Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 30 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Ioan Rosca. Analiza problemei statutului partidelor
    Scris la Wednesday, July 07 @ 19:41:56 CEST de catre asymetria
    Societatea de mâine
    În condițiile în care se anunță apariția unui nou partid politic pe scena României, Partidul Poporului Român, proiectat de patronul OTV, Dan Diaconescu, care declară că va renunța la conducerea OTV pentru politică, trecînd mâna fiice sale, o analiză a modelului statutului unui partid poltic in statu nascendi este necesară. Colaboratorul nostru, Ioan Roșca ne oferă această analiză.
    Asymetria
    Analiza problemei statutului partidelor

    Ioan Rosca - cercetator interdisciplinar, presedinte CIVES

    Acest text rezulta dintr-o indelungata activitate de cercetare a conditiei politice a cetateanului, pornind de la studiul de caz al "tranzitiei" din Romania. El raspunde cererii de analiza a unui partid pe cale de infiintare, dar materialul va fi publicat pe Internet si poate fi folosit de orice formatiune care doreste sa-si rafineze statutul (fara a pune vreo stavila raspindirii ideilor, amintim doar ca atunci cind folosesc munca altora, persoanele civilizate precizeaza sursa). Scopul asociatiei CIVES fiind combaterea politicianismului, care submineaza puterea cetatenilor, transformindu-i in marionetele unei democratii aparente, cercetarea scruteaza carentele constatate in functionarea partidelor, investigind contributia pe care o pot avea prevederile statutare in diminuarea lor. Exemplul de statut prezentat in final -ca aplicatie a analizei - nu este decit o schita. Un partid care i-ar adopta spiritul ar trebui sa o completeze, inainte de inscrierea oficiala, sau dupa aceea, pe parcursul cresterii sale.





          Analiza problemei statutului partidelor

    Ioan Rosca - cercetator interdisciplinar, presedinte CIVES

      Nota: Acest text rezulta dintr-o indelungata activitate de cercetare a conditiei politice a cetateanului, pornind de la studiul de caz al "tranzitiei" din Romania. El raspunde cererii de analiza a unui partid pe cale de infiintare, dar materialul va fi publicat pe Internet si poate fi folosit de orice formatiune care doreste sa-si rafineze statutul (fara a pune vreo stavila raspindirii ideilor, amintim doar ca atunci cind folosesc munca altora, persoanele civilizate precizeaza sursa). Scopul asociatiei CIVES fiind combaterea politicianismului, care submineaza puterea cetatenilor, transformindu-i in marionetele unei democratii aparente, cercetarea scruteaza carentele constatate in functionarea partidelor, investigind contributia pe care o pot avea prevederile statutare in diminuarea lor. Exemplul de statut prezentat in final -ca aplicatie a analizei - nu este decit o schita. Un partid care i-ar adopta spiritul ar trebui sa o completeze, inainte de inscrierea oficiala, sau dupa aceea, pe parcursul cresterii sale. 

                     1. Partid politic sau politicianist ?

     Studiind multidinea statutelor partidelor existente - constatam marea lor asemanare. Pina la un punct, lucrul este firesc, avind in vedere similitudinea unor activitati pe care aceste statute le reglementeaza ( dar si raspindirea modelului cultural "copy/paste"-  care faciliteaza uniformizarea abordarilor si incadrarea in norme). De la un punct incolo, acest "mimetism" nu mai este acceptabil. Statutul trebuie sa arate CUM isi propune o formatiune sa realizeze "ce-ul" din programul sau si prin aceasta - releva viziunea cu care abordeaza problemele societatii. Sa determine echilibrul dintre disciplina si democratia interna, dintre pluralism si coerenta, realism si vizionarism, consecventa si adaptabilitate. Daca scopul corespunde mijloacelor, e firesc ca programe cu orientari si obiective radical diferite sa fie realizate prin activitati diferite, iar acestea au nevoi specifice de organizare. Nu pui la punct la fel o scoala, o formatie de jazz, o linie tehnologica, o mediere,  o echipa de redactie, o campanie - culturala, publicitara, sau militara, o lupta pentru emancipare sau o cura de domesticire. Absenta din statut a referirilor la organizarea unui tip de activitati tradeaza dezinteresul fata de ele.

    Bifurcarea principala vine de la alternativa: politica versus politicianism.  Una e sa vrei puterea-mijloc - ca sa realizezi un program si alta e sa propui un program-mijloc, ca sa iei puterea-scop (folosind-o apoi in intersul altor cercuri decit cele pe care pretinzi ca le reprezinti). Din pacate, ambele "misiuni" se vor declara (statutar) ca "politice", politicianismul nefiind recunoscut explicit - pentru ca nu poate opera decit sub camuflaj (in confuzie, prin manipulare). Distinctia se poate face urmarind activitatea reala, dar si observind normele de organizare. Bolnavul care nu se trateaza - e suspect. Formatiunea care chiar se teme de degenerari, comise la adapostul aperentelor, ia masuri structurale. Un partid politicianist nu are nici un interes sa-si impuna statutar controlul riguros al raportului dintre vorbe si fapte. In schimb, statutul unui partid anti- politicianist poate si trebuie sa contina instrumente de verificare a promisiunilor, forme de autocontrol, mecanisme de impiedicare a confiscarilor. Principalul drept al oricarui membru al unui  astfel de partid fiind de a nu fi mintit (sau folosit pentru manipulare) - iar statutul trebuie sa-i dea garantii in acest sens. Pentru a ajuta publicul sa discearna diferenta, partidul politic autentic trebuie sa recurga la o organizare interna  diferita de cea in spatele careia se poate ascunde politicianismul.

    Un partid care urmareste (in realitate) doar sa atraga membri si candidati, ca sa poata forma liste cu care sa participe la alegeri, in urma carora sa ocupe pozitii de pe care sa-si poata rasplati sustinatorii - va gasi satututele in circulatie foarte adecvate. Ele merg la obiect: cum devii membru, cum devii conducator, cum devii candidat.  Nefiind framintati de riscul pseudo-democratiei, promotorii unui astfel de statut nu vor usura verificarea raportului dintre reprezentati si reprezentanti, dintre promisiuni si realizari, ci vor miza pe instrumentele de cucerire, in ceata ambiguitatii optime,  a numarului maxim de votanti.  In schimb, partidul care se obliga sa inteleaga, sintetizeze si reprezinte aspiratiile unei categorii de alegatori, trebuie sa-si formuleze clar obiectivele, sa caute solutii concrete si sa intervina pentru realizarea acestora pe toate caile (ca militanti civici si nu numai ca legislatori, sau administratori alesi). Avind cu totul alte teluri reale -  are alte nevoi statutare. Nu-i va ajunge precizarea unei piramide de decizie si executie, care sa regleze participarea la batalia pentru cucerirea urnelor. Va trebui sa prevada mijloacele de verificare a reflectarii programului (misiunii) in sistemul proiectelor concretizante si apoi a fidelitatii cu care aceastea sint realizate - prin activitatea militantilor si a celor alesi (in parlament sau administratie) pe listele de candidati ai partidului. Sa asigure, prin mijloace concrete - de genul contractelor politice cu clauze precise - corelarea: program - activisti - alegatori - alesi , conformitatea dintre activitatea partidului si interesele sustinatorilor platformei sale, cruciala pentru o reprezentativitate reala. Sa clarifice si relatia cu expertii care lucreaza la formularea programului si gestiunea resurselor umane si materiale de care raspunde sectorul organizatoric.  Si in fine, sa arate cum se reglementeaza raporturile (colaborarile, sugestiile, contestatiile) intre marile compartimente ale sistemului: cel de conducere (care defineste misiunea, stabileste statutul, amorseaza dezvoltarea, mediaza conflictele, reprezinta partidul, etc.), cel de cercetare (care analizeaza problemele puse de program si elaboreaza proiectele-solutie), cel de actiune (care realizeaza proiectele prin activitate directa, propagarea mesajului, sau prin gasirea unor candidati corespunzatori) si cel de verificare a reprezentativitatii reale (adica a raportului dintre alegatori, alesi si programul partidului). Iata problemele statutare pe care trebuie sa le abordeze o formatiune realmente politica si implicit anti-politicianista. E nejustificat sa te opresti la jumatate de drum , atunci cind doresti cu adevarat emaciparea societatii.  Aparitia unor statute axate pe verificarea angajamentelor, pe linga faptul ca ar arata publicului ca se vrea adevar,  ar avea un caracater provocator-contagios (ar spori exigentele electoratului) - micsorind plaja de manevra a farsei politice.  

    2. Statut si program: primatul realitatii

    Faptul ca organizarea unui partid depinde de continutul programului, ne impiedica sa enuntam un statut generic, valabil pentru orice partid anti-politicianist si ne sileste sa formulam numai anumite orientari. Detaliile vor depinde de misiunea particulara urmarita de formatiunea respectiva. Ceea ce se cere unui partid onest (care nu face specula cu "sperante") este sa sa-si precizeze intentiile intr-un mod verificabil si realist, propunind drumuri ascendente, dar care pornesc de la evidentele realitatii. Partidul care apara interesele celor ce au acaparat puterea economica, va intari cuceririle (pozitiile) "cistigatorilor"- aratind ca sistemul merge "acceptabil" (pentru perdanti), promitind ameliorari progresive, daca se evita exploziile (rasturnarile) si facind concesii-supapa.  Supusii prin sistem sint indemnati la disciplina, in numele recompensei la care se poate astepta sluga sirguincioasa, din partea unor stapini care o pot folosi netulburat, eficace. In schimb, un partid reprezentind victimele "tranzitiei", va asuma un pronuntat rol combativ - la nevoie contestatar, semnalind criza profunda in care se afla tara, aparind interesele cetatenilor "mici", combatind patologia institutiilor confiscate de cercuri oculte. Lasind altora teritoriul ideologiilor, tezelor gratuite si propagandei demagogice, partidul justitiar nu va porni de la pretinse solutii ci de la gravele probleme cu care se confrunta societatea romaneasca, lovita de manevrele distructive a celor care au paralizat justitia, uzurpat institutiile statului, jefuit avutiile cetatenilor si compromis economia -  pentru a deturna izbucnirea antitotalitara din 1989.  La ora actuala, numitorul anormal de comun al atitor statute apare chiar de la nivelul scopurilor declarate. Toate partidele pretind puterea, ca sa faca bine societatii. Bunastare, libertate, demnitate, echitate, democratie, stat de drept, proprietate, cultura, etc. Aceste standardizate simboluri (sperante, promisiuni, teze) nu spun mare lucru si nu mai stirnesc incredere celor avizati (chiar daca sint diluate in ample litanii ideologice) - in lipsa elementelor de concretizare si verificare. Diferenta o face platforma care risca verificarea, prezentind proiectele concrete (legi, campanii publice, etc) propuse ca solutii alegatorilor, sustinute cu eforturi,  generatoare de raspunderi. Pentru a-si atrage, cunoaste, folosi si servi sustinatorii - un partid ne-politicianist trebuie sa-si exprime cit mai clar - in documentul care-i rezuma viziunea/misiunea - obtiunile de principiu si pozitia fata de marile probleme care framinta societatea. Doreste anchetarea distrugerii economiei si confiscarea averilor ilicite facute in timpul "tranzitiei", prefera "prescrierea" acestei crime socio-economice- sau propune o solutie de compromis? In ce masura considera necesara judecarea si repararea abuzurilor comunismului (si a ascunderii lor dupa 1990) si lustratia celor implicati in uzurparea statului, intre 1944 si 2009?  Incurajeaza democratia economica (a micii initiative, distributiei largi a participarii la viata socio-economica), dezvoltarea marilor corporatii (competitive si creatoare de locuri de munca) - sau a gasit o formula de combinare? Pune accentul pe o completa integrare internationala, pe autonomia unei societati romanesti reconstruite - sau sustine o formula duala? Va scoate la vinzare pamintul, copacii, lucratorii neocoloniei romanesti sau va practica un protectionism inteligent? Se va implica in razboie de cucerire (aparare)?  Mizeaza pe ierarhia valorilor, formarea si respectul elitelor si calitatii - sau pe participarea populara, incurajind emanciparea multimii si echitatea ? Cum trateaza contradictia dintre libertatea individului si normarea sociala, pe ce baze cladeste justitia? Pentru ce fel de raport cetatean - stat lupta, pentru ce nivel de taxare si tip de aparat birocratic? Este preocupat mai mult de transparenta informationala (pentru combaterea coruptiei) sau de protectia informatiilor (intereselor) persoanale? Cit de mult va incuraja "dezvoltarea", in raport cu menajarea echilibrului uman si resurselor naturale? Cum va aborda industrializarea in raport cu criza energetica? Va sprijini omogenitatea comunitara sau diferentierea culturala? Va favoriza pragmatismul materialist sau nazuintele spirituale? Mizeaza pe coerenta centralismului si planificarii, pe creativitatea emergentei si descentralizarii - sau promoveaza tehnici mixte de organizare? Ce pozitie are fata de cistigurile speculative ("inginerii", dobinzi, credite, etc?) in raport cu rasplatirea muncii de calitate ? Cum va combate "sifonarea" fondurilor publice prin variate "inginerii" de catre birocrati si "intreprinzatori" paraziti?  etc. etc.  Spre deosebire de partidele politicianiste, care evita "capcana" clarificarilor, ocupind "un culoar liber" pe imaginara axa "dreapta - stinga" (ca si cum alternativele sistemului de probleme cu care se confrunta societatea s-ar alinia… pe o singura dimensiune) - un partid onest isi va explicita sistematic intentiile, facind posibila verificarea consecventei, pe fiecare punct de program. De aici decurge fluxul activitatii politice autentice (civice). Elementele de structura care sprijina un asemenea flux, sint investigate in continuare. 

      3. Sectorul A - de fundare si coordonare

    Problema (esentiala) a ameliorarii organizarii societatii e extrem de complicata si continuu modificata de realitatea evolutiva. Cind pretinde ca detine "solutia" la o provocare de asemenea proportii, propaganda demagogica se tradeaza. Nimeni nu poate cere unui partid planificarea minutioasa a evolutiei optimale a societatii. In mod continuu apar in cetate probleme noi, chestiuni neprevazute in planurile deja elaborate sau chiar mutatii profunde, care nu permit nici macar deducerea solutiei pornind de la vechile principii, ci impun imbogatirea acestora - cu grija de a conserva coerenta ansamblului. Dar aceasta bogatie si labilitate inevitabila a realitatii nu e o scuza pentru ambiguitatea si inconsecventa premeditata a continutului programatic, instabilitatea excesiva a obiectivelor, absenta continuitatii (identitatii). Platformele, oricit de bine concepute,  nu pot fi exhaustive sau rigide - ci au un caracter deschis, perfectibil, orientativ. Ceea ce nu anuleaza, ci amplifica rolul polarizant al unui program politic, care trebuie sa compenseze evolutia sociala anarhica (cauzala) cu doza de finalism de care e capabila specia umana. Pentru a coagula o viziune colectiva, un partid trebuie sa aiba o misiune-temelie, insotita de procedee intelepte de actualizare a ei.  Temeinicia sensului creat progresiv de comunitatea membrilor - este raspunderea principala a conducerii partidului. 

    Pentru un partid sanatos, sectorul de "coordonare" nu reprezinta spatiul rivnit pentru realizarea intereselor personale, rampa de lansare in cariere politice, calea de satisfacere a vanitatii (ambitiilor mici) si setei de putere.  Ci asumarea raspunderii grele a formularii si apararii misiunii partidului, un act profund de creatie sociala. De aici decurg  responsabilitatile: coordonarea procesului de dezvoltare (incepind cu infiintarea), supravegherea activitatii , medierea eventualelor conflicte intre sectoare,  validarea deciziilor majore, reprezentarea fata de entitati exterioare (institutii, persoane, formatiuni cu care se fac aliante, etc.). Principalele "produse" ale muncii acestui sector (pe linga deciziile curente: rezolutii, contracte, comunicate) sint programul-misiune si statutul- constitutie. Ambele trebuie ameliorate continuu, pornind de la  nucleul plasat de fondatori in miezul bulgarelui programatic (necesar si pentru inscrierea oficiala a partidului).  Un partid serios nu porneste de la zero, pescuind oportunist scopuri pe parcurs, ci de la experienta si nevoie acumulata, garantind din start oportunitatea misiunii condensata de grupul de initiativa in platforma de principii -  pentru anumite interese cetatenesti. Influenta fondatorilor asupra partidului se manifesta "genetic" - prin roadele semintelor puse in programul initial. Ei pot avea si in continuare un loc special in structura sectorului A, ca reper (mijloc) de referinta, care vegheaza ca adaptarile "de etapa" ale programului sa nu corupa miezul - care a atras  membrii si simpatizantii.

    Daca liderii ar fi in afara oricarei banuieli de rea credinta, ei ar putea rezolva eficace problema deciziei, in cazul conflictelor de opinii: conducerea partidului ar fi garantia suficienta a respectarii programului iar raportul dintre acest sector si celelalte ar fi axat pe prezentarea platformei si masurilor luate - pe marginea carora s-ar putea purta discutii cu membrii. Statutul nu ar trebui sa prevada cai de echilibrare a puterii de decizie a coordonatorilor. Din pacate,  experienta istorica demonstreaza dur inconsistenta acestei prezumtii - confiscarea unei formatiuni de catre lideri… fiind mai curind regula. Ceea ce, daca se doreste altceva, impune masuri de protectie.  Pentru distributia mai echilibrata a puterii de decizie se organizeaza "congrese" periodice, in care este aleasa conducerea.  Lipsa transparentei interne si a bunei credinte reduce insa eficacitatea acestui mecanism - liderii ahtiati de putere gasesc mijloace pentru pilotarea convenabila a "alegerilor", si de aceea vedem foarte rar confiscari rezolvate.  Si chiar daca se produce, o corectura la citiva ani o data…. nu e cea mai fina forma de feed-back.  

       Un partid care mizeaza pe democratia interna continua poate pune in valoare mijloace (instrumente si metode) moderne de comunicare, colaborare, negociere - cum ar fi sistemele tele-informatice pentru sprijinul interactiunilor comunitare (a se vedea exemple de cooperare distribuita ca: Linux, Wikipedia, etc). "Portalul" (interfata) sectorului A poate asigura transparenta deciziilor curente si expunerea documentelor programatice si prevedea instrumente pentru un feed-back continuu din partea celorlalte sectoare (observatii, sugestii, plingeri, etc). Pot fi puse in functie si mecanisme de contestare a unor decizii ale conducerii. Un dezacord semnalat de sectorul "cercetare" (activare, reprezentare) si intarit de celelalte sectoare este un semnal de alarma, aratind ca liderii (sau corpul partidului!) se indeparteaza de la misiunea pretinsa. Statutul poate prevedea, in acest caz, fie obligatia de anulare a deciziei contestate de restul sistemului, fie declansarea unui congres de clarificare (re-alegere a conducerii, schimbare a misiunii, scindare a partidului) - in momentul in care se acumuleaza un anume numar de "bile rosii".

    Intrega structura a partidului se poate organiza pe aceasta schema: sectoare cu atributii bine definite (care raspund de anumite "produse"), interfete de reactie a celorlalte sectoare,  protocoale de mediere a conflictelor. Mecanismele de reglaj intra-sectorial, chiar imperfecte,  pot atenua riscurile unor degradari (deviatii) tipice cum ar fi (pe linga "boala A", deja semnalata: confiscarea membrilor si manipularea alegatorilor de catre lideri); deturnarea spre obiective inoportune de catre teoreticieni decuplati de realitate (boala B) ,  compromiterea de catre activistii dispusi la orice compromisuri (boala C), confiscarea partidului de catre sustinatorii unor interese contrare platformei sale (boala D), subminarea si infiltrarea partidului, etc.

      4. Sectorul B - de studiu (cercetare)

    Societatea formeaza un urias sistem evolutiv. Binele fiecaruia depinde de prestatia celorlalti si de calitatea regulilor jocului colectiv. Intelegerea anatomiei, fiziologiei si patologiei sociale, in vederea orientarii interventiilor si emiterii legilor oportune, cere interventia unei echipe de "intelepti", care pot intreprinde studiul riguros si sistematic al problemelor societatii (pentru care un partid cauta/ propune solutii). Laboratorul de studiu (cercetare) este un pilon esential pentru o formatiune care admite ca ar trebui sa dea socoteala pentru efectul initiativelor sale si vrea sa ridice nivelul de asteptare a electoratului roman. Sectorul B raspunde de alcatuirea sistemului de proiecte care concretizeaza programul-misiune conceput de sectorul A.

    Analiza politica, extrem de complexa,  trebuie segmentata pe sectiuni si subsectiuni: probleme economice, sociale, politice, administrative, juridice, financiare, medicale, de invatamint, culturale, informationale, de mediu, etc.  Pe de alta parte, studiul trebuie aplicat (concentrat) in proiecte concrete, cu obiective precise (incadrate intr-o anumita tematica sau avind caracter interdisciplinar). O data scoase din faza de incubare/pregatire, proiectele necesita alocarea resurselor si planificarea executiei (de catre sectia C) - de la lansare pina in faza verificarii rezultatelor. Realitatea sociala dinamica va impune probabil re-ingineria si chiar ingineria continua a fiecarui proiect, deci o colaborare strinsa intre liderii (din sectorul A), "arhitectii conceptuali" din sectorul B, "sefii de lucrari" din sectorul C si "clientii" din sectorul D. Pe linga validitatea fiecarui fir de studiu tematic sau lant de actiune concreta, trebuie asigurata si coerenta ansamblului, pilotata de platforma-misiune si fructificata in "programul" complet, evolutiv si accesibil.  Toate acestea cer o foarte buna comunicare intre sectiile de studiu si echipele de proiectare (dezvoltare), tinind cont si de previzibila distributie geografica a expertilor si executantilor. Activitatea comisiilor problematice deci trebuie sa recurga la mijloace potrivite (cum ar fi reteaua internet/intranet, tehnicile evoluate de gestiune a cunostintelor, documentelor, expertizei, proiectelor, etc).

    Este evident ca obiectivele sectorului B nu pot atinse de membrii ne-specializati (oricit de entuziasti ar fi si chiar daca recurg la o documentare intensa) - fara aportul unor experti in domeniile respective. Solutia ideala ar fi implicarea unor specialisti, care se inscriu si in partid, partajindu-i munca si misiunea. Nu trebuie ratata insa nici colaborarea fructuoasa cu profesionisti de virf (economisti, juristi, ingineri, etc.), dispusi sa sprijine cercetarea, din motive civice sau salariale, fara a se inregimenta politic. Analizele si recomandarile tehnicienilor ne-membri,  pot alimenta pozitia partidului pe tema respectiva (in proiectul respectiv) - daca sint validate de catre responsabilul temei (proiectului)  din interiorul partidului (care isi asuma si raspunderea aferenta).  Pe subiecte de stricta specialitate, in care nu exista validatori pertinenti printre membrii partidului, asumarea concluziilor expertului extern se poate face si prin acordare de incredere (mandatare). Avind in vedere scopul partidului, sindromul alungarii (desconsiderarii) expertilor de catre mediocrii "nostri"- trebuie combatut, dar in acelasi timp complexul "tehnicienilor" nu trebuie sa permita deraierea de la linia partidului.  Nu vor apare conflicte grave cu expertii externi ai comisiilor de studiu  (proiectelor) daca responsabilii (interni), chiar mai  putin pregatiti tehnic, apara misiunea fundamentala a partidului, ne-dogmatic si ne-vanitos, vazind-o ca pe o provocare spre adevar, profunzime si profesionalism.

    Sectorul de cercetare are un rol important de mediator in echilibrul global al deciziilor, reprezentind un fel de "senat" interior, garant al fidelitatii fata de platforma completa. Fiind mai departat de zonele de decizie operativa (putere), el poate veghea, cu obiectivitate si discernamint, respectarea planurilor de actiune - de catre cei tentati la compromisuri nejustificate. Folosind interfetele celorlalte sectoare, membrii sectorului B pot semnala distorsiuni: conducatori (din A) luind masuri nepotrivite sau modificind nefast programul cadru, activisti (C)  gestionind gresit sau deturnind anumite proiecte, simpatizanti (D) formulind cereri contrare platformei pe care sustin ca au votat-o, etc. Daca nu se ajunge la o intelegere in urma discutiilor declansate de aceste observatii, "avocatul" sectorului B (atentionat de catre un reclamant),  va putea pune un veto contra activitatii contestate (intentionate, in curs de desfasurare sau deja produse). Decizia finala va fi luata in functie de pozitia avocatilor celorlalte doua sectoare, conform unor protocoale variabile. De exemplu, sustinerea cererii de corectare a unei actiuni ne-conforme cu platforma (plingere spre sectorul C) de catre reprezentantul alegatorilor (D) sau conducerii (A) - poate fi suficienta.  La fel poate corecta grupul B si un demers inoportun al sectorului D, daca exista acordul sectorului A sau C. In fine, chiar o eroare a conducerii (sector A) poate fi amendata, cu acordul sectiunii B sau D. (Si asa cum am mai spus, daca A nu opereaza corectura, se pot acumula puncte de alarma, care sa conduca la un congres de clarificare). Folosirea unui sistem comunicational evoluat ar permite reglajul fin al politicii interne a partidului.

            Mecanisme de reactie interna pot regla continuu si eventualele "rataciri" ale sectorului B. Pentru aceasta si el va fi obligat sa-si expuna (de exemplu, prin intranet) "produsele" (analizele sectoriale si specificatiile proiectelor) - pentru ca membrii din celelalte sectoare sa poata evalua conformitatea cu politica generala a partidului, realismul si oportunitatea. Cineva din A poate semnala deturnarea de la misiune. Dinspre C, pot veni atentionari privind lipsa de realism a unor proiecte. Iar din spatiul D vor veni reactiile simpatizantilor fata de initiative inoportune. Daca, in urma dialogului particular sau public, nu se rezolva neintelegerile (ajunge la un compromis), avocatii sectoarelor A, C sau D pot ataca punctul litigios cu un veto. Decizia finala (pastrarea sau renuntarea la respectiva prevedere a platformei/proiectului) va depinde, conform protocolului in functie,  de reactia celorlalte doua sectoare.  

           5. Sectorul de activare C

                Transpunerea in practica a proiectelor unui partid este sarcina sectorului C,  al "activistilor". Partidele politicianiste isi concentreaza activitatea in acest sector, sau chiar numai intr-o zona a sa, redusa la jocul electoral. Este vorba, pe de o parte, de gasirea persoanelor care sa compuna liste de candidati, atragind voturi prin credibilitate sau oferind partidului sprijin (financiar, logistic) - ca pret al plasarii pe lista, in pozitii eligibile. Pe de alta parte, activitatea consta in convingerea electoratului in a vota aceste liste.  Pentru a desfasura o pregatire si o propaganda electorala eficace,  e nevoie de o buna organizare si de amplificarea resurselor materiale si umane (simpatizanti, mercenari, membri). Toate acestea sint atributiile (raspunderile) echipei de militanti care actioneaza intens in centrele locale, judetene, nationale, mai ales in perioada alegerilor. Dupa campaniile periodice de "cultivare" a terenului politic, urmeaza "recoltarea" la urne - adica ocuparea unor pozitii in administratie si parlament. Rasplata muncii de propaganda depuse (si telul ei, in atitea cazuri) consta in folosirea acestor pozitii in interesul unor persoane si grupuri. Pretextind situatiile imprevizibile, care "schimba" contextul promisiunii electorale, alesii nu se simt obligati sa respecte programul pentru care le-au fost acordate  voturile. Pot chiar parasi partidul care i-a cautionat (deci incalca fara probleme contractul electoral)  raminind in parlament (administratie), ca sa reprezinte… cine stie pe cine? Cu spirit de casta, corpul politicianist s-a dotat cu reglementari de protectie a inselaciunii politice: votarea secreta in parlament (o aberatie care spulbera orice bruma de democratie reala) sau opacizarea institutiilor, "administrate"… cit mai discret.  Si partidul anti-politicianist trebuie sa racoleze membri, sa gaseasca resurse, sa convinga alegatori, sa formeze liste de candidati. Diferenta are la baza respectul fata de misiune, program, alegatori si adevar - si se poate manifesta prin importanta data activitatilor eludate de "ceilalti". Este vorba in primul rind de munca pentru realizarea proiectelor de societate (propuse de sectorul B). Ea poate fi dusa si fara a fi la putere si chiar dinafara institutiilor legislative si adminsitrative, membrii militanti putind actiona ca benevoli sau in diversele lor profesii. Partidul obsedat de telul social, este multumit si daca adversarii politici sint presati sa realizeze puncte de platforma sa. El poate lupta pentru o cauza, pentru combaterea abuzurilor si disfunctiilor - si prin campanii de lamurire a publicului, sau prin presiuni asupra unor institutii refractare. Militantii partidului pot coopera cu "societatea civila", plasindu-se in fruntea activitatii civice, demonstrindu-si prin fapte credintele si  posibilitatile, alaturi de toti cetatenii care-si apara valorile si drepturile si in slujba celor care au sprijinit electoral programul partidului.

    Din acest unghi se poate aborda si relatia cu parlamentarii si consilierii alesi pe listele partidului, carora li se poate pretinde respectarea unui contract ferm, semnat cu ocazia depunerii candidaturii, cuprinzind obligatii clare - cum ar fi de a nu "schimba " partidul dupa alegeri, a nu vota impotriva programului, etc. Responsabilii sectorului C care au pus la punct (semnat) contractele politice cu candidatii - raspunzind si de verificarea respectarii acestora, au dreptul sa ia masurile de rigoare (atentionare, comunicat de presa, retragerea mandatului, dare in judecatata pentru inselaciune si daune de imagine aduse partidului). Daca ei nu reactioneaza corespunzator nici in clipa in care apare o sesizare din alt sector privind prestatia alesilor (o deviatie de la misiunea partidului (A) , programul sau (B) sau mandatul alegatorilor (D)) avocatul sectorului implicat poate depune un veto pe portalul (interfata) sectorului C. Intarirea acestuia de catre reprezentantul unui alt sector - poate avea ca efect obligatia "alesului" de a-si repara greseala. Acumularea unor refuzuri putind conduce la retragerea mandatului si despagubiri. 

                Astfel de prevederi pot micosora sprijinul material dat de cei care doresc sa confiste, pe care si asa un partid curat nu-i poate servi. In schimb, combaterea energica a farsei electorale va aduce voturile si sprijinul celor insetati de o alta viata politica. Intrasingenta fata de "cumparare" nu se refera numai la trocul electoral, ci la orice "sponsorizare" confiscatoare. Trebuie realizate parteneriate cu orice factori activi dinauntrul societatii romanesti sau din afara, care lupta pentru realizarea unor obiective (proiecte) similare cu ale partidului. Dar orice conditionare a sprijinului de parasirea programului, orice rol de "curea de transmisie" fata de agende straine - trebuie respinse - ca vicieri a democratiei onorabile. Justificarea colaborationismului deviant prin "pragmatism" este o teza imorala si apolitica. Energia unei miscari curate si bine conduse poate invinge mercenariatul in slujba buzunarelor pline. De aceea contributia oricui in munca si inteligenta nu trebuie subestimata , respingerea mercantilismului obtuz putind merge pina la eliminarea obligatiei de a cotiza, pentru membrii care contribuie altfel la reusita partidului.  

      6. Sectorul de reprezentare D

                Pina aici am expus sectoarele clasice ale partidelor serioase. Din pacate "realizarile " politicianismului, care a compromis grav credibilitatea "reprezentarii" (intilnirile cu alegatorii devenind farse complete: cei ce nu au votat o platforma cer socoteala celor ce nu o reprezinta)- a creat complicatii care trebuie privite in fata si justifica masuri structurale. Cercul misiune- proiecte- realizare s-ar fi putut inchide, prin "verificarea" continua realizata de sectoarele A, B, C - participante la realizarea programului. Dar problema contractului electoral ne reaminteste existenta unui alt actor al jocului politic:  cetateanul observator/ alegator/ simpatizant/reprezentat.  Nevoile sale politco-civice? Sa i se cunoasca problemele, plingerile, obtiunile, initiativele; sa poata percepe si intelege realitatea sociala si politica; sa poata sustine programe coerente raspunzind problemelor sale, sa comunice si colaboreze cu cei cu obiective similare, sa fie tratat corect de institutii sanatoase (administratie, justitie), sa poata participa la viata cetatii in baza unor legi legitime. Foarte slab aparat (prin norme legale)- de inselaciune politica, cetateanul este  beneficiarul intregului efort, "clientul" sistemului organizat de statut, ceea ce impune masuri de verificare (asigurare) a satisfacerii sale. Extractia "specificatiilor" alegatorilor (pentru a evalua, pe baza lor, conformitatea realizarii "produsului politic") intimpina insa dificultati redutabile, a caror tratare, chiar partiala, cere creativitate. Carentele democratiei reprezentative trebuie atenuate. Calibrarea rezonantei dintre alesi si alegatori prin raportarea la program este sarcina sectorului D, dedicat reprezentarii.

    Alesii se pot ascunde in spatele votului secret, ceea ce declara ca au votat nefiind concludent. Daca voteaza la vedere, apare posibilitatea urmaririi conformitatii cu programul partidului si contractul electoral - cu atit mai mult cu cit acestea sint mai precise si complete. Dar cum problematica politica e vasta, chiar daca sectorul B imprima o maxima coerenta ansamblului, nimic nu poate impiedica o rezonanta partiala: un parlamentar (consilier) care transpune discutabil spiritul programului sau un cetatean convins in mare, dar atras mai mult de anumite principii si proiecte,  in timp ce altele - ii sint indiferente sau il deranjeaza. Cel ce-i foloseste votul nu-l va reprezenta deci intotdeauna, si nu va reprezenta nici macar sistemul programatic de referinta. Nu se poate prevedea ce ar trebui sa voteze cineva pe fiecare problema care apare in activitatea legislativa sau administrativa ( o astfel de posibilitate ne-ar conduce mai curind la democratie directa).  Trebuie deci admisa o cota de cec in alb in mandat, bazata pe increderea fata de discernamintul si buna credinta a "reprezentantului".  Dar reprezentativitatea trebuie ameliorata, expunind in interfata D produsele politice ale "reprezentantilor" (activitate legislativa si administrativa) si "reprezentatilor" (forumuri de discutii, sondaje, sesizari, petitii, rezolutii). Pe linga intermedierea dialogului "alegatorilor" cu "alesii", membrii sectorului D pot sanctiona si activitati din sectoarele A, B, C - prin intermediul "avocatului alegatorilor" (un echivalent al avocatului poporului in raport cu statul).  

    Un important obstacol este identificarea adevaratului client. Votul electoral fiind secret iar simpatia si intentia de vot intime, nu putem fi siguri decit ca o multime de persoane (careia ii stim doar numarul de elemente si-i intuim nazuintele) au mandatat o anume persoana (sau lista) pentru a indeplini un anume program sau pentru ca stirneste incredere. Slabiciunea acestei relatii electorale vagi si anonime pune in dificultate verificarea ei.  Alegatorii reali pot fi discreti, sanctiunea nemultumirii lor fiind doar reactia la urmatoarele alegeri. Cei care se pretind alegatori (sutinatori) , declinindu-si sau nu identitatea - pot minti sau pot chiar executa misiuni de intoxicare.  Inseamna asta ca partidul nu mai trebuie sa asculte vocea alegatorilor, reali, potentiali sau pretinsi? Politica este si educatie (influenta) - oricine se poate apropia sau indeparta de un curent. Este legitim deci sa asculti opiniile tuturor cetatenilor despre activitatea partidului, tind cont si de dorinta de a propune o formula de echilibru optim intregii societati - nu numai unui segment, pe care partidul ar dori sa-l apere si reprezinte exclusiv. Exista limite evidente in aceasta nazuinta de reprezentare universala, pe care repartitia aleatoare a voturilor (intre partidele care reprezinta pe toata lumea) - nu le rezolva. Formula care poate crea o asociere semnificativa a alegatorilor, este clarificarea programului. Un adevarat program nu poate place oricui si conveni tuturora ci va gasi, neintimplator,  rezonanta la o anume categorie de cetateni. Segmentul votantilor potentiali este determinat deci de misiunea propusa si de proiectele concrete. Aderentii (simpatizantii, sustinatorii, votantii) trebuie sa aiba posibilitati superioare de reactie (sondaje, sesizari, motiuni de cenzura) fata de ceilalti cetateni, care-si pot spune opiniile in cadrul discutiilor libere gestionate de sectorul D. Aceasta impune identificarea lor (inregistrare in centre locale, pentru deschiderea conturilor pe spatiul D) - fara a fi necesar ca numele lor real sa apara in spatiu public, dar el fiind totusi cunoscut partidului- care nu se poate lasa deturnat de "anonime".   

                Rolul "moderatorilor" portalului D (membrii partidului responsabili de dialogul cu cetatenii) este sa analizeze interventiile, prin prisma misiunii partidului, proiectelor si contractelor electorale, pentru a valida mesajele legitime si filtra corespunzator analizele statistice si contestatiile colective.     

             7. Schita-exemplu

     " Capitolul 1. Denumirea si obiectivele 

      Art. 1. (1) Denumirea partidului este [].

    (2) Denumirea prescurtata a partidului este [].

      Art. 2. Partidul [] isi desfasoara activitatea pe intreg teritoriul Romaniei, ca persoana juridica, in conformitate cu drepturile consfintite de Constitutie si Legea partidelor politice, precum si cu prevederile evolutive ale Statutului, hotarite in congrese,  in functie de necesitati.  Respectind libertatea de asociere si logica democratica, comitetul de initiativa (format din membrii fondatori), formuleaza prezentul statut minimal, ca amorsa necesara capatarii personalitatii juridice, care fixeaza esenta orientarilor noastre.  Acest prim statut va calauzi dezvoltarea pina la congresul de validare a formei complete a statului si programului, care va avea loc in maxim … luni de la inscrierea partidului (o data cu alegerea Comitetului Director Permanent).

      Art. 3. (1) Simbolul Partidului , inscriptionat pe insemnele oficiale este [].

    (2) Semnul electoral al partidului este [] .

    (3) Sediul central al Partidului [] este in:

      Art. 4. 1) Prin prestatia sa, partidul [] va reabilita sensul sanatos al activitatii politice si va combate politicianismul care corupe democratia reala. Misiunea este conceperea si realizarea unui proiect coerent, realist si concret  de societate si nu cucerirea puterii-scop, acoperita cu promisiuni vagi si nerepectate.

    2) Dorim democratie reala, stat de drept autentic, libertate individuala si echitate sociala, bunastare materiala si emancipare spirituala, independenta si unitate nationala. Dar nu vom confunda sperantele cu realitatea,  ci , lasind altora teritoriul ideologiilor si propagandei demagogice, vom cauta solutii pentru gravele probleme cu care se confrunta societatea romaneasca.

    3) Partidul va asuma un pronuntat caracter realist, critic, exigent - la nevoie contestatar, aparind interesele cetatenilor de abuzurile structurilor birocratice uzurpate, ale unui stat pentru a carei insanatosire lucram.

      Art 5. Viziunea partidului va fi sintetizata si  continuu rafinata in platforma-misiune, pornind de la marile probleme care framinta societatea, prioritatile (obtiunile, scopurile) formulate la start fiind:

    [aici partidul isi va declara prioritatile sale, in locul celor exemplificate]

    1) Anchetarea distrugerii economiei si confiscarea averilor ilicite facute in timpul "tranzitiei"

    2) Judecarea si repararea abuzurilor comunismului (si a ascunderii lor dupa 1990) si lustratia celor implicati in uzurparea statului, intre 1944 si 2009

    3) Incurajarea democratiei economice (a micii initiative, distributiei largi a participarii la viata socio-economica)

    4) Integrarea internationala fasta, cu pastrarea autonomiei societatii romanesti, reconstruite din temelii

    5) Protejarea intereselor populatiei actuale, dar si a avutiei nationale, lasate mostenire generatiilor viitoare

    6) Apararea autonomiei teritoriului national (istoric), promovarea pacii dar si justitiei internationale, cu excluderea oricaror razboaie de cucerire.

    7) Echilibru optim intre ierarhia valorilor, formarea si respectul elitelor si calitatii si participarea populara, emanciparea multimii si echitatea.

    8) Echilibru optim intre libertatea individului si normarea sociala, pentru o maxima legitimitate a dreptului si operationalitate a justitiei

    9) Raport corect intre cetatean si stat,  incit taxarea si respectarea institutiilor sa nu fie un mijloc de jaf si abuz birocratic.

    10) Transparenta informationala maxima (pentru combaterea coruptiei si santajului, bazate pe discriminarea intre cetatenii care au si care nu au acces la informatii de interes public)

    11) "Dezvoltarea economica"- cu grija fata de echilibrul uman si resursele naturale; industrializare raportata la criza energetica;  combatarea propagandei pentru cultura risipei (consumului inutil)

    12) Sprijinirea tendintelor naturale pentru omogenitate comunitara dar si pentru diferenta culturale

    13) Echilibrarea pragmatismului cu respectul fata de nazuintele spirituale

    14) Combinarea coerentei centralismului (planificarii), cu creativiatatea emergentei si descentralizarii

    15) Rasplatirea muncii de calitate in raport cu mercantililismul si obiceiurile speculative (dobinzi, credite, etc?)?

    16) Combaterea "sifonarii" fondurilor publice prin "inginerii", de catre birocrati si "intreprinzatori" paraziti?  

     Art. 6. 1) Gasirea solutiilor optime de organizare a societatii romanesti se va impleti cu amelioararea continua a organizarii interne a partidului - vazuta ca o calibarare a formulelor propice activitatilor comunitare. Statutul va fi continuu perfectionat, incit partidul sa fie pilotat de programul sau si nu de vointa arbitrara a celor aflati in structura de conducere. Arhitectura interna a partidului decurge din prioritatea sa antipoliticianista.

    2) Pornind de la platforma-misiune, expertii organizati in centre de studii  vor elabora un program complet (economic, social, civic, legislativ, administrativ) benefic pentru intreaga societate - dar care sa exprime clar interesele reale a celor care-l vor sustine.

    3) Programul va fi concretizat in proiecte, in care se vor implica activistii organizati in centre locale si judetene. Activitatea acestora nu se va reduce la campania electorala (propaganda, alcatuirea listelor, organizare) ci va cuprinde toate mijloacele actiunii civice. Interesati de rezultat, vom milita si pentru rezolvarea punctelor programului de catre alte partide, aflate la putere.

    4) Vom verifica, prin contracte electorale clare si organizarea unui dialog intens cu cetatenii si sustinatorii, ca persoanele alese pe listele noastre isi respecta angajamentele fata de program si alegatori, reprezentindu-i cu adevarat.    

    Cap 2 . Membrii si organizarea vizata

    Art. 7. 1) Poate deveni membru orice cetatean care a implinit 18 ani,  depune cerere scrisa de inscriere intr-un centru local, este acceptat de conducerea respectivului centru si aprobat de conducerea (provizorie) a partidului. 2) Membrii inscrisi in prima faza au obligatia si dreptul de a activa pentru extinderea partidului si de a face sugestii privind organizarea, statul si programul partidului.  Ei se pot retrage oricind din partid sau pot fi indepartati din partid  prin decizia conducerii centrale (provizorii), daca se considera ca aduc daune dezvoltarii partidului.     

    Art. 8.  Structura organizatorica pe care o vor dezvolta initiatorii (care va fi adaptata/rafinata pe baza experientei) se bazeaza pe cooperarea strinsa dintre patru mari sectoare care participa la "ciclul de viata" al programului politic, avind fiecare obiective si organizare specifica: coordonare, studiu, activare si reprezentare. Toate sectoarele ofera sistemului o interfata, in care-si expun activitatea (rezultatele), prin care primesc si discuta observatii din partea membrilor altor sectoare si inregistreaza contestatii fata de anumite masuri.  Nu vor exista relatii de subordonare decit in interiorul aceluiasi sector. 

      Art 9.  Sectorul de coordonare (A)

    Atributii: Coordoneaza activitatea globala, reprezinta partidul in exterior, rafineaza platforma-misiune si statutul-constitutie.

    Structura: Liderii partidului (presedinti si vicepresedinti) reprezinta partidul in raporturi juridice si conduc Comitetul Director (cel provizoriu fiind alcatuit de lideri, pina la primul congres). Dupa dezvoltarea structurii, organismul suprem va fi Congresul (care aproba statutul si programul, analizeaza conflictele nerezolvate intre sectoare si alege Comitetul Director Permanent - din el trebuind sa faca parte reprezentanti ai sectoarelor de studiu, activare si reprezentare) Produsele: decizii curente, platforma-misiune, statutul-constitutie

    Componenta: orice membru (ales pentru calitatile sale)

    Interfata: Afisarea produselor A; raspunsuri la observatii si registru de contestare; avocatii-alesi de comitetul director- ai sectorului A (pentru contestarea unor decizii a altor sectoare)

      Art 10. Sectorul de cercetare (B)

    Atributii: Concretizeaza platforma-misiune intr-un program complet, coerent si realizat prin proiecte. Structura: Comisii de studiu pe problematici (economica, juridica, sociala, de educatie, etc) si  Echipe de Proiectare, avind responsabili dintre membrii partidului, alesi la inceput de Comitetul Director Provizoriu (si apoi de Consiliul Stiintific - organismul de conducere al sectorului B, ales la rindul sau in Congresele Sectorului B) 

    Produse: rapoarte de studiu, planuri pentru proiecte, programul complet al partidului

    Componenta: experti-membri ai partidului si experti externi (motivati civic sau salarial)

    Interfata: Afisarea produselor B; raspunsuri la observatii si registru de contestare a activitatii B; avocati ai sectorului B fata de alte sectoare (alesi de Consiliul Stiintific)

      Art 11. Sectorul de activare (C)

    Atributii: Centrele teritoriale au atributia de a sprijini organizarea oricarei activitati desfasurate pe teritoriul lor si de a spori resursele partidului in zona (umane, materiale). Realizeaza proiectele concrete,  prin implicare civica (presiuni fata de institutii care pot lua masuri) si promovare electorala (convingerea candidatilor si alegatorilor) Structura: Structurile teritoriale vor fi Centre locale si Judetene si Centrul interjudetean - fiecare fiind condus de un Comitet Director, ales cu ocazia Consfatuirii membrilor centrului respectiv. Echipele de dezvoltare - care lucreaza pentru realizarea unui proiect distribuit la scara nationala sint conduse de un responsabil - numit de Comitetul Director al Centrului Interjudetean (care se va confunda cu Comitetul Director National din sectorul A - pina la primul congres) Produse: activitati civice pentru realizarea proiectelor, liste si contracte electorale, resurse materiale si umane, forme de sustinere electorala a partidului.

    Componenta: membri ai partidului, profesionisti salariati sau voluntari, candidati (pe baza de contract electoral) Interfata: Afisarea produselor C; raspunsuri la observatii si registru de contestare a activitatii C; avocati ai sectorului C fata de alte sectoare, alesi de Comitetul Director al Centrului Interjudetean

      Art 12. Sectorul de reprezentare - D

    Atributii: Verifica respectarea contractului electoral (relatia candidatilor si alegatorilor cu programul partidului) Structura: Forumuri cu fire de dialog cu cetatenii  si cu spatii de consultare a simpatizantilor/alegatori  (autentificati la centrele locale) - moderate de membrii dedicati acestui sector, care constituie Comisia de verificare a reprezentarii. Structura spatiului D este decisa de un Comitet de Reprezentare, ales periodic, din care face parte "avocatul reprezentantilor" si "al reprezentatilor".

    Produse: dialoguri, sugestii, plingeri, contestatii - pentru sincronizarea rezonantei alegatori-program-alesi Componenta: membri ai partidului, profesionisti- salariati sau voluntari.

    Interfata: Afisarea produselor D; raspunsuri la observatiile altor sectoare si semafor de contestare a activitatii C; avocati ai sectorului D fata de alte sectoare, alesi de Comitetul de Reprezentare

      Cap 3. Structurile de conducere tranzitorii

    Art. 13. Regulamentul precis de alcatuire si functionare a organismelor de conducere (coordonare) a diferitelor centre va fi validat de primul congres. Pina atunci comisiile de studiu, echipele de proiectare, centrele locale si judetene si centrul de reprezentare sint alcatuite cu aprobarea Comitetului Provizoriu si conduse de un membru desemnat de aceasta. Liderul unui centru are sarcina de a-l organiza si extinde, colectind si avizind cererile de inscriere (participare la o anume activitate) si sugestiile privind organizarea, programul si statutul.

      Art 14. Comitetul Provizoriu

         Din ziua inscrierii partidului si pina la primul congres, membri fondatori , care alcatuiesc Comitetul Provizoriu, au dreptul/obligatia de a rafina organizarea, programul si statutul,  de a numi liderii comisiilor de studiu, echipelor de proiectare, centrelor locale si judetene si comitetului de reprezentare si de a aproba inscrierea fiecarui membru.

      Art 15. Congresul de trecere la activitate completa

         In maxim … luni de la inscrierea partidului, va avea loc congresul de validare a formei complete a statului si programului, de alegere a Comitetului director permanent. Vor urma alegeri ale conducerii operative la toate nivelele de organizare.   

      Capitolul X. Patrimoniul si veniturile partidului

    Art.(1)Veniturile partidului provin din: cotizatii, contributii, donatii, taxe de afiliere, fonduri de la bugetul statului si alte venituri obtinute legal.

    (2) Patrimoniul este constituit din totalitatea bunurilor mobile si imobile aflate in proprietatea sa sau dobandite sub orice forma in conditiile legii.

    (3) Administrarea patrimoniului, folosirea, inchirierea, transmiterea de bunuri si orice alte operatiuni se fac - in etapa de infiintare - cu acordul Comitetului Director Provizoriu. Cheltuielile curente, pentru dezvoltarea partidului se pot face si cu semnatura liderilor de centru, aprobarea comitetului provizoriu si verificarea comisiei de cenzori."  

    [A se completa- sau a folosi ce intereseaza]

      Ioan Rosca,  9 iunie 2009

     

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.90 Seconds