|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 49 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Poeme: Sabina Ivascu. Elegii regasite Scris la Tuesday, December 23 @ 20:09:55 CET de catre asymetria |
Sabina Ivașcu revine, după un drum lung, cu multe răspântii, la elegiile îndepărtate dar nu uitate ale începutului. Să-i urăm regăsirea acestui ton și ritm prin care dădea semn poeta? Sau poate pe noile cărări și drumeaguri, se află în așteptare o altă nouă poezie.Elegii I
gînditu-ai tu vreodat’ la drumul Răscrucii
Celei Care Minte pe
unde-și spulberă duiumul deșertăciunea
de cuvinte ? brodit-ai
tu vreodat’ popasul dorind
s’auzi mai dinainte cum
sună nerostirea-n glasul de
greieri, vara,
pe morminte ? cântarea-i
tu vreodat’ cu mine de
ți-aș struni mândră nacardă în
hangul vremii care vine din
sufletul ce stă să ardă ? gândește-te
mereu la drumul Răscrucii
Celei Care Minte și-oprește
dacă poți duiumul deșertăciunii
de cuvinte. II Ca sunet ce-i sortit să mai rămână e
pasul meu, coajă de timp pe treaptă pe-o
frunză de nisip sunt azi stăpână contur
ce din pruncie mă așteaptă III Când flămând, precum o haită cugetul
rupe zăbala porțile-n
livezi își vaită și
rugina, și sfiala IV Cântând
Albastrele, clipele vîntură-n
galbene foi ceruza
uscată, nisipele aduse
de vechile ploi și
stropii căzuți în cărările grelelor
hamuri și bice se
văd și acum peste zările mării
cu valuri în spice se
bat și acum sub catargele stelelor
azi căzătoare neguri
în unde și-n algele pietrei
de dor născătoare V Iar
ne oprește în tremurul zării acel
anotimp numit înserare mă
sprijin de umărul tău, depărtare și-adorm,
zăbovind în desișul uitării VI Octobra
slovă a ivirii mele mi-a
dat noian de căutări drept zestre și
văzul stâng al păsării măiestre prin
desfrunziri și căzătoare stele VII În
veșminte tuarege, am
visat un fel de noapte, Stelele,
ca rodii coapte, răcoreau
buze de rege..
VIII Îmi plac și acum florile
dulci de salcîm, îmi
place și acum iarba
udă sub tălpi, ascult
și acum zornăitul scoicilor sub
valul care abia ajuns pe țărm se-ntoarce
în mare strîng
și acum pleoapa ochiului drept cînd
privesc în sus și e soare dar
tu, spune-mi, tu
mai știi să privești în larg cu
pumnii strînși făcuți ochean, și
mai știi să spui după
ce n-ai văzut nimic „dă-mi
o caisă mai verde” ? IX pe ce deal am încolțit? din
ce vifor,
din
ce hoardă? cine-n
mine-a asmuțit flăcări
ce nu știu să ardă? nu mai știu cui aparțin… cărui
trib,
cărei
genuni? unde
s’așez cununi, pe
ce țeastă să suspin…
X (dupa Edgar Allan Poe) Demult,
într-o raia uitată, cînd
timpul era fald și scut pe
țărmul Sacrei Mări trăia o fată smaragdă
uimită, cu chip neștiut pășind
umbră de iarbă unduită lin, în
nisipul de-amurg al dulcelui chin, ea
numele și-l scrijeli, un nume, ea scrijeli Tainic
zburară spre neguri pustii iubirile
toate, și moarte și vii întreaga
mea ființă de-atuncea primi raza
cărării spre Annabel Lee... XI Răspunsul meu s-a strîns ca
alga sub catran Miroase
a tăcere și a sare Arunc
ușor năvodul în noaptea altui an și-l
simt cum se destramă-n depărtare
XII mai aud chiar
de s-a dus furtuna ploaia
tropotind încet pe șură Buna
plânge c-o basma la gură și
se uită cum dezghioc aluna ce știi tu îmi zice bătrînește cum
să-nvîrte piatra-n Arieș cînd
să schimbă vremea cînd
pocnește peste
dealuri floarea de cireș ce știi tu cum să întorci țărîna încetuț,
numa cu grebla mîinii pînă
sîmți sub palmă coaja pînii
mai
șopti privind spre geam bătrîna mă opresc din jocul cu alune de
rușine nu știu cum să tac Buna
mai sucește un tăciune mîne-i
sărbătoare la Albac
XIII Zadarnic aștepți lîngă urme cu
arcul sentinței întins un
altul veni-va să scurme cuprinsul
datat și pretins un
altul va pune pecetea țintind
adevăruri eterne nicicînd
potolindu-ne setea ce-n
noi infinitul o cerne
XIV Măsoară amiaza a Soarelui Semn stepa
sub iarbă vibrează se-aud
în adîncuri copite de lemn și-o
flacără-n vînt mai nechează
XV Mormăie-n beznă sub coviltir țăranul
Iuon ciubăraru visează
un deal și pe deal un martir un
drum mai visează
și
carul Drumul
îl duce pe coamă-n urcuș și-ajunge
să vadă călcîiul celui
ce Crucii îi face arcuș din
sîrma legată
de
-ntîiul picior
de cocoș
ce-a
strigat rupînd
zorii de noaptea adîncă Iuon
speriat prin
lețe de coș privește
la roata-nvîrtindu-se încă și
încă
se
crede din viață plecat în
alta
(și
plin de păcate) dar
Stanca nevasta din
somn l-a luat rupîndu-l
de spaimele toate
XVI Într-o raia din vis rămasul la
ce-am poftit văzînd nedeie se
potrivi numărînd pasul
Păunului Cu Gheara-n Cheie XVII Ce multul prat* umbrindu-mi gîndul mi-a
amintit la ceasul Albei că
m-am ascuns zicîndu-i crîngul sub
cel canon din firea salbei *
fîneață |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |