Who's Online
Exista in mod curent, 74 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Eseuri: Titus Filipas. Icoana si Eikonal
Scris la Friday, November 24 @ 17:06:29 CET de catre asymetria |
Titus Filipas scrie "Biserica ortodoxă respectă icoanele, însă nu mai mult decât "Cuvântul" întemeietor despre care ne invață Evanghelia lui Ioan. Altminteri, biserica ortodoxă respinge idolatria, chiar și sub forma ‚adorării icoanelor’. Putem înțelege reabilitarea icoanelor de către bizantini și în termenii existențialismului iterativ propus de Jacques Derrida. Icoana Sfântului Anonim are mereu aceeași interpretare. Iterabilitatea interpretării face așadar din icoană “signatura” Sfântului Anonim. De altminteri chiar și funcția actuală de 'Sfânt Patron al Internetului' nu se obține, și mai ales nu se menține, decât prin iterabilitate. Iterabilitatea interpretării este Eikonalul icoanei. După anul 867, împărații dinastiei macedonene consideră, poate pe bună dreptate, că bătălia pentru unitatea lingvistică în Imperiu este pierdută definitiv. Icoanele vor fi de acum înainte îngăduite de către împărații macedoneni, pentru că ele sunt parte a limbajului figurativ ce asigură unitatea pe teritoriul imperiului, fiind oarecum echivalente hieroglifelor care comunicau uniformitatea printre neamurile nenumărate, și atât de diferite, ale marelui imperiu chinez.
Icoană și Eikonal
Constantin al V-lea Kopronymos a înlocuit, printr-un act considerat mai târziu de către iconofili drept o dovadă de trufie personală împinsă la ultima limită, toate icoanele sfinte fie cu portrete imperiale, fie cu imagini reprezentând propriile sale victorii. În acest sens, iconoclasmul practicat de Constantin al V-lea Kopronymos diferă de politica iconoclastă implementată de tatăl său. În vreme ce iconoclasmul favorizat de Leon al III-lea Isaurianul era centrat pe o facilitare a resurgenței gramaticii generative, drept forma principală de viață spirituală în imperiul bizantin al timpului său, iconoclasmul practicat de Constantin al V-lea Kopronymos vroia în primul rând să semnaleze poporului din Agora o renaștere a încrederii imperiale. În condițiile lumii Bizanțului de atunci, aceasta însemna o renaștere a încrederii poporului în bazileu, ceea ce însemna chiar încrederea poporului în forța sa. Dar la amândoi împărații era de esență faptul că vedeau iconoclasmul drept o chestiune de reprezentare ontologică. În anul 751, Constantin al V-lea Kopronymos își asociază fiul, pe Leon al IV-lea Khazarul (751-780), la conducerea imperiului. Leon al IV- lea Khazarul a distrus armatele themelor, transformându-le în tagmata, adică regimentele de gardă de la Constantinopol care pe vremea împăraților iconoclaști profitau cel mai mult de pe urma confiscării averilor mănăstirești. Leon al IV- lea Khazarul este considerat a fi fost un împărat slab, simplu apendice al dominatoarei lui soții pe nume Irina. "Patimă vie a măririi", o descrie Mihail Sadoveanu în 'Creanga de aur'. O femeie a cărei putere crește imens dupa 780 AD, când copilul ei Constantin al VI-lea devine oficial bazileu. La moartea lui Leon al IV-lea Khazarul, îmbolnăvit de febră într-o campanie împotriva bulgarilor, Irina și anturajul ei au lansat zvonul că Leon murise pentru că purtase neîngăduit o coroană cu pietre scumpe, dăruită de bazileul Mauricius bisericii Sfânta Sofia, și expropriată de iconoclastul Leon Khazarul. În ziua de Crăciun din 780 AD, coroana împricinată a fost restituită, cu fast asociat, bisericii Aghia Sofia. La origine, această Irina fusese doar o foarte frumoasă orfană săracă din orașul Atena. Ea devine împărăteasă prin căsătoria cu Leon al IV-lea Khazarul. Este onorată ca o sfântă de către biserica ortodoxă. Cu permisiunea sa, teologii celui de al șaptelea sinod din Nicaea (787) defineau icoanele bisericești drept parte a limbajului figurativ. Ceea ce înseamnă că biserica ortodoxă respectă icoanele, însă nu mai mult decât "Cuvântul" întemeietor despre care ne invață Evanghelia lui Ioan. Altminteri, biserica ortodoxă respinge idolatria, chiar și sub forma ‚adorării icoanelor’. Putem înțelege reabilitarea icoanelor de către bizantini și în termenii existențialismului iterativ propus de Jacques Derrida. Icoana Sfântului Anonim are mereu aceeași interpretare. Iterabilitatea interpretării face așadar din icoană “signatura” Sfântului Anonim. De altminteri chiar și funcția actuală de 'Sfânt Patron al Internetului' nu se obține, și mai ales nu se menține, decât prin iterabilitate. Iterabilitatea interpretării este Eikonalul icoanei. După anul 867, împărații dinastiei macedonene consideră, poate pe bună dreptate, că bătălia pentru unitatea lingvistică în Imperiu este pierdută definitiv. Icoanele vor fi de acum înainte îngăduite de către împărații macedoneni, pentru că ele sunt parte a limbajului figurativ ce asigură unitatea pe teritoriul imperiului, fiind oarecum echivalente hieroglifelor care comunicau uniformitatea printre neamurile nenumărate, și atât de diferite, ale marelui imperiu chinez.
Titus Filipas
"
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|