Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 97 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Eseuri: Vasile Gogea. Anul 2o dupa Petre Tutea
    Scris la Sunday, January 23 @ 18:31:24 CET de catre asymetria
    Memoria Anul acesta se vor rotunji două decenii de la moartea lui Petre Țuțea. (Cu patru mai puțini decît de la moartea lui Constantin Noica.) Avem, oare, de desprins niște trăsături de (ținut) minte? Nu (mai) știu. Spre con- și (pe cît posibil, dreaptă) în-fruntare pun aici textul unei conferințe susținută de mine cu ani în urmă. Iluziile dintîi m-au părăsit, speranțele din urmă mai agonizează încă… Vasile Gogea


    Anul 2o după Petre Țuțea. Proiectul ca împotrivire, amintirea ca supraviețuire
    ianuarie 19, 2011

    Petre  ȚUȚEA  sau  Proiectul  ca îMPOTRIVIRE         “Istoria filosofiei - scrie undeva filosoful român la care ne vom referi în intervenția noastră - consemnează faptele filosofice, adică modul cum au înțeles filosofii să rezolve problemele omului, naturii și Divinității.”
            Parafrazînd aceste rînduri, am putea spune că și istoria tendințelor filosofice “ilegale” din spațiul socialismului real va trebui să consemneze fapte, adică gesturi și atitudini filosofice, sau numai culturale, care s-au opus discursului oficial, totalitar. Biografia civilă, dar mai ales intelectuală a filosofului român Petre Țuțea ilustrează plenar o asemenea coerentă și consecventă opoziție.         Poate părea paradoxal, dar este, astăzi, mai ușor a vorbi
    despre Petre Țuțea în afara României decît în interiorul ei. Scenarist, regizor și actor al celui mai impresionant spectacol intelectual din ultimii patruzeci-cincizeci de ani ai “scenei” culturale românești, Petre Țuțea este – pentru moment – mai mult o legendă decît o realitate corect percepută și valorizată. Biografia sa tinde să acopere opera iar anumite atribute – izolate artificial – ale acesteia constituie tentații greu represibile ale unor discursuri politice radicale de înglobare și adjudecare, într-un efort de legitimare a tendințelor de reabilitare a sentimentelor de demnitate și specificitate naționale.
      
    Petre Țuțea s-a născut la 6 octombrie 1902, în satul Boteni (în ținutul Muscelului, zona sub-carpatică a Munteniei), într-o familie de preoți ortodocși. La 9 ani, rămînînd orfan de tată, ajunge copil de trupă. Excepțional dotat, este trimis la studii de ofițerii unității și ajunge, astfel, elev la Liceul “Gheorghe Bariț” din Cluj, apoi student la facultatea de Drept a Universității din același oraș transilvan. După absolvire, studiază formele de guvernămînt la Universitatea “Humboldt” din berlin. Revenit în țară, intră în cercul filosofului, profesorului și publicistului naționalist, de dreapta, Nae Ionescu, care-i și oferă o rubrică în “Cuvîntul“, publicația pe care o conducea. După o scurtă perioadă de cochetărie cu cercurile de stînga, va opta definitiv pentru o pziție de dreapta, fără a se angaja în excesele extremiste ale acesteia. (Dealtfel, referitor la acest “intermezzo” socialist din biografia sa, va mărturisi mai tîrziu: Orice om cu inima curată, la vîrsta de treizeci de ani, nu poate fi decît de stînga. Dacă rămîne de stînga și după alți treizci de ani, înseamnă că e cretin.) în toată perioada dintre cele două războaie mondiale, dar și după aceea, este unanim recunoscut ca șef al promoției Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Vasile Băncilă, Constantin Noica. în timpul guvernării Mareșalului Antonescu ocupă funcția de director general în Ministerul Economiei.
             După instalarea regimului comunist în București, Petre Țuțea e condamnat mai întîi la 5 ani închisoare (1948-1953) și apoi la 18 ani muncă silnică, din care execută 8 ani (1956-1964). în perioada detenției a transformat locurile cele mai cumplite de recluziune în “catedre”, dezvoltînd un extraordinar discurs în care a făcut apologia valorilor fundamentale naționale și creștine, ca orizonturi inelienabile ale aparteneței culturii românești la Europa.
             După 1964 începe o perioadă pe care cei mai apropiați auditori ai lui Petre Țuțea au numit-o “socratică“. Aproape trei decenii, în cîteva din cele mai celebre cafenele din București, filosoful va dezvolta unul dintre cele mai monumentale discursuri din spiritualitatea românească și va construi – cu cele mai efemere elemente, cele ale biografiei sale proprii – unul dintre cele mei exemplare destine intelectuale. în tot acest timp, Petre Țuțea va da viață unui model al înțeleptului în Cetate, simultan, concurent și solidar totodată, celui dezvoltat de contemporanul și prietenul său, Constatin Noica, în ceea ce s-a numit “Școala de la Păltiniș“.
             “Cît îl privește pe Petre Țuțea – scrie unul dintre cei mai apropiați prieteni din acești ultimi ani ai filosofului, Ion Papuc - el filosofa, oricît de mult făcea apel la cărți, și făcea, el filosofa după viață, în contact cu viața, provocat mereu de viață. Aceasta îl interesa, în mod preponderent, dacă nu chiar exclusiv, viața colectivităților umane cărora aparținea, și ale căror norme vroia să le stabilească, deducîndu-le sau elaborîndu-le pentru a le impune apoi.”
             “Ce poate fi mai semnificativ în acest sens – notează mai departe Ion Papuc - decît faptul că îndată ce iese din închisoare se dedică, cu un înspăimîntat sentiment al urgenței naționale, se dedică elaborării unui Proiect de reformă economică a țării, pe care-l și transmite imediat șefului de atunci al statului (Nicolae Ceaușescu, n.n.), convins că va contribui în acest fel, că trebuie să-și aducă contribuția proprie la salvarea dezastruoasei economii naționale.”
              Acest fapt filosofic – în înțelesul pe care l-am evocat la începutul intervenției – se petrecea în 1965. Avînd în vedere semnificațiile lui politice, conjunctural accentuate, data la care Petre Țuțea înaintează conducerii României comuniste Proiectul de Tratat are o importanță aparte. “Primăvara de la Praga” încă nu se declanșase, iat dictatorul de atunci al țării nu jucase încă celebra “scenă a balconului” care avea să păcălească buna credință a multor intelctuali de valoare din România – și nu numai – după august 1968. Singurul “răspuns” pe care regimul l-a dat inițiativei filosofului a fost suspendarea dreptului de a mai publica în presa vremii (apucase să semneze cîteva eseuri în revista Familia din Oradea). în felul acesta, un Proiect de recostrucție pe principii filosofice a “întregului național“, considerat în perspectivă cosmică, deși ar fi putut fi confiscat de discursul oficial, din ce în ce mai agresiv – și mai fals, totodată – naționalist, s-a transformat într-un sublim gest de împotrivire la “viitorul unic, luminos și ireversibil” pe care planificatorii “comunismului inevitabil victorios” îl pregăteau în retortele K.G.B.-iste de la Moskova.
              Textul  Proiectului de Tratat  (publicat în 1992 la Editurile Pronto, din Brașov și a Uniunii Scriitorilor din Chișinău sub îngrijirea și prefațat de filosoful Aurel Ion Brumaru) dezvăluie un gînditor politic original, ambiționînd sinteze monumentale, preocupat de găsirea unor soluții alternative la problemele lumii în care trăiește.
              “Politicește – și cităm acum din Prefața semnată de Aurel Ion Brumaru  – Petre Țuțea e un conservator (…). La tinerii ce-l înconjurau, comparîndu-i cu cei îmbătrîniți în politichie și felurite rele, el aprecia nota conservatoare: e ceva miraculos cum o identificase la aceștia încă înainte cu două decenii: revoluția din Decembrie 1989, a tinerilor, confirmîndu-i în acest sens intuiția. Despre conservatorism ca atitudine politică, Petre Țuțea avea să spună, într-o convorbire cu un publicist cunoscut, acestea: Conservatorii mari nu sunt reacționari pentru că au de partea lor legile eterne ale lui Dumnezeu.”.             Această scurtă caracterizare dezvăluie una din sursele “de fundal” ale gîndirii filosofului român, și anume una care nu putea să nu-l așeze pe poziții de ostilitate în raport cu un regim care își făcea un titlu de glorie din ateismul său agresiv: este vorba de fundamentarea creștină a vieții și operei sale. Această fundamentare (expusă explicit într-o altă lucrare apărută și ea postum: Reflecții religioase asupra cunoașterii) ordonează axiologic și orizontul Proiectului de Tratat. Constrîns de un context în care “convenția culturală” și “contractul social” nu îi erau deloc favorabile, Petre Țuțea își începe Proiectul pe baza “principiilor cooperatiste” – principii desprinse din istoria economică universală, așa cum au fost ele ilustrate în istoria ideilor, instituțiilor și faptelor economice. Dar, nemulțumit de sugestia eufemistică a termenului “cooperație”, apelează imediat la un sinonim cu reală vocație științifică, sinergia : “Pentru ca să putem cuprinde sistemele economice și faptele economice înregistrate de istorie a trebuit să depășim punctul de vedere cooperatist, așa cum a fost formulat în sistemul cooperatist cunoscut în istorie, și să întrebuințăm conceptul filosofiei, care poate fi împins pînă la proporții cosmice. în acest sens sinergetic, cooperația poate cuprinde toate sistemele economice și faptele economice, ca depășind punctul de vedere al oricărui sistem economic. Coexistența și cooperarea sunt esența ordinii umane.” Conceptul de sinergie este împrumutat de Petre Țuțea de la Lester Ward, care l-a lansat în 1903 în lucrarea Sociologia pură, și are valoare de principiu universal: aceeași sinergie (=cooperare, conlucrarea diferitelor energii sau potențe pentru o prestație unică) “creează sisteme de aștri, sinteze chimice și organice, și tot ea plăsmuiește și asociațiile umane.” Sinergetismul are prin atributele lui specifice vocația unui modus vivendi. Că acesta poate fi altul decît cel comunist, filosoful român nu spune, mai mult ca sigur din prudență. O prudență nu atît pentru soarta persoanei sale, pentru că idealul său moral era acela al Sfîntului creștin. Cît mai ales pentru soarta Proiectului său, gîndit a fi dezvoltat în nu mai puțin de opt volume! Dar, “traducînd” (și avem convingerea că nu trădăm prin aceasta spiritul textului) enunțul de mai sus în termenii contextuali, ai vieții și operei filosofului, putem fi de acord că liberalismul, democrația și creștinismul sunt convocate la acest “banchet” al spiritului. Ele pot fi întrezărite printr-o “fereastră” pe care filosoful însuși o deschide în discursul său: “Conceptul economic al cooperației, așa cum se desprinde din istorie (…) oferă un punct de vedere prea strîmt. Conceptul sinergiei, care se întinde la dimensiuni cosmice, este prea vast și întinderea aplicațiunii lui depășește limitele științei economice.”
             în acest “interval” trebuie căutată îMPOTRIVIREA lui Petre Țuțea: între constrîngerea accidentală, conjuncturală și libertatea ca atribut fundamental, universal al omului și al comunităților create de el. Curajul lui constă în încercarea de a oferi un model alternativ colectivității din care făcea parte. în anul de grație 1965 un asemenea gest nu putea fi considerat decît, în cel mai bun caz, o utopie și, în cel mai rău caz, o erezie.
              Poate părea paradoxal ca un gînditor dogmatic (folosim dogma în sensul teologic al termenului, de adevăr revelat ce oferă omului libertate și certitudine) se împotrivește celei mai “dogmatice” filosofii din istoria gîndirii universale. Ne aflăm însă în culturi diferite: în vreme ce filosofia materialist-dialectică și științifică nu poate genera decît un “comunism încremenit în proiect”, raționalismul dogmatic creștin secretă permanent PROIECTE vii, dinamice ale comunității umane.
               Opera lui Petre Țuțea este mai ales una de mărturisitor. Așa fiind, ea este, pe tot cuprinsul ei, încărcată afectiv. Este, altfel spus, pasiona(n)tă. Dar – cum însuși notează chiar în Proiectul de Tratat - “Pasiunile nu dereglează sufletul omenesc cînd sunt stăpînite de rațiune”. Tot astfel – am îndrazni să spunem – “naționalismul integral” al lui Petre Țuțea nu poate “deregla” spiritul european atîta timp cît se fundamentează pe valorile lui constitutive: creștinism și democrație.
    Vasile Gogea
    (Reprodus cu acordul autorului, acest text reprezintă transcrierea intervenției lui Vasile Gogea la conferința internațională cu tema “Illegale philosophische Tendenzen in der Landern des ehemagilen sowjetischen Blocks wahrend der letzen Jahrzehnten“, care s-a ținut în 1993 la Kossuth University, Department of philosophy, Debrecen, Ungaria și a fost publicat mai întîi în revista Vatra, nr.7/1993, fiind inclus în volumul Pariul cu legenda sau viața lui Petre Țuțea așa cum a fost ea, apărut în 1995 la Editura Athena și semnat de Aurel Ion Brumaru.)

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 1.26 Seconds