinian I numește o comisie de experți condusă de Tribonian care trece printr-o « sită a coerenței » constituțiile imperiale, începând cu aceea promulgată de împăratul Hadrian, cel care a vizitat și Dacia. Rezultatul bine armonizat al lucrării ‘grupului Tribonian’ era faimosul ‘Cod al lui Justinian’, promulgat la 529 AD. Urmează însă alți patru ani de trecere prin sită a vechii jurisprudențe concentrată în două mii de volume, cu scopul de a fi rezolvate contradicțiile ce puteau fi rezolvate, și lăsate deoparte contradicțiile care nu puteau fi rezolvate. Astfel rezultă faimosul ”Tot ceea ce a fost spus despre subiect”, ori "Pandectae". Forma simplificată ce a rămas s-a mai numit și "Digesta." Justinian I a promulgat ordonanțe severe care interziceau copiștilor să facă adnotări, ori, dimpotrivă, să abrevieze ; totul trebuia tratat, întotdeauna, ad litteram. De ce s-a impus paradigma miron-costiniană, modelată, cum sugeram, dupa ordonanța lui Justinian I, împotriva interpolarilor lui Simion Dascălul la cronica lui Grigore Ureche ? Printre enigmele istoriei noastre din primul mileniu există două probleme corelate: continuitatea și identitatea neamului românesc. Însă, analogic privind, nu-i nimic nou sub soare. Chiar dacă vorbim despre altă scală, și nu despre adnotatori de letopisețe ci despre « cronografii » ce rânduiau bazileii de la Constantinopol după imperatorii Romei de pe Tibru, percepția de continuitate și de identitate a fost mereu într-o criză în lumea romană. Reîntorcându-ne la scara Moldovei, înainte chiar de se numi aceasta Moldova, să reamintim că împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913–959) scria în "De Administrando Imperio" (pe la 950) despre orașele distruse și pustii, --vechi orașe romane--, ale căror ruine martorii timpului său le mai vedeau pe malurile râului Nistru ("În secolul XIX în unele sate gospodarii își adăpau oile și boii din sarcofage romane", ține să ne reamintească Nicolae Dabija în eseul "Basarabia, țara de la răspântii" consemnările împăratului Constantin Porfirogenetul). Iară la scara Moldovei ce își purta deja numele, Simion Dascălul propunea „soluția de continuitate” , cel de "al doilea descălecat" al ‚tâlharilor romani’, stârnind furia lui Miron Costin. „Soluția de continuitate” a lui Simion Dascălul marca o ruptură în noblețea moștenirii antice, printr-o intruziune cu valoare morală dubioasă. Dar indirect, și dincolo de furie, boierul admitea validitatea demersului cutezat de hulitul Dascăl. Căci fraza : « Să încep osteneala aceasta după atâtea veacuri de la descălecatul țărilor cel dintâiu de Traian împăratul Râmului cu câteva sute de ani peste mie trecute, se sparie gândul. » arată că ipoteza continuității nealterate a Romei (Râmului) era socotită exagerată chiar și de marele vornic. Scăpărând cremenea ce aprindea gratuit rugul cultural înălțat pentru Simion, biv-vel-vornicul vroia să șteargă « ocara » adusă neamului românesc. Paradigma instituită de Miron Costin asupra « interpolărilor », acționând ca un nemilos ‘Auto da Fe’, s-a impus în cultura noastră fără vreo justificare logică, fără drept de apel la judecata istoriei. Dar, și vom încerca să demonstrăm teza noastră, Simion Dascălul nu face simple "adnotări" care pot fi șterse din istorie printr-un efort de voință bine orientat. Căci de fapt 'Interpolările' blamate ale lui Simion Dascălul trasează schița unui 'Discurs despre România' din ce în ce mai actual. Caracterizarea abruptă făcută Dascălului Simion arată și încălcarea echității intergeneraționale în grupul de reflecție moldav. Dacă simboluri sunt și paradigmele consacrate, iar « frivolitatea constă în a fi mulțumit cu simbolurile » (apud Derrida), atunci verdictul pus de Miron Costin a devenit realmente frivol. Calea regală inaugurată de Jacques Derrida (1930–2004) în « Arheologia frivolului », prin recitirea textelor lui Condillac), este imperios cerută de cartografia culturii românești. Interpolările lui Simion Dascălul adaugă valoare în acel punct critic al discursului despre istoria noastră unde se face inflexiunea de la expresia « Romania » la expresia « România ». Analiza oricărei tranziții este dificilă, de aici rezultă conflictul interpretării aceluiași eveniment la Simion Dascălul, și la Miron Costin. Titus Filipas " |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |