|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 48 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Fulgurații: Daniela Gîfu. Zamislita sub zodia lui Eminescu Scris la Tuesday, January 18 @ 18:49:21 CET de catre asymetria |
Parcă a fost ieri. Dragul de lectură a venit cu dragul de ascultare. Iernile erau foarte grele pe vremea copilăriei mele. Ierni siberiene. La gura sobei, înainte de închinăciune, bunica îmi citea două-trei poeme de Mihai Eminescu. Daniela Gîfu Zămislită sub zodia lui Eminescu… Parcă a fost ieri. Dragul de lectură a venit cu dragul de ascultare. Iernile erau foarte grele pe vremea copilăriei mele. Ierni siberiene. La gura sobei, înainte de închinăciune, bunica îmi citea două-trei poeme de Mihai Eminescu. Până de curând, când pășirea ei în lumea edenică a venit grabnic și cu zeci de regrete din partea-mi, în casa bunicilor mei exista pe grindă acel volum magic cu versuri de Eminescu, având paginile picurate cu ceară, ca Biblia. De-atunci, în lăuntrul meu s-a declanșat de-a pururi vulcanul bucolic. Cine se contopește cu Eminescu devine un sensibil dăruitor, conferindu-i sufletului său o puritate aparte. Revin nostalgic, năzuind la armonia familială, odinioară strânsă lângă un brad ornat într-o odaie sărăcăcioasă, dar, an de an, atent primenită. De ceva vreme încoace, în fiecare an, între 10 și 15 ianuarie, după ce-mi pregătesc straiele de sărbătoare (ziua mea de naștere e ca un preludiu festiv înaintea cinstirii legendarului nostru poet, Mihai Eminescu) ascult obsesiv melodia Eminescu : Acum am și eu pe lume parte : Pot îmbrățișa măiastra-ți carte,/ Știu că frate-mi ești și mi-ești părinte,/ Acum nimeni nu mă poate minte./ Bine ai venit în casa noastră,/ Neamule, tu floarea mea albastră/Eminescu. - interpretată inegalabil de cei chemați să încânte Cerul, soții Teodorovici. S-au împlinit 161 de ani de la nașterea lui Eminescu. Atunci, la 15 ianuarie, s-a născut nu numai un Om, ci s-a născut un vis, un meteor din alte lumi. O apariție inegalabilă în literatura română. Revin mereu altfel la Eminescu. Ceea ce sunt îi datorez. Copilăria - Unde ești, copilărie,/ Cu pădurea ta cu tot ? – (O, rămâi !), adolescența - Căci născută ești, copilă,/ Din nevrednică iubire - (Făt-Frumos din Tei), tinerețea - Gât și umere frumoase,/ Sânuri albe și rotunde - (Pajul Cupidon) și acum…, perspectiva unui trecut nu foarte îndepărtat sau poate prea îndepărtat… - Și mi-i ciudă cum de vremea/Să mai treacă se îndură - (Singurătate). Și, cu toate acestea, Eminescu este tot atât de viu în mine ca și până acum. Ba nu, este parcă și mai viu, pentru că în etapele anterioare periplului meu lumesc, abia am cutezat să-l tălmăcesc, aplecându-mă mai mult în cotiturile amărâtoare și, Slavă Cerului !, pasagere ale vieții. Geniul de factură cosmică Eminescu, care a elaborat ca nimeni altul un îndreptar inițiatic, grație căruia poetul se impune posterității cu strălucire, m-a impresionat cel mai mult. Ideile nemuritoare, indiferent în ce bătăi de lumini ne apar, continuă să-și păstreze forța lor tămăduitoare. Inițierea nu-i accesibilă oricui. La ea, ca și la La Steaua „e o cale atât de lungă” încât se ajunge cu efort, dăruire, insistență. Rareori există o conștientă asumare a stadiului presupus de ea. Dacă ești predominat de minte nu te poți contopi nicicând cu obiectul căutării. Dacă inima te petrece în viață vei reuși să miști Cerul. Inițiaticul presupune, întotdeauna, o conștiință în puterile căreia stă armonizarea părților cu întregul, din suma cu vaste implicații generalizatoare. Omul care posedă o astfel de însușire pare să aibă o perspectivă demiurgică, de unde îmbrățișează o mereu reînnoită „dincolo de zare” – atracție și drum în același timp. Când Eminescu afirmă : Trecut și viitor e în sufletul meu ca pădurea, într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. (Sărmanul Dionis) realizează starea de magie a oricărui vizionarism întregitor de fire. în orice construcție de anvergură cosmico-inițiatică, un rol esențial are concepția autorului asupra iubirii. Eminescu e unul dintre puținii care ating altitudinile unei viziuni a completitudinii ființiale. Nu mi-am propus să fac o incursiune prin viața lui Eminescu, cuvântul îi aparține acestuia ca nimeni altuia. în poeziile sale iubirea e de cele mai multe ori fericită, ici colo tonuri de învinuire și de împăcare, e mai degrabă o poezie de beatitudine… O singură poezie este profund elegiacă, Departe de tine, și se cadrează întristător pe trăirile ființei care o descoperă. Aceste trăiri se cheamă una pe alta în stihurile sale, asemenea unor ode închinate iubirii. E o cutezanță să încerci să te conectezi la realitatea care l-a inspirat pe Eminescu. A iubit ființa și nu amorul, un lung prilej pentru durere (Ce e amorul ?), cum ar tinde să creadă ignorantul om al zilelor noastre. Vaietul e preschimbat de poet în nepieritoare versuri, viața sa întreagă este un rug sortit să răspândească întru eternitate cea mai întremătoare dintre lumini, lumina sufletească. Minunea s-a săvârșit : Eminescu nu va muri niciodată, fiindcă a învins moartea. Când spune Universul fără margini e în degetul său mic (Scrisoarea I) - în fața ochilor noștri ne apare poetul însuși care pare că nimic din ceea ce este cosmic nu-i este străin. în felul său, Eminescu însuși este Omul deasupra căruia Dumnezeu a lăsat să cadă nenumărate și tainice haruri. Aspirând să-l cunoști temeinic vei afla calea de a-ți descoperi sinele în cel mai inspirat mod cu putință, cel de Om-eternitate. Clipele cu Eminescu încep să mă înțelepțească, dar îmbătrânesc odată cu mine. Doar el rămâne eternul confident al unui suflet ce încă mai cutează să se caute prin vremi și lumi… Dar, dacă nu-l aveam pe Eminescu, cui mă destăinuiam ? Alung repede întunecata-mi interogare și mă reped în brațele aceluiași prieten : volumul de versuri de Mihai Eminescu de pe grinda casei bunicilor mei… Versuri din poezia Eminescu scrisă de neasemuitul poet basarabean, Grigore Vieru. Ion și Doina Aldea-Teodorovici au fost cei care au cântat după 1989 despre Eminescu (domnul Eminescu - cum îl numeau ei) și astfel l-au reintrodus în cultura basarabeană ca pe o comoară pierdută și regăsită. Garabet, IBRĂILEANU, Studii literare, Ed. Junimea, Iași, 1986, p. 85 |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |