Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 108 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Recenzii: Maria NITU. Trilogia de tifla a lui Che
    Scris la Monday, September 03 @ 19:51:52 CEST de catre asymetria
    Biblioteca Babel Maria29 scrie "
    Ilie Chelariu (n. 1955), poet, jurnalist și promotor cultural, redactor-șef al revistei literare ..Orient latin”,Timișoara, reprezintă acel ”om nou” legitimat postdecembrist, cu spiritul lui ’89 ca ADN (în plus, cu iluziile revoluționare și deziluziile de sub semnul unei nesfârșite tranziții, specifice doar României). Acest ADN al revoltei îi păstrează autenticitatea, de peste 20 de ani, fără pervertire, fără a se trăda pe sine însuși (în opoziție cu cei pentru care spiritul lui ’89 a fost o cocardă fariseică, monedă de convertire în oportuniști ai noilor regimuri politice) .
    Deși s-a lansat ca poet (Zece ani de singurătate, Timișoara, Editura Eubeea, 2000; Kaki, Timișoara, Editura Eubeea, 2003) în logica intensei activități de jurnalist, din 1990 până-n prezent (membru fondator al Asociației Jurnaliștilor Profesioniști din județul Timiș), și a spiritului de frondă, e firească propensiunea spre jurnalismul de opinie și implicit, spre pamfletul politic. Ultimele apariții editoriale, ca o trilogie sub semnul lui ”Che ”, înmănunchează editoriale și pamflete politice, publicate din 2007 până în 2011, în presa zonei (în săptămânalul lugojean ”Redeșteptarea” și pe site-ul timișorean ”Ora de Timiș”): Basca lui Che, 2009, Fatwa lui Che, 2010 și Masla lui Che: 72 de pamflete politice însoțite de 12 portrete semnate de Ștefan Popa Popa’s., 2011 (la aceeași editură Eubeea), cu o prefață de Robert Șerban și o prezentare pe coperta a IV-a de Adrian Dinu Rachieru.


    Printr-o fericită similitudine, ”Che” (lariu) se suprapune peste "Che" (Guevara), în latura de revoluționar temperamental, cu atitudine civică și dorință justițiară, sub textul "Viva la Revolucion" ( înlocuind de pe celebra bască guevariană sigla stelei roșii în cinci puncte, cu o siglă proprie - Proclamației de la Timișoara, cu Punctul 8).
    Motto-urile sunt semne de carte, bookmarks pentru decodarea textelor, embleme pentru triada interrelațională: conținut, autor, lector. Un citat din Evanghelia lui Luca: ”Vai de voi, fariseilor, pentru că voi umblați după scaunele dintâi la sinagogi” decodează conținutul – tarele vizate: impostura, minciuna și falsul - recognoscibile în eticheta fariseilor, care nu au credință adevărată, doar vânători de funcții și aclamații; un citat din Paul Goma (care, cu rezervele de rigoare privind temperamentul dificil, e singurul revoltat autentic, prin consecvență), replică la cei care-l voiau redus la tăcere: ”o să vă îngrop eu într-o criptă transparentă, care nu vă va feri de priviri, nu vă va cruța de uitare”, decodează autorul, prin nervura scriiturii, de pamflet și manifest ”j-accuse”, și în fine, un citat din Sașa Pană, în spiritul avangardist propriu și autorului, ”cetitor, deparazitează-ți creierul!”, care vizează lectorul – printr-un apel la gândirea proprie, iscoditoare, contra gândirii leneșe și virusate de erori ori de clișee.

    Cum suferința maximă înainte de ’89 fusese nu atât foamea și frigul, cât al treilea F - frica, acel ”pumn în gură” (la propriu: tortura, la figurat: lipsa dreptului la liberă exprimare), firesc că după ’89 cea mai descătușată (e drept, uneori prea în devălmășie) a fost presa, care s-a dovedit abia acum ”a patra putere-n stat”, prin virulența atacurilor, prin forța jurnalismului de opinie. Doar că după ceva ani, s-a ajuns la o suprasaturație, să se scrie prea mult pamflet politic... E drept că majoritatea sunt proiectile ”de gașcă agresivă”, trecând ușor granița spre ”ariei calomniei” - dar îndeajuns pentru a devaloriza ca specie literară pamfletul politic, a-l trimite în derizoriu, ca pe o nucă seacă. Noroc că-n acest stufăriș mai apar lucrări de calibru greu, întru defrișare. Astfel, Ilie Chelariu e printre ”opinomanii” de elită ai zonei (Ion Marin Almăjan publica în acest sens, prin 2003, dar într-un stil diferit, grav și impozant, Vremea hahalerelor, pamflete politice, Editura Augusta, Timișoara).
    În societatea consumistă și vitezomană, suntem în era știrilor, a calupului zilnic de de breaking news (știri de ultimă oră), un fel de povestiri pe scurt cu eroi și anti-eroi, cu tăvălug de fapte. În acest context, .autorul pamfletelor e un alt fel de știrist, unul care face ”sinteza zilei” în spiritul său propriu, mucalit și satirico-umoristic, ca un ping-pong cu mingea știrilor între ascultător și interpret. Știrile politice –elementul comun (cărțile de joc) în primă fază sunt îngurgitate de publicul larg (receptorul) așa cum li se oferă, fast food; pamfletarul e interpretul care le preia și le redistribuie prin versiunea proprie - masla sa de joc, iar lectorul le reia și (voilà! scop atins!), trezit din apatie, reacționează prin îndoielile stârnite de noua interpretare a știrilor.
    În ultimă instanță, scena politică e aceeași: propriu fiecărui autor e felul spunerii, stilul și limbajul, nuanțarea, savoarea contextualizării, verticalitatea atitudinii. La Ilie Chelariu, chiar dacă se cunoaște situația vizată, până la suprasaturație și lehamite chiar (doar ”toate-s vechi și nouă toate”), aceasta devine proaspătă, sub un duș de refresh, prin modul de prezentare, cu umor dens, inteligent, fin, subtil, și în același timp șfichiuitor-acuzator, un umor modern, propus antiacademic, zglobiu, lejer, miștocar, într-un stil incitant, suculent, cu talent literar. Sintagma lui Marin Preda ”era ticăloșilor”, e la fel de bine aplicabilă și erei democrației, o eră a ”mogulilor”, și a ”șmenarilor” (din toate categoriile), în ”mâzga portocalie a acestul balamuc”, în care statutul social de elită constă în ”gipane” și ”merțane”. Puterea e ”Ciolanul”, iar ”Românica” e ”Cașcavalul” lui Tom și Jerry, tot mai găurit. În ultimă instanță, toate drumurile duc la Sodoma politică, devenită ”haznaua politică”, în fiecare moment cineva ”o face de căcat”, ”sindikaka” e fără putere, iar negocierile sunt pe malul lacului Titikaka.
    Respectând regula că pamfletul trebuie să atace mentalități, trăsături negative, nu oameni (evitându-se astfel ”atacul la persoană”), dar și pentru a asigura perenitatea literară dincolo de consumarea evenimentelor politice, autorul nu prea nominalizează, deși (fără a fi nevoie de șopârlicile subversive de pe vremuri, de la Europa Liberă), persoanele vizate se știu totuși (vorba lui Agamiță Dandanache „Nu spui ține – persoană importantă”). Și pentru că totuși, totul ”trebuia să poarte un nume”, și pentru că fiecare perioadă are de drept, ”rapsozii” și ”cârcotașii” ei (cum perioada Iliescu a avut și ea baricada pamfletară de mare clasă ”Academia Cațavencu”), se deduce că e perioada guvernării Băsescu-Boc.
    Personajele vizate sunt recognoscibile și prin portretele realizate de :Ștefan Popa Popa’s, Traian Băsescu, Adrian Năstase, Emil Boc, Gigi Becali, Elena Udrea, Nicolae Văcăroiu etc., ca o ilustrare grafică la o Istorie ieroglifică updatată.
    O metodă de a tipologiza aspecte ale acestei perioade, prin persoanele care-i devin reprezentative, este prin transformarea în substantive comune a substantivelor proprii -apelând astfel la flexibilitatea laxă a limbii române, la capacitatea de îmbogățire a vocabularului cu substantive eponime- dovedind dexteritate lingvistică, într-un mod firesc, spontan, fără să lase impresia de forțate barbarisme. Numele proprii sunt astfel, devalorizate și dezindividualizate prin multiplicare,”unul, niciunul și o sută de mii”( à la Pirandello): fauna e cu berceni și pambuccieni, băsești și elene, raduvasili și sorosieni, cu ”cohortele de chilimani și vanghelioți votați”, cu ”parlamentarii vereștoyeni și electoratul lor fidel”, când ”șansele ca țara să se umple de berceamondiali, salami. perverși de la Târgu Ocna, mareani, sexybrăilence, becali, irimoni și ebe este 100%” . Substantivele respective sunt adjectivizate sau verbalizate, după cum o cere fraza: ”Legea lustrației a ajuns un fel de Lege a mustrației. Adică, mai deslușit, ...au tismănizat și Punctul 8. E la fel de haioasă ca și condamnarea comunismului, o altă tragediană îmbrăcată-n haine de clovn politic.” Fără a se teme de mult uzitata ca o ghilotină a sintagmei ”political correctness”, atacă și minoritățile: maghiare ori armene, după caz: ”toți markobeliții și pambuccienii au votat cam tot ce le-au cerut bocii, de-am ajuns costoboci” (prin reprezentanți: Markó Béla președinte al UDMR, Varujan V. Pambuccian deputat din partea minorității armene).
    O treime din carte ar putea fi o completare la DEX, un dicționar sui generis de argou politic din perioada băsesciană, paginile fiind pline de haz total pentru consumatorul de ...breaking news, pentru cine cunoaște bine realitatea politică a momentului. Acest procedeu este vechi, cuvintele noi sunt validate de timp și de un fond cultural universal, chiar pierzându-se în timp memoria numelui propriu eponim (cine se mai gândește, de exemplu, când pronunță cuvântul ”șovin” la soldatul lui Napoleon, Nicolas Chauvin, naționalist fanatic, devenit popular printr-un refren ”je suis français, je suis Chauvin” dintr-o comedie muzicală.)
    În mare parte însă, aceste cuvinte țin însă de o istorie recentă, sunt cu termen scurt de valabilitate, cât o legislatură, cât mandatul politic al persoanelor vizate. Peste un timp va trebui un subsol plin de adnotări (pentru cele care nu vor face...carieră în istorie), identificând eponimul și decodând aria semantică indusă de numele propriu respectiv. Dacă se știe decoda grandomania în arta ”pictării” politicii din textul ”lucrări care îi vor eclipsa pe toți rembranzii și rafaelii politicii planetare”, în schimb, când vorbește despre”udemerezii” cu ”vereștoii lor”, peste un timp poate va trebui o notă (Verestóy Attila, senator ales pe listele UDMR).

    În acest joc între două limbaje, unul argou și unul natural, ca un joc pe două planuri, în ediție bilingvă, se obțin efecte satirico-umoristice și polisemantizând expresia ”a traduce din/în limba...”, prin referiri la idiomuri inventate, ale unor noi categorii tipologice, induse de noile cuvinte formate: tradus din cotroceană, tradus din șmeneză, ”tradus în latrina vulgară”, despre potlogăriile cu bani comunitari ”s-o spunem în europeză, cotizeișn și palmeișn”, ori ”să traducem din gheșeftereză: oiromiliardecomisioaneșpăgi!”.
    Printr-o substituire metonimică (parte pentru întreg), lărgește flexibilitatea unei expresii ca ”a se da mare”( ”a face pe deșteptul” ), jonglând acum invers, cu substantive proprii (o autoritate într-un domeniu)- pentru substantive comune (acel domeniu în care face pe superpriceputul): se dă Țițeica” (se dă mare în matematică), ”se dă Lenin” (face pe deșteptul în ideologie comunistă). Nu se sfiește nici să folosească cuvinte insolite în expresii familiare, chiar bulevardiere: pe șefii partidelor ”îi doare la parizer că bagă în parlament maimuțe și papagali”, iar pe noi, când avem alte necazuri mai arzătoare,”ne cam doare la gigacalorie de Schenghen”.
    Ca la un literat care se respectă, inerente sunt inserțiile culturale, referiri la regele Lear, Cioran, Creangă, Pruteanu, ori personalități ale zonei: ”ehei, dragii moșului, dacă ajung microfarfurizii ăia în față, o să ajungem vorba poetului Damian Ureche , fie iertat: ”ne așteaptă –un viitor cu țigări la vorbitor”.
    Rămânând în domeniul vorbelor de duh, o altă treime din carte ar fi un florilegiu (best of) de citate din singurul clasic român nemuritor, eroul național Bulă, Bancorex, Făt-Frumos din tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte în orice epocă, care vine cu agenda lui culturală și la mai toate momentele semnificative găsește bancul expresiv și biciuitor (printre altele, conform constatării sale de bun simț, ” mandarinii portocalii” și ”grofii udemerii” conviețuiesc bine, aplicând lecția soției despre nudism: ”mă, dacă divorțez, te las în curu’ gol!”)

    Un procedeu de sorginte engleză (cu tradiție savuroasă la Paul Goma, Magda Ursache, Luca Pițu etc., pentru potențialul polisemantic concentrat) este folosirea cuvintelor-valiză (sau cuvinte vagon); ”capul lui Moțoboc vrem!” (care a și căzut!), ”hahalaureat cu Funeriu de gât”, ”bocnitorile din guvern” (yesmanii lui Boc) - cuvinte... cuplate, care dau un sens nou: cotroboci (Cotroceni + Boc) - paronimia cu ”costoboci”, e într-un plus de sugestie ..”barbară”, ”jenibili” (jenant+penibil) etc.
    În imparțialitatea sa, nu cruță pe nimeni, nici masa mare a ”adrisantului”: vinovați sunt alegătorii, poporul (doar se spune că fiecare popor are conducătorii pe care și-i merită) ”o adunătură de penali, șmenari, curve, maneliști, piloși, agramați, primitivi, agresivi, copii de bani –gata ai secreților de tot felul, a fost transformată de către alegătorul român, în clasă conducătoare și nici uninominalele n-au mărit IQ-ul purtătorilor de vot” .
    Într-o antologie se afirma valoarea terapeutică a unor astfel de texte, precum a unui vaccin: «pamfletarii sunt rari, ca iarba de leac». Frazele scăldate, prea generalizante nu conving, trebuie îndrăzneală și talent, satiră și umor de bună calitate, și Ilie Chelariu e un astfel de talentat temerar. Nu mai are alături pe prietenul său Ion Monoran, cu care să oprească revoluționar tramvaiele inerției, dar prin cuvântul scris și gestul cultural îi continuă spiritul de frondă, pe baricada culturii, în spirit justițiar, ca un haiduc modern.

    Maria NIȚU
    "

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.48 Seconds