Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 57 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    In epicentru: Magda Ursache. Pretul succesului sau pînda si seductia
    Scris la Thursday, April 19 @ 17:37:33 CEST de catre asymetria
    Colaborationisti

    Demnitatea, mîndria, decența nu existau la profitorii din comunism.  Da, banii n-or fi avînd miros, dar altele au.  Și nu de flori.

           

    Magda Ursache

    Prețul succesului sau pînda și seducția

        Relația Scriitor-Putere se poate rezuma la sintagma  lui Nicolae Breban: pîndă și seducție (titlu de roman de sertar, scris în '76 și publicat în  '91). Prozatorul a intrat în dizgrație, a fost supus exasperantelor amînări editoriale și cenzurării la sînge, după demisia răsunătoare de la „România literară”, cînd a văzut cît se poate strînge șurubul realist-socialist prin Tezele din iulie '71. Dacă scriitorii s-ar fi unit atunci să apere condiția intelectualului, interesele vitale ale artei și ale autorilor... Dar Breban a rămas singur, cum singur a rămas și Paul Goma, în '77, cînd s-a solidarizat cu Charta cehilor și slovacilor: „încerc și eu cum pot să împiedic oprimarea”; „Ah, dacă am fi fost măcar trei...Dar sînt singur, singur de tot”.
        Spus limpede, comunismul (obiectul nostalgiei multora) nu-ți dădea șansa să te împlinești profesional dacă nu te lăsai „lămurit”. Cîte destine frînte nu înregistrează istoria literaturii române, ale celor care nu s-au vrut trași pe calapod PCR. Și nu numai în anii cincizeci, cei mai crînceni, ci pînă la căderea Ceaușescului. Blaga s-a retras în „bîrlogul lui Faust” – Biblioteca din Cluj, surd la sirenele Puterii. A fost amenințat de teroarea Tribunalului (poporului), a gherlei, a lagărului de muncă forțată... N-a cedat, n-a devenit utilizabil, în timp ce mulți „micșori”, cum îi numea Petre Pandrea, seduși rapid de doctrină, și-au văzut rebuturile literare înălțate pe culmile gloriei. Fapt semnificativ: Dumitru Th. Neculuță, modestul poet cizmar, a fost ales, postmortem, academician, de Roller (zis Controller), academician și el.
        De la Stalin citire: „Gorki este un om orgolios. Trebuie să-l legăm de partid cu cabluri”. Cablurile astea au fost: orașul natal Nijni Novgorod numit Gorki, strada Tverskaia din Moscova rebotezată Gorki, Teatrul de Stat din Moscova, fost Cehov, devenit Gorki, plus faptul că a fost primul președinte al Uniunii Scriitorilor Sovietici, fondată în '32.
        La noi, Fondul literar al scriitorilor din RPR, înființat după tipar sovietic la sfîrșitul anului 1948, a fost ispită și capcană. I-a „stimulat” financiar pe condeieri să scrie pe linie. Alt mijloc de seducție? Uriașele premii (Premiul de Stat valora 50.000 de lei, sumă fabuloasă comparativ cu un salariu mediu de 600-700) pentru cei cu „atitudine înaintată”  față de „obiectivele fundamentale ale Partidului”. Cine merita într-adevăr premii rămînea ignorat, nerecunoscut, marginal. Perdant. Premiați vîrtos erau Mihu Dragomir (Stelele păcii), Eugen Frunză (Zile slăvite), Aurel Baranga (Pentru fericirea poporului), V. Em. Galan (Zorii robilor), Maria Banuș (Ziua cea mare), Eugen Jebeleanu (în satul lui Sahia) și, firește, cei dintîi, niciodată cei din urmă: A. Toma pentru Cîntul vieții, Mihail Sadoveanu pentru Mitrea Cocor, Titus Popovici pentru Setea, Dan Deșliu pentru Lazăr de la Rusca, Marin Preda pentru Desfășurarea..., cărți scrise cu „responsabilitate” parti(d)nică.
        Gura putea fi închisă și cu medalii peste medalii, cu condiția să susții nu adevărul, ci „adevărul” Puterii. Cazul lui Pasternak, scriitorul care și-a asumat statutul de paria politic, pierzînd chiar Nobelul, nu le-a spus nimic „principalilor” noștri pliați pe sistem în folosul carierei. Iar cei care au făcut compromisul cu Puterea din inițiativă proprie  și nu presați de context, nu poți fi vîrîți în aceeași oală. Se tot încearcă minimalizări: și Ioan Petru Culianu a fost membru PCR, și Dumitru Radu Popa, și Silviu Angelescu, și – oho – Goma. Cît despre Breban – e înjuriat că a fost în CC. Cînd demisiona din toate funcțiile, cobreslașii scriau ecouri la Teze și plenare, spunîndu-i jurnalier lui Ceaușescu, pe ton înalt, că-i stegarul, că-i omul de omenie, că-i Comandantul suprem, că-i Pericle, pînă a ajuns s-o creadă.
        Cine răspundea sarcinilor de Partid era răsplătit cu șefii importante. Și ce sarcini! Avize de topirea cărților „nerecomandabile”, articole de protest în presă, care duceau, dacă nu la arestare, la eliminarea din literatură.
        Capriciile Puterii rămîn enigmă nesplicată. Revista Fundațiilor Regale și-a dedicat numărul penultim, din octombrie-noiembrie '47, aniversării a 30 de ani de la revoluția din 1917. Nu i-a folosit la nimic, tot suspendată a fost. S-au repezit să scrie „cocoșul roșu” Victor Eftimiu, Jebeleanu, despre cultura eliberată din ghearele asupritorilor, Mihnea Gheorghiu, despre patetica dramaturgie sovietică și „pateticul fericirii” de ea/ în ea exprimată. Chiar și Al. Rosetti a glosat despre Revoluția din Octombrie. V. Kernbach a scris Cuvinte despre poeții sovietici,iar Petru Comarnescu, Portretul Mareșalului Stalin. Comarnescu a ajuns la gherlă, Jebe – în burghezia roșie, fumîndu-și țigara de foi. Pesemne că răspunsese satisfăcător publicistului Petre Dragoș: „Tovarășe, azi ce ai făcut pentru pace?”, scriind Surîsul Hiroșimei.
        în anii cincizeci, aveai de ales între cei doi C: ciomag – căluș; sau trei, dacă adăugăm: cîștig. Dar Puterea era capricioasă ca o femeie. Care e știut cum procedează: femeia te ridică, femeia te coboară. în 16 decembrie 1944, s-a înființat editura Cartea Rusă. în 11 ianuarie '45, la Librăria Cartea Rusă, printre invitați se aflau, lîngă Parhon și A. Toma, Vianu, Rosetti, Sadoveanu, Pandrea, Ivașcu, Moraru, dar și Ștefan Baciu și Ierunca, atunci troțkist, după propria-i mărturisire. Iar linia lui Troțki, a „tovarășilor de drum” folosiți pentru lichidarea adversarilor, eliminați după ce-și îndepliniseră misia, s-a tot practicat.
        Biografemele celor de mai sus, vis-à-vis de Putere, le știm. Avocatul Petre Pandrea a salvat de la moarte 300 de comuniști israeliți și antifasciști (lotul Mediaș). A luptat pentru ei cu obstinație, din octombrie '40 pînă în mai '41. Anei Pauker i-a dus personal prăjiturele la Văcărești. Ca răsplată, prima oară l-au închis la Malmaison, celula 42, în april '48. Pe Al. Rosetti l-au eliminat de la catedră, în 52, ca antistalinist, latinizant, cosmopolit, cu origine nesănătoasă, deși candidase pentru comuniști în '46, alături de Ralea, de Sadoveanu, de Zaharia Stancu, de G. Călinescu, de Gala Galaction, de Ion Biberi...
        în ciuda faptului că semnase în presa de stînga încă din 1930, G. Ivașcu a fost închis între '49-'53. De la Canal l-a scos Dej și l-a trimis la ONU. în '55, i s-a încredințat revista „Contemporanul”, de unde – ghinion – l-a eliminat pe Dumitru Popescu (avea să devină Dumnezeu al propagandei) și să-l aducă în redacție (fapt remarcabil) pe Doinaș, recent eliberat. Șt. Aug. Doinaș fusese torturat, bătut cu ranga pentru „omisiune de denunț”. Din închisoare l-a salvat Irinel Liciu, care i-a spus pe un ton tranșant ministresei Culturii, Constanța Crăciun („Câța”, cum o alinta Alexandru Balaci): „Dacă nu-l eliberați pe Ștefan Popa, nu mai dansez niciodată”.
        Ivașcu s-a bucurat de toate funcțiile și onorurile pînă la sfîrșit, ca și Mihnea Gheorghiu, ca și Valentin Silvestru... Cît despre Miron Radu Paraschivescu, o, el sătea pe strada Molotov din Orașul Stalin și-și permitea, în anii șepcii proletare, să poarte mănuși albe, deși numai cu mănuși nu s-a purtat cu „Arghezu”. Și nu-i deloc o „absurditate”, cum crede cineva, că a vrut să-l scoată pe Arghezi din literatură. A putut s-o facă și a făcut-o timp de doi luștri. în '59, „reabilitat”, Arghezi se afla în vizorul Direcției literaturii din DGPT, pentru volumul Poezii.
        Deși căzuse  din vîrful USR în '65, Mihai Beniuc a luat Marele Premiu USR – doar era „mare poet”. Pe Gellu Naum nu l-au ajutat cele cîteva versuri scrise la comandă socială. Nu i s-a iertat suprarealismul, chiar dacă a cîntat, în vers, Doftana. Pe Ion Vitner, da, l-a ajutat proza scurtă O gaică la palton („Flacăra”, 17. 5. 51). Nara acolo cum, în vreme ce era călător prin garderobele din Kiev, i se rupsese gaica. Omul sovietic i-a cusut-o. Ajutor prețios de vreme ce l-a înlocuit pe G. Călinescu la catedră. Despre epurarea profesorilor se spunea pe atunci: „Cine poate – nu poate, iar cine nu poate – poate”. Acest agitprop sinistru încă era lăudat într-o sinteză a anului 1980 pentru un volum despre roman și devenirea lui comunistă: Auroră la capătul lumii.
        Cea mai mare răsplată a primit-o Petru Dumitriu, publicînd la Seuil, în '59 și '60, Cronica de familie, în două volume: Les boyards și Bijoux de famille.Geaba și-a turnat cenușă-n cap: romanul Canalului a făcut cea mai urîtă dîră în istoria literaturii române. Cinism și nemernicie, iată formula succesului său literar.
        în Capcanele memoriei. Elita intelectuala românească între 1930 și 1950 (Humanitas, 2011), Lucian Boia vorbește de concesii care s-au făcut „de ambele părți: și dinspre regim, și dinspre vechii intelectuali”. Nu-mi place ideea de a pune semnul egal (cum se face curent) între cei hăituiți și hăitași, între martiri și călăi. Mi se pare o blasfemie. Cu atît mai mult cu cît hăitași ca Sorin Toma, unul dintre cei mai duri oficiali ai vechiului regim, își falsifică biografia, dînd vina pe alții.
        în '49, Al. Paleologu trăia la Cîmpulung, ca Ionel Crăifăleanu (Craifly), cu buletin fals, în timp ce Mișa Novicov șefea la Cinematografie, era prof. univ. la Universitate și la Institutul „Maxim Gorki”, avînd funcții importante la Uniunea Scriitorilor („buzduganul Novicov” pentru intelectualii ieșeni nealiniați, cărora le cerea în presă arestarea). Și, culmea, persecutații (nicidecum privilegiații) sunt acuzați că ar fi negociat cu aparatul, cu cenzorii abuzivi, că ar fi făcut concesii. După ce a refuzat îndemnul la angajare venit din partea lui Leonte Răutu și a fost demascat de Paul Cornea în articolul Confuzia valorilor în critica literară românească și ștampilat de același Cornea ca „izolaționist”, Vl. Streinu a fost scos din învățămîntul liceal. N-a scăpat de hăituială nici la Teiu, în casa părintească. Internat la Caritas, bolnav de TBC, a fost zvîrlit în stradă, pe targă. A lucrat ca muncitor necalificat, portar, mozaicar... G. Călinescu l-a sprijinit să intre, în '55, în Institut. în procesul lotului Noica-Pillat, a fost condamnat la 7 ani închisoare corecțională. A făcut Jilava, om cu un singur plămîn. Iată și concesia: ieșit din închisoare, pentru a putea publica, îl așezase pe Ion Bănuță lîngă Arghezi și Beniuc. „Clasament beton”, ironizează N. Gheran. „Tovărășele, s-a minunat Bănuță, mă crezi că eu n-am știut niciodată cît de mare e poezia mea?”
        Alte concesii? Șerban Cioculescu a fost „reabilitat” tot de Leonte Răutu. Mai întîi făcea traduceri pe care nu le semna ( a tradus Mizerabilii, sub numele lui Tudor Măinescu; la fel a procedat Petru Dumitriu cu Ion Vinea și Mihnea Gheorghiu cu Igiroșanu). Pe urmă, a fost cooptat la Institutul de literatură. Călinescu i-a dat să scrie un manual de folcloristică (dispărut). A publicat cu greu un articol despre paharnicul Sion. Fusese de stînga, martor în procesul de la Craiova, membru fondator al „Amicilor URSS”. în '46, la Iași, avusese o discuție cu politicianul Neculce: „O singură grijă am eu! Să nu devenim republică sovietică”. Răspunsul lui Neculce: „Unde nu avem noi norocul ăsta!” Cioculescu a trecut, dezmeticit, la „Dreptatea”. După Barbu Cioculescu: din fericire, avea „simpatia evreilor”, fusese atacat ca „jidănit” și iudeo-mason, ceea ce l-a salvat de pușcărie.
        Tudor Vianu, ca și Vladimir Streinu, ca și Șerban Cioculescu și-au luat precauții ideologice. Au crezut că, apărînd în presă, fără a urma dogma realismului socialist, s-ar obține o „liberalizare”, în sensul bun al cuvîntului. N-au făcut-o din foame și sete de prestigiu social ca Titus Popovici, ca Jebeleanu, ca Savin Bratu, ca Ovid S. Croh., ca S. Damian, ca Mihai Gafița, ca Paul Georgescu.
        „Barbii” și „titușii” (numiți astfel de Paul Goma) au lucrat permanent în „spiritul” indicațiilor tovarășului Ceaușescu. Au atras atenția, la plenare și-n presă, asupra scriitorilor care „abdicau de la sensul educativ-militant al literaturii”. Nedemnă e cuvîntul lui N. Breban despre elita nu culturala,ci politico-culturala. De recitit:Spiritul românesc in fața unei dictaturi. Demnitatea, mîndria, decența nu existau la profitorii din comunism.  Da, banii n-or fi avînd miros, dar altele au.  Și nu de flori. Ca naționalismul... carierist al poeților ceaușiști. Slujbe precare, sub persoane incompetente, asta le era partea.
        Marginalii nu-și vedeau răsplătită truda scriitoricească. Erau nerecunoscuți de breaslă și-i greu de continuat fără confirmare. Li se bloca definitiv cariera. Andrei Pleșu a avut un înger, de vreme ce, după „meditația transcendentală”, a fost invitat de Fundația Humboldt, la Bonn. La polul opus, Marin Tarangul. A fost condamnat la 4 ani închisoare, în '62. Arestat  pe 9 august 1961, i s-a înscenat un proces pentru că, împeună cu cîțiva prieteni a constituit o organizație numită Hexagon, care protesta contra abuzurilor regimului comunist. După grațierea deținuților politici, din '64, a ajuns în Franța. Greu, abia în '74. Numai că stînga franceză nu-i agrea pe esticii rebeli. Din biografia sa umilită și umilitoare: licențiat în teologie (era un von), și-a cîștigat traiul ca paznic de noapte pe Sena.
        Marginalii nici n-au servit Puterea (ca Radu Petrescu, Iordan Chimet, Mircea Ivănescu, Dimov), nici n-au avut statut de intello public. Și nu pot fi influențați. îl confirm pe Dan Mircea Cipariu: „singurătatea (la masa de scris, nota mea, Magda U.) e o investiție sigură”.         
                            
     Magda Ursache
    Associated Topics

    Memoria


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.51 Seconds