|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 36 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Poeme: Vasile Dan. Poeme Scris la Saturday, September 06 @ 17:25:53 CEST de catre asymetria |
Vavilon Nicicînd n-a fost mai adevărat ca atunci cînd acolo șăzum pe malul Vavilonului cu capul în palmele goale, cu inima atîrnînd în piept mai singură și ea ca niciodată, cu orbitele goale, cu ele nici nu se poate plînge bine nici rîde zdravăn, cu gura cusută mărunt de spaima adevăratei despărțiri care poate fi apoi și o ruptură, o jupuire de viu a pielii de pe trup cum bine s-a zis, a fătului expulzat din pîntecul cald al mamei – acolo șăzum și plînsem doar cu el în brațe cum fiecare ne purtăm singur în brațe de atunci.
Vasile Dan
Corăbii pe cer
Tîrziu am văzut corăbii
pe cer. O, numai acolo e pace.
Eu însumi legat strîns
eram de-un catarg –
erau vreo douăsprezece –
și înfiorat de sirene
ațîțătoare foarte,
mult, mult mai seducătoare
decît aș fi putut
singur să aud neînrobit
gurii lor pe vecie.
Pacea nu mi-o găseam așadar
aici pe pămînt,
unde războiul e veșnic,
ascuns sau pe față,
ci în corăbii ușoare pe
cer, purtătoare de pace.
Zece ani rătăcind după
ea, deși Troia e toată o ruină,
învinsă, trîntită în
praf, tot de atît,
de gîndu-mi de-o clipă
viclean, ascuțit,
mai tare oricum decît
săgeata ta, agile Ahile.
Insula nimfei Calypso e tot
pe aici, în azurul celest
și Scilla și Caribda și
sacul în dar de la Eol
cel burdușit cu vînturi în
stare să mă împingă în pînze
la Itaca s-ajung ca orice
bătrîn,
cerșetor numai și numai
femeii
aceeași ce niciodată îmi
pare că nu-mbătrînește.
Poor Yorick
Am îngropat atîția pînă
acum, socoti singur.
De fiecare dată parcă de
mine era vorba.
Moartea are mult mai multe
soluții
decît viața, asta e sigur.
Nu doar în pămînt, ci și în apă, așa
cum s-a întîmplat mai
întîi. Că nu te poți scălda de două ori în apa aceluiași rîu,
iar tu nu, tu nici nu l-ai
fost citit pe Heraclit. Locul de scaldă, viața
oricui, deși neschimbat, e
totodată altul. Suficient să se tulbure primăvara
norii să se prăvale cu foc
între albiile mereu înnoite. Copil costeliv
și amfibiu între ferestre
aburite fără perdele. Apoi focul de sus
ce leagă întunericul brusc
al amiezei, clipa cea repede,
cu soarele negru,
fărîmicios, putred, afînat al serii ce vine majestuos
de jur-împrejur, de pe
dealuri, cu aerul încremenit. În care imponderabil
poți să urci ori să
cobori aninat precum o steluță ce zboară
ce pîlpîie nouă.
Mesă
Cel ce trage ceasul ca să
răsară soarele
și se ridică toate cele de
dedesubt una după alta
din pămîntul proaspăt
afînat.
Cel care doarme în iarba
nouă pînă se înverzește și el.
Cel ce aprinde în fugă cu
un foc umed de seară
una după alta fiecare stea.
Cel care suflă în ele cu
propria lui gură dimineața.
Cel care bea laptele spumos
al zilei de duminică
în ușa deschisă a casei,
bună dimineața
zice, bună dimineața zicem
și noi.
Cel bine pitit în iarbă,
pe acoperiș,
după nori, sub pragul casei
pe care călcăm
toți numai desculți în
levitație
Aporie
Poet bețiv e un pleonasm,
dă din mînă grămăticul.
Vierme scîrbos, scuipă
uscat slăbănogul.
Cîine slobod din lanț,
țipă femeia sfîșiată dimineața.
Bătrîn libidinos, plînge
fetița printre sughițuri într-un colț.
Soare al dreptății,
declamă nebunul de după gard, printre gratii.
Seara e liniște se închide
cimitirul
cu un lacăt la care iarăși
i-am pierdut cheia,
rîde administratorul.
Cercul e pătrat ca soarele
în apă, suspină miopul.
Stîngaci de două mîini
precum ai muta oul
ăsta de colo colo, ezită
orbul.
Să vorbești cu inima nu-ți
plescăi doar buzele, făcea supărat mutul.
Fugi într-un singur picior
precum vîntul
iscat din senin, căzu în
șotron copilul.
Înalt ca iarba în care se
pierde repede și regele cu calul
lui cu tot, chițăi de pe
casă somnambulul.
Alb ca zăpada în care își
spală mai întîi picioarele morții,
se lumină cu gîndul aiurea
gospodina.
Zorit ca focul ce roade
repede totul de jur-împrejur,
pufăi din pipă de unul
singur în casă bătrînul.
Copil din flori precum un
text apocrif,
vorbi celălalt, cel din
oglindă sau tu,
cititorule.
Vavilon
Nicicînd n-a fost mai
adevărat ca atunci cînd acolo șăzum
pe malul Vavilonului cu
capul în palmele goale,
cu inima atîrnînd în
piept mai singură și ea ca niciodată,
cu orbitele goale, cu ele
nici nu se poate plînge bine nici rîde
zdravăn, cu gura cusută
mărunt de spaima
adevăratei despărțiri
care poate fi apoi și o ruptură,
o jupuire de viu a pielii de
pe trup cum bine s-a zis,
a fătului expulzat din
pîntecul cald al mamei –
acolo șăzum și plînsem
doar cu el în brațe
cum fiecare ne purtăm
singur în brațe
de atunci.
Tîrziu în iarbă un
țîrîit de greier
Se oprise ceasul. Dar eu îmi
amintesc doar clipa de dinainte. Era
Noapte. Era dimineață. Era
zi. Nisip cernea încet de sus.
Călcam fără teamă pe
apă. Mă izbeam cu toată fața
ca în oglinzi paralele de
aerul vertical. Plecam
îndepărtîndu-mă. Un
punct. Mult mai slab ca boaba spumii.
Tîrziu în iarbă un țîrîit
de greier.
La Săvîrșin singur ca
regele
La Săvîrșin singur ca
regele printre platani uriași
despuiați ce-acoperă cu
totul bolta
iar pielea lor atîrnînd în
petece alb-cenușii gata, gata să cadă
ca niște bandaje groase ce
se desprind direct de pe os, timp vechi
în fermentație, mici
focuri mov căzute în iarbă ici-colo,
brîndușe proaspete, un
incendiu viu, vegetal, de nepotolit
în dimineața aceasta rece
de toamnă,
pe marginea aleii tot mai
înguste ce coboară spre ochiul de apă
în mijloc cu foișorul de
lemn înnegrit,
scăldat de umbrele verzi în
ude tremurînde,
în ele crește tot mai
înalt un alt munte dedesubt
sub un alt cer mai adînc,
sub arcade imense de lemn
viu, de stejari noduroși, centenari
pe care încă sar iuți,
amețitor acele unui ceasornic vegetal înapoi
spre clipa ce-a fost, spre
ziua de ieri.
Cine sînt eu
Țara mea nu, nu o
cunoscusem vreodată.
Decît pe aceasta de-acum,
iat-o, cea de adopție.
O, timpuriu, prea timpuriu
am fost expulzat.
Nu-mi amintesc mai mult
oricît de mult încercat-am –
iar anii fug în galop –
clipa aceea.
Abia acum că-s bătrîn,
orb și-ncet împăcat cu limba-i cea nouă –
ce-o știu buchisînd
chinuit mai mult de-o decadă de lustri –
am aflat și adevărul ei ce
învinge pustiind de jur-împrejur ca focul:
ca s-o cunoști în sfîrșit
pentru ea întreg să fii gata.
O vezi?
Nota:
Gruparea ARCA
Vasile DAN
S-a născut la 8 mai 1948, în comuna
Chețani, județul Mureș.
Tatăl, Vasile și mama, Maria (născută
Maier), familie de țărani pensionari.
Urmează gimnaziul la Chețani și
Facultatea de Filologie din Oradea (1972, apoi Facultatea de
Ziaristică din București (1985).
De-a lungul timpului a fost: profesor
de limba și literatura română în comuna Milășel (județul
Mureș), instructor cultural (Lipova), redactor la revista Vatra(Tg.
Mureș), bibliotecar (Arad), redactor-șef, fondator al revistei
lunare de cultură Arca (Arad, în 1990).
Debut în presă: cu poemul Clopote,
în revista Steaua, nr. 6/1967.
Debut editorial: Priveliștile
(versuri), Editura Facla, Timișoara, 1977, pentru care a obținut
premiul de debut al editurii.
Alte cărți: Nori luminați
(poeme), Editura Eminescu, București, 1979; Scara interioară
(poeme), Editura Facla, Timișoara, 1980; Arbore
genealogic(poeme), Editura Eminescu, București, 1981, volum cu
care a obținut premiul de poezie al Asociației Scriitorilor din
Timișoara; Întâmplări crepusculare și alte poeme, Editura
Eminescu, București, 1984; Elegie în grădină (poeme),
Editura Eminescu, București, 1987; Drumul cu ființe (poeme),
Editura Eminescu, București, 1990. Un li pe drumul mătăsii,
Jurnal chinezesc, Editura Mirador, 1977, Premiul Filialei Arad a
Uniunii Scriitorilor, Pielea poetului, versuri; Editura
Mirador, 2000, Premiul de excelență al Filialei Arad a Uniunii
Scriitorilor. Carte vie, poeme, ed. „Mirador”, 2003, carte
nominalizată la premiile Uniunii Scriitorilor din România în 2004,
Proza zilei, eseuri, Editura„Gutenberg Univers”, Arad,
2004, Poem vechi, Editura „Dacia”, Cluj, 2005.
|
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |