Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 55 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Poeme: Aurelia Satcau: Bruno Giordano, hibridul dintre linii, fratele nostru
    Scris la Monday, July 31 @ 15:51:29 CEST de catre asymetria
    Biblioteca Babel Aurelia Satcau scrie "
    Bruno Giordano, hibridul dintre linii, fratele nostru
    (Requiem pentru cel care a refuzat istoria de mucava)

    Noi sîntem cetățenii nebuloasei Lumi a Doua
    disimulînd cu greu
    gustul de neant al transhumanței
    al păstoritului





    Noi sîntem cetățenii nebuloasei Lumi a Doua
    disimulînd cu greu
    gustul de neant al transhumanței
    al păstoritului dar nu, nu acolo unde feerii
    îmbelșugate
    ne ademenesc
    în vise
    ale stabilității și substanței... ci, iată,
    unde semnale reci,
    prin porta -voce,
    bruște și trunchiate
    ajung pînă la noi,
    cum că acolo, sau dincolo,
    sau nu, nu acolo, ci mai bine chiar aici
    (ce loc străin și deșert!)
    ne va fi patria! ca-ntr-un mercenariat
    impus,
    patria e unde ’lupta e’,
    unde ’chemarea e’
    fără edulcorări,
    cazon
    și totdeauna din bucăți
    cetățenii Lumii a Doua
    nu se grăbesc
    să negocieze...
    oferta e întotdeauna falsă
    atunci cînd nu e vînt,
    - un Zefir înșelător
    susurat de buzele
    subțiri
    ale vreunei Lady de la Social Security
    care,
    iată,
    ar vrea să te ierte (sic),
    să te exempteze, să te treacă,
    solidar,
    cu vederea
    pentru crimă,
    dar nu poate: căpșunile umflate de azotații
    trecerii bruște
    de la infanție direct la prima tinerețe,
    întocmai ca în ritualurile pierdute
    ale puberilor și adolescenților
    lumilor pe dos (poate numai cei de prin Kamceatka sau Nepal, să nu...),
    mă rog...
    ei, și căpșunile acelea teratogene
    le-ai adunat în maximă,
    prea maximă,
    privațiune,
    iar ea, iată, acum,
    ea,
    Lady
    înfigînd
    pumnale robuste
    de protocol și securitate națională,
    ea, trebuie, acum, să te ’de-fere’, să te ’con-fere’,
    să te ’dea pe mîna
    cui trebuie’... cetățenii Lumii a Doua
    aproape n-au de ce să se mai teamă –
    cetățenii Lumii a Treia
    stau, acum, pe-o cracă, și ei,
    în suspensie, pentru o vreme,
    după care în cădere liberă
    către vreun guvern sau altul,
    incurabil gentil
    cu numele,
    crud cu fapta,
    și cu privirea împăroșată
    de ideologii și spaime... ce spaime?!?
    ah, înțeleg, vă înțeleg nedumerirea:
    ce spaime pot nutri femeile-efluvii,
    gingașe ca o lamă de cuțit
    sclipind scurt
    în oțelul
    și betonul armăturilor
    și frontispiciilor
    și suprafețelor nichelate
    ale propriilor lor eleganțe
    de sfîrșit de început
    de apocalipsă
    (apocalipsa să fi început
    pe la mijlocul
    de grație
    al acestui 2006 - atenție, istorici ai viitorului!)
    femeile mastectomiilor impuse
    ah, curve fără căutare
    aride și sterpe cum numai
    în viitor prefigurăm femeia
    oțelită
    asexuată
    dar și noi – fără pofte sub bisturiul dinților
    și maxilarelor ei sau ce spaime la bărbații
    patriarhalismului
    inculcat, cum ar spune Lacan,
    încă de cînd infănțelul
    e legănat în ambioza lichidă
    a mămicii-fără-de-moarte-care-îl-va iubi-fără-de-sfîrșit
    infănțelul din ce în ce mai tarat de gene
    lethale,
    rambursări tardive
    după pestilențiale încrucișări de rasă,
    de ginte,
    mai aproape,
    tot mai aproape,
    (astfel încît arginții și galbenii să țină și ei aproape),
    pînă cînd burțile
    și bazinele
    s-au lățit ca niște rînjete lacome,
    infectate de teratogenii
    cu nume abracadabresc –
    pielea, și părul și ochii – oglinda sulfetului –
    s-au decolorat
    în apele stătute
    ale unor timpuri de pofte
    și hegemonii,
    organele – suspendate și ele,
    încarcerate sub munți de represiuni
    și vise
    abortate
    în peșteri tăcute
    ale unui suflet
    care nu le mai vorbește de mult; domnii și doamnele de mucava (iertați banalitatea de formulă!),
    așadar,
    străjuind imperii
    și mese rotunde
    pentru cavaleri iluzorii,
    tac,
    umăr la umăr
    solemn și responsabil,
    în liftul prea strîmt
    pentru un Ego atît de mare -
    - ei semnează ultimii în coduri
    și rituri
    și pacte discrete
    - de ce s-ar teme? dar doamnele de mucava?
    înalte sau scunde
    blonde, brunete sau roșcate,
    mult sofisticatele noastre filantroape
    CNN-ice, robuste
    și chiar sobre
    în spatele
    emaciatelor fațade Nancy-Reagan-iste,
    sau ușuratice,
    cu pofta răsărind
    inopinat,
    dincolo de cîmpul arid al
    buzelor
    rostogolind neîncetat
    cuvinte, parole, cuvinte,
    - etică și estetică
    în zîmbetul lor parfumat
    și lethal.
    domnii și doamnele de mucava
    se tem se tem de noi,
    și,
    în nopți de mucava,
    din insăși vortexul
    de mucava
    al interiorului bicameral
    al creierului lor
    de mucava,
    scurt-circuitînd
    din vise de mucava (anoste, neprevestitoare, sterpe)
    spaime reale,
    colcăie ca șerpii
    și, iată, domnii și doamnele de mucava
    se tem. De ce se tem domnii și doamnele de mucava cel mai tare,
    caligularii noștri
    se tem...de teamă. teama ca singura enzimă
    navigînd vie,
    insuportabil de vie,
    în sîngele mumificat,
    stătut și reptilian
    din sarcogaful îmbălsămat al trupului
    in fășurat în cele mai sofisticate
    cîrpe de lux.
    teama,
    lunecînd mut prin subterane
    și canale jegoase
    în care fructul iubirii
    e uscat
    și gustă amar
    ca fierea
    susurînd, prin vene și artere,
    fermentul final al urii
    și disprețului
    amar și el,
    putrid,
    nevăzut,
    căci
    orbitoareSa Matrixă a viciului
    miroase înșelător, oh, atît de înșelător,
    în evilenkiada noastră
    de roboți
    și mimi.
    a fost odata ca niciodată un film,
    în discovery-ul adolescenței mele,
    ”Călătorie în interiorul pămîntului” , sau nu,
    nu, altfel, dar tot o călătorie
    printr-o o rețea
    mai ceva ca subteranele
    veșnic alerte, cu sau fără noi,
    ale CIA-ului
    ne transportă la nivelele
    microzimale
    într-o turbata congestie de susurături
    de gîlgîituri
    și sunete,
    cele prin care am trăit, vreo nouă luni,
    cu toții.
    teama de a nu mai scăpa
    in ipostaza de microb,
    de atom
    dotat cu conștiință,
    survolînd propria junglă de carne,
    sînge, oase și ligamente
    literalmente
    o capodoperă (capo-di-opera)
    a naturii teama de a rămîne stingher
    în propria carne
    purtat de propriul lichid vital
    într-o lume necunoscută,
    eu mi-o amintesc
    ca pe o teamă
    sănătoasă, fascinantă
    domnii și doamnele de mucava
    trebuie că trăiesc
    o alt fel de teamă: teama de necesitate
    - o teamă de conștiință, purulentă și gravă,
    o teamă
    istorică
    de răul
    ce
    va

    vină...
    nimic atavic, sau arhetipal,
    glorios,
    acolo. ...doar o speculație...o fulgurație
    de frustrat între lumi
    - frustratul dintre lumi,
    hibridul cocoțat pe gard care,
    privind (d)in ambele părți,
    nu va ateriza,
    nu va poposi, vreodată,
    în vreuna
    detașarea
    ca marca inevitabilei clarviziuni
    a neputinței
    la a se ’comite’,
    la a se declara
    atașamente și adeziuni Care e teama hibridului între două lumi? întîi să conchidem că
    Lumea a Doua
    nu mai există
    în sine,
    învățați, cum sîntem,
    să o plasăm
    ca tampon
    între două extreme. a rămas doar
    asumată
    secretă
    personală
    certificată cu fiecare apel
    la a decide,
    la a coborî în Realul,
    în existențialul identitar: stăpîn sau sclav?
    domn sau doamnă de mucava,
    ori dolce-far-niente-ul proclamat
    de Bruno însuși,
    Bruno Girodano privind la măicuța
    tîrîndu-se alene
    spre catafalcul
    de lemn de cireș,
    unde, întins fiind,
    Bruno vedea acum
    - ca și hibridul -
    totul
    precis și clar...
    într-un fel, chiar declarația la hibriditate îl adusese acolo,
    în acest moment fierbinte al rugului,
    orizontal,
    cu ochii la norii fugari,
    în așteptarea limbilor
    învăpăiate
    care să-l absolve.
    iar cînd privi-ntr-o parte,
    ei, văzu tocmai bătrînica,
    lunecănd către el
    din firavele,
    descleiatele
    încheieturi: adusese o crenguță,
    ca să întrețină și ea ,
    sacrul foc,
    acela hotărît,
    în istorie,
    de domni și doamne de mucava
    ubiqui și discreți.
    Sancta simplicitas
    ,
    a mai zis atunci Giordano,
    fără invidie,
    și fără resemnare,
    căci hibridul,
    pasiv și recules cum pare,
    nu are liniște
    (interesant cum Bruno,
    aparent sortit
    prin naștere
    mucavalei tocite și reci,
    ajunge întîi hibridul
    pe gardul despărțitor
    dintre casele discordiei,
    inert,
    mai apoi,
    pe catafalcul
    privind la cer,
    nici în stînga, nici în dreapta,
    direct în sus
    la cerul spuzit de stele
    - o fi fost noapte, o fi fost zi?)

    Au sau nu teamă de Giordano domnii și doamnele de mucava?   eu, personal, nu știu
    cum am ajuns hibrid,
    o fi fost arhetipul meu
    probabil,
    containerul
    pe care m-am luptat
    să îl umplu, și eu,
    cu ce am putut,
    în criza
    de a rămîne treaz
    chiar și atunci
    cînd dormi,
    de a visa
    apărat de starea de veghe
      rezultă, deci,
    că eu m-am născut hibrid,
    cocoțat în înaltul
    și în pustiul stării de grație
    a celui ’dezlegat de luptă’
      a celui dezlegat de luptă, da,
    căci
    numai așa am putut
    hotărî
    propria luptă.
      Și nu, nu eu,
    ci Bruno Giordano
    rămîne enigma,
    dejucînd planuri de mucava
    pentru istorii de mucava,
    Bruno Giordano
    e fratele nostru.   cu el să începem, așadar,
    Lumea
    care se sfîrșește
    ca să înceapă
    acum,
    într-un iulie cald,
    prea cald,
    al anului de grație 2006.

    Aurelia Satcau

    Melbourne, 24 iulie 2006 "

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.39 Seconds