Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 111 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    In epicentru: Magda URSACHE . Capusile editoriale (I) Ofuri si editori
    Scris la Tuesday, January 18 @ 19:57:58 CET de catre asymetria
    Lecturi critice Scriitorul e un extraneu, om singur într-un anumit spațiu, pe o boabă de piper, într-un labirint, la zid chiar. Când iese din lumea de hârtie, se gândește la interesul operei, nu la al său. Și pentru că nu-i place tihna, e fără tihnă, trece repede la scrierea altei cărți. își oxigenează existența scriind (Serge Dubrovsky). De vindecat, se vindecă tot prin tratament fabulatoriu. Balzac, pe moarte, și-a chemat doctorul pe care-l inventase, pe cel ficționat de el însuși.

    Magda URSACHE
    Căpușile editoriale (I) Ofuri și editori
    Sug din autor fără să facă nimic bun pentru el. Au apărut, postdecembrist, cu miile: edituri de apartament, de dormitor, ca să nu spun de WC. Unele, cu nume fălos, precum, în Iași, Casa Editorială Demiurg.
    Mi-am spus, descoperindu-le impostura, că editorul, ca și pasărea, pre limba sa piere. Numai că acești tipăritori, că editori nu-i pot numi, au făcut un rău enorm culturii românești. Li se datorează o industrie a cărții scrise de grafomani și de plagiatori, dar și mirungerea fitecui ca scriitor. Doar suntem în etapa „democratizării literaturii”, ca și cum toți cei tipăriți ar fi egali. Gunoaiele cărcălicilor, nu de mâna a doua, ci de nici o mână, încarcă rafturile librăriilor, de nu mai poți găsi ce vrei decât după lungi investigații. Și ce simplu ar fi dacă librarii ar plăti ce-ar comanda ei înșiși, în întregime. Ar fi mai atenți cu ce le intră spre vânzare.
    Spre nenorocul acestei culturi, s-a regândit complet nepotrivit sistemul de editare și de difuzare, conform „tacticii occidentalizării”, ca să-l citez pe Zinoviev. în tactica asta intră „contaminarea populației cu viciile societății occidentale, care sunt înfățișate ca virtuți, ca manifestări ale libertății persoanei”. Colonizarea culturală a început cu invazia camioanelor cu ajutoare în cărți, majoritar rebuturi. „Comerțul de subțire” (de carte) a devenit afacere de tarabă. Editologia nu mai e serviciu național. Pentru tipărirea cărților importante, dar greu vandabile se înhață sponsorizări grele, însă volumele sunt anemic difuzate, spre deloc. După Opere alese, „alese” inchizitorial-proletcultist de Leonte Răutu, și croșetele duliștilor, clasicii și, lângă ei, scriitorii români contemporani pendulează între cenzură economică și haos. Bașca haosul ortografic. Jumătate de Românie literară a rămas pe stilul ortografiei legiferate în '53, cu modificările din '65, jumătate urmează legea nouă, în vigoare de la 1 ianuarie '94, ceea ce e fatal pentru o ediție serioasă de autor. Navetăm între dulism și dualism ortografic. Am ajuns să importăm hârtie scumpă din Italia ori Austria, produsă loco și s-o tocăm cu de toate pentru tonți.
    Editarea în afara statului are hibe multe, pe care miniștrii Culturii (dacă am numărat bine, 14 în 21 de ani: Pleșu, Spiess, Golu, Sorescu, Sălcudeanu, Maior, Zanc, Mărgineanu, Caramitru, Theodorescu, Muscă, Iorgulescu, Paleologu), nu s-au prea străduit să le rezolve. Vina fiind una colectivă, responsabilitățile rămân neasumate. E rândul lui Kelemen Hunor să-și aplice strategia, clarvăzător și coerent. Pentru că o carte (ori o revistă) nedistribuită nu există. Bibliotecile cam strâmbă din nas când le oferi volume gratis, că n-au spațiu de depozitare. Multe s-au și desființat, aruncându-și fondul de carte direct în stradă. Depozit legal? Poveste! Toate astea s-au răs-spus, dar se face ceva ca să se schimbe în bine situația? La noi, e putred mărul editorial.
    A, se decretează Ziua Culturii Române! De ce nu ora, minutul, secundița? Când au apărut editurile private, m-am bucurat. Cum să nu fi salutat apariția lor, când le credeam menite a lega firul cu marea tradiție a timpului interbelic? Cu atât mai mult cu cât cenzura ceaușie ajunsese la forme aberante. Un editor radical-socialist i-a cerut lui Petru Ursache să introducă un motto din Ceaușescu la cartea lui, T. Maiorescu – esteticianul. Autorul, nefiind slab de înger, a refuzat: „Doar dacă îmi arăți unde a scris tovarășu’ despre Maiorescu”.
    Am crezut că am scăpat, în fine, de amânările editoriale care îți încetinesc ritmul, te descurajează. N-a fost așa, dimpotrivă, m-am confruntat cu multe „fapte antieditoriale”, cum le spune Aura Christi. M-am vrut freelancer writer, fără o editură a mea; am croit planuri pentru altele, necesare atestării; aplicate, ar fi scos bani din cărți bune (acroșante, citite clandestin sub Ceaușescu), nu din maculatură. N-am ținut cont de faptul că editorii de vocație (ca Rosetti) sunt rari și că, după mareea roșie a Editurii politice, exista pericolul să fim înecați de altă maree: a literaturii de consum.
    USR n-ar trebui să-i ajute pe autorii escrocați de editori? Aceiași editori care nu plătesc timbrul literar sau nu le pasă de copy-right. La Adunarea Generală din '90 s-a cerut (și s-a obținut) totala „autonomie economică” (v. „România literară” din 26 aprilie, '90). Cu alte cuvinte, descurcă-te, scriitorule! E chestiune personală și numai personală să fii publicat, citit, chiar receptat-evaluat. Trebuie să reziști la lupta de piață. Fie, e democrație! Competiția e benefică, stimulează performanța, numai că atâtea cărți mediocre, chiar proaste, bine mediatizate ocupă primele locuri în topul vânzărilor.
    Acum văd mai mult răul decât binele acestui Babel editorial. Selecția n-a mai funcționat, subliteratura a câștigat cursa; alergătorii de maraton n-au făcut față celor de 100 metri stil plat. Scriitura înaltă a intrat într-un nemeritat con de umbră, pe motiv că succes are lectura PC sedatif, ca să nu-i spun laxativ, tip Loredana Groza. Știți care: cantatricea larg paparazzată care a scris o carte de „monoloage” cu sine... înșivă. Convins că Volga trece prin Chișinău, când a fost corectată de intervievator, a răspuns cu candoare: „Aaa, nu mai trece?” Și-mi amintesc de altă dansatoare erotică, Ana Maria Ferentz, adusă în platoul unei Antene. De ce? De fitze! Fata se apucase de scris-pictat, fără feed-back. Un pictor preferat? N-avea. Marele Gatsby? Nu, n-a citit. Atrasă de riturile erotice și de magia virilității, îi plăcuse, însă, opera prozatoarei Zully Mustafa, Nopți orientale, pentru că autoarea era personaj, așadar nara tel-quel. Ei da, Ana Maria avea și două cărți preferate, dacă se gândea mai adânc, Codul lui Dan Brown și Cum să fii o lady. „Am câștigat întâi 20 de milioane ca librăreasă (oare ce salariu a avut, ca librar, la Cartea Românească, Mircea Nedelciu? – nota mea, Magda U.) la Sibiu, la Cărturești”. Cu care ocazie, îl citise și pe Cărturescu.
    Deții un loc pe „sticlă”, o penetrezi, ai succes literar, cum o demonstrează suveranitatea televiziunii asupra hârtiei scrise. A lui homo videns, mai exact a femeii videns. Curând, o vom vedea pe Gina Pistol, vedeta revelionului 2011, făcându-ne cu ochiul de pe o copertă de roman. Sofia Vicoveanca scrie poezie și o recită pe scene, în loc să rămână la cântările în opinci preistorice. Și cine credeți că ocupă prim loc la noutăți editoriale, în librăriile Diverta? Creatorul de chiloți Botezatu (observați invazia verbului a crea: avem creatori de lenjerie, de pantofi, de tunsori...). Pedeapsa lui Bote este „excepționalismul” său. Și câte accese de entuziasm pentru veleitari și pentru amatorismele lor rimate ori ba, pentru confesiunile genitale nu se aud în media. Că nu-ți rămâne decât să repeți lamento-ul lui Cristian Neagu din „Dunărea de Jos”: „Vai cultură cin’ te face!/ Vai cultură cin’ te scrie!”.
    Am avut naivitatea să cred că o carte bună e bună indiferent de tiparnița care o scoate la lumină. Numai că a te adresa unui SRL de apartament e ca jocul la roata norocului. Editurile mici și incompetente îți pot distruge truda de câțiva ani. Și nici după un șir de of-uri editoriale nu m-am învățat minte. Ce-i drept, acești „demiurgi” vicleni, acești editori improvizați atrag în capcanele lor, în înșelătoriile lor și se pricep la orice: informatică și paranormal, beletristică și teozofie, manuale de văruit și de sexologie, dicționare de vise și reiki, sosuri și zodiace, Eufrat și castraveți, ca să citez asocierea năstrușnică a lui Topârceanu. Contează pe faptul că, după ce pune punct final unei cărți, autorul este foarte vulnerabil: epuizat psihic, ca să nu mai vorbim de uzura fizică (mi-am schimbat dioptriile după fiecare ediție).
    Scriitorul e un extraneu, om singur într-un anumit spațiu, pe o boabă de piper, într-un labirint, la zid chiar. Când iese din lumea de hârtie, se gândește la interesul operei, nu la al său. Și pentru că nu-i place tihna, e fără tihnă, trece repede la scrierea altei cărți. își oxigenează existența scriind (Serge Dubrovsky). De vindecat, se vindecă tot prin tratament fabulatoriu. Balzac, pe moarte, și-a chemat doctorul pe care-l inventase, pe cel ficționat de el însuși.
    De această imunitate scăzută profită sereliști, puși să te treacă strada spre print. Numai ce semnezi învoiala și încep mașinațiunile editoriale care-ți anulează munca. Să te ferească Dumnezeu de „dragostea moldavă” a directoarei Casei editoriale Demiurg, Alexandrina Ioniță. Te asurzește cu vuvuzeala complementardă, cu laudele despre rețeaua ei de difuzare, despre profesionalismul propriu. îți promite că n-ai să vezi „rânduri spânzurate”, nici alte greșeli de tipărire. Bazne, desigur. După încheierea contractului, încep pe dată văicărelile: că i-a scumpit hârtia și librăria, că au năpădit-o retururile, plus toate necazurile de familie. E strategia mică a negustoresei mărunte, cu tot alaiul ei sonor. în preludiu, își exprimă maxima prețuire (și-mi transmite ce simte prin interjecții scrise pe marginea preprintului), ca apoi să treacă la dubii: Cine mai citește azi? Ea, în nici un caz. Și câți editori de această factură nu fac parte din categoria necititorilor, fiind convinși că nu a scrie o carte e greu, ci a o citi. Ținem aproape de incultură, iar imbecilitatea agresivă se felicită că nu citește, că n-are habar, că disprețuiește cartea... Să nu-mi spuneți că Alcalay – anticar, librar, editor ori frații Șaraga erau o leacă analfabeți. Cu siguran

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.98 Seconds