Who's Online
Exista in mod curent, 52 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Legislatie: Ioan Rosca. Pensiile românilor au fost deturnate
Scris la Wednesday, August 11 @ 12:00:25 CEST de catre asymetria |
Sa privim atent motivul invocat des pentru agresarea fondului de pensii: nu mai sint bani la buget pentru a suplimenta acest fond - falimentar. Aflam de la explicatorii de serviciu ca s-au terminat banii depusi de pensionarii romani, ca nu sint suficiente nici contributiile actualilor salariati, incit statul, in marinimia lui - trebuie sa acopere restul. Dar e acum in criza - nu mai poate. Totul e fals in aceasta teza. Sa o luam pe rind. A existat in Romania un fond de pensii bine separat de alte conturi ale statului? A depus si pastrat statul comunist sumele cuvenite in acest fond? Am vazut deja ce soarta au avut cistigurile CAP, sau prelevarile implicite din anumite salarii. Dar macar banii depusi explicit in fondul de pensii, principal sau suplimentar (sume depuse la CEC, conform legii) au fost gestionati prin mijloace firesti? A platit regimul comunist pensiile cuvenite fostilor salariati ai regimului "exploatator" rasturnat in 1944 (majoritatea contributorilor avuti fiind exterminati prin puscarii)? Oare primii beneficiari ai fondului de pensii (atunci cind a intrat in functie sistemul) au fost platiti doar dupa ce au trecut anii necesari acumularii depunerilor, sau statul a creditat sistemul in primele decenii, incit sa aiba acum o creanta - acoperita perpetuu de noii contribuabili? Nimeni nu explica elocvent cum s-a ajuns ca sumele depuse de generatia X sa nu mai fie disponibile, ci sa trebuiasca acoperite de generatia curenta (X+40).
Dupa 20 de ani, Romania culege roadele
Tranzitiei– Pensii deturnate -(cap-III-)-Ioan Rosca
Sa privim atent motivul invocat des pentru agresarea fondului de
pensii: nu mai sint bani la buget pentru a suplimenta acest fond -
falimentar.
Aflam de la explicatorii de serviciu ca s-au terminat banii depusi de
pensionarii romani, ca nu sint suficiente nici contributiile actualilor
salariati, incit statul, in marinimia lui - trebuie sa acopere restul.
Dar e acum in criza - nu mai poate.
Totul e fals in aceasta teza.
Sa o luam pe rind.
A existat in Romania un fond de pensii bine
separat de alte conturi ale statului? A depus si pastrat statul comunist
sumele cuvenite in acest fond?
Am vazut deja ce soarta au avut cistigurile CAP, sau prelevarile
implicite din anumite salarii. Dar macar banii depusi explicit in fondul
de pensii, principal sau suplimentar (sume depuse la CEC, conform
legii) au fost gestionati prin mijloace firesti?
A platit regimul comunist pensiile cuvenite fostilor salariati ai
regimului "exploatator" rasturnat in 1944 (majoritatea contributorilor
avuti fiind exterminati prin puscarii)? Oare primii beneficiari ai
fondului de pensii (atunci cind a intrat in functie sistemul) au fost
platiti doar dupa ce au trecut anii necesari acumularii depunerilor, sau
statul a creditat sistemul in primele decenii, incit sa aiba acum o
creanta - acoperita perpetuu de noii contribuabili?
Nimeni nu explica elocvent cum s-a ajuns ca sumele depuse de
generatia X sa nu mai fie disponibile, ci sa trebuiasca acoperite de
generatia curenta (X+40).
De ce ar fi gol fondul nealimentat de salariatii actuali in fiecare
luna? Unde sint banii depusi de actualii pensionari? Cum pot fi ei
deposedati de proprietatea capitalizata, dincolo de justificarile
nepertinente privind discrepantele statistice intre generatii?
Aceste intrebari generale privind gestiunea longitudinala a
fondurilor de pensii pot fi puse oricarui sistem public. Sa vorbim mai
concret de echilibrul fondului de pensii romanesc.
Se stie foarte bine (cel putin in cercurile informate) ca statul
roman comunist (si se pare - si post-comunist) nu s-a multumit sa
ciupeasca fondul la sursa (deturnind in alte directii sume ce se
cuveneau capitalizate ca pensii) ci si-a bagat trompa si in banii depusi
explicit.
A sifonat fondul de multe ori si consistent. Nu are acum de platit
pensionarilor creanta, cu dobinda? Sau poporul roman este un creditor
inferior, fata de bancile straine? (Azi, cind statul taietor de pensii
ar putea macar considera reducerea simultana de 25% a salariilor ca bani
varsati in contul de pensii, un fel de avans/sporire a cotei, el nu ia
in consideratie decit imprumuturi spre banci straine, pilotate de FMI-
fapt aprobat fara cricnire de "expertii finaciari" de serviciu).
De ce petinde statul, care s-a "împrumutat" de la pensionari, ca
face cadouri returnind partial banii, varsind cite ceva intr-un fond
devalizat de el de-a lungul anilor? Avem dreptul la o contabilitate
globala, publica si lamuritoare a acestui fond?
Multi am fi capabili sa urmarim/verificam aceste socoteli - probabil
tocmai acesta e pericolul. Am putea masura de exemplu efectul
Tranzitiei, care a dus la destramarea economiei nationale, la disparitia
intreprinderilor si locurilor de munca, la transformarea romanilor in
sclavi ieftini slugarind prin lume.
Incit acum, 3 milioane de salariati trebuie sa sustina 5 milioane de
pensionari… Dar unde e restul contributorilor potentiali? Cine si cum a
umplut SUA, Canada, etc. cu profesionisti formati in Romania, cine a
alimentat Spania, Italia, etc. cu mina de lucru ieftina romaneasca-
oameni care nu mai contribuie azi la fondul de pensii?
Daca acesti pribegi se vor intoarce in final (storsi de munca) - vor
avea pensie completa? Cum va functiona exact sistemul de compensare
intre tari, avem garantii ca acordurile internationale nu ne
dezavantajeaza? Daca in viitor vor exista 6 milioane de lucratori (noua
generatie, ramasa in tara), care vor avea de sustinut numai 3 milioane
de pensionari (lucratorii contribuabili de azi), nu inseamna ca situatia
se va rasturna, deci ca statul roman nu are - in longitudine- criza de
care face caz?
Daca emigrarea in masa e o problema, de ce este amplificata prin
politici economice descurajatoare si incurajata propagandistic? E greu
de inteles ca un om care beneficiaza de suport social primii 20 de ani
si petrece apoi partea productiva a vietii in strainatate, este o
pierdere pentru buget, ca se intoarce sau nu - in final?
Ca alungarea inteligentei (demarata in forta in 1990) a condus tara
la faliment? E greu de observat ca sistemul educational isi pierde
sensul (rentabilitatea) daca nu poate duce - in cazul reusitelor - decit
la pregatirea unor specialisti facuti cadou altora? Ca sistemul de
sanatate devine rentabil daca ucide?
Pentru cine lucreaza parlamentarii si guvernele "romanesti"?
Pentru populatia "reprezentata", sau ca agenti ai unor interese mafiote
sau straine? S-a reluat comertul cu sclavi si Romania nu vrea sa piarda
cursa? Mai trebuie sa treaca 20 de ani ca intelectualii romani de
tranzitie sa capete curajul/interesul denuntarii neocolonialismului?
De atita lauda a imperialismului triumfator (realizata cu reflexele
vechii laude ale socialismului victorios) "banalistii" romani, cu gura
inca plina de fierul vechi al economiei "comuniste" - pe care o doreau
rasa din temelii in 1990 - nu reusesc sa observe ca si aservirea țării
dezechilibreaza fondul de pensii.Cit despre victimele de azi, sustinatorii pacaliti ai FSN, care
pretindea apararea interselor socio-economice nationale, ei sint
pedepsiti pe masura credulitatii si egoismului de Om Nou de care au dat
dovada.
Dar cu aceasta, trecem la aspectul cel mai important pentru
patologia gestiunii pensiilor.
Bugetul real nu consta numai in combinatia taxe-cheltuieli
anuale ci cuprinde si contabilitatea proprietatilor exploatate de stat,
ca proprietati publice sau colective (vezi in acest sens problema CAFR -
http://en.wikipedia.org/wiki/Comprehensive_annual_financial_report
- care a produs in SUA un enorm scandal, cetatenii aflind ca
administratii ce se pretindeau falite- suprataxind sau imprumutindu-se
scump la banci - dispun in acelasi timp de resurse financiare masive,
nepercepute de public, bazate pe activele de stat valorificate -
nereflectate in buget ci doar in CAFR).
Problema contabilitatii duble este cruciala pentru statele
ex-comuniste. Principala metoda de pacalire a contribuabililor romani a
constat (vezi si exemplul desfiintarii CAP) in camuflarea capitalului
colectivitatii captive, existent in 1989. Nimeni nu a putut urmari
riguros diminuarea acestui capital, prin distrugere si instrainare, in
timp ce nivelul de trai scadea si tara se imprumuta.
Proprietatile statului roman ar fi putut fi asimilate unui fond
cumulat de pensii si gestionate ca atare. De la stat, acumularile
cuvenite romanilor au ajuns insa in buzunarele imbogatitilor tranzitiei
(daca nu au fost distruse negligent sau interesat).
Acesta e miezul ascuns al problemei pensiilor in Romania. Banii
cuveniti pensionarilor au fost acaparati de baronii tranzitiei, apoi
albiti in Romania sau scosi afara prin vinzarea ieftina catre straini a
activelor inhatate (si devalorizate).
Eludarea acestei realitati e dovada consensului politicienilor si
altor "intreprinzatori". Nu ne putem astepta ca posturile TV ale unui
Voiculescu sau Vintu, sau ca "razboinici ai luminii" de gen Becali sa
coreleze criza pensiilor cu analiza capitalului sustras "oamenilor
muncii" (doar Vadim face referiri justitiare - ca sa compromita
subiectul).
Dar "topul 300", chiar extins la toate napircile statului, nu
echilibreaza contabilitatea pensiei disparute. Ca sa poata puna mina pe
avutia publica, din lipsa de capital, pricepere si scrupule, rapitorii
post-decembristi s-au dedat si la distrugerea sistematica a economiei
(tintele acapararii, ramase functionale si corect evaluate, nu ar fi
putut fi achizitionate de securicomunistii cu fundul gol, sau de
finantatorii chemati in sprijinul lor de afara).
Putine voci au atras atentia asupra acestui pericol in 1990, cind
atentia majoritatii a fost deturnata spre fronturi de diversiune si
energiile s-au risipit jalnic in infruntarea cistigata de
Contrarevolutie.
Dar au existat si oameni care au spus tot ce trebuia. Constantin
Cojocaru a fost probabil cel mai consistent/consecvent dintre ei.
Rezumata extrem, teoria prezentata de el atunci publicului si
autoritatilor (a facut suficiente demersuri oficiale pentru a nu lasa
loc unui ulterior "nu am stiut") sunau astfel:
1. Pe linga bogatiile publice
ale tarii (resurse naturale, etc.) comunismul a cladit si capitalizat
avutie muncita -fortat- de populatie, proprietara in devalmasie
2. Acest bun colectiv (sustras
capitalului personal sau fondului normal de pensii) nu poate apartine
decit prizonierilor lagarului, care l-au creat
3. El trebuie impartit sub forma
de actiuni proprietarilor de drept, conform unei formule distributive
echitabile si faste pentru economie
4. Privatizarea rapida, necesara
evadarii din comunism nu se poate face altfel, pentru ca nu exista
capital lichid autohton suficient
5. Distributia echilibrata de
averi care va rezulta de aici este fasta, creind bazele unei societati
participative, cu clasa medie puternica (democratie economica)
6. Daca nu se face privatizarea
prin improprietarire cu actiuni, economia va fi distrusa, pentru a scade
valorile la limita posibilitatilor de cumparare a profitorilor
(operatie realizata cu sprijinul unor lideri ai intreprinderilor de
stat)
7. Se va provoca si o uriasa
inflatie -combinata cu mecanisme de absorbire a banilor populatiei -
scoasa astfel din cursa privatizarii
8. Privatizarile prin vinzare
vor fi necinstite, la preturi nefiresti, stabilite in cirdasie cu
"reprezentantii intereselor statului"
9. Vor profita de ocazie
speculatori straini fara scrupule, care vor obtine pe nimic bunurile
romanesti supravietuitoare, transformindu-ne intr-o neocolonie.
Toate acestea s-au
intimplat intocmai si ne-au adus aici. Dar de alde' Cojocaru nu prea s-a
vorbit in Romania, acesti 20 de ani…
Iata insa ca incapatinatul economist rebel recidiveaza si, de citeva
luni, intretine o campanie (mai ales prin emisiunea lui Barbu de la OTV)
in care cere reparatia partiala a nedreptatirii/jefuirii populatiei.
Tot rezumata la extrem, ideea lui de acum e urmatoarea:
1. E imposibil sa se mai repuna
in situatia initiala economia destructurata si intreprinderile
dezagregate - acest capital e iremediabil risipit
2. Este greu sa fie cercetate si
judecate, una cite una, distrugerile si privatizarile incorecte
3. Va fi dificil juridic sa fie
penalizate privatizarile aparent legale, facute pe preturi de nimic si
sa fie urmarite averile scoase in afara tarii
4. E nevoie de o interventie
urgenta in sprijinul populatiei pauperizate, lichidata fizic de saracie
5. In concluzie, se propune o
lege in zece puncte http://www.variantacojocaru.ro/ care sa opereze
imediat si eficace, taxind puternic avutiile facute in acesti 20 de ani
(mai apasat - cele nejustificate, ilicite) si impartind partea
recuperata contribuabililor jefuiti (sub forma unor fonduri individuale,
utilizabile exclusiv in proiecte de intreprinderi - eventual
asociative).
Celor mirati de asemenea idei "utopice", Cojocaru le prezinta
situatia macroeconomica, balanta cistigurilor realizate in Romania
atirnind (mult mai mult decit in alte tari europene) in favoarea
patronilor (in comparatie cu salariatii si pensionarii).
Majoritatea avutiei fiind aspirata masiv spre exteriorul unei
Romaniei colonizate comercial/finaciar/politic de catre securicomunistii
care ne-au alungat "ca sa nu vindem tara".
Efectul capitalismului rosu post-decembrist este transformarea
romanilor in sclavii intreprinzatorilor de afara, arendasii
securicomunisti imbogatiti peste noapte punindu-se la adapostul
aparentelor legaliste, integrarii in Europa si imparabilei globalizari.
Evident ca fiecare poate avea parerea sa despre propunerile
vechi si noi ale dlui Cojocaru - si le poate comenta oricum, dupa ce le
studiaza cu atentie. Unii vor sustine ca sint aberante, neavenite,
retrograde, comuniste, anarhiste, periculoase, populiste, etc.
Dar nimeni nu poate pretinde ca nu ar fi interesante, provocatoare la
discutii, mai ales in situatia actuala. Te-ai astepta deci ca, dupa ce
in fiecare zi, dl Barbu dialogheaza direct (prin telefon) ore intregi cu
telespectorii despre legea Cojocaru, ca de o cale de iesire din criza
creata de pauperizarea delictuala a romanilor, aceasta masiva aderare a
publicului sa fie pe larg reflectata si comentata in politica si in
media.
Ei bine… nu se poate!
Conspiratia asurzitoare a tacerii e atit de sfruntata, incit, desi nu se
discuta pe toate posturile decit despre iesirea din criza pensiilor,
despre milionul de semnaturi strins de OTV in sprijinul legii Cojocaru,
sau macar despre perspectiva sa privind cauza disparitiei pensiilor, nu
amintesc nimic nici analistii civici, nici jurnalistii, nici
politicienii - care au umplut ecranele.
Ceea ce anuleaza orice iluzie privind misiunile aservitei medii
romanesti, un instrument propagandistic ramas in mina uzurpatorilor
colorati politic variat, ca niste oua de pasti acoperind cu spoi acelasi
galbenus.
Cu oricita frenezie cauta
mercenarii ideologici, intelectualitatea bancara si "vectorii de opinie"
bine platiti cai de alimentare a bugetului si de reparare a
devalizatului fond de pensii, ei nu vad ca marile averi facute
fulgerator in Romania contin o parte din ce s-a jefuit cetatenilor
pensionati si deci ca singura cale justa de cirpire a bugetului ar fi
confiscarea (impozitarea puternica) a marilor averi (prezumabil
ilicite).
Nu e timp acum de astfel de cercetari si reparatii - se raspunde
ritos putinilor provocatori care strapung scutul mediatic.
Birfa economica cu pretentii de tehnicitate inunda constiintele, in
timp ce nimeni nu analizeaza matematic evolutia avutiei gestionate de
stat.
Se vorbeste in sfirsit de coruptie, de risipa dirijata catre
clientela politica, de administrare defectuoasa, de conflict de interese
in contracte cu statul, de marile salarii platite functionarilor din
intreprinderile/agentiile "autonome" (vezi exemplul modului cum e tocat
fondul "proprietatea" de administratorii sai) - dar amestecul de ura si
admiratie fata de "baietii destepti" care "se descurca" - nu deviaza
spre critica si contestarea frontala a intregului sistem.
Sintem doar indemnati sa urcam la putere PSD in locul PD, care a
inlocuit PD-PSD, care a dat jos PNL-PSD, care a urmat PSD care a urmat
ETC-urile create de FSN... Nu exista alternativa.
Nici un partid nu-si
propune cercetarea/combaterea jefuirii populatiei prin stat, devalizarea
genocidara a fondului de pensii. Nici unul nu doreste apararea
intereselor romanesti fata de aservirea economica externa prin mijloace
imperialist-comerciale si speculativ-financiare, nici unul nu vizeaza
cercetarea/combaterea cotropirii bancare a Romaniei (realizata dupa ce
bancile romanesti au fost aspirate de parazitii securicomunisti).
Toti arata mare
incredere/respect in expertii bancii nationale (giranti ai distrugerii
financiare a Romaniei), dirza hotarire de a nu speria camatarii si
speculatorii straini, de a vinde ieftin ce se mai poate vinde (de la
aurul lasat de romani la forta de munca ramasa in români), de a indatora
in veac pe urmasii urmasilor nostri, de a lichida rapid clasa
stinjenitoare a pensionarilor, de a elimina orice urma de socialitate ,
dezvoltind impetuos conditia umana agresiv-competitiva.
Un partid al celor
de jos, care sa faca fata pluri-partidului celor de sus (distribuit
stinga-centru-dreapta) nu poate apare, intr-o societate captiva politic.
|
Associated Topics
 |
|
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|