Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conţinuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 74 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Poeme: Cseke Gabor in traducerea lui Kocsis Francisko
    Scris la Sunday, March 21 @ 18:37:16 CET de catre asymetria
    Limba dulce Motivație fără obligație
    Faptul că poemele ce urmează sunt scrise de un prieten, nu mi-ar fi fost deajuns ca să le public aici. Faptul că Cseke mi-a tradus toată opera poetică, ceea ce înseamnă că voi publica la Editura Ardealul din Târgu Mureș în acest an primul meu volum autonom de poezie, într-o ediție bilingvă română și maghiară, ar fi putut să fie un argument suficient, un gest de reciprocitate, pentru a difuza spre cititorii Asymetriei aceste texte, pe care nu le-am tradus eu.

    Dar imboldul de a le pune în alt cadru decât cel al revistei Vatra, în care au apărut, vine din dorința de a face cunoscut unui public românesc poezia unui om al cărui bilingvism perfect este nu doar rezultatul întâmplării profesionale că a trăit mulți ani în București, unde a profesat ziaristica, ci și bunăvoinței de a se înhăma la efortul de cunoaștere nuanțată a limbii vecinilor interiori. Bilingvismul lui Gábor Cseke nu i-a ciuntit cu nimic originalitatea și forța.

    Mai rămâne să ne dea soarta sănătate pentru a putea duce cu un pas înainte, ca să nu zic prezumtiosul pînă la capăt, care capăt? proiectul nostru de adoptare temerară a unei alte limbi pentru a scrie fiecare în limba celuilalt ceva, apoi ceva împreună, ca să dăm cu tifla tuturor celor cărora cunoașterea limbii vecinului le pare un pericol pentru identitatea lor.

    Nu voi uita niciodată grădinile lipite a două familii din Târgu Mureș, separate de un gard, fiecare pe teritoriul său, cu un copac care crescuse exact la mijloc, al cărui coroană era înclinată mai mult spre vecinii unguri, cu o portiță care permitea românilor să treacă, dacă erau invitați, direct — din spațiul lor în acela al vecinilor, unde era o masă de lemn largă, loc să bea un pahar de vin sau unul de țuică, de palinka, la umbra mare, deasă și bună a stejarului ardelean, cel care îi ocrotea de rele și de fierbințeala unor incendii solare depărtate.
    Citiți poemele lui Gábor Cseke. Și dați-mi de știre dacă nu m-am înșelat să vi le ofer doar pentru că sunt originale și frumoase. Cititorii Vetrei au avut timp să le citească de când au apărut. Acum e rândul cititorilor Asymetriei să aibă acces la ele.

    Dan Culcer Post scriptum. Subliniez termenul «vecini interiori», relansez conceptul de «vecinătăți interioare» pentru a deosebi relația interstatatală de cea intrastatală dintre etnii care conviețuiesc de peste un mileniu, care nu pot evita prin ghettoizare relația de vecinătate, care au un destin comun și ar trebui să știe că au interese comune mai mari decât interesele divergente ale diferențierii etnice. Românii și ungurii sunt simbiotici. Când ungurii și românii vor înțelege asta, conceptul meu va devenit operațional în analiza relațională, economică, culturală, politică. Oamenii politici care se opun acestei simbioze din dorința de a etniciza excesiv politica și economia sunt cei care merită disprețul ambelor comunități. Simbioză înseamnă «formă de conviețuire reciproc avantajoasă între doua specii diferite de organisme». Când se va înțelege asta în fine?? Cine ne împiedică să (ne) înțelegem?? Dan Culcer

    Sticla lămpii
    (Lámpabura)

    sticla lămpii plesnind
    sperie lumina o clatină moale
    n-ajută doar s-o schimb
    stricăciunea în noi dă ocoale

    lampa noi o meşterim - cu ochii
    orbi în noapte aţintiţi
    suntem începutul şi sfârşitul
    şi lucizi suntem şi ameţiţi

    zărim ce-i derizoriu dar nu ce ar trebui
    grăim nimic bizară pacea cuvântului spus
    disperaţi ne agăţăm de pământ
    deşi ştim: ce magnific e acolo sus


    az elpattanó lámpabúra
    ráijeszt a fényre, meging
    hiába cserélem ki újra
    a romlás mibennünk kering

    mi gyártjuk a lámpát szemünk
    vaksin mered az éjszakába
    mi vagyunk a kezdet és a vég
    vagyunk az éber és a kába

    látjuk mit nem kell, s mit kellene nem
    mondjuk a semmit szavunk a furcsa csönd
    görcsösen kapaszkodunk a földbe
    bár tudjuk: nagyszerű odafönt.


    Reflector
    (Reflektor)

    peste uliţele cetăţii peste macadam
    peste arce peste curbura bolţilor
    peste statui peste clopote
    peste creneluri peste cripte peste cimitir
    peste şirul de scări peste timpul zăvorât în turn
    peste iedera ce scorojeşte zidul
    peste tuburile orgii peste bazinul de piatră peste schele
    peste prânzul zidarului peste arcade
    peste apa murdară cu spume ce-şi taie drum în vale
    soarele aruncă un şuvoi de lumină
    meditativ îşi fixează reflectorul asupra ta
    de parcă i-ai trezi prin ceva suspiciunea
    te cercetează precum copilul para viermănoasă
    înainte de a muşca


    a vár utcáin a macskaköveken
    a hajlatokban a boltíveken
    a szobrokon a harangokon
    a lőréseken a kriptákon a temetőn
    a lépcsősorokon a toronyba zárt időn
    a falakat málasztó repkényeken
    az orgonasípokon a kőmedencén az állványokon
    a  kőműves déli ebédjén az árkádokon
    a habzó szennyvizen mely utat talál a völgybe
    végigpásztáz a nap
    reflektorát rádszögezi tűnődve
    mintha valamiért gyanús lennél neki
    vizsgál mint férges vackort a gyermek
    mielőtt beléharap


    Grădini minate
    (Aláaknázott kertek)

    de cum începe să strălucească faţada casei vecine
    cu brazi şi munţi în fundal
    de cum grajdul stiva de lemne părul şi poarta
    se îndreaptă în uterul de ceaţă al zorilor în mijire
    în care se concep ori se leapădă
    marile speranţe
    precum purpura în poala cerului
    ţi se furişează-n inimă dorinţa răscolitoare
    înapoi o înapoi în timp
    nu prea departe
    nu până la secretele inocente ale copilăriei
    nici până la trilurile sugrumate de emoţie ale iubirii
    doar ultima răscruce te interesează
    dar nu te cheamă nimeni
    nimeni nu te îndeamnă
    oriunde calci
    o pe unde calci
    nişte grădini minate sunt drumurile timpului
    bombe sunt cele mai frumoase fructe


    ahogy felfénylik a szomszéd ház homloka
    háttérben fenyvessel havassal
    ahogy a pajta a farakás a körtefa és a kapu
    kihúzzák magukat a hajnali derengő
    homály méhében ahol a nagy álmok
    fogannak vagy elvetélnek
    ahogy az ég aljába a vörös
    szívedbe lopja magát a furdaló vágy
    vissza ó vissza az időben
    nem nagyon messzire
    nem a gyermekkor ártatlan titkaiba
    nem a szerelem elfúló torkú trilláihoz
    csak az utolsó keresztút érdekel téged
    de senki se hív
    senki se biztat
    az idő útjai aláaknázott kertek
    legszebb gyümölcseik pokolgépek
    bárhova lépsz
    ó hova lépsz


    în loc de spovedanie
    (Gyónás helyett)

    a mărturisi a scuipa vorbe a cleveti
    a flecări în treacăt fie spus e totuna
    a exprima
    poate
    dar niciodată cu regrete

    până ne săvârşim faptele
    suntem îngeri coborâţi pe pământ
    apoi
    abia apoi prindem de veste că am spart unicul pahar

    cioburile adunate
    sub inimă rănesc
    în sălaşul clemenţei
    mizerie măturată sub covor

    aripile murdare-s amorţite
    le-am ascunde dar unde
    atârnă zburlite aspre -
    pândim cuvântul cerului


    vallani köpni kikotyogni
    elszólni mintegy mellékesen
    bedobni
    kimondani
    talán
    de bűnbánatért soha

    tetteinket míg elkövetjük
    földre szállt angyalok vagyunk
    utána
    csak utána
    kapunk észbe hogy eltörtük az egyetlen poharat

    szilánkjai sebeznek
    szívünk alá gyűlve
    szőnyeg alatt a szemét
    az irgalom tanyáján

    a szárnyak bénák szennyesek
    elrejtenénk de hová
    lógnak csapzottan érdesen
    lessük az ég szavát


    Doar strugurii
    (Csak a szőlőt)

    în grădina vecinului prunii
    încă erau împovăraţi peste gardul
    de sârmă ghimpată am pândit fructele
    răscoapte cum plesnesc împlinite
    ni se părea că putem auzi fojgăiala viermilor
    numai sârma aceea
    numai ghimpii aceia pe sârmă
    de n-ar fi fost în rest
    eram profund scârbiţi de prune
    cu adevărat noi preferam doar strugurii

    még roskadoztak a szilvafák
    a szomszéd kertjében a szögesdróton
    át kilestük miként hasadnak
    boldogan a túlérett gyümölcsök
    a férgek neszezését is hallani
    véltük csak az a drót
    csak a dróton azok a szögek
    ne lettek volna különben
    szívből utáltuk a szilvát mi
    a szőlőt szerettük igazán


    Inchizitor cândva
    (Valaha inkvizítor)

    am fost inchizitor cândva
    când urla şi fiului meu îmi venea să-i sfărâm căpăţâna
    îl ciupeam violent când noaptea plângea
    am fost un insensibil munte de gheaţă

    cândva aproape am devenit criminal
    am fost uimitul pluton de execuţie

    inocent am fost cândva
    mă trezeam cu cântece de leagăn pe buze
    mulajul statuii blândeţii puteau s-o modeleze după mine
    marea speranţă am fost

    cândva am fost infailibil
    groaznic am decăzut cândva
    am fost ce-am fost odată


    valaha inkvizítor voltam
    szétvertem volna a fiam fejét ha bőgött
    nagyokat csíptem rajta éjjel ha felsírt
    voltam szigorú jéghegy

    valaha majdnem gyilkos lettem
    voltam megszeppent kivégzőosztag

    valaha ártatlan voltam
    gyermekdalokkal az ajkamon ébredtem
    megmintázhatták volna rólam a szelídség szobrát
    voltam a nagy ígéret

    valaha csalhatatlan voltam
    valaha nagyon elbotoltam
    valaha voltam ami voltam


    Pe creasta ogoarelor
    (Földek taraján)

    pe creasta ogoarelor
    calcă legănat mulţime de băbuţe cu broboadă

    ciocuri de ciori
    aud cum opintesc brazda înţepenită de-ngheţ

    de parcă ar fi pierdut azi-vară ceva
    dar ce anume ce


    földek taraján
    sok sok hárászkendős anyóka billeg

    hallom
    a dermedő barázdát varjúcsőrök feszegetik

    mintha elvesztettek volna valamit a nyáron
    de mit de mit


    Pe rând precum uluitul pilot al balonului
    (Sorban miként a döbbent léghajós)

    am decis că
    voi fi liber
    cu orice preţ voi sfărâma orice
    legătură la început
    mi-am aruncat cât colo ceasul dar ticăitul
    tot nu s-a întrerupt timpul bătea
    darabana în urechi
    după care urcând în tren
    am întors familiei spatele
    însă memoria ca un aparat
    de proiecţie a evocat pe rând chipurile
    palide ale fotografiei de grup rămasă acasă
    apoi au urmat îmbrăcămintea
    pantofii şosetele
    le-am smuls de pe piele
    dar n-am reuşit să mă eliberez furios
    am izbit cu piciorul în pământul patriei şi după
    un metru şi şaizeci şiret
    s-a întins iar sub mine apoi
    precum pilotul consternat unul după altul am zvârlit
    din mine sacii de nisip
    toate boarfele
    ideile foarfecele
    de unghii o sticlă de ceai medicinal reţetele
    ultima respiraţie horcăită a mamei
    o locomotivă azurie portofelul
    stiloul
    şi pentru că tot n-am reuşit să mă desprind
    de acest pământ în ultima clipă m-am aruncat
    în hău dar şi aşa
    a rămas închis în mine un urlet
    înfiorător

    elhatároztam hogy
    szabad leszek
    bármi áron megfosztva magam minden
    köteléktől előbb
    az órám hajítottam jó messzire de a ketyegés
    csak nem szűnt meg az idő
    dobolt a fülemen
    majd a családnak fordítottam
    hátat vonatra
    szállva de emlékezetem akár egy
    vetítőgép rendre visszaidézte
    az otthon hagyott csoportkép sápadt arcait
    aztán a ruhák
    következtek cipő zokni is
    lekerültek de a bőrömből
    nem sikerült kibújnom dühömben
    elrúgtam magamtól a honi földet és egy méter
    hatvan centi után ravaszul
    visszapenderült alám mire sorban
    miként a döbbent léghajós
    homokzsákot homokzsák után
    hajítottam ki magamból minden kacatot
    elveket körömvágó
    ollót egy üveg gyógyteát recepteket
    anyám utolsó hörgő lélegzetét
    egy égszínű mozdonyt a pénztárcámat
    a tollam
    s mert mégsem sikerült elszakadni
    e földtől az utolsó pillanatban a mélybe
    vetettem magam de így is
    bennem rekedt egy velőtrázó
    sikoly


    Rănile grădinii
    (Sebek a kerten)

    şipcile desprinse din gardul înclinat
    răni deschise ale grădinii
    cine aduce pansamentul
    cine dar urgent
    potopitor curge din ele
    aroma căpşunilor


    megdőlt kerítésen a hiányzó lécek
    tátongó sebek a kerten
    ki hozza a kötést
    ki hozza de gyorsan
    csak úgy ömlik belőlük
    az eperillat


    Secere îngustă
    (Keskeny sarló)

    toate cele bune toate cele bune
    aşa cere buna cuviinţă
    chiar de-ar fi să stai cu un picior în groapă
    de parcă taina fericirii ar depinde de noi
    cine ne-a lovit cu atâtea ghinioane cu vise
    neîmplinte rătăciri goană disperată
    după extaz iluzii
    cine a promis mai mult decât poate împlini
    şi cine i-a dat crezare că se vor înmulţi când
    legea conservării materiei înseamnă
    că deşi nimic nu se pierde pentru că totul
    se transformă nici nu sporeşte
    pentru că totul se transformă
    iar noi ne împuţinăm ca secera îngustă
    a lunii ni-s buzele încleştate

    minden jót minden jót
    még ha félig sírban is a lábunk
    az illem így kívánja
    mintha mitőlünk függne a boldogulás titka
    ki mérte ránk a sok balszerencsét a be nem
    teljesült álmokat a tévedéseket a mámor
    kétségbeesett hajszolását az illúziókat
    ki ígért többet mint amennyit teljesíteni
    tudott és ki hitte el neki hogy több lesz mikor
    az anyag megmaradásának az elve azt jelenti
    hogy bár semmi sem vész el mert minden
    átalakul de nagyobbra nem nő
    mi pedig elfogyunk mint a hold
    keskeny sarló összeszorított ajkunk


    Dacă tare mă tem
    (Ha nagyon félek)

    de-aţi fi încă o dată pe atâţia eu nici atunci
    n-aş putea spune decât că
    regret să deposedez
    de jubliaţia superiorităţii numerice
    mâinile care mă sugrumă totuşi
    fiţi cu băgare de seamă când mi-e
    tare teamă obişnuiesc să urlu


    ha még egyszer ennyien lennétek én akkor
    is csak azt mondhatom hogy
    sajnálom a túlerő diadalától
    megfosztani
    a torkom szorongató kezeket de azért
    vigyázzatok ha nagyon
    félek visítani szoktam


    Joc
    (Játszma)

    pe câmpul de şaizeci şi patru al tablei de şah
    ne hăituim reciproc figurinele
    câte waterloo cotul donului doberdo sighişoara
    sunt ascunse sub pătratele alb-negre
    câte învăţăminte pentru o viaţă
    intrigi solii secrete morţi eroice
    stupide renunţări se reconfigurează şi mereu altfel
    îmi contemplu ceata împuţinată pe tablă
    o cum cad se risipesc nici măcar pentru mine
    ci din cauza mea soldaţi ofiţeri
    dar regele mai poate scăpa cu fuga
    speranţa nu moare şi la urma urmei
    totul se poate rejuca.


    kergetjük egymás bábjait
    a sakktábla hatvannégyes mezején
    hány waterloo don kanyar doberdo segesvár
    van elrejtve a fekete fehér négyzetek alá
    hány életreszóló tanulság
    cselszövés titkos megbízatás hősi halál
    ostoba önfeladás teremtődik újra s mindig másként
    a táblán elnézem fogyatkozó seregem
    ó hogy hullnak kaszabolódnak nem is érettem
    csak miattam gyalogok tisztek
    de még egérutat nyerhet a vezér
    él a remény is s végső esetben
    minden újrajátszható


    Fiară îmblânzită
    (Szelídített vad)

    după multele interdicţii ale copilăriei şi mai multe
    renunţări şi-au făcut sălaş în viaţa mea
    sunt înfometata sălbăticiune îmblânzită
    căreia nu-i clipeşte nici ochiul
    doar în sine rânjeşte urlă
    când n-o aude nimeni
    nicicum nu s-ar revolta împotriva vieţii
    e o bleagă specie melancolică
    mai bine pe sine se consumă fără odihnă
    e total predispusă la autodevorare
    unica sa mângâiere e
    melodia ţâşnind irezistibil din interior

    annyi gyermekkori tiltás után még több lemondás
    vert örök tanyát életemben
    vagyok a szelídített vad kit éheztetnek
    de a szeme se rebben
    csak magában vicsorog vonít
    mikor senki se hallja
    fel nem lázadna az élet ellen
    együgyű mélabús fajta
    inkább magát emészti álmatlanul
    csupa önpusztító hajlam
    egyetlen vigasza mentsége a belülről
    feltörő elfojthatatlan dallam


    Pe casa noastră
    (Házunkon)

    pe casa noastră geam
    în geam muşcată
    pe ea strop de apă
    pe strop fuior de raze
    în raze fir de praf
    pe praf o căsuţă
    pe căsuţă geam


    házunkon ablak
    ablakban muskátli
    muskátlin vízcsepp
    vízcseppen napfény
    napfényben porszem
    porszemen kicsi ház
    kicsi házon ablak


    Lume mimată
    (Mímelt világ)

    actorul mimează o lume
    nu-i lege vorba lui
    cu ce nu crede se-ntoarce
    omul la casa lui

    uitând aplaudă strident
    actorul ţipător
    de la sine revine-n auz
    roiul cuvintelor

    şi-i doar începutul - astfel
    ne tachinează actorul
    el doar mimează tristeţea
    dar inima trezeşte dorul


    világot mímel a színész
    nem készpénz a szava
    amit ma nem hiszünk neki
    azzal megyünk haza

    feledve ezt rivall a taps
    s a színész is legott
    az ember magától visszahall
    egy idegen fordulatot

    ez csak a kezdet a színész
    végig így incselkedik velünk,
    ő csak játssza a bánatot
    nekünk meg sajog a szívünk


    Sărutul lui Dumnezeu
    (Isten csókja)

    un pocal de vin
    la cuminecătură
    din mână-n mână
    ca sărutul lui dumnezeu care-i uneşte
    pe toţi cei ce pentru asta au intrat în casa lui
    pe marginea potirului într-un unic strat pulsatil
    ruj herpes flenduri solzoase de piele
    stomatită zăbală salivă vărsată din belşug
    acid gastric amestecat cu alcooluri catran funingine
    amărăciune sânge câte suferinţe
    atâtea înghiţituri de speranţă
    acesta e sângele meu
    iar acesta e al nostru al nostru
    ambalat în existenţa în destinul nostru
    în părelnica evlavie plutind peste capetele noastre
    pocalul trece de pe buze pe buze
    moale ca o pecete fatală


    egy kupa bor
    úrvacsorához
    kézről kézre
    isten csókjaként mely összeforraszt
    mindenkit akik miatta betértek az ő házába
    a kupa peremén egyetlen duzzadó lüktető rétegben
    a rúzsok herpeszek cserepes bőrcafatok
    szájpenész zabola bőven ömlő nyál
    szeszekkel elegyes gyomorsav kátrány korom
    keserűség vér ahány szenvedés
    annyi reménykedő korty
    ez az én vérem
    ez pedig a miénk a miénk
    sorsunkba életünkbe csomagolva
    ajakról ajakra
    lágyan végzetes pecsétként
    a fölöttünk kóválygó tűnődő áhítatban


    Plutind peste braţul mort
    (Holtágon libegő)


    ceaţa atârnă peste braţul mort
    cheag de sânge îngheţat la cot

    strânsuri ce se scufundă lent
    poticnit mi-e graiul somnolent

    piatra s-afundă cu leneş clipocit
    să ne păstrăm umani negreşit


    holtágon libegő ködök
    csuklóra fagyott vérrögök

    fenékre szálló hordalék
    botló nyelvemen zagyvalék

    lustán csobbanó kő merül
    tartsuk magunkat emberül


    Liniştea peşterii
    (Barlangi csönd)

    Tăcere de grotă e preajma toată
    Doar respiraţia reţinută freamătă încet
    Şi naşterea lentă a stalagmitelor
    Linişte cu aripi de ortoptere leneşă ca o burniţă
    Un fel de muzică mută în sorbul curentului
    Nu există nimic altceva decât febrila căutare a sinelui
    Uluirea că ne-ar fi putut substitui cineva
    Şi nu ştim de unde până unde
    Ne-am contopit precum
    Fuioarele de fum ale ofrandelor urcând spre văzduh
    Ca dorinţele tânjind una după cealaltă


    Körülöttünk minden barlangi csönd
    Csupán a visszafojtott lélegzet neszez
    és a cseppkövek lassú születése
    Rovarszárnyú szitáló lusta csönd ez
    Valami némán áradó zeneként nyomuló huzatban
    Nincs más csak lázas magunk keresése
    A döbbenet hogy valaki elcserélhetett minket
    és nem tudjuk mettől meddig
    úgy összevegyültünk
    Mint a magasba igyekvő áldozati füstök
    Az egymás felé sóvárgó vágyak


    Lipitorile amintirilor
    (Emlékpiócák)

    după inspiraţie acum
    fluturi îmi zboară din suflet
    se refugiază ca dintr-o peşteră a morţii
    unde numai amintirile se mai lipesc băloase
    în felul lipitorilor
    sug tot sug ce mai are vreo valoare în mine
    rămăşiţa de sânge măduva
    apa vieţii în secare
    şi eu îngădui epuizat
    impasibil deocheat
    de o mistuitoare solitudine lupească


    Az ihlet után most
    Lepkék szálldosnak ki lelkemből
    Menekülnek mint dögletes barlang elől
    ahol már csak az emlékek tapadnak meg nyálkásan pióca módra
    szívják csak szívják ami még ér valamit bennem
    a maradék vért velőt
    az élet apadó vizét
    s én hagyom megbabonázva
    elgyengülten kiájultan
    a rámszakadó farkasmagánytól


    Aripi topite
    (Olvadó szárnyak)

    aerul e-atât de ciudat
    parcă-n cer m-a aspirat
    ca suspinu-ţi mă înalţă
    sunt abur, burniţă şi ceaţă

    funingine sunt şi negură
    viscol de nea pe figură
    ghemuit sub promoroacă
    sunt pasărea ta degerată

    ce vine de departe parcă
    şi până ţi se-aşează-n palmă
    cu îngheţate-i tălpile
    i se topesc aripile


    oly furcsa kint a levegő
    csupa-csupa felhajtó erő
    elszállok mint a sóhajod
    dara köd pára is vagyok

    vagyok homály hulló korom
    havak szele az arcodon
    kucorogva a dér alatt
    vagyok kihűlő madarad

    ki mintha jönne messziről
    s míg tenyeredre visszaül
    billegve jeges talpain
    elolvadnak a szárnyaim


    (Cine...)
    (Kinek...)

    Cine mai are aici
    forţă să strige la noi?
    Căci atunci când se strigă, mă rog frumos,
    noi nu mai vrem aşa ceva,
    nouă ne-a fost de-ajuns,
    cu vârf şi îndesat...

    Dar cine mai are puterea de a spune
    că din toate acestea ne-a fost de-ajuns?
    Ei, cine?
    Eu n-aş îndrăzni să spun asta,
    pentru că m-ar decapita, m-ar descăpăţâna,
    apoi mi l-ar lipi, l-ar băga într-o băltoacă
    murdară, fetidă,
    în care se pişă vacile,
    iar de acolo nu mai există scăpare,
    nu mai,
    nu mai...

    Chiar dacă ar exista scăpare, nimeni nu ţi-ar spune
    încotro să mergi,
    singur ar trebui să găseşti drumul,
    hăţaşul
    pe unde cresc ciulini,
    se înalţă spre cer,
    pătrund în el,
    se prind de haine,
    îi târăşti după tine...

    Iar drumul e ceva
    ce e şi nu e;
    dacă-l umbli e drum,
    dacă nu-l mergi
    e cărare de iarbă...


    Kinek van ereje,
    hogy nekünk itt kiabáljon?
    mert amikor így kiabálnak, kéremszépen,
    az nekünk nem kell,
    nekünk éppen elég,
    nagyon is elég...

    De kinek van ereje azt mondani,
    hogy ez elég nekünk?
    no, kinek?
    én nem merném ezt mondani,
    mert fejemet levágják, lemetélik,
    majd összeragasztják, beteszik egy bűzös, gazos pocsolyába,
    amelybe tehenek húgyoznak,
    s onnan nincsen menekvés,
    nincsen,
    nincsen...

    Mert ha lenne menekvés, senki se mondaná, merre menj,
    magadnak kéne megtalálnod az utat,
    a csapást,
    hol bogáncsok nőnek,
    feszülnek az égnek,
    belédakadnak,
    rádragadnak,
    hurcolod magaddal őket...

    Az út olyan,
    hogy van is, meg nincs is.
    ha mész rajta, út,
    ha nem mész rajta,
    füves ösvény...


    La preţ mărit
    (Felemelt áron)

    se proiectează un mare oraş modern
    pe malul de dincoace al râului lethe
    lângă mal staţiuni vesele charon
    economiseşte pentru un motor de barcă japonez
    între două transporturi visează
    că organizează voiajuri de plăcere în grup
    pe malul celălalt
    desigur la preţ săltat


    modern nagyvárost terveznek
     a léthe innenső partjára
    a part mellé vidám üdülőket
    kháron japán csónakmotorra gyűjt
    két fuvar között elábrándozik
    hogy csoportos kéjutazásokat szervez
    a túlsó partra
    persze felemelt áron


    Clipele iuţi ale inspiraţiei
    (Az ihlet illanó percei)

    hai de-acum poţi veni inspiraţie
    numai să termin de tăiat lemnele
    în borta de gunoi am făcut loc
    pentru doza de mâine am controlat
    şi tema băiatului
    şi am cusut şi-un nasture la gulerul cămăşii
    am decuplat boilerul electric
    şi am verificat de ce nu închide bine clanţa
    după astea sunt liber
    poţi veni inspiraţie
    te aştept
    am pregătit deja
    hârtia stiloul
    sunt aici m-am afundat
    în fotoliu mă abandonez o clipă reveriei
    cum obişnuiesc şi-mi aduc aminte că astăzi
    încă n-am băut
    ceai l-am preparat şi pe acesta
    apoi timp de o jumătate de oră am contemplat
    nimicul
    apoi generos
    şi puţin melancolic
    mi-am dat scutire până a doua zi


    nosza jöhetsz már ihlet
    csak felvágom a fát
    a szemetes veremben helyet csináltam
    a holnapi adagnak a fiam
    leckéjét is átnéztem
    és felvarrtam egy gombot az ingem gallérja alá
    kikapcsoltam a villanybojlert
    és megnéztem miért nem zárul rendesen az ajtókilincs
    ezek után szabad vagyok
    jöhetsz ihlet
    várlak
    már a papír
    a toll is előkészítve
    itt vagyok lehuppantam
    a fotelbe elmerengek kissé
    ahogy szoktam és eszembe jut hogy ma még nem ittam
    teát azt is megfőztem
    és kínosan nézegettem a semmit egy fél órán keresztül
    majd másnapig nagylelkűen
    kissé szorongva
    fölmentettem magam


    Depoziţie
    (Vallomás)

    subsemnatul
    fără nici o constrângere recunosc
    că aş putea trăi ceva mai bine
    sunt conştient că prin asta
    şi pe mine însumi mă acuz
    simultan mărturia e şi autodenunţ
    dar mi-l asum

    desigur acum fiecare aşteaptă
    dovezile
    că atunci şi atunci cu cine de ce şi unde
    le-aş putea oferi însă
    m-am gândit
    că dacă fiecare ar completa la rândul lui un chestionar
    prin care ar recunoaşte
    cât de nemulţumit e de sine
    cu inima uşoară aş putea susţine
    contrariul celor de mai sus


    alulírott
    minden kényszerítő körülmény nélkül bevallom
    hogy élhetnénk jobban
    tisztában vagyok hogy ezzel
    magam is vádolom tehát
    vallomásom egyben önfeljelentés
    de vállalom

    persze most majd mindenki várja
    a bizonyítékokat
    hogy ekkor és ekkor kivel miért és hol
    megtehetném de arra
    gondoltam
    netán ha mindenki sorra kitöltene egy űrlapot
    s elmondja benne mily
    elégedetlen magával
    tiszta szívből állíthatnám a fentiek
    ellenkezőjét


    Sala de oglinzi
    (Tükörterem)

    îndoi vapoare şi avioane de hârtie
    îl joc pe înţeleptul calm şi jucăuşul părinte
    mă joc de-a viaţa şi nici nu foarte rău
    jucasem şi c-atârn pe-un zid de stâncă peste hău
    îl voi juca apoi pe trufaşul care aude şi vede totul
    jucăriile mele ar umple un bazar cu totul
    după ce vopseaua se va scoroji pe piatra funerară
    îmi voi căuta şi-atunci şi acolo tovarăşi de hârjoană
    lume inimă râdeţi hohotiţi nu vă întristaţi
    chiar de crunt vă bate ploaia ori chinuri înduraţi
    să ne jucăm că ne luăm îndată zborul tăvăliţi pe vânt
    ocolind vârful copacilor şi turnurile pe rând
    şi-atunci brusc am coborî într-o imensă sală
    de oglinzi ca un fulg de nea cu plutire domoală
    şi ne-am zări multiplicaţi plutind în strălucirea oglinzii
    înainte de a ne topi zvăpăiaţi în jucăuşe extincţii


    játékhajót hajtogatok és játékrepülőt
    játszom a nyugodt bölcset s a játékos szülőt
    játszom hogy élünk s nem is rosszul talán
    játszottam azt is hogy lógok egy szikla falán
    majd játszom a nyeglét ki mindent hall és lát
    játékaim megtöltenének egy egész bazárt
    még akkor is ott is játszótársakat keresnék
    ha a sírkövön rég megkopott a festék
    világom lelkem ne komolykodj de nevess hahotázzál
    akkor is ha elgyötörtek vagy ha csúnyán eláztál
    játsszuk hogy mindjárt fellibbenünk szél hátán elterülve
    kerülgetjük a fák hegyét a tornyokat is messze kerülve
    és akkor hirtelen egy roppant tükörteremben
    leszállnánk mint egy hópehely annál is szelídebben
    s meglátnánk magunk sokszorozva libegni a tükörragyogásban
    míg bolondozva el nem olvadunk játékos elmúlásban


    Până masa...
    (Míg az asztalt...)

    De locul acesta sufletul îşi ia adio,
    straniu, vesel glas la radio.
    Nefiresc de frumoasă zi de primăvară,
    băiatul se lipeşte strâns de mine
    trenuri zgomotoase gonesc
    în craniul meu.

    Bocesc acest pământ, deja îl părăsesc,
    noroiul lui încă se zvântă pe-ncălţări,
    se-aude şuierul hoinar al trenului,
    mie mi-a dat semnal acum, apoi Apahidei.

    Se adună resturile, se umple sacul,
    sus-jos îşi târşesc paşii gospodinele pe scări,
    Giani Morandi ştie bine,
    cântă pentru un bloc de prefabricate,

    ce ştiu eu până
    unde voi ajunge
    până termin de pus masa,
    sufletul se desparte deja de locul acesta...


    Már búcsúzik a lélek innen,
    furcsa, vidám a rádió.
    Valószínűtlen szép tavaszi nap lett,
    fiam símulva dörgölőzik,
    zakatoló kerekek
    vágtatnak koponyámban.

    Már hagyom, elsiratom ezt a földet,
    sara még a cipőmön szárad,
    s vonat tekergő füttyét hallani
    most nekem jelzett, aztán Apahidának

    szemetet kotornak zsák telik
    háziasszonyok csoszognak a lépcsőn le-fel
    Gianni Morandi tudja jól
    egy panellháznak énekel

    mit tudom én,
    míg az asztalt terítem
    hová jutok
    már búcsúzik a lélek innen...

    (Traducerea poemelor, datorată lui Kocsis Francisko, a apărut în revista Vatra, nr.12, 2007. A fordítások a Vatra c. marosvásárhelyi folyóirat 2007/12. számában láttak napvilágot)


    Associated Topics

    Colaboratori


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul priveşte pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 1.04 Seconds